Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
ROSETTI
PROIECT LA ISTORIE
TEMA: ORASUL BRASOV
ELEVA: PROFESOR:
MINEA GEORGIANA RUSU DANIELA
ANUL
1
2010-2011
CUPRINS
1.4 ARHITECTURA………………………………………………………………………….13
2.1 POLITICA………………………………………………………………………………17
2.2 TRANSPORT……………………………………………………………………………18
2
CAPITOLUL I
ORAŞUL BRAŞOV
Oraşul Braşov, denumit de saxoni Kronstadt, era considerat unul dintre cele mai
puternice centre comerciale, lucru uşor de observat şi astăzi prin aerul său medieval. Astfel,
Muzeul de Istorie, aşezat astăzi în Piaţa Sfatului, dezvăluie urmele trecutului prin numeroase
documente, alături de alte obiective turistice, precum Bastionul Ţesătorilor, Biserica Neagră
sau Biserica Sf. Nicolae din Schei.
Situat în partea centrală a ţării, pe cursul mijlociu al râului Olt, în interiorul arcului
Carpatic şi deţinând 2,3% din suprafaţa ţării (5351 km 2), judeţul Braşov se învecinează cu opt
judeţe. La est se mărgineşte cu judeţul Covasna, în sud-est cu judetul Buzau, în sud cu judeţele
Prahova, Dâmboviţa şi Argeş, la vest cu judeţul Sibiu, iar în nord cu judeţele Mureş şi
Harghita.
Municipiul Braşov (reşedinţa judeţului) este situat la 25o30' longitudine estică şi 45o45'
latitudine nordică cu o altitudine medie de aproximativ 600 m faţă de nivelul Mării Negre.
3
Judeţul Braşov are o suprafaţă de 5.363 km², reprezentând 2,3% din suprafaţa ţării.
Relieful judeţului este accidentat şi creşte în altitudine de la nord spre sud. La nord se
află Depresiunea Făgăraşului şi Depresiunea Braşov, despărţite de către culmile scunde ale
Munţilor Perşani, iar la nord-vest se întinde o parte din Podişul Târnavelor.
Spre sud se înalţă versantul nordic al Făgăraşului, care depăşeşte în unele locuri 2000m
altitudine, Munţii Bucegi, Piatra Craiului, Postăvaru, Piatra Mare, Munţii Ciucaş şi o parte din
Munţii Întorsura Buzăului.
Limbă
Limba oficială este limba română. Limbile maghiară şi germană sunt vorbite în părţile
tradiţionale, în timp ce engleza este vorbită de cei din industria turistică şi de cei tineri.
Compoziţia etnică a oraşului: români, unguri, saşi şi un procent minim de evrei.
Ape
Prin municipiul Braşov trec râurile Şcheiu (numit şi râul Graft), Valea Tei, Valea
Răcădău, Valea Plopilor cu Valea Scurtă, Valea Florilor, Gorganu, Râul Timiş şi Canalul
Timiş.
Floră şi Faună
Flora municipiului nu diferă de cea a judeţului. Animalele sălbatice sunt rare, trăind
retrase în pădurile din împrejurimi. Turiştii care se aventurează în acestea sunt avertizaţi că pot
întâlni urşi, lupi sau vulpi. Muntele Tâmpa este declarat rezervaţie naturală (203,4 ha) care
protejează câteva specii de plante rare şi endemice. Spre exemplu, pe versantul sudic există
mici suprafaţe cu vegetaţie de stepă. Municipiul Braşov este singurul oraş din lume care
include in teritoriul său administrativ o rezervatie naturală, muntele Tâmpa şi un vârf muntos
vf. Postăvaru.
Climă şi precipitaţii
În Braşov, vara durează aproximativ 50 de zile, iar iarna dureaza circa 90 de zile. Clima
municipiului Braşov are un specific temperat-continental, caracterizându-se prin nota de
tranziţie între clima temperată de tip oceanic şi cea temperată de tip continental: mai umedă şi
răcoroasă în zonele de munte, cu precipitaţii relativ reduse şi temperaturi uşor scăzute în
depresiune. Temperatura obişnuită de vară se situează în intervalul 22 °C – 27 °C, iar cea de
iarnă între -18 °C şi -2 °C. Deseori iarna, temperatura în Poiana Braşov ajunge la +15 °C (la
soare), în această staţiune putând fi practicate aproape toate sporturile de iarnă. Stratul de
zăpadă prielnic pentru schiat durează aproximativ 71 de zile la Braşov. Umiditatea aerului are
valori medii anuale de 75%.
Populatia
4
• 1930: ||||| 59 232 locuitori
• 1941: ||||||| 84 557 locuitori
• 1948: ||||||| 82 984 locuitori
• 1972: |||||||||||||||| 192 205 locuitori¹
• 1992: |||||||||||||||||||||||||||||| 355 593 locuitori
• 2000: ||||||||||||||||||||||||||| 317 772 locuitori²
• 2002: |||||||||||||||||||||||| 284 596 locuitori[1]
• 2006: |||||||||||||||||||||||| 281 375 locuitori² (la 01.07.2006)
• 2008: |||||||||||||||||||||||| 279 700 locuitori (la 01.01.2008)[23]
• 2009: |||||||||||||||||||||||| 278 048 locuitori (la 01.01.2009)[3]
În trecut
-1850
-1890
-1930
5
• 19.372 români (32,7%)
• 13.014 germani (22,0%)
• 2.267 evrei (3,8%)
• 267 cehi şi slovaci (0,5%) ş.a.
Ca limbă maternă în Braşov domina limba maghiară, declarată drept limbă maternă de
24.977 de persoane reprezentând 42,2% din locuitori, urmată de limba română, declarată limbă
maternă de 19.378 de persoane reprezentând 32,7% din populaţia oraşului, respectiv germana,
vorbită ca limbă maternă de 13.276 de persoane reprezentând 22,4% din locuitori. Restul
limbilor erau vorbite fiecare de mai puţin de 1% din populaţia urbană. Se cuvine menţionată
limba idiş, care a fost declarată drept limbă maternă de un număr de 537 de persoane,
reprezentând 0,9% din populaţia Braşovului.
Astăzi
6
1.2 ISTORIA ORASULUI BRASOV
7
Braşov, aşa cum apare într-o gravură din 1750
1241: Invazie tătară, prilej cu care este cucerită cetatea Şprenghi, ale cărei începuturi nu
se cunosc (cel mai probabil pe locul unui vechi castru roman). După retragerea tătarilor se
construieşte la poartă un turn hexagonal pentru apărare. Cetatea a fost distrusă două secole mai
târziu, de către invadatorii turci.
1252 - Barassu: În acest an, regele Bela al IV-lea donează „tera Zek”, comitelui
Vincenţiu, fiul lui Akadas, proprietate aşezată între pământurile românilor de Cârţa, cele ale
saşilor „de Barasu” şi cele ale secuilor de Sebus. Fr. Killyen, referindu-se la acest document,
arată că numele „Barasu” indică de fapt denumirea unui ţinut întreg. După afimaţia sa, toate
cele trei toponime la care face referinţă documentul se referă la teritorii care înconjoară
pământul donat şi nu la vreun oraş. În acest caz „Braşov” se referă la o zonă, iar „Corona” ar
denumi localitatea.
1271 - Brasu: Acest toponim este atestat într-un document latin, aflat în Arhivele
Statului din Budapesta şi în fotocopie la Institutul de Istorie Cluj, act prin care Ştefan, regele
Ungariei, aproba contractul dintre „Chyel comes, filius Erwin de Calnuk” şi „Teel, filius Ebl de
Brasu cognatus eiusdem”. Într-un alt document emis de regele Ungariei, Venceslav, la 10
decembrie 1301, se confirmă că Detricus, fiul lui Theel sau Tyl de Prejmer, este în posesiunea
localităţilor Mikofalva şi Nyen (Teliu). Pe baza acestui document, precum şi a altora, privind
familia comiţilor din Prejmer, nu este sigur dacă denumirea de „Barasu” se referă la localitatea
Braşov sau la Ţara Bârsei.
8
Braşov în Harta Iosefină a Transilvaniei, 1769-1773
9
1448 - 1453: Iancu de Hunedoara răscumpără şi dă ordin de distrugere a cetăţii
Braşovia de pe şaua Tâmpei, piatra şi materialele de construcţie ale acesteia fiind folosite la
întărirea cetăţii medievale a Braşovului din vale, cu opt bastioane dispuse din 100 în 100 de
metri, 4 (sau 5, în lumina descoperirilor recente) porţi fortificate şi 32 turnuri de apărare
(numite şi „de pulbere”). Cetatea avea două sau chiar trei rânduri de ziduri şi era înconjurată de
un şanţ de apărare plin cu apă.
1477: Este terminată Biserica Neagră. Din cauza lipsei fondurilor, cel de-al doilea turn
al bisericii nu va mai fi construit niciodată.
1486: Braşovul şi toată Ţara Bârsei intră în Universitatea Săsească, prin confirmarea
privilegiului Andreanum pentru toţi saşii din Sibiu, Mediaş, Braşov şi Ţara Bârsei.
1521: Judele Braşovului, Johann (Hans) Benkner, primeşte de la Neacşu din
Câmpulung, într-o epistolă scrisă în limba română, veşti despre mişcările trupelor turceşti de
dincolo de Dunăre.
1524: Se construieşte în lemn Cetăţuia, o puternică fortăreaţă pe Dealul Cetăţii. Curând,
va fi cucerită şi distrusă din ordinul lui Petru Rareş, acesta punând bazele actualei clădiri din
piatră. Incendiată în 1618, avea să fie refăcută în 1625, adăugându-i-se o fântână de 81 m
adâncime (1627) şi patru bastioane la colţuri (1630). A servit ulterior drept garnizoană pentru
armatele habsburgice şi închisoare în perioada anilor 1940 - 1950.
1533: Umanistul Johannes Honterus înfiinţează prima tipografie din Braşov, urmată de
primul gimnaziu din localitate, la 1544.
1546: La Braşov se înfiinţează prima moară de hârtie din sud-estul Europei.
1559: Diaconul Coresi tipăreşte la Braşov prima sa carte în limba română: „Întrebare
creştinească”.
1599: La 4 octombrie, Mihai Viteazul intră în Braşov unde îşi uneşte oastea cu trupele
secuilor răsculaţi. În ziua următoare, voievodul primeşte cheia oraşului. După cucerirea
Transilvaniei, va ţine prima dietă în Casa Sfatului.
1628: Protopopul Vasile din Şcheii Braşovului scrie prima cronică locală cu subiect
românesc.
10
Imagine panoramică din 1906
1835: Se înfiinţează „Casa generală de economii” din Braşov, prima instituţie de credit
din Transilvania. Între 1837 şi 1867, primul director al acesteia va fi Peter Lange von
Burgenkron.
1850: Este întemeiat Gimnaziul român sub oblăduirea mitropolitului de Sibiu Andrei
Şaguna, al cărui nume este purtat şi astăzi.
1862, 6 decembrie: Împăratul Franz Joseph semnează legea pentru construirea liniei
ferate care să lege Braşovul de Budapesta, via Sibiu.
1873, 30 martie: În Braşov soseşte primul tren. Ulterior, în 1879, avea să fie dată în
folosinţă şi linia Braşov - Bucureşti.
Teatrul Dramatic
11
Cultura şi învăţământul şi-au croit loc în viaţa braşovenilor încă de timpuriu. Este
destul să amintim de Prima şcoală românească, din Şchei, apărută se pare înainte de 1399, cu
seria sa de dascăli (familia Tempea, Diaconu Coresi, Dimitrie Eustatievici etc.) şi tiparniţă
proprie. Lucrările apărute aici s-au răspândit în întreg spaţiul românesc.
Totodată, preoţi şcheieni plăteau sume, exorbitante uneori, pentru înzestrarea şcolii şi a
bisericii Sf. Nicolae cu manuscrise şi tipărituri. În cetate a activat în secolul XVI umanistul sas
Johannes Honterus, care a înfiinţat o şcoală, o bibliotecă şi o tiparniţă.
Instituţii de cultură
12
Bulevard şi mai nou înfiinţatul cinematograf din Eliana Mall, Cityplex. Domeniul muzicii este
reprezentat din nou cu succes, de către Orchestra Filarmonicii «Gheorghe Dima», formaţia
rock Grup 74, formaţia rock Conexiuni, formaţia rock Ăia, formaţia rock Experimental,
grupurile folk Om Bun şi Taine Folk, formaţia dance Hi-Q şi formaţia dance Fly Project.
EDUCAŢIE
1.4 ARHITECTURA
Ridicarea construcţiilor s-a făcut, de-a lungul timpului, conform unor principii
urbanistice bine stabilite, impuse de condiţiile geografice ale Braşovului. Astfel, casele din
Cetate se sprijină una pe alta, pe când cele din cartierele exterioare sunt mai răsfirate.
13
Cu greu se mai pot întâlni astăzi clădiri vechi, datând de secole. Acestea au de regulă
un singur etaj, pereţii exteriori sunt lipsiţi de ornamente, iar ferestrele sunt mici, comparativ cu
standardele actuale. Exceptând Biserica Sf. Bartolomeu (secolul XIII), Biserica Neagră
(secolul XIV cu excepţia boltei şi a acoperişului) şi fortificaţiile (secolul XV), se pot aminti
Casa Jekelius, Biblioteca Honterus şi Grânarul oraşului, toate datând din secolul XVI.
În 1353 stema Braşovului consta dintr-o coroană cu fleuroane în formă de crin, însoţită
de o floare de crin. Din 1429 a apărut şi trunchiul de copac aflat sub coroană. Împreună, aceste
simboluri sunt arme vorbitoare, adică sugerează prin desen numele cetăţii (Corona). Stema
actuală a municipiul Braşov, aprobată de Consiliul Local în anul 1996, conţine un scut albastru
pe care apare un trunchi de copac cu 13 rădăcini argintii — cele 13 comune ale Ţării Bârsei —
care ies dintr-o coroană aurie cu trei lobi — simbolul puterii. Scutul este timbrat de o coroană
murală de argint, formată din şapte turnuri — însemnul specific pentru municipii reşedinţă de
judeţ. Semnificaţia în ansamblu a stemei este „Înţelepciunea şi Puterea conduc de-a pururi
Cetatea”. Stema a fost aprobată de către Comisia Naţională de Heraldică, din cadrul Academiei
Române.
14
Steagul Braşovului, adoptat de Primărie, este realizat din mătase alb-argintie şi are pe
cele două feţe stema municipiului. Deasupra stemei sunt inscripţionate cuvintele
„MUNICIPIUL BRAŞOV”, iar sub stemă „Deo vindici Patriæ”. Totuşi, steagurile existente
diferă întrucâtva de prevederile hotărârii consiliului local. Pe steag se află doar stema
municipiului, sub care, cu litere groase roşii, scrie BRAŞOV. Aceste elemente se întâlnesc doar
pe aversul steagului, reversul rămânând alb.
Mai există şi un steag neoficial, propus de Preşedintele Consiliului Judeţean, steag care
datează din 1600. Este realizat după o copie a acestuia aflată la Potsdam, în Germania.
[necesită citare]
A reprezentat un cadou pentru împăratul Rudolf al II-lea din partea lui Mihai
Viteazul.[necesită citare] Astfel, pe fundal vişiniu (probabil purpuriu iniţial) delimitat, sus şi jos, de
două benzi galbene, se află, într-un cerc albastru delimitat de o împletitură aurie, stema
Braşovului, sub care scrie „CORONA” cu litere gotice. De deasupra şi de dedesubtul cercului
central pornesc panglici galbene către colţuri. În mod curent, acesta este expus astăzi în faţa
clădirii în care se află Consiliul Judeţean (respectiv Palatul Justiţiei), pe Turnul Alb şi la
Belvedere, pe dealul Varte, deasupra Turnului Negru. Locul din urmă beneficiază şi de
iluminat festiv pe timp de noapte, în mod similar drapelului naţional de pe Tâmpa.
CAPITOLUL II
15
ECONOMIA
Agricultura
Comerţul
Centrul principal de desfacere al judeţului, pentru produsele locale, era oraşul Braşov.
Bogăţii
Ape minerale la Zizin, ce conţin bicarbonat de sodiu, fier, iod, şi acid carbonic. Lignitul
era exploatat la Prejmer, iar huila la Vulcan şi Cristian.
Organizare
Până la reforma administrativă din 1925, Braşovul era împărţit în trei plăşi, 23 de
secretariate comunale — cărora le corespundeau 23 de comune rurale — şi o comună urbană
(Braşov).
După 1925, suprafaţa judeţului a fost împărţită similar, în teritoriul oraşului Braşov şi
trei plăşi: I. Plasa Bran, II. Plasa Buzăul Ardelean şi III. Plasa Săcele.
Plasa Bran cuprindea localităţile: Bran, Codlea, Cristian, Fundata, Ghimbav, Hălchiu,
Holbav, Măgura, Moieciul de Jos, Moieciul de Sus, Peştera, Poiana Mărului, Predeal, Râşnov,
Satu Nou, Simon, Sohodol, Şirnea, Tohanu Nou, Tohanu Vechi, Ţânţari, Vlădeni, Vulcan şi
Zărneşti.
16
Plasa Buzăul Ardelean cuprindea localităţile: Barcani, Budila, Dobârlău, Întorsura
Buzăului, Mărcuş, Sărămaş, Sita Buzăului, Teliu şi Vama Buzăului.
Plasa Săcele cuprindea localităţile: Apaţa, Baciu, Bod, Cernatu, Crizbav, Feldioara,
Hărman, Măieruş, Prejmer, Purcăreni, Rotbav, Satulung, Sânpetru, Tărlungeni, Turcheş şi
Zizin.
2.1 POLITICA
Din 1918 au fost aleşi primari aflaţi sub administraţie românească. primul a fost Dr.
Carol Schnell, primar delegat până în 1926, când s-a început practica administraţiei locale în
limba română. Pe durata celui de-Al Doilea Război Mondial, Braşovul a avut o administraţie
militară numită de autorităţile de la Bucureşti. După 1945 s-a revenit la vechea formă a
conducerii oraşului, cu rezerva schimbării titulaturii în timpul conducerii comuniste. După
1990, în fruntea Braşovului s-au aflat primari delegaţi (Cornel Sălăjan în 1990, Marius Costin
1990 - 1991, Vasile Chiosa 1991, Ion Gonţea 1991 - februarie 1992). Din 1992 până în 1996
primar ales a fost Adrian Moruzi, iar din 1996 până în 2004 liberalul Ioan Ghişe.
Actualul primar, George Scripcaru, desemnat în urma alegerilor locale din 2004 şi
reales în 2008, este membru al Partidului Democrat-Liberal, fiind totodată şi vicepreşedinte al
acestuia.
17
2.2TRANSPORT
Transporturi interne
Braşovul are peste 550 de străzi nominalizate, însumând mai mult de 260 km în
lungime. Construcţia unor noi cartiere de case şi blocuri modifică aceste cifre de la an la an.
În Braşov, transportul pe cablu este bine reprezentat. Există un teleferic ce leagă poalele
de culmea Tâmpei şi două telecabine în Poiana Braşov: Kanzel şi Capra Neagră, care merg
până pe masivul Postăvaru. Tot în Poiana Braşov mai funcţionează o telegondolă şi 6
teleskiuri. În vederea municipalităţii se află realizarea unei telegondole care va parcurge traseul
Gara Centrală - Centrul Vechi - Pietrele lui Solomon - Poiana Braşov.
Transporturi externe
18
Gara Braşov
Municipiul Braşov are unul dintre cele mai importante noduri de cale ferată. Există 5
gări:
Biserica Neagră
19
Promenadă sub Tâmpa
Trei staţiuni importante, Poiana Braşov, Predeal şi Sinaia oferă turiştilor o gamă largă
de sporturi de iarnă şi de vară, cum ar fi schi, snowboard, condusul de snowmobile, înot,
alpinism, tenis şi patinaj. Braşovul cuprinde totul, de la dinamica vieţii moderne de oraş la
farmecul lumii vechi cu peisaje fascinante.
20
PERSONALITATI
21
• Doris Schmidts (n. 10 octombrie 1988), Miss Germany 2009
• Radu Prişcu (n. 22 ianuarie1921 d.24 februarie1987), pedagog şi inginer constructor de
baraje (Barajul Vidraru))
• Alexandru Surdu (n. 24 februarie 1938), filosof, membru titular al Academiei Române
• Gernot Nussbächer (n. 22 august 1939) istoric, arhivar, scriitor de limba germană
CAPITOLUL III
Săcele
Una dintre cele mai frumoase extensii ale Depresiunii Braşovului, Săcele este situată la
poalele M-ţilor Bârsana, la o altitudine de 620-700 m . Deşi redus ca întindere, Săcele are o
istorie bogată.
În 1971, Săcele a fost declarat oraş prin fuziunea comunelor Baciu, Satulung şi
Turcheş, dar îl putem găsi certificat cu numele încă din 1482. Aici, istoria este încă vie:
biserici înconjurate de ziduri şi turnuri înalte. Biserica Sf. Mihail şi Gavril, Biserica Sf. Nicolae
sau Biserica Adormirea Maicii Domnului sunt cunoscute asemeni şi clădirilor Casa Dijmelor.
1. Staţiuni:
- Poiana Braşov - la 12 km de Braşov
- Predeal - 20 km de Braşov, pe DN1
- Pârâul Rece - la 30 km de Braşov
- Zizin, Băile Rodbav - la 15 km de Braşov
- Timişu de Sus - pe DN1
- Timişu de Jos - pe DN1
- Băile Perşani, Băile Homorod - la 15 km de Braşov
2. Monumente de arhitectură
- Castelul Bran - la 18 km de Braşov
- Cetatea Braşovului
- Cetatea Feldioarei
- Cetatea Hărmanului
- Bastionul Ţesătorilor - Braşov
- Cetatea Prejmer
- Fortificaţiile de la Codlea
- Cetatea din Sânpetru
- Cetatea Tărănească de la Râşnov
- Castelul Haller de la Hoghiz
- Cetatea Făgăraşului
3. Lăcaşe de cult
- Biserica Neagră - Braşov
- Biserica Bartolomeu
- Mânăstirea Brâncoveanu - comuna Voila
- Mânăstirea Predeal
- Schitul Păltiniş
22
- Biserica Evanghelică - Râşnov, Săcele
- Biserica Reformată - Făgăraş, Săcele
- Mânăstirea Bucium
- Mânăstirea Buneci
- Schitul Berivoi Mici
Edificiu de secol XVI, cunoscut initial sub numele de Biserica Sfanta Maria, Biserica
Neagra este cel mai reprezentativ monument de arhitectura gotica din Romania.
Biserica a fost incendiata anterior anului 1384, iar reconstructia sa a durat pana in 1477. O
inscriptie descoperita in zidul bisericii il atesta ca prim ctitor pe Thomas despre care aflam ca a
murit in anul 1410. Planul utilizat de catre arhitecti a fost acela de bazilica cu trei nave, egale
ca inaltime, inscriindu-se in tipul de biserica-hala preferate in secolele XV-XVI in spatiul
german, de unde proveneau de altfel unii dintre arhitecti si mesteri.
Biserica Neagra este cel mai mare edificiu de cult in stil gotic din sud-estul Europei
masurand 89 de metri lungime, 38 de metri latime, 21 metri inaltime in interior si 40 metri
inaltime in exterior. In aceasta biserica incapeau circa 5000 de persoane, cam cat era populatia
orasului in epoca. Grav avariata dupa incendiul din 1689, Biserica Neagra este refacuta cu
ajutorul unor mesteri veniti din Gdansk, pentru ca mesterii locali nu stiau sa inchida bolti de
dimensiuni atat mari. Noile bolti sunt executate in stil baroc si nu in stil gotic.
Biserica Neagra este celebra nu doar datorita dimensiunilor sale impresionante. Astfel,
clopotnita sa adaposteste cel mai mare clopot din spatiul romanesc, un clopot din bronz care
cantareste 6 tone. Biserica Neagra este cunoscuta si pentru marea sa orga (cea mai mare din
sud-estul Europei) avand peste 4000 de tuburi. Corul sustinut de contraforti exteriori decorati
cu edicole care adapostesc statui de sfinti reprezinta unul din putinele exemple de acest tip din
Transilvania. Colectia de covoare orientale a Bisericii Negre constituie cea mai bogata colectie
de acest fel din Romania.
CASA SFATULUI
23
• clădirea Casei Sfatului domină piaţa
centrală a oraşului
• Piaţa Sfatului este locul în care se organizau târgurile periodice în Evul Mediu şi în
epoca modernă, cunoscut fiind importantul rol economic pe care îl avea cetatea
• construită iniţial ca turn de veghe
• devine ulterior primărie
• prima menţiune despre proiectarea clădirii este din anul 1420
• următorul document o menţionează în 1503
• în secolul XVII a suferit numeroase modificări şi refaceri după ce a fost afectată de
fenomenele naturale
• renovarea care o aduce în forma rămasă până în zilele noastre este cea din anul 1780
(cu excepţia acoperişului baroc, înlocuit la începutul secolului XX)
• clădirea adăposteşte administraţia oraşului până în anul 1876
• din 1950 devine Muzeu de Istorie
4. Muzee
24
- Rezervaţia Ialomiţa, Munţii Bătrâna şi Cocora (păduri de molid, cu exemplare de zadă, şi
zimbru)
- Rezervaţia Zănoaga
- Rezervaţia Turbăria Lăptici
- Rezervaţia Babele
- Rezervaţia Omu
- Rezervaţia Vama Strunga
- 2. Parcul Naţional Piatra Craiului
- Înfiinţat în 1938, suprafaţă: 14.800 ha
- În cadrul lui se află:
- Rezervaţii naturale - Peretele Vestic, Piatra Mică, Prăpastia Zărneştilor, Hornurile Grindului
- Monumente ale naturii- Colţii Chiliilor, Arcul Crăpăturii, Padina închisă, Turnurile Dianei,
Zăplazul, Cerdacul Stanciului, Cerdacul de sub Vârful Grindu, Vlăduşca
3. Rezervaţii naturale în Munţii Ciucaş
- Înfiinţat; în 1962, suprafaţă: 3 ha
- Tigăile Mari
- Culmea Zăganului
- Gropşoarele
4. Masivul Postăvaru
- Situat la 15 km de Braşov, suprafaţă: 1025 ha
5. Stejarii de la Cristian
- Situaţi la 10 km de Braşov
- Declaraţi monumente ale naturii pentru vârsta lor impresionantă - peste 400 ani
6. Dealul Cetăţii
- Rezervaţie floristică situată în Ţara Bârsei, la 8 km de Braşov, pe teritoriul comunei Sânpetru
şi Hărman
7. Mlaştinile de la Hărman - Prejmer – Stupini
- Suprafaţă: 200 ha
- Situate în Ţara Bârsei
- Numeroase mlaştini eutrofe care adăpostesc o floră şi faună rară cu numeroase forme
de relief glaciar.
Apaţa, localitate aflată la 10 kilometri de Feldioara, este locul unde, peste an, au loc
două evenimente importante pentru viaţa satului: „Împuşcatul cocoşului” şi „Farşangul”. În
judeţul Braşov, Apaţa este singura localitate unde se mai păstrează aceste obiceiuri, fiecare
având farmecul său.
ÎMPUŞCATUL COCOŞULUI
Localitate: Apaţa, Ţara Bârsei
Perioada: prima zi de Paşti
„ Împuşcatul cocoşului” este un obicei tradiţional al comunităţii maghiare din Ţara
Bârsei. Ceremonialul se desfăşoară în prima zi de Paşti. Se crede că originea obiceiului este
legată de o legendă a locului, care spune că în sec. al XIV – lea, în timpul unei invazii tătăreşti,
populaţia s-a retras în cetate. Invadatorii au pustiit localitatea, dar la retragere au auzit un
cântec de cocoş în cetate, locuitorii refugiaţi fiind astfel descoperiţi. Cetatea a fost asediata iar
supravieţuitorii au hotărât împuşcarea cocoşului care i-a trădat.
Astăzi, participanţii la acest obicei sunt copii, scopul acestei sărbători fiind iniţierea în
ochirea şi tragerea la ţintă cu arbaleta (locul cocoşului viu fiind luat de cocoşul desenat).
Astfel, în fiecare an, în ziua de Paşti, după ieşirea de la Biserică, copii îmbrăcaţi în
costum popular se adună la ,,gazda” locul unde s-au iniţiat mai multe săptămâni. De acolo
porneşte un alai alcătuit din grupuri de băieţi, fanfara din comună, fetele şi ceilalţi locuitori.
Toată lumea se îndreaptă spre marginea satului, sub un deal, unde se va desfăşura
ceremonialul. La locul de desfăşurare al întrecerii se află un panou pe care este desenat un
cocoş şi în mijloc ţinta de ochire. Copiii se aliniază în faţa ţintei şi, după ce spun versurile şi
cântecele ce constituie ,,judecarea” cocoşului, pregătite anume de băieţi, se trece la tragere.
Fiecare băiat trage la ţintă de trei ori. Sărbătoarea se încheie cu o masa si o petrecere.
FĂRŞANGUL
Localitate: Apaţa, Ţara Bârsei
25
Perioada: lăsatul postului de Paşti
Sărbătoarea datează de peste 200 de ani şi este împrumutată de către maghiari de la
saşii din satele învecinate. Fărşangul se ţine la lăsatul postului de paşte, fiind un obicei legat de
învierea timpului anual. Organizat de cetele de feciori care se pregătesc să plece în armată, el
simbolizează alungarea duhurilor rele.
Feciorii confecţionează măşti: urşi, lupi, ţigani, hornari, mire, mireasă, doctor, ghicitori,
personaje fantastice. Apoi, aduc un car alegoric pe care aşează macheta unei case acoperită cu
stuf în care e o roata pe care stau două păpuşi – băiat şi fată, în costume populare maghiare.
Împodobirea cailor care trag carul alegoric se face cu panglici, beţe, flori de hârtie.
Alaiul astfel format se deplasează pe toate străzile comunei, bat la porţi şi intră în curte
ca simbol de alungare a duhurilor rele. Gazdele îi cinstesc, dându-le ouă nefierte.
Înainte din aceste ouă – care simbolizează viaţa – se făcea o papară din care mâncau
toţi tinerii. Spre seară se adună la o gazdă stabilită dinainte, unde mănâncă ouăle adunate, apoi
se duc la căminul cultural unde are loc Balul Fărşangului.
BORIŢA
Fiind atât de încărcat de elemente simbolistice, Crăciunul marchează o serie de
manifestări şi acte rituale de recreare simbolică a lumii. O astfel de sărbătoare este „Borita”,
practicată de către ceangăii din jurul Săcelelului, în ajunul Crăciunului. De fapt, „Borita” este
numele unei măşti, purtată de către un băiat, ce poate reprezenta orice fel de animal şi care
acompaniază grupul de colindători. Elemente străvechi ale obiceiului sunt dansurile specifice şi
cântecele interpretate, ambele de către grupul de băieţi şi de flăcăul mascat. Scopul acestei
manifestări este de a alunga spiritele rele.
Localitate: Comăna, Viştea
Perioada: iulie-august
Obiceiurile nelegate de date fixe fac şi ele parte din patrimoniul spiritual al comunităţii
săteşti. Cel legat de terminarea secerişului a avut în Transilvania o mare răspândire, cuprinzând
ritualuri care astăzi şi-au pierdut din semnificaţia iniţială. Obiectul ritual numit buzdugan,
cruce după forma ce i se da constituie subiectul principal al ceremonialului fiind format din
mănunchiuri de spice pe care secerătorii le aduc la casa gospodarului după ce au terminat
seceratul. În satul tradiţional obiceiul avea trei funcţii iniţiale: social – claca, al ritului agrar şi
al manifestării folclorice. Cununa sau buzduganul se realiza din cele mai frumoase spice şi
întotdeauna se lăsau câteva neculese pentru a nu se lua holdei întreaga putere roditoare.
KRONENFEST
Perioada: 29 iunie
PLUGARUL
Odată găsit, Plugarul este încins peste hainele de lucru cu borte, o cunună pe cap, este
suit pe o grapă şi dus pe umeri de flăcău la râu. Este de remarcat importanţa pe care o are în
instrumentarul obiceiului obiectele aparţinând inventarului agricol, ca şi prezenţa cununii
având un rol deosebit şi în alte obiceiuri agrare. Alaiul, la care participă tot satul, se opreşte pe
malul râului unde, după ce şi ceilalţi feciori se încing cu verdeaţă, grapa este aruncată în apă,
Plugarul se suie pe ea şi începe să îi stropească pe cei de pe mal. În perioadele mai vechi se
încingea o luptă între feciori şi Plugar, dar oricum stropirea cu apă a celor de faţă şi-a păstrat
importanţa şi în formele ei mai noi, ea având caracterul unei „lustratia per aquam”, cu o
primordiala semnificaţie de fecunditate. În mentalitatea populară, apa nu apare ca element pur
sacral, ca în aceea religioasă, ea fiind un factor concret implicat direct în procesul muncii.
După această ceremonie, alaiul se întoarce la casa Plugarului, unde are loc un ospăţ.
27
Astăzi, obiceiul şi-a pierdut caracterul lui iniţial, acordându-se mai multă importanţă
elementului exterior decorativ, prezentându-ni-se ca un mare spectacol cu joc mimic,
costumaţii, muzică şi dans.
ROATA ÎN FLĂCĂRI
“Roata în flăcări” sau “Strigarea peste sat” este un ceremonial practicat de flăcăii
satului, care are loc în perioada de lăsata secului de Paşti. De fapt, reprezintă o judecată publică
a celor care nu au respectat regulile comunităţii. În satele tradiţionale, normele bazate pe
obiceiuri străvechi erau respectate cu stricteţe, iar orice violare a acestora era pedepsită de
comunitate. Flăcăii se adunau pe un deal şi purtau un dialog plin de cuvinte usturătoare la
adresa fetelor bătrâne, feciorilor tomnatici şi a tuturor celor care se abăteau de la normele
comunităţii. Tot satul asculta comentariile ironice, în special fetele care erau bune de măritiş.
Elementul cheie al acestei ceremonii nocturne este roata de foc, o roată de car înfăşurată în
paie, căreia i se dădea foc şi era rostogolită de pe deal. Acest obicei are un evident caracter
punitiv, şi, la fel ca alte obiceiuri, avea rolul de a păstra ordinea în societatea tradiţională.
Obiceiul se păstrează încă la Şinca Nouă şi Părău.
SÂNTILIA
Perioada: 20 iulie
“Sântilia” este o veche sărbătoare a mocanilor din Săcele, care are loc pe 20 iulie, în
ziua de Sf. Ilie, într-un loc cunoscut ca Poiana Anghelescu. Este foarte legată de viaţa şi munca
mocanilor din Săcele, care fac mari distanţe cu turmele lor de oi. Specific acestei sărbători este
oferirea de cadouri fetelor cu care urmau să se căsătorească, furci de tors şi tipare pentru caş,
crestate cu măiestrie. După ce îşi duceau turmele în munţi, ei nu mai aveau voie să mai coboare
în sat, şi nici să fie vizitaţi de soţii sau de iubite. Scopul sărbătorii „Sântilia” este de a face
schimb de produse şi de cunoaştere a tinerilor în vederea căsătoriei.
Pe contrafortul din partea nordică a Bisericii Negre se află o statuie ciudată, înfăţişând
un copil care parcă stă să cadă. Legenda povesteşte că acesta era un ucenic foarte talentat, care
a stârnit invidia unuia dintre meşterii care lucrau la ridicarea bisericii. Acesta i-ar fi cerut să
ridice ceva de pe cornişa zidului, iar când tânărul s-a aplecat, l-a îmbrâncit şi a căzut în gol.
Statueta reprezintă omagiul adus de către colegii săi. Pe vremuri, pe aceeaşi parte a bisericii, se
28
mai aflau şi alte trei statui, reprezentând un războinic, o femeie şi un leu, care, în timp, au fost
distruse.
DRACULA
Dracula, faimoasa legendă a vampirului din Carpaţi, a fost inspirată din faptele fostului
domnitor al Ţării Româneşti, Vlad Ţepeş (1431-1476). Pentru a impune ordine în ţară, el a
recurs la metode brutale, extrem de sângeroase, de pedepsire a fărădelegilor. Cea mai
cunoscută era trasul în ţeapă. De aici, negustorii saşi de la Braşov, care intraseră în conflict cu
Ţepeş, au mai adăugat şi alte fapte abominabile, precum că se hrănea cu carnea şi sângele
inamicilor. Invenţiile saşilor au rezistat peste ani, ajungând la urechile scriitorului irlandez
Bram Stocker, devenind astfel sursă de inspiraţie pentru crearea celebrului personaj Dracula.
Legenda lui Dietrich este legată de ridicarea Castelului Bran. Se spune că piatra de
temelie a castelului a fost pusă de către un cavaler teuton, pe nume Dietrich, pe undeva prin
secolul 13. Teutonii urmăreau ca, prin această nouă fortificaţie, să apere porţile Transilvaniei şi
să susţină eventuale noi cuceriri în zona exterioară Carpaţilor. Stânca pe care se ridica, iniţial,
castelul a preluat numele cavalerului, fiind cunoscută şi acum ca „Dietrichstein”. Ulterior, către
sfârşitul secolului 14, saşii din Ţara Bârsei au reconstruit fortificaţia, devenind ceea ce astăzi se
vede a fi Castelul Bran.
Pietrele lui Solomon desemnează cheile răului Solomon, care se învolburează pe lângă
stâncile de după Şcheii Braşovului. Conform legendei, Solomon a fost un rege maghiar, care se
zbătea să scape de urmăritorii săi turci pe aceste meleaguri. El a sărit cu calul peste prăpastia
din defileul din Şchei, iar duşmanii au căzut toţi în apa care, mai apoi, i-a luat numele. Astăzi,
mulţi dintre braşoveni aleg locul pentru relaxare şi grătare.
29
Cetatea Râşnovului, care străjuieşte localitatea cu acelaşi nume, a fost construită de
către sătenii din Râşnov, Tohan şi Cristian. Ei doreau să se pună la adăpost de invaziile turce
sau tătare. Pentru a rezista timp îndelungat, s-a săpat în interior o fântână care a devenit de
legendă. Timp de 15 ani, între 1625-1640, prizonieri turci au săpat nu mai puţin de 75 de metri
în stânca pe care se ridică cetatea. Chair şi astăzi sunt vizibile versete din Coran pe pereţii
exteriori ai fântânii
Un vechi lăcaş de cult se află la Şinca Veche, în cotul format de Munţii Făgăraş şi
Perişani, la 45 de km de Braşov si 22 de Făgăraş.
Cu toate acestea, în nici una din încăperi nu există vreun semn al crucii. Dealul Pleşu,
pe care este construit Templul Ursitelor este locul unde tinerii din zonă aruncă, din cele mai
vechi timpuri, o roată pe care leagă paie cărora le dau foc. Localnicii au credinţa că astfel îşi
vor afla ursita şi se vor căsători până la sfârşitul anului. Tradiţia se respectă de trei ori pe an, de
Sf. Gheorghe, la Lăsata Secului, înainte de Paşti şi la Schimbarea la Faţă.
LACUL VRAJITUARELOR
Legende vechi spun că sub masivul Tâmpa s-ar afla o peşteră uriaşă, umplută de apă.
Deşi nu există confirmări, se afirmă chiar că ar fi un imens lac de apă sărată.
Casa Negustorilor, aflată în Piaţa Sfatului, a fost ridicată de către Apollonia Hirscher,
între 1539-1545. Casa reprezenta, de fapt, un complex, cu mici ateliere şi dughene în care
negustorii Braşovului îşi prezentau produsele. Se povesteşte că Apollonia Hirscher a ridicat
clădirea drept recunoştinţă pentru salvarea de la moarte a fiicei sale. Aceasta, intrată în moarte
clinică, şi-a revenit în mormânt, fiind salvată de către un gropar care încerca să-i ia bijuteriile.
Întâmplarea a rămas ilustrată pe o frescă pe clădirea Hirscher, aflată pe strada Armata Română.
30
3.2 JUNII BRASOVENI
Juni Braşoveni, delegaţi la Marea Adunare Naţională de la Alba Iulia din 1918
Junii Braşoveni, Junii Braşovului sau şi mai corect spus Junii din Şcheii Braşovului
şi Braşovulvechi sunt un grup de călăraşi din Şcheii Braşovului, astăzi cu funcţie ceremonială,
care, an de an, defilează pe străzile Braşovului. Sărbătoarea lor reprezintă un complex de
obiceiuri care combină practici pre-creştine cu manifestări creştine pentru a reda vechiul mit al
morţii şi renaşterii rituale a timpului calendaristic.
Obiceiul Junilor
În dimineaţa sărbătorii junii trec pe la vătaf, armaş mare şi armaş mic (serje), după care
în jurul orei 10 se îndreaptă spre Piaţa Prundului (azi Unirii) din faţa Bisericii Sfântul Nicolae,
unde se adună în jurul troiţei lui Ilie Birt şi cântă Hristos a înviat din morţi,apoi fiecare grup se
indreapta spre intrarea geografica a fiecaruia grup in Piata Uniri unde sunt asteptati toate
grupurile de junii pentru a se incolona şi a porni călare spre Cetatea Braşovului.
31
Urmează încolonarea grupurilor după o ordine bine stabilită şi devenită tradiţională:
mai întâi Junii Tineri, urmaţi de Junii Bătrâni, Curcani, Dorobanţi, Braşovecheni, Roşiori şi
Albiori. Coloana este deschisă de fanfară. Fiecare grup are în frunte vătaful, urmat de stegar,
încadrat de cei doi armaşi. Vătaful poartă lenta roşie pe piept, iar armaşii mare şi mic, albastră
şi galbenă, formând astfel tricolorul, ca pe vremea când aceasta era interzis. Plecând din Prund,
Junii fac un popas la Troiţa Căpitanului Ilie Birt, unde cântă „Hristos a înviat!”, fiecare grup în
parte, apoi coboară pe strada Mureşenilor până la Bulevardul Revoluţiei, după care urcă,
ocolind pe strada Nicolae Bălcescu, trec de „Poarta Şchei”, în sus pe strada Căpitan Ilie, strada
Pe Tocile spre „Capul Satului” pe strada Podul Creţului şi de aici la Pietrele lui Solomon.
Odată ajunşi la Pietrele lui Solomon, într-un splendid amfiteatru natural, junii se
răspândesc pe cele două platouri la locurile amenajate din moşi strămoşi, la mesele lor, care
altădată erau nişte ridicături de pământ (eminente romane), dar azi s-au aşezat peste ele mese
de lemn şi metal. Petrecerea începe prin ieşirea la horă şi aruncarea buzduganului, pe melodia
cunoscută ca „Hora junilor”. Urmează şi alte jocuri: sârbă, brâul, breaza, bătuta ş.a., fiind
invitate la joc şi fetele. O data cu ora stabilita pentru inchierea manifertari grupurile de juni de
incoloneaza in orindea stabiliata si stiuta si se indreapta spre Piata Uniri unde fiecare grup
canta pentru ultima data Hristos A Inviat si apoi grupurile de juni se despart luand astfel sfarsit
defilarea calare a junilor
Documentele atestă că în anul 1931 existau şapte organizaţii ale junilor, cea mai veche fiind
cea a Junilor Tineri. Ultimul grup înfiinţat este cel din 1924 grupul Junilor Braşovecheni,
format numai din bărbaţi căsătoriţi.
Obiceiul junilor este considerat drept unul din ritualurile de iniţiere în rândul feciorilor,
el fiind inclus în ciclul „cetelor”. Înţelesul termenului de „june” în Transilvania este cel de
"tânăr fecior neînsurat"[6].
Legat de acest ritual este si un obicei (de care bătrânii îşi mai amintesc încă) care se
încadrează în cultul soarelui, de care pomenea si cronicarul german, ca simbol de nemurire
pentru strămoşii daco-geţi. În ziua de Rusalii, bărbaţii, femeile, copiii şi tot ce era transportabil
la curte plecau de cu seara spre muntele Postăvarul, după ce, în prealabil, vătaful sau alţi
bărbaţi de iniţiativă, băteau din poartă în poartă, folosindu-se de ciocanul, în formă de şarpe,
prezent la fiecare poartă. Pe munte aşteptau până dimineaţa, pentru ca la apariţia soarelui, sa
arunce cu ce aveau la îndemână spre soare, ca nu cumva "vârcolacii" să răpească soarele. Era
cultul soarelui de la daci, conservat simbolic în poarta maramureşană şi în efigia stemei
moldoveneşti. Se ştie că geţii credeau că astrul dătător de viaţă era mâncat de balauri, iar acest
cult al soarelui era celebrat mai cu seamă primăvara, încât este explicabilă prezenţa acestuia în
obiceiul Junilor. Dacă acest cult al soarelui nu se mai practică azi, în schimb îngroparea
vătafului, însoţit de un joc burlesc, "căţeaua", în care apare şi un popă mascat, îşi are sensuri
care sunt cu greu înţelese azi.
Grupurile Junilor
Există mai multe grupuri de juni, după cum urmează: Junii Tineri, Junii Curcani, Junii
Bătrâni, Junii Dorobanţi, Junii Albiori, Junii Roşiori şi Junii Braşovecheni.
32
Junii Tineri
Astăzi ei poartă o cămaşă albă, cu creţuri, lungă până la genunchi, peste care pun un
„flanel” cu mâneci, acoperit de un „laibăr” şi de un „spenţer” (haină şi jachetă) de culoare
vânăt-închis, cu nasturi de argint sau suflaţi cu aur. Cioarecii sunt tot albi, din dimie fină, iar în
picioare, indiferent de anotimp, poartă cizme. Pe cap poartă pălării din catifea, împodobite cu
panglici tricolore. Este o evidentă asemănare între acest costum şi cel al românilor din ţinutul
montan al Orăştiei, ceea ce conferă o notă în plus a autohtoniei obiceiului, infirmând teoriile
care susţin originea sud-dunăreană a lui. Pentru ieşirea călări la Pietrele lui Solomon, în trecut
junii purtau doar „laibărul” fără „spenţere”, indiferent de vreme, lucru păstrat până astăzi. Cei
trei conducători, (vătaful, armaşul mare şi armaşul mic) se deosebesc de restul companiei prin
faptul că pălăriile lor sunt împodobite cu „ruji” (cocarde), trei pentru vătaf, de culoare roşie,
două galbene pentru armaşul mare şi una albastră pentru armaşul mic şi poartă panglici late în
„bandulieră”, de pe umărul drept în jos, pentru vătaf roşie, respectiv galbenă şi albastră pentru
armaşi. La încolonare, rujile şi panglicele formau tricolorul românesc, interzis transilvănenilor
în veacurile de vitregie istorică. Multe din pălăriile vechi ale Junilor Tineri poartă tricolorul în
căptuşeala pălăriei. Actualul steag al Junilor Tineri a fost confecţionat în anul 1977, odată cu
împlinirea centenarului Independenţei, fiind confecţionat din mătase de culoare roşie şi
albastră, pe o parte având clădirea liceului Andrei Şaguna, iar pe partea opusă un june tânăr pe
33
cal. Suportul este din material lemnos, iar în vârf are o suliţă. Pentru a putea fi purtat pe cale, s-
a confecţionat o curea din piele tubulară, să susţină steagul şi echilibrul junelui.
Junii Bătrâni
Vestimentar, Junii Bătrâni poartă costum identic cu cel al Junilor Tineri, dar fără
panglici la pălărie, fiind şi aceasta o dovadă a originii comune a celor două grupuri. În ultimul
timp, exceptând şergile, membrii companiei poartă tricolorul ca panglică în bandulieră [13]. Pe
piept poartă lenta tricolor.
Din bunurile păstrate azi în cadrul societăţii Junilor Bătrâni (autorizaţi în 1991), după
informaţiile date de preşedintele grupului Nicolae Văcaru, deţin următoarele: steagul societăţii,
confecţionat în 1977 în contextul sărbătorii centenarului Independenţei, care poartă vechiul
suport de lemn ţinte, care menţionează numele tuturor membrilor; buzdugane, lente, ruji,
biţcăne, o colecţie de documente; vechile tablouri ale Junilor Bătrâni. Sediul societăţii este la
34
Biserica Sfânta Treime — Pe Tocile. Se găsesc în litigiu cu cei ce au acaparat, după
„naţionalizare”, „Cabana Junilor” din Poiană şi au transformat-o în restaurant.
Junii Curcani
Junii Curcani — în stânga un june ţinând steagul, iar în dreapta vătaful grupului
Compania s-a format în anul 1879 din rândul bărbaţilor căsătoriţi care locuiau „Pe
Coastă”. Numele de „Curcani” corespunde companiei omonimice acoperită de glorie în
războiul pentru Independenţă de la 1877 a României, în condiţiile în care românii din Ardeal
nu puteau participa la acest mare război, ori preluarea acestor costume la numai doi ani după
marele eveniment, este evident un răspuns la participarea sufletistă a românilor din Şcheii
Braşovului, costumul devenind un simbol. El este asemănător cu cel al Junilor Tineri, cu
singura deosebire că, în loc de pălării, poartă nişte căciuli negre „cu ţoc”, împodobite cu pene
de curcan şi susţinute sub bărbie cu o curea fină. Aceste căciuli amintesc de cea a lui Mihai
Viteazul, ca şi la Junii Albiori, motiv pentru care pe steagul companiei apare chipul eroului
unităţii naţionale, precum şi tricolorul românesc.
Parastasele Junilor Curcani au loc la Biserica Sfântul Nicolae din Şcheii Braşovului.
35
Junii Dorobanţi, steagul şi vătaful
Junii Dorobanţi
Primul steag a fost confecţionat în anul 1926. Păstrează pe actualul steag al companiei
lor (alcătuit în 1977, prilejuit de centenarul Independenţei), imaginea unui erou de la 1877,
descris de Vasile Alecsandri în poezia „Dorobanţul”. Vechiul steag a dispărut în condiţiile
tulburi ale anului 1948, când prin decret guvernamental au fost desfiinţate toate grupurile de
juni.
Costumul este asemănător Junilor Curcani, cu singura deosebire că poartă căciulă sură,
model Mihai Viteazul, pe care apare stema Ţării Româneşti. În rândurile Dorobanţilor sunt
recrutaţi juni căsătoriţi de pe străzile aparţinătoare zonei Curcanilor şi de Pe Coastă.
La ora actuală Junii Dorobanţi au 65 de membri, dintre care 17 juniţe, înscrise în grup.
Din 1993 funcţionează cu personalitate juridică „Societatea Junilor Dorobanţi”.
Junii Braşovecheni
36
Junii Braşovecheni şi steagul acestora
În ciuda faptului că se ştia că acest grup s-a constituit în anul 1922, obţinând statut
juridic în 1929, din rândul românilor şcheieni stabiliţi în Braşovul Vechi, ca semn al trăirii
istorice comune cu românii din Şcheii Braşovului, se păstrează un statut de existenţă a junilor
din Braşovul Vechi de la anul 1851 similar cu al celor din Şcheii Braşovului
Recent în curtea Bisericii Sfânta Adormire din Braşovul Vechi s-a ridicat o troiţă
păstrând următoarea inscripţie: „Glorie eternă Junilor şi credincioşilor braşoveni, care s-au
jertfit pe altarul neamului şi bisericii strămoşeşti. Braşov, 15 august 1995”
Steagul lor de astăzi păstrează chipul Domnitorului Alexandru Ioan Cuza şi un june
braşovechean călare, reconstituit în anul 2007 după modelul celui din 1977 făcut cu prilejul
centenarului Independenţei de Stat a României.
37
De curând s-a inaugurat un frumos Muzeu al Junilor Braşovecheni în incinta Bisericii
Sfânta Adormire din Braşovul Vechi, muzeu în care sunt expuse documente, obiecte
vestimentare, steagul din 1977 şi cel din 2007 albume foto şi tablouri ale Junilor Braşovecheni
făcute de-a lungul timpului, arhiva video şi istoricul Societăţii Junilor Braşovecheni din 1851
până în prezent.
Junii Roşiori
Anual organizează maialul la Troiţa de la Pietriş, cunoscută şi sub numele de Crucea lui
Furnică, fiind ridicată de Dumitru şi Paraschiva Furnică în anul 1930, înlocuind vechea troiţă a
lui Iosif Notar şi soţia sa Paraschiva, din anul 1909. Adeseori făceau maialuri în Duminica
Mironosiţelor şi la Troiţa de la Şargu (actuala stradă Traian Moşoiu), ridicată de vechea familie
Stinghe.
38
În Muzeul Junilor din Şchei se păstrează cel mai vechi costum de roşior, dăruit de
cunoscutul organizator şi conducător al Junilor Roşiori, Gheorghe Gal. Tot de la el se păstrează
vechiul tablou al junilor, precum şi multe obiecte etnografice, legate de acest obicei.
Junii Albiori
Numiţi din vechime „ăi albi”, deoarece costumul lor era alcătuit din veşminte albe,
Junii Albiori (Junii Naţionali Albi) s-au construit în anul 1860 în contextul înfiinţării
Asociaţiunii Transilvănene pentru Cultura şi Literatura Poporului Român (ASTRA), în marea
lor majoritate făcând parte breslele măcelarilor şi negustorilor din Şcheii Braşovului. Costumul
lor diferă de cel al Junilor Tineri şi Bătrâni prin cămăşile de pânză albă, scoase în afară, lungi
până la genunchi şi largi, în 12 clini, împodobite cu fluturi aurii şi broderii în motive româneşti.
Sunt încălţaţi cu cizme, iar pe cap poartă o căciulă de blană albă. Iniţial purtau căciula neagră,
dar pentru a se distinge de celelalte grupuri şi-au confecţionat căciuli albe cu „ţoc”, ca la Junii
Curcani, susţinută sub bărbie cu o curea, modelul ei amintind de căciula lui Mihai Viteazul,
care în condiţiile celor trei popasuri braşovene a avut bune legături cu românii din Şcheii
Braşovului. (Oferă Bisericii Sfântul Nicolae un „valtrap” [20] — covoraş, aflat astăzi în
proprietatea Bisericii Negre; este pictat de Nicolae Cretanul în tinda Bisericii din Şcheii
Braşovului, pictură refăcută de Costin Petrescu la 1946; lasă drept danie pentru Biserică, moşia
Micşuneşti-Ilfov; solicită ajutor junilor din Şcheii Braşovului pentru a forţa porţile cetăţii, după
ce acestea au fost închise abuziv de judele braşovean, după întoarcerea lui Mihai Viteazul din
Moldova.) Nu întâmplător toate grupurile de juni poartă pe steagurile lor chipul marelui
voievod.
La brâu, Junii Naţionali Albi au un chimir lat cusut cu motive naţionale şi numai
vătaful poartă o lăibărică[10] albă cu găitane[21] negre şi pe margini cu cusături, ţesute cu
„troaca” (un război de ţesut arhaic, cu ciocănele, care a dat şcheienilor porecla de „trocari”).
Astăzi, contrar vechiului obicei, Junii Albiori, în cadrul încolonării spre Pietrele lui Solomon şi
înapoi, nu mai ocupă locul al treilea, ci ultimul, permiţând Roşiorilor, Curcanilor, Dorobanţilor
şi chiar Braşovechenilor să defileze în faţa lor, Abiorii încheind plutonul.
39
Actualul steag este confecţionat în 1977, cu ocazia centenarului Războiului pentru
Independenţă, purtând pe o parte portretul marelui poet al deşteptării noastre Andrei
Mureşianu, iar pe cealaltă parte un June Albior. Suportul steagului, confecţionat din lemn,
poartă plăcuţe metalice (ţinte) cu numele şi prenumele tuturor membrilor grupului.
„Cerbul de Aur” este un festival braşovean de tradiţie, care adună pe scena sa tinere
talente şi valori internaţionale. Festivalul a fost organizat pentru prima dată în 1968, la dorinţa
expresă a guvernului român , ce voia să demonstreze Vestului că România este o ţară deschisă.
Patru ani mai tîrziu, Ceauşescu a desfiinţat Cerbul, prin urmările celebrelor sale teze din
aprilie. Următoarele şapte ediţii au fost ţinute între 1992 (an în care a fost prezentată şi legenda
Cerbului de Aur) şi 1997. Ultimele ediţii s-au desfăşurat între 2001 şi 2005. Pe scena Cerbului
au urcat numeroase celebrităţi, atât ca şi concurenţi (Julio Iglesias, 1970; Enrique Iglesias;
Christina Aguilera, 1997), cât şi pentru a susţine concerte (Charles Aznavour, Cliff Richard,
Dalida, Josephine Baker, Rita Pavone, Patricia Kaas, Kenny Rogers, Boy George, Ray Charles,
Kylie Minogue, Diana Ross, Vaya Con Dios, Toto Cutugno, Jerry Lee Lewis, P!nk, Kelly
Family, Ricky Martin) difuzându-se în direct la Televiziunea Română. În 2007 festivalul nu a
mai avut loc, urmând să se recupereze în 2008.
40