Manifestari clinice in boala artrozica

Durerea,Redoarea articulară după imobilizare,Limitarea mişcărilor articulare,Deformările

articulare

Boala artrozică prezintă, independent de localizare, manifestări clinice relativ constante,

comune multor boli reumatice dar suficiente pentru stabilirea diagnosticului.
Semnele şi simptomele suferinţei sunt de obicei localizate la una sau două articulaţii -
prezenţa lor la mai mult de două articulaţii sugerează o altă suferinţă.
Subiectiv, simptomele artrozelor sunt reprezentate în principal de durere şi redoarea
articulară post-imobilizare iar obiectiv, de limitarea mişcărilor articulare şi eventual semne de
interesare cartilaginoasă sau sinovială.
Simptomele clinice sunt rareori în concordanţă cu semnele radiologice.

Durerea

Durerea constituie în general semnul cel mai precoce şi mai important al interesării artrozice
a unei articulaţii. 
În fazele iniţiale ale bolii artrozice este în general de intensitate redusă şi inconstantă,
comportându-se ca o durere de tip mecanic adică în relaţie directă cu utilizarea articulaţiei.
La început durerea poate apare doar cu ocazia eforturilor intense şi prelungite (în timp,
eforturile care declanşază durerea devin din ce în ce mai mici) şi poate să se atenueze prin
repausul articulaţiei.
În formele grave durerea poate fi subcontinuă sau continuă persistând chiar în timpul
repausului sau pe durata nopţii.
Cum cartilajul este lipsit de terminaţii nervoase, durerea articulară din artroze are ca sediu
membrana capsulo-sinovială şi osul subcondral.
Durerea nocturnă prezentă în formele grave de artroză este corelată cu o pronunţată
inflamaţie sinovială sau cu modificări vasculare ale osului subcondral.
Durerea poate apare şi ca o consecinţă a contracturii musculare.
Fenomenele dureroase , ca în multe alte boli reumatice, este influenţată de numeroşi factori
secundari (în principal de cei de origine climatică - frigul şi umezeala pot accentua durerea-,
endocrină sau psihologică).

Redoarea articulară după imobilizare

Este şi aceasta o caracteristică a mai multor afecţiuni reumatice dar are în general o durată
mult mai scurtă ( rigiditatea matinală din artrita reumatoidă poate persista chiar ore).
După repausul nocturn sau după imobilizarea pe o anumită perioadă de timp, articulaţia
interesată prezintă o incapacitate certă de reluare a mobilităţii sale obişnuite care dispare în
general după câteva minute (10 – 15 minute) de exerciţiu („ încălzirea articulaţiei ”).

Limitarea mişcărilor articulare

În articulaţiile interesate de procesul artrozic se observă o tendinţă de reducere a excursiei

mişcărilor caracteristice.
Limitarea mişcărilor articulare din artroze se instalează gradat, limitarea afectează în general
puţine mişcări şi numai în cazurile grave evoluează progresiv până la blocarea completă
articulară.
Această limitare este în strânsă corelaţie cu un mecanism antalgic şi cu fenomenele de
contractură-retractură musculară, dar şi cu alterările arhitecturii articulare şi prin structuri
intraarticulare (corpi străini, meniscuri etc.) ce pot determina blocajul articular.
Deformările articulare

Procesul artrozic poate conferi articulaţiei afectate un aspect modificat în raport cu procesele
distructive ale capetelor osoase. Osteofitele pot determina apariţia nodozităţilor, vizibile la
inspecţie şi mult mai bine evidenţiabile prin palparea capetelor articulare. Dezaxările – la
deformările capetelor articulare se pot adăuga dezaxările segmentelor scheletale; rezultă
deformări caracteristice care justifică denumirea, în cazurile respective, de : „artroză
deformantă”.

Alte semne de interesare articulară

Zgomote articulare legate de mobilizare – degenerarea cartilajului articular poate fi relevată

de apariţia cracmentelor, crepitaţiilor sau altor zgomote articulare ce se pot palpa sau auzi la
mobilizarea articulaţiei.

Instabilitatea articulară – poate avea aceleaşi cauze ca şi blocajul articular dar este
determinată în mod special de amiotrofie. 

Semne obiective de interesare sinovială – participarea sinovialei la procesul artrozic este

sugerată obiectiv de tumefacţia ţesuturilor periarticulare şi nu rareori de prezenţa unui
revărsat articular (hidartroza); dacă componenta inflamatorie a artrozei este deosebit de
pronunţată la nivelul articulaţiei interesate poate apare şi creşterea temperaturii locale
(calor).

Caracteristicile lichidului sinovial în hidartroză:

Lichidul sinovial prelevat din articulaţiile artrozice cu revărsat este caracterizat prin:

 aspect limpede, colorit citrin clar;

 vâscozitate înaltă;
 elemente celulare în număr redus ( în general sub 2000/mm2 )cu procent scăzut de
polimorfonucleare;
 în sediment se întâlnesc fragmente mici de cartilaj articular.

Teste nespecifice de inflamaţie – în majoritatea cazurilor de artroză, examenele de laborator

nu arată modificări semnificative; totuşi în formele difuze sau în cele cu importantă
componentă flogistică sau degenerativă, se întâlnesc destul de frecvent alterări ale testelor
nespecifice inflamatorii : creşterea vitezei de sedimentare hematică, creşterea
mucoproteinelor şi a alfa-2-globulinelor serice, prezenţa proteinei C reactive.

Osteoartrita

Aceasta afectiune provoaca, de-a lungul timpului, daune cartilajului. Osteoartrita poate fi o parte
naturala a procesului de imbatranire si poate afecta toate partile corpului. Cu toate acestea, zonele
cele mai afectate raman genunchi, soldurile, gatul, partea inferioara a spatelui si degetele.

Simptomele osteoartritei includ:

 Dureri de articulatii
 Umflarea articulatiilor
 Articulatiile pot fi calde la atingere
 Slabiciune musculara si instabilitatea articulatiilor
 Durere in timpul mersului
 Dificultate la prinderea unor obiecte, la imbracat, pieptanat sau aplecat
De obicei, daca pacientul are osteoartrita, doctorul observa modificari vizibile la radiografie.

Artrita reumatoida

Simptomele artritei reumatoide includ:

 Dureri articulare si umflare

 Rigiditate articulara, mai ales dimineata
 Oboseala
 Febra
 Noduli numiti noduli reumatoizi

Lupusul

Lupusul eritematos sistematic este o alta boala autoimuna. Cauzele acesteia sunt necunoscute.

Simptomele lupusului eritematos includ:

 Dureri articulare
 Oboseala
 Rigiditatea articulatiilor
 Eruptii cutanate
 Sensibilitate la soare
 Caderea parului
 Decolorarea degetelor atunci cand sunt expuse la frig (fenomenul Raynaud)
 Tulburari de sange, precum anemia si formarea cheagurilor de sange
 Dureri in piept cauzate de inflamatia mucoasei inimii sau a plamanilor
 Convulsii sau accident vascular cerebral

Spondilita anchilozanta

Spondilita anchilozanta incepe sa se manifeste prin dureri de spate. Caracteristica distinctiva a

afectiunii este implicarea articulatiilor de la baza coloanei vertebrale. Spondilita anchilozanta este
mai frecventa la barbatii tineri, cu varste de pana la 30 de ani.

Simptomele spondilitei anchilozante includ:

 Durere graduala in partea inferioara a spatelui

 Durerea de spate agravanta care evolueaza
 Durere intre omoplati si gat
 Durere si rigiditate in spate

Odata cu progresia afectiunii, coloana vertebrala poate deveni mai rigida.

Sindromul Sjogren
Sindromul Sjogren este o boala inflamatorie, autoimuna. Ea poate aparea odata cu alte afectiuni
de acest gen, precum lupusul. Cauza sindromului este necunoscuta si este mai frecventa la femei

Simptomele sindromului Sjogren includ:

 Ochi uscati
 Iritarea ochilor
 Gura uscata
 Carii dentare, boli ale gingiilor, afte
 Umflarea glandelor parotide