Sunteți pe pagina 1din 16

Anul V, nr.

49
apare
februarie 2011 cu sprijinul
Publicaþie lunarã editatã de Protopopiatul Ortodox Fãgãraº

Pãrintele Arsenie Boca:


Din cuprins:
Epidemia iernii 2011
sau un alt fel de virus
„Înapoi la post, cãci fãrã
E prima iarnã în care mass-
media nu ne atrage atenþia asu-
de post ne merge rãu!”
pra pericolului iminent al ata-
cului viruºilor inamici despre
care ni se spunea în fiecare an
cã sunt de nestãpânit.(pag. 10)
Înhumare sau
incinerare?
În ciuda dorinþei lui, familia
ºi prietenii lui Cristian Paþurcã
au ajuns la concluzia cã este
mai bine sã fie înmormântat.
Au procedat bine? Care este
poziþia Bisericii faþã de aceas-
tã practicã? (pag. 8-9)
Pentru cineva care
aºteaptã
sã se cãsãtoreascã
Privit din partea de dincoace
de nuntã, pentru unele fete
gãsirea soþului potrivit poate (pag. 5)
pãrea a fi „totul”. (pag. 13)
Editorial de Pr. Ciprian Bîlbã Temeiul unui asemenea mod de gân- spiritual al omului dupã cãderea în pãcat:
dire este cã omul percepe lucrurile ºi acþio- chipul lui Dumnezeu în om, deºi nu a
Dincolo de bine ºi neazã în funcþie de sãnãtatea/boala sa psi- dispãrut cu totul, s-a deteriorat ºi ºters
de rãu hosomaticã. Ceea ce face, zic unii, este prin pãcat, astfel încât raþiunea s-a întu-
Astãzi tot mai des avem rezultanta integrãrii tuturor articulaþiilor necat, voinþa a slãbit ºi sentimentul s-a
de-a face cu tendinþa de rela- ºi factorilor personalitãþii actuale. Mai rãcit. Urmãrile se vãd în deteriorarea
tivizare. Nimic nu mai stã mult, adaugã ei, orice om are o dimensi- relaþiilor omului cu Dumnezeu, cu se-
locului. Fiecare are adevãrul une pozitivã, chiar dacã vagã, ºi dispune menii ºi cu el însuºi. De atunci el gân-
lui pentru care oricând poate de o „comoarã îngropatã”, care se cere a deºte ºi acþioneazã disociat ºi ambiguu.
gãsi o justificare. Norma fi descoperitã ºi valorificatã. Dar oare De aceea, nicio tendinþã umanistã nu
este interpretatã prin grila prejudecãþii ºi a întotdeauna scopul scuzã mijloacele? poate susþine o vedere excesiv optimistã
conservatorismului retrograd. Chiar zile- Pânã aici lucrurile pot pãrea în doi asupra omului, fãrã sã prejudicieze serios
le trecute îmi spunea cineva cã pânã ºi peri, pentru cã omul este simultan bun ºi adevãrul. Cineva ar putea întreba: „ªi ce
criminalul are îndreptãþirea lui personalã rãu. Dispune de resurse interne bogate ºi este adevãrul?” În niciun caz rãspunsul
pentru ceea ce face: „aici ºi acum” crima în acelaºi timp se loveºte de propria-i nu este o teorie sau vreun discurs. Calea
lui este manifestarea unitãþii conºtiente ºi orbire în ceea ce priveºte adevãrul. Ca sã e curãþia ºi sfinþirea virtuoasã a vieþii. ªi
inconºtiente a personalitãþii sale. ªi toate înþelegem mai bine este nevoie sã ne acolo, „la limanul cel lin ajungând”, vom
acestea în numele unui umanism care aducem aminte de constatarea pe care fi într-Adevãr „dincolo de bine ºi de
respectã omul ºi libertatea lui existenþialã. învãþãtura creºtinã o face despre statutul rãu”.
CMYK
2 Eveniment
La 90 de ani de la naºtere O scurtã biografie încât supravieþuirea sa timp de doi ani
(pânã la 18 febr. 1952) poate fi conside-

Valeriu Gafencu Valeriu Gafencu s-a nãs-


cut la 24 ianuarie 1921 în
localitatea Sângerei, judeþul
ratã drept o minune.
Preþul rezistenþei sale morale ºi spi-
rituale în faþa ighemonului comunist de
- un chip ireal pentru zilele noastre Bãlþi, în Basarabia. În toamna la Piteºti a fost unul care i-a rãpit defi-
Valeriu Gafencu este unul din tinerii care au anului 1941, când a fost ares- nitiv sãnãtatea. TBC-ul pulmonar, osos
murit în închisorile regimului comunist. Într-o tat ºi condamnat la 25 de ani de ºi ganglionar, reumatismul, lipsa hranei
lume care are ca idealuri comoditatea, bunãstarea muncã silnicã, Valeriu Gafencu necesare i-au ruinat trupul. Chipul sãu
ºi „simþitul bine”, povestea lui pare de domeniul avea vârsta de 20 de ani. Era student era însã, straniu, scãldat într-o luminã
fantasticului. ªi totuºi, este realitate. Pe 24 ia- în anul al II-lea la Facultatea de nepãmânteanã, despre aceasta depunând
nuarie s-au împlinit 90 de ani de la naºterea lui. Drept ºi Filosofie din Iaºi. mãrturie mulþi din cei care au avut privi-
Reputatul profesor de Drept Civil legiul de a-i fi în preajmã în ultima parte
Constantin Angelescu l-a apãrat la pro- a vieþii sale. Sufletul ºi mintea sa nu se
Trebuie sã devii creºtin în toate ces pe Gafencu, declarând: „Este unul despãrþeau defel de rugãciune.
aspectele vieþii tale de zi cu zi dintre cei mai buni studenþi pe care i-am În ultimul an, hemoptizia (scuipa
avut de-a lungul întregii mele cariere sânge) îl transformase într-o „epavã”.
„Nu eºti creºtin dacã ai fost botezat, mergi didactice”. Pledoarie inutilã, fiindcã dic- La prima vedere, cãci lumina sfinþeniei
la bisericã, dar vieþuieºti dupã principiile socie- tatura antonescianã nu a vãzut cu ochi trecea dincolo de bietul trup în suferinþã
tãþii egoiste, imorale, materialiste în care trã- buni activismul naþionalist-creºtin al ºi îi atingea pe ceilalþi deþinuþi. Cu
ieºti. Trebuie sã devii creºtin în toate aspectele tânãrului Gafencu, care voia ca tot mai aceastã figurã de sfânt - care nu poate fi
vieþii tale de zi cu zi ºi prin aceasta sã încreº- mulþi elevi ºi studenþi sã se înscrie în explicatã natural, întrucât se ºtie cã
tinezi ºi lumea din jurul tãu. Dar nu se poate Frãþiile de Cruce, pentru a se pregãti de boala care îl rodea aduce doar depri-
ajunge aici prin studii intelectuale, ci prin luptã împotriva comunismului bolºevic mare ºi schimonosire a chipului - a tre-
trãirea în duh, prin lupta de fiecare clipã cu ce ameninþa atunci România. cut la cele veºnice.
pãcatul fãcut, apoi cu pãcatul vorbit, apoi cu Tânãrul Valeriu Gafencu a ajuns la Cu numeroase plãgi tuberculoase pe
pãcatul gândit. Înainte de a ne lupta cu pãcatele Târgu Ocna în decembrie 1949, dupã ce trup - care supurau permanent - Valeriu
lumii, trebuie sã urâm pãcatele, prostia, sufi- a trecut prin puºcãriile de la Aiud (1941 Gafencu ºi-a aºteptat moartea cu o seni-
cienþa ºi moleºeala sufletelor ºi minþilor - 1944) ºi Piteºti. nãtate care i-a înmuiat ºi pe gardienii-
creºtinilor, cãci tocmai adormirea conºtiinþei Din cauza torturilor ºi regimului cãlãi. Trupul sãu se fãcuse cu adevãrat
creºtine a dat pas liber impertinenþei ateiste.” bestial din temniþele comuniste, Valeriu lãcaº al Duhului Sfânt. Pentru credinþa
Valeriu Gafencu Gafencu a ajuns la sanatoriul-închisoare sa, Valeriu a fost învrednicit de Dumne-
(în Ioan Ianolide - Întoarcerea la Hristos) Târgu Ocna într-o stare atât de gravã, zeu sã-ºi cunoascã ziua morþii. Pe 2 fe-
Ochii lui oglindeau cerul se mai simtã bine când sãvârºeºte rãul, sã bruarie 1952, el ºi-a rugat camarazii
sã-i procure o lumânare ºi o cãmaºa al-
„Despre Târgu Ocna ar fi trebuit sã vor- creãm probleme, sã-ºi punã întrebãri, sã-ºi bã, pe care sã i le pregãteascã pentru
schimbe paºii.
beascã Valeriu Gafencu, stâlpul de foc al spi- ziua de 18 februarie a aceluiaºi an. A
Fãcea mult caz de conºtiinþa pãcatului,
ritualitãþii creºtine din închisorile comunis- pentru cã erau mulþi care considerau pãcate mai cerut ca o cruciuliþã (pe care se pare
te. Ochii lui mari, albaºtri, oglindeau cerul. numai curvia, hoþia ºi crima ºi mulþi nu se cã o avea de la logodnica sa) sã-i fie
Privindu-i, te simþeai aºa de mic! Dar zâm- recunoºteau pãcãtoºi, fie cã nu le aveau pe pusã în gurã, pe partea dreaptã, spre a fi
betul lui de nedescris îþi dãdea curaj ºi te fã- acestea, fie cã le minimalizau, neacordân- recunoscut la o eventualã dezgropare.
cea sã cunoºti ce este iubirea lui Hristos. ªi ori- du-le importanþa cuvenitã. Dar pierdeau din La 18 februarie, între orele 14.00 ºi
cât i-a fost de grea crucea suferinþei, zâm- vedere cã mai sunt ºi altele, ºi poate mai 15.00, dupã momente de rugãciune incan-
betul acesta n-a încetat sã-i lumineze faþa.” mari decât acestea, cum ar fi mândria: descentã, cu faþã transfiguratã Valeriu a
Pãrintele Constantin Voicescu «Celor mândri Dumnezeu le stã împotrivã rostit ultimele cuvinte: „Doamne, dã-mi
ºi celor smeriþi le dã har.» Pe omul care se robia care elibereazã sufletul ºi ia-mi
Ne-a arãtat calea ce duce grozãveºte, Domnul îl lasã singur ºi fãrã El libertatea care-mi robeºte sufletul”.
la mântuire o sã-ºi dea seama cã nu poate face nimic La targa pe a fost depus, spre a fi
„Valeriu ne-a arãtat calea ce duce la ºi-atunci o sã strige cãtre El.” dus într-o groapã comunã (a tubercu-
mântuire: iubirea creºtinã. Iubirea era un Marin Naidim loºilor), au venit ºi s-au închinat, pe
cuvânt de ordine, îl spunea în toate împre- rând, toþi deþinuþii, iar cãlãul Petre
jurãrile, ºi-n scris ºi verbal, era în loc de A fost un sfânt Orban a plecat din închisoare pentru
salut, de la revedere ºi de orice. (…) „Ceea ce a fãcut ºi ceea ce a trãit Vale- întreaga zi, pentru a-i lãsa sã-ºi ia rãmas
Când venea cineva de-acasã pe la el, riu de-a lungul anilor de detenþie, pentru bun de la Valeriu. Valeriu Gafencu a
aborda cu ei totdeauna probleme de credin- fiecare suflet cu care a venit în contact, e fost omul jertfei totale. ªi-a sacrificat,
þã, cãutând sã convingã pe fiecare de impor- greu de imaginat, necum de exprimat în pentru Hristos ºi neam: tinereþea, profe-
tanþa mântuirii. Spunea cãtre mine cã, chiar cuvinte. E suficient rãspunsul pe care l-au sia, familia, libertatea ºi viaþa.
dacã nu reuºim noi sã schimbãm lumea, dat toþi cei care l-au cunoscut. A fost un www.valeriugafencu.ro
mãcar sã trezim interesul, sã o facem sã nu sfânt. Este un sfânt.” Virgil Maxim Paginã realizatã de Natalia Corlean
Eveniment 3
Bilanþ ºi proiecte în Arhiepiscopia Sibiului
Prima lunã a anului este prilej de bilanþuri pentru anul trecut ºi hotãrâri pen- mic, canonico-juridic, pastoral-misionar ºi
tru anul care urmeazã. Acest lucru s-a întâmplat ºi în Arhiepiscopia Sibiului, unde social, precum ºi proiectele care urmeazã
sâmbãtã, 22 ianuarie, au avut loc ºedinþele de reunire a Consiliului ºi a Adunãrii sã fie puse în aplicare în 2011. Tot aici,
Eparhiale. prodecanul Facultãþii de Teologie
Întâlnirea a început cu Sfânta „Andrei ªaguna”, Pr. prof. dr. Aurel
Liturghie, oficiatã în capela Fa- Pavel, a prezentat o evaluare a activi-
cultãþii de Teologie de cãtre Prea- tãþilor ºi situaþiei acestei instituþii.
sfinþitul Andrei Fãgãrãºeanul, ur- În încheiere, Pãrintele Mitropolit a
matã de slujba de Te Deum, la care mulþumit membrilor participanþi:
a participat ºi Înaltpreasfinþitul „Mulþumim lui Dumnezeu cã ne-a rân-
Laurenþiu, Mitropolitul Ardealului. duit atât în Consiliul Eparhial, cât ºi în
Ambele ºedinþe, care au avut loc în Adunarea Eparhialã, preoþi vrednici ºi
aula „Mitropolit Ioan Meþianu”, au colaboratori deosebiþi, membri laici,
fost prezidate de cei doi ierarhi. care ne sprijinã cu competenþã în lu-
În cadrul ºedinþei Consiliului crãrile pe care le avem de îndeplinit.
Eparhial au fost aprobate deciziile Sperãm ca ºi în acest an sã-i aducem
Permanenþei acestui consiliu, printre care Mediaº. cinstire lui Dumnezeu prin lucrarea
ºi confirmarea alegerii a patru noi pro- În cadrul ºedinþei Adunãrii Eparhiale, noastrã liturgicã, pastoral-misionarã ºi
topopi: Pr. Dãnuþ Benga la Braºov, Pr. consilierii Arhiepiscopiei au prezentat administrativã pe care le desfãºurãm pen-
Sorin ªerban la Sãcele, Pr. Dan Matei activitãþile realizate în diferitele sectoare: tru binele Bisericii ºi mântuirea noastrã”.
Sucaciu la Rupea ºi Pr. Ovidiu Gãban la administrativ-bisericesc, cultural, econo- Pr. protopop Ioan Ciocan

Expoziþia micilor i c o n a r i
din ªinca Nouã
S-a încheiat primul semestru din acest an ºcolar.
Scurta vacanþã este binevenitã pe mãsura împlini-
rilor fiecãruia. Când însã rezultatele la învãþãturã
sunt completate ºi de alte realizãri, satisfacþia e
deplinã. Bucuria lucrului bine fãcut s-a simþit azi
din plin în sala Cãminului Cultural din ªinca
Nouã, devenitã neîncãpãtoare, la a doua expoziþie
de icoane pictate pe sticlã de elevii ºcolii noastre,
îndrumaþi de cãtre doamna Daniela Ciocãnaru.
Sticla pictatã a devenit transparentã spre Veºnicie.
Peste 260 de „ferestre spre cer”, izvorâte iconari” sã ajungã „mari”, dar sã
din suflet curat de copil, au încântat privirea ºi ajungã ºi la sfinþirea vieþii, pri-
au bucurat inimile celor prezenþi. Micii iconari vind, prin fiecare icoanã ce o vor
au cinstit momentul, dar ºi pe vrednicii de picta, spre Veºnicie.
pomenire înaintaºi pãstrãtori ai Ortodoxiei, Domnul primar i-a felicitat
îmbrãcând frumosul port românesc. pe toþi cei implicaþi în aceastã
La rândul lor, au fost cinstiþi prin prezenþa realizare, în special pe doamna
Pãrintelui Matei, stareþul Mãnãstirii Sfinþilor Daniela Ciocãnaru ºi pe copii,
Români din ªinca Nouã, a Pãrintelui Costel dar ºi pe toþi ceilalþi ostenitori. La
Leca din Paltin, a domnului primar Dumitru rândul sãu a primit mulþumiri
Flucuº împreunã cu colectivul Primãriei, a în- pentru sprijinul deosebit, moral
tregului corp profesoral în frunte cu doamna ºi material, acordat constant cer-
director Elena Nãnãu, a tuturor colegilor, pã- cului de picturã ºi tuturor mani-
rinþilor ºi, nu în ultimul rând, a reprezentanþilor presei. festãrilor culturale din comunã.
Dupã un prim tur al expoziþiei, pãrintele stareþ Matei a mulþu- Prin astfel de preocupãri avem încredinþarea cã tânãra gene-
mit lui Dumnezeu ºi copiilor pentru aceastã bucurie, arãtând cã raþie merge pe un fãgaº bun, ancorându-se în valorile spirituale
multe secole Biserica a promovat ªcoala, iar acum în ªcoala din ale credinþei ºi neamului nostru, rãmânând pietre tari, nemiºcate
ªinca Nouã se picteazã icoane. Le-a urat copiilor ca din „mici de valurile ispitelor actuale.
Pr. Sorin Suciu, ªinca Nouã
4 Actual
Despre „eficienþã ºi productivitate” uncapabil
popor care nu mai este
sã-ºi creascã proprii
copii ºi vedem cã nici aleºii
în creºterea copiilor noºtri nu au un rãspuns la
aceastã problemã. E dureros,
acest „a fi sau a nu fi”, dar pentru asta nu dar adevãrat. Închei cu câte-
pot decât sã-mi cer iertare de la autorul va versuri care cred cã exprimã gândirea
englez. conducãtorilor noºtri politici (români ºi
Conducãtorii noºtri ne învaþã cum sã europeni):
devenim profitabili, eficienþi, cumpãtaþi, Unii fac copii pe bandã, alþii-i leapãdã la fel,
„europeni”... etc. Dar nu avem cum sã Eu încerc, cu cumpãtare, sã devin EFI-
învãþãm sã fim oameni (ºi cu atât mai CIENT,
puþin creºtini) de la cei care au uitat acest Nici prea mulþi, nici pe degeaba,
lucru. Noi luãm din afarã cam tot ce este Cã doar sunt european,
Sistemul asistenþei maternale pare a fi prost sau „suspect de a nu fi bun” ºi vrem O sã-þi cresc - promit - copiii,
în colaps, de vreme ce mai bine de o sã-l „desãvârºim” în stilul propriu. Nu ne Dacã-mi iese-n plus un... ban!
treime din persoanele angajate în aceastã preocupã deloc cauza pentru care am ajuns Pr. Marius Demeter
structurã au preferat sã se retragã. Redu-
cerile lui Boc, supervizate de mãreþul nos-
tru conducãtor, au atins ºi acest segment
sensibil din societatea româneascã. Pe de
Nunta Fiului de Împãrat
altã parte, aflãm cu stupoare cã avem mai Situat în planul central, Mântui-
multe „cereri de copii” decât ne prezintã torul, Fiul lui Dumnezeu întrupat,
„oferta”. În multe judeþe existã liste de înviat ºi înãlþat la ceruri, ca Mire ºi
aºteptare cu pãrinþi care doresc sã adopte Împãrat, este reprezentat dupã pilda
un copil, iar cererea lor nu este soluþionatã, celor zece fecioare: „Iatã, Mirele vine,
cel mai adesea din cauza legislaþiei ieºiþi întru întâmpinarea Lui!” (Matei
greoaie. 25, 6). Domnul Hristos, îmbrãcat în
Sã revenim însã la sistemul asistenþei hlamidã roºie ºi cãmaºã albã, revelã
maternale, unde, graþie înþelepciunii „con- încã o datã, pentru veºnicie, „Taina
ducãtorilor iubiþi”, în situaþia în care avem ochilor” ºi a atotprezenþei Sale iubi-
ºapte persoane din sistem care demi- toare, iertãtoare ºi milostivã.
sioneazã, proiectele lor o sã fie preluate de Dedesubtul sfintei Mese de la
o singurã persoanã ce va fi angajatã în sis- Nunta cea cereascã sunt scrise cu
tem. Problema este cã „proiectele în deru- litere de argint urmãtoarele cuvinte:
lare” sunt niºte copii, adicã niºte fiinþe „Sileºte-i pe toþi sã intre sã Mi se
umane! Nu e vorba aici de un pod de cale umple casa.” (Luca 14, 23)
feratã, nici de parcãri subterane, nici de 15 „Oricare dintre voi care nu se Detaliu din pictura Pãrintelui Arsenie Boca
km de autostradã, nici de... (de fapt nu mai leapãdã de sine ºi de tot ce are, nu - Nunta Fiului de Împãrat - de la biserica din
poate fi ucenicul Meu. Iar cine-ºi Drãgãnescu, reprezentându-L pe Mântuitorul
dau exemple, cã nu ºtiu toate proiectele
pune sufletul ºi viaþa sa pentru Iisus Hristos în viziunea Pãrintelui.
din care le ies lor comisioane), ci este
Mine ºi pentru Evanghelie, ºi le va
vorba de copii.
pierde, acela se va mântui.” (Luca 14, 23; Marcu 8, 38; Matei 10, 39)
Din aceºti copii ar fi posibil sã ne tre-
zim peste ani cã se ridicã un nou Decebal,
sau un Traian (nu ãsta de acum!), sau un
ªtefan (Doamne, miluieºte!), sau un Brân-
coveanu (dã, Doamne!), sau un Þepeº
(Doamne, ajutã!), sau un Andrei ªaguna,
sau un Eminescu, sau un Brâncuºi, sau un
Enescu, sau... sau... sau...
Însã noi nu vrem sã-i creºtem. Nu
vreau sã vorbesc acum despre toþi copiii pe
care neamul acesta-i leapãdã încã înainte
de naºtere (deºi drama e mult mai mare!),
ci despre acei copii pe care-i aducem pe
lume ºi apoi ne raportãm la ei ca la un
„proiect care nu mai este profitabil”. Cam
totul în lumea de azi se reduce la „a fi sau
a nu fi... profitabil”. Sunã shakespearian

CMYK
Actual 5
Pãrintele Arsenie Boca:
„Înapoi la post, cãci fãrã de post ne merge rãu!”
Pregãtirea pentru intrarea în Postul Mare începe încã din Duminica lui uºor din nimicuri, din fleacuri, sã moarã
Zaheu (anul acesta în 30 ianuarie), adicã cu câteva sãptãmâni bune înainte, toc- de supãrare? Pentru cã li-e plin sângele de
mai pentru ca omul sã realizeze importanþa postirii. O importanþã pe care noi, fiere ºi li se rup telefoanele - cã aºa le zic
astãzi, nu o mai vedem. Deºi alergãm adesea la Dumnezeu ºi am vrea mereu aju- la nervi - ºi cea mai uºoarã vorbã îi aprinde
tor, în toate, porunca postului este þinutã de foarte puþini. Despre post, iatã ce ºi-i chinuie grozav ºi ei la rândul lor îi
chinuie pe alþii.
spunea Pãrintele Arsenie, cu vorbe simple, pe înþelesul lor, celor veniþi la Sfânta Deschideþi uºa, ca sã audã ºi cei de
Liturghie într-o duminicã de iarnã din 1942: afarã! Deschideþi-o bine. Dar deschideþi ºi
CEI CARE NU VOR ÞINE POSTURILE NU întunecarea simþirii de Dumnezeu. Sunt voi toþi uºile sufletelor voastre, ca sã intre
VOR FI SPOVEDIÞI. Din cuvântul trecut vã cele ºapte pãcate de cãpetenie sau pãcate duhul luminii, ca sã auziþi ºi sã nu vã aflaþi
aduc aminte, ca sã afle toþi cã nu vor fi de moarte: mândria, iubirea de argint, des- numai auzitori, ci ºi împlinitori!
spovediþi ºi împãrtãºiþi la mãnãstire decât frânarea, lãcomia, pizma, mânia ºi lenea. POSTUL ADUCE ÎNSÃNÃTOºIRE. În
cei ce de aici înainte vor þine posturile aºa Între acestea ºapte se aflã ºi rãdãcina mâncarea de carne mai sunt ºi alte pri-
cum sunt rânduite de Bisericã. Pãrinþii relelor: lãcomia stomacului sau dum- mejdii, o mulþime de otrãvuri care încã
ne-au nãscut din trup, iar Biserica din apã nezeul cel mâncãcios al trupului. Acesta dãrâmã casa de pe noi. Acelea aduc: bolile
ºi din Duh; ºi mai mare este naºterea trebuie ars cu postul ºi scos afarã! Cãci de de inimã, durerile de rãrunchi, de ficat ºi
duhovniceascã a Bisericii decât naºterea nu va fi ars ºi scos afarã, iatã, sã vedeþi altele. Toate se tãmãduiesc de la sine înlã-
trupeascã a pãrinþilor. De la naºterea du- cum creºte ºi se întinde acest pom al turând pricina care le-a adus, curãþind sân-
hovniceascã - Botezul - am primit pe înge- diavolului, acest dumnezeu mincinos al gele prin post. Cãci toate bolile sunt cu
rul pãzitor, tot în Bisericã - de aceea se trupului. ªi anume iatã cum: lãcomia putinþã dacã sângele este otrãvit. Vrei sã te
boteazã copiii mici, orice ar zice alþii - care stomacului odrãsleºte dintr-o datã din însãnãtoºeºti, fã calea întoarsã.
sã ne apere de toatã primejdia vãzutã ºi rãdãcinã o puzderie de ramuri din care mai Deci luaþi aminte la ce mâncaþi, cãci
nevãzutã. Deci, dacã Biserica ne naºte, ne arãtoase sunt trei: mânia, desfrânarea ºi uite aºa pedepseºte Dumnezeu nesocotirea
ºi creºte; ºi printre poveþele cu care ne iubirea de avere. postului cu boli, ºi încã unele fãrã leac,
creºte spre mãsura bãrbatului desãvârºit CINE NU SE LEAPÃDÃ DE CARNE VA FI cum de pildã e cancerul... Paralizia sau
este ºi postul. Trebuie deci sã-i ascultãm ÎNCOLÞIT DE MÂNIE ºI DESFRÂNARE. slãbãnogirea unei jumãtãþi de trup tot din
porunca ºi sã postim. Sfinþii Pãrinþi cei de Rãzboiul stomacului însã e primul rãzboi nesocotirea postului se trage. De obicei cu
demult au bãgat de seamã cã toate relele pe care l-a pierdut omul ºi prima biruinþã a paralizie pedepseºte Dumnezeu pe toþi
de la stomac încep, de aceea am zis vorbã diavolului. ªi cu el nãdãjduieºte sã câºtige nesãtuii de avere. Ea poate fi moºtenire.
asprã, cã postul este poarta ºi patrafirul ºi pe oameni ºi sã-i desfacã de Dumnezeu. ªi-atunci, dacã simþi acest lucru, ai putea-o
este uºa, iar toþi ceilalþi ne furã vremea. ªi sã ºtiþi cã, de nu-ºi vor trage de seamã ocoli sau stinge postind foarte mult.
LÃCOMIA STOMACULUI ESTE RÃDÃCI- oamenii, diavolul va birui. Iatã de ce stri- Nesãtuii de avere ºi-au fãcut socoteala
NA RELELOR. Astãzi, din darul lui Dum- gãm, s-audã toþi: 'napoi la post, cãci fãrã greºitã, zicând cã dacã postesc nu mai pot
nezeu, urmeazã sã vã dovedesc, sã credeþi de post ne merge rãu! ªi iatã cât de rãu: alerga ºi lucra. Ei au crezut sfatul viclean
toþi, lupta postului cu relele sau despre cine nu se leapãdã de carne ºi de grãsime al dracului iubirii de avere, deci au fãcut o
felul cum ucide postul patimile. repede va fi-ncolþit de mânie ºi de des- socotealã greºitã înaintea lui Dumnezeu.
Relele sau pãcatele sunt de trei feluri. frânare, celelalte douã laturi ale lãcomiei De aceea, toþi harnicii sã ia aminte ºi sã
Iatã-le: stomacului. Sã vedeþi cum: mâncarea de þinã post, ca nu cumva dupã multã alergã-
1. pãcate împotriva noastrã înºine. carne (ºi mai ales mâncatã cu împingerea turã deºartã sã vinã o vreme sã trebuiascã
2. pãcate împotriva aproapelui. necuratã a poftei) ca sã se facã sânge, are sã stea la pat tot restul vieþii. Dar ºi aceas-
3. pãcate împotriva Duhului Sfânt, nevoie de fiere, care este otravã - veninul ta de li s-ar întâmpla, tot milã de la Dum-
împotriva adevãrului. nostru. Fierea aceasta topeºte carnea ºi nezeu sã o socoteascã, deoarece le dã pri-
Toate aceste trei feluri sunt ºi pãcate grãsimea întocmai cum topeºte soda slã- lej de a cumpãni ºi de a-ºi cunoaºte gre-
înaintea lui Dumnezeu, cãci tu nu eºti al nina, când fac femeile sãpun. Fierea e o ºeala. Cãci Dumnezeu nu pedepseºte spre
tãu, ci al lui Dumnezeu. Prin urmare ºi otravã tare. Dacã sporeºte mâncarea de moarte, ci spre întoarcere. Cãci trupul nu
pãcatele pe care le faci împotriva ta sunt carne, sporeºte ºi otrava cu care trebuie plãteºte nimic când din el scoþi unealtã rea.
întocmai ºi pãcate împotriva lui Dum- topitã. ªi-atâta sporeºte, cât nu mai încape Sfinþii au scos cu totul altceva: sfeºnic al
nezeu. De aceea, fiindcã eºti fiul lui în beºica ficatului ºi-atunci simþi dureri la Duhului Sfânt.
Dumnezeu. capãtul pieptului, cãci stã beºica sã crape Prin urmare, cine nu pãzeºte postul i se
Astãzi sã stãruim cu deosebire asupra de plinã. Fierea câtã nu încape umblã prin va aprinde în gurã para mâniei, de unde
pãcatelor împotriva noastrã înºine ºi sânge de sus în jos fãrã rost ºi, otravã cum începe toatã vrajba, iar în trupul lui vor
asupra pãcatelor împotriva aproapelui. e, atacã nervii, îi slãbeºte. De aici vine încolþi boli peste boli.
Pãcatele împotriva noastrã înºine duc la nerãbdarea, de aici vine nervozitatea, de Pãrintele Arsenie Boca, fragmente
învârtoºarea inimii - o cunoaºtem cu toþii, aici mânia, din fierea care atacã nervii. din cuvântul þinut la Mãnãstirea
o cunosc ºi eu - dar ele mai duc ºi la Aici e cheia: de ce se supãrã unii aºa de Brâncoveanu în 22 februarie 1942
CMYK
6 Dialoguri

„ P o r t r e t u l luptãtorului la
„Faptul cã în film nu se menþioneazã aproape nimic privitor la
La Fãgãraº a avut loc în luna noiembrie proiecþia filmului „Portretul luptãtorului Iar dintre intelectualii care au trãit din
la tinereþe”. Pelicula este prima care are ca subiect rezistenþa anticomunistã din Munþii plin acele atrocitãþi, sunt mulþi care con-
Fãgãraºului prin Grupul carpatin fãgãrãºean, aflat, în cea mai mare parte a existenþei siderã popularizarea suferinþelor lor ca o
sale, sub conducerea lui Ion Gavrilã-Ogoranu. Dincolo de aspectele artistice ºi regi- laudã de sine, ca o încãlcare a „discreþiei
zorale, pentru noi, fãgãrãºenii, este importantã nu doar existenþa acestui film, ci ºi suferinþei, a decenþei tãcerii... ca o impi-
veridicitatea evenimentelor ºi a personajelor, ai cãror copii, nepoþi, rude sau prieteni etate, o profanare a jertfei”. Alþi intelec-
trãiesc printre noi. Pentru câteva lãmuriri, am apelat la Pãrintele profesor Ioan Glãjar, tuali care ar putea scrie pe o bazã sau alta
din Ucea de Jos, care a cunoscut temniþele comuniste ºi miºcarea de rezistenþã, unii evitã sã scrie ºi, poate, chiar sã vorbeascã
membri fiindu-i colegi de clasã sau de liceu. În numãrul acesta, partea a doua. despre rezistenþa ºi lupta anticomunistã
din anii 1948 - 1957, vizatã în film, sau
Filmul nu menþioneazã aproape 2010 sã cunoascã istoria rezistenþei cea ulterioarã, spre a nu atrage atenþia
nimic despre credinþa partizanilor în împotriva comunismului din România, masonilor ºi a altora de teapa acestora
Dumnezeu. Cum stãteau lucrurile? la ce ne foloseºte sã aflãm toate astea? asupra lor ºi, deci, spre a evita acuzaþii
Fãrã îndoialã cã partizanii reprezentaþi Rezistenþa împotriva comunismului în nedrepte de tangenþã legionarã, fascistã,
în film credeau în Dumnezeu. Ei aveau o România, exercitatã de cãtre români fie rasistã ºi, mai ales, antisemitã. Aceastã
educaþie religioasã primitã în familie, în sub forma confruntãrilor rãzboinice, aºa ezitare pare îndreptãþitã de criticile aduse
ºcoalã, în „Frãþiile de Cruce” ºi, mai ales, cum a fost cea a tinerilor partizani înarmaþi deja filmului „Portretul luptãtorului la
în Bisericã ºi de la Bisericã. Faptul cã în din Munþii Fãgãraºului ºi din alþi munþi ai tinereþe”, critici potrivit cãrora filmul pro-
film nu se menþioneazã aproape nimic þãrii noastre, fie sub forma intransigenþei pagã asemenea concepþii politice, deºi re-
privitor la credinþa ºi viaþa religioasã a faþã de reeducarea impusã prin mijloace sãl- gizorul filmului i-a prevenit pe spectatori
tinerilor partizani este regretabil. Nu e de batice de cãtre regimul comunist deþinuþi- ºi a declarat cã n-a urmãrit sã facã neapãrat
conceput ca acei tineri, educaþi religios lor politici sau religioºi din temniþele þãrii, un film despre o ideologie, ci sã prezinte
începând din copilãrie ºi ajunºi luptãtori în lagãrele de muncã ºi deportãri, fie într-o niºte tineri, situaþii, acþiuni ºi evenimente
împotriva comunismului ateist, sã nu-ºi fi formã sau alta în domeniul culturii, poli- istorice din anii 1948 - 1957.
manifestat zilnic, în mod vizibil, credinþa ticii etc., face parte din istoria þãrii noastre. În foarte multe cazuri, lupta statului
lor în Dumnezeu prin semnul Sfintei Iar asupra importanþei cunoaºterii istoriei comunist s-a îndreptat împotriva repre-
Cruci, îngenunchieri ºi rugãciuni în care sã þãrii proprii se pot spune multe. În cazul de zentanþilor Bisericii ºi împotriva oame-
preamãreascã pe Dumnezeu, sã invoce faþã aº spune doar douã lucruri: în primul nilor credincioºi practicanþi. Cum s-ar
binecuvântarea, ajutorul ºi ocrotirea Lui, rând, cunoaºterea rezistenþei ºi luptei îm- putea implica Biserica pentru ca modelul
iertarea din partea lui Dumnezeu a pãca- potriva atrocitãþilor sãvârºite de cãtre re- lor sã fie cunoscut? În Rusia, de pildã,
telor fãcute de ei ºi mai ales iertarea uci- gimul comunist, impus þãrii noastre de dar ºi în alte þãri în care a existat rezis-
derilor sãvârºite de ei, chiar dacã acestea cãtre bolºevicii din Rusia, ar putea deter- tenþa împotriva comunismului, unii par-
au fost fãcute în rândul duºmanilor lui mina pe mulþi români sã nu mai trãiascã tizani au fost canonizaþi...
Dumnezeu, înrãiþi peste mãsurã, ºi în nostalgia comunistã ºi, în al doilea rând, sã În decursul celor patru decenii ºi jumã-
scopul salvãrii neamului românesc ºi a evite cu înþelepciune comportamentul so- tate de regim comunist în þara noastrã, au
credinþei creºtine. De viaþa religioasã a cial, politic, anticultural ºi antireligios al fost arestaþi ºi prigoniþi, unii chiar omorâþi,
acestor tineri luptãtori sunt convins cu atât comuniºtilor, iar pe noi sã ne rugãm lui câþiva episcopi, mai mulþi profesori uni-
mai mult, cu cât ei au trãit o bunã parte a Dumnezeu pentru mântuirea tuturor celor versitari de teologie ºi monahi, nenumãraþi
timpului în fiecare an pe crestele munþilor, care au suferit chinuri ºi moarte din partea preoþi ºi câteva mii de credincioºi orto-
despre care Ana Blandiana spunea, chiar forþelor malefice comuniste. docºi practicanþi, (din rândul acestora din
în timpul regimului comunist: „Munþii De ce credeþi cã în 20 de ani de li- urmã) mai ales intelectuali ºi încã intelec-
Fãgãraº sunt pãmântul românesc cel mai bertate ºi dupã condamnarea oficialã a tuali de seamã. Despre aceºti fii ai Biseri-
aproape de cer!” Trãind la aceastã înãlþime comunismului din România s-a scris cii noastre s-au scris ºi editat pânã acum
fizicã, la aceastã apropiere de Cer ºi având totuºi atât de puþin ºi deloc organizat câteva cãrþi, s-au publicat mai multe studii
un orizont atât de larg, frumos ºi impresio- despre acest episod din istoria þãrii? în reviste ºi s-au scris biografii incluse în
nant, e de crezut cã toate le-au trezit fiori, S-a scris puþin ºi neorganizat pentru cã dicþionare teologice, religioase de largã cir-
simþiri înãlþãtoare, stãri mistice, euforie, intelectualii, scriitorii ºi istoricii, care n-au culaþie. Biserica noastrã ar putea lua iniþia-
gânduri de preamãrire a lui Dumnezeu avut de trãit pe de-a-ntregul atrocitãþile tiva alcãtuirii unui grup de profesori de
sau, cum spune Virgil Mateiaº, „conºtiinþa comuniste sau care în ultimii 20 de ani teologie ºi sã includã oficial în norma lor
pãcatului, dar ºi a Harului ºi nostalgia n-au avut posibilitatea de a cerceta docu- ºtiinþificã obligatorie, anual, cercetãri ºi stu-
salvãrii în transcendent”. mentele din arhivã privitoare la acest dii privind acest domeniu, inclusiv evalua-
Sunt mulþi care nu ºtiu nimic despre episod tragic, n-au dispus nici de infor- rea credinþei, vieþii religioase ºi suferinþe-
lupta împotriva comunismului. Cât de maþiile necesare pentru a le putea prezenta lor îndurate pentru credinþã, Bisericã ºi
important e pentru un român din anul în mod autentic ºi convingãtor. neam din partea regimului comunist de cãtre
Dialoguri 7
tinereþe”- între rigoare ºi regie (II)
credinþa ºi viaþa religioasã a tinerilor partizani este regretabil”
Un gest memorabil: la Fãgãraº, unul dintre
actori sãrutã mâna ultimului supravieþuitor
„Noi nu admirãm neamul nostru.
din grupul Ogoranu, Ion Ilioi Noi îl iubim. Aºa cum e.”
„Noi nu admirãm neamul nostru, nici nu cãutãm sã-l înþelegem ºi
sã-l studiem în virtutea nu ºtiu cãrui principiu scornit de mintea ome-
neascã. Noi îl iubim. Aºa cum e. Aºa cum îºi iubeºte copilul pãrinþii lui.
ªi nu l-am schimba cu oricare altul, nici în gând, cum nicio mamã din
lume nu ºi-ar schimba copilul ei. În inima ºi mintea noastrã, n-au încolþit
niciodatã visuri ºi gânduri de emigrare prin nu ºtiu ce þãri fericite. Voim
sã rãmânem aici pãrtaºi ai durerilor ºi bucuriilor neamului, ai destinului
sãu, în valul cãruia voim ºi noi sã ne contopim soarta noastrã.”
„În aceºti ani am gãsit în suflete de români, adesea umili ºi nebãgaþi
în seamã, atâta nobleþe ºi atâta frumuseþe, încât nu o viaþã, dar ºi o mie
de vieþi de ai avea, meritã sã le jertfeºti. Ne-am lovit însã ºi de atâta rãu-
tate, ipocrizie, interese, ambiþie prosteascã, zgârcenie ºi mai ales
nepãsare, încât ni s-a umplut sufletul de
durere, amãrãciune ºi dezgust. A trebuit
sã primim pe obrazul nostru, nu odatã,
anumiþi clerici ºi fii ai Bisericii Ortodoxe sãrutul scârbos al lui Iuda ºi, nu odatã,
în vederea unei eventuale canonizãri. La otrãviþi cu roadele amare ale josniciei
ora actualã, în lumea largã a credincioºilor omeneºti, am ajuns în pragul deznãdej-
Bisericii noastre se vorbeºte deja de „Vale- dii. Ne-am coborât atunci în adâncuri ºi
riu Gafencu, Sfântul Închisorilor” ºi de „Pã- din istorie ne-am luat din nou seva dãtã-
rintele Arsenie Boca, Sfântul Ardealului”. toare de viaþã. Ne-am cuminecat din
Vãzând filmul, unii oameni au fost de jertfa tuturor câtor ºi-au dat viaþa pentru
pãrere cã jertfa celor care au luptat ºi au acest neam. Iar voi, dragi camarazi
murit a fost în zadar, cã nu a meritat, cãzuþi din rânduri, ne-aþi legat prin jert-
pentru cã a fost încercare înãbuºitã. fa voastrã cu putere, în lupta din care nu putem sã ieºim decât biruitori sau morþi.
Care e valoarea ei? ªi mai ales am simþit în ceasurile negre mâna lui Dumnezeu, atunci când slabele
Nu se poate spune astfel. Se poate spu- noastre puteri omeneºti ne-ar fi dus la moarte ºi deznãdejde. Aici, pe crestele munþilor,
ne doar cã a fost o luptã nereuºitã politic, am simþit cuvintele Domnului, care ne-a spus cã fãrã El nu putem face nimic. ªi noi,
adicã n-a dus la rãsturnarea regimului prin suferinþa noastrã, am învãþat sã-L iubim. Cãci pânã nu vei suferi tu însuþi, mãcar o
comunist, nici la o schimbare a acestuia palmã sau o înjurãturã pe nedrept, pânã atunci nu vei putea înþelege drama de pe
spre mai binele cetãþenilor. Dar aceasta nu Golgota. Aceste gânduri, adânc frãmântate în nopþi lungi de iarnã, îngropaþi în zãpezi
înseamnã cã a fost zadarnicã. Dovedind cã pe crestele Carpaþilor sau în ceasurile de veghe cu arma-n mânã, vi le închinãm vouã,
sunt capabili de jertfã pentru þarã, neam ºi tineri din sate ºi oraºe, ca semn al dragostei ce v-o purtãm, ca unora ce le va fi dat, când
Bisericã, partizanii s-au înãlþat la rangul de noi nu vom mai fi, sã vadã ºi sã desãvârºeascã marea ºi strãlucita biruinþã româneascã.”
eroi, pe care noi ºi urmaºii noºtri suntem Fragmente din Testamentul luptãtorilor anticomuniºti fãgãrãºeni, alcãtuit de
obligaþi sã-i cinstim ca atare în decursul Grupul carpatin-fãgãrãºean, muntele Buzduganu, Sãptãmâna Mare, anul 1954
istoriei ºi sã-i pãstrãm în sufletul nostru ca
exemple de credinþã creºtinã ºi spirit de duit zadarnic sã-l compromitã în faþa ca- anii 1948 - 1957 (la care ne-am referit
jertfã vrednice de urmat. marazilor sãi din þarã ºi a familiilor aces- pânã acum), cât ºi în decembrie 1989,
Filmul se terminã cu prinderea parti- tora, ca ºi în faþa camarazilor din strãinã- explodând, a spulberat insulta adusã þãrii
zanilor - iar singurul care a scãpat s-a tate, prin acuze inventate ºi neconvingãtoare. noastre prin emblema: „România, mã-
ascuns în urmãtorii 20 de ani. Miºcarea Cât priveºte calificarea globalã a mãliga care nu explodeazã”! Adevãrul era
de rezistenþã a fost un eºec sau o victorie? miºcãrii de rezistenþã din þara noastrã, ºi rãmâne cã, în nicio þarã europeanã inva-
Singurul partizan care a scãpat nea- putem spune cã aceasta a fost un eºec datã de comunismul masonic, bolºevic ºi
restat în perioada aceea a fost conducãto- politic, dar o victorie moralã ºi religioasã, malefic, n-au avut loc în decursul anilor de
rul grupului: Ioan Gavrilã Ogoranu, numit o izbândã a credinþei creºtine ºi a con- dupã al Doilea Rãzboi Mondial atâtea
de securitate „banditul Ogoranu”, iar gru- ºtiinþei naþionale, patriotice, care nu s-au confruntãri armate între autoritatea comu-
pul carpatin condus de el „banda Ogoranu”. lãsat rãpuse. Amândouã, împreunã, au nistã ºi tinerii patrioþi.
În speranþa cã ar putea determina o trãdare alcãtuit în decursul istoriei un glob de Interviu realizat de
a lui din partea cuiva, securitatea s-a strã- energie spiritualã concentratã, care, atât în Natalia Corlean
8 Trup ºi suflet
Cristian Paþurcã, autorul „Imnului Golanilor”, cunos-
cut încã din anul 1990 pentru zelul sãu anticomunist din Piaþa
Universitãþii, a cerut în „testamentul” sãu ca dupã moarte sã fie
incinerat: „Vã implor sã mã ardeþi, iar cenuºa mea sã o puneþi la
Înhumare sau
Troiþa din Piaþa Universitãþii!” Familia ºi prietenii apropiaþi au men serios al ce- nesc mort este tratat ca un hoit macabru,
ajuns la concluzia cã este mai bine sã fie înmormântat. Au pro- lui mort. este firesc sã se urmãreascã dispariþia lui.
cedat ei bine, nerespectându-i ultima dorinþã? Care este poziþia Dupã incine- În acest caz nu se mai disting simboluri, ci
Bisericii faþã de aceastã practicã? raþioniºti, mor- obiecte naturale cu valoare utilitaristã ori
mintele ºi cimiti- financiarã. ªi, odatã cu problemele marilor
Practicã milenarã a rele ar constitui focare ºi centre de infecþie, centre urbane, este consideratã mai logicã
creºtinilor însemnând o perpetuã ameninþare pentru ºi mai practicã arderea morþilor.
sãnãtatea celor vii. Neîngrijirea cimi- Îngroparea pãstreazã nu doar amintirea
Înhumarea a fost practica de început a tirelor, precum ºi superficialitatea cu care (pomenirea) mortului, dar ºi pe cea a mor-
oamenilor în legãturã cu rãmãºiþele pã- se fãcea îngroparea morþilor în unele þãri þii. Pentru a pãstra cineva pomenirea
mânteºti. Incinerarea a apãrut mult mai prin sec. XIX, au contribuit mult la succe- aceasta, fãrã a fi obsedat de ea, are tre-
târziu în viaþa unor popoare ºi a constituit sul propagandei pentru incinerare. Totuºi, buinþã sã creadã în biruinþa asupra morþii.
o practicã separatã de înmormântare sau cercetãrile fãcute pânã în prezent n-au pu- Creºtinul adevãrat crede în aceastã biru-
unitã cu aceasta. Din mãrturiile scripturis- tut dovedi realitatea primejdiei înmormân- inþã ºi aºteaptã învierea, care se referã la
tice, patristice, istorice ºi arheologice re- tãrilor pentru sãnãtatea publicã, fireºte întregul lui ipostas psihosomatic, adicã la
iese fãrã îndoialã cã Biserica creºtinã a dacã acestea sunt executate potrivit rigo- omul întreg, trup ºi suflet.
practicat de la început înmormântarea ca rilor normelor igienice ºi sanitare.
unicã modalitate de tratare a rãmãºiþelor Din punct de vedere judiciar, înhu- Trupurile celor incineraþi
pãmânteºti. Aceasta corespunde învãþãtu- marea se recomandã ºi este preferabilã vor mai învia?
rii Bisericii despre trup ºi datoriile faþã de incinerãrii, ba uneori chiar este necesarã.
el, trup care trebuie sã se descompunã în Se ºtie cã, în caz de crimã, justiþia se adre- Unii cred cã, dacã trupurile lor vor fi
pãmântul din care a fost luat, fãrã inter- seazã medicinii legale, care aduce servicii incinerate, iar cenuºa va fi aruncatã în
venþia forþatã ºi autoritarã a omului în ºi descoperiri deosebit de importante. mare sau vãzduh, l-ar pune pe Dumnezeu
natura creatã de Dumnezeu. Practica Cât priveºte meschinãria exprimatã nu într-o dificultate la a Doua Sa Venire.
aceasta se bazeazã pe tradiþia moºtenitã de demult în presã de cãtre un parlamentar, Ortodoxia nu a susþinut niciodatã cã o per-
la evrei, dar ºi pe faptul cã trupul Mân- care fãcea apel la economisirea de haine, soanã al cãrei trup e mistuit într-un incen-
tuitorului a fost înmormântat. lemn ºi ciment, recomandând incinerarea, diu sau chiar e vaporizat de o bombã nucle-
În privinþa incinerãrii, spune Pr. prof. considerãm cã este cea mai grosolanã sfi- arã nu va mai învia din acest motiv. Ace-
dr. Nicolae D. Necula, Biserica nu are un dare ºi ignorare a unei laturi atât de impor- laºi lucru trebuie afirmat despre martirii
canon expres care sã interzicã acest lucru, tante a spiritualitãþii ortodoxe româneºti, arºi pe rug. Deci ºi cei incineraþi vor învia.
pentru cã aceastã practicã a apãrut târziu, care este cultul morþilor, ºi o lipsã totalã de Alþii spun: cum învie ºi recompune
adicã dupã încheierea colecþiei oficiale respect faþã de oameni, care, pentru toatã Dumnezeu trupurile celor înhumaþi în pã-
canonice a Bisericii Ortodoxe. Ea a venit o truda pe care ºi-o dau sub soare, meritã mânt ºi putreziþi? Dumnezeu nu are nevoie
datã cu ideile secularizante ale revoluþiei mãcar un rând de haine ºi patru scânduri de nimic de care sã se foloseascã pentru a
franceze, încercând sã înlocuiascã o prac- cu care sã plece din aceastã viaþã. crea sau a da viaþã. Învãþãtura Bisericii
ticã milenarã cu una nouã, având un sim- Ortodoxe, scripturisticã ºi patristicã, spune
bolism deosebit de cel creºtin. Valoarea trupului cã la Parusia (Venirea) Domnului va avea
loc învierea generalã, a tuturor oamenilor
Pro ºi contra Pentru Bisericã, trupul este templu al care au trãit pe pãmânt (atât drepþi, cât ºi
Sfântului Duh, este biserica cea vie în care pãcãtoºi), când, prin atotputernicia lui Dum-
Din discuþiile purtate în jurul introdu- omul este chemat sã slujeascã ºi sã se nezeu, sufletele oamenilor se vor reuni cu
cerii incinerãrii celor morþi au rezultat o închine lui Dumnezeu. Iar sfinþii care I-au trupurile acestora, ca în viaþa pãmânteascã,
serie de argumente pe care se sprijinã slujit ºi s-au închinat cu adevãrat lui Dum- dar cu însuºiri speciale, potrivite cu noul
susþinãtorii celor douã practici. ªi unii ºi nezeu sunt, prin moaºtele lor, temelia bi- lor scop: viaþa veºnicã. Învierea pãcãto-
alþii îºi susþin ºi-ºi apãrã poziþiile lor pe sericilor zidite, în care slujesc credincioºii. ºilor - alãturi de cei drepþi - este consecinþa
temeiuri de igienã, de economie, de De aceea, Biserica cinsteºte rãmãºitele pã- însuºirii naturii umane de cãtre Hristos,
justiþie, de ordin social, de ordin psiholo- mânteºti ale sfinþilor ºi le pãstreazã ca pe Care prin Întrupare a devenit frate al nos-
gic-sentimental ºi de ordin religios. un tezaur de mult preþ. tru (Evrei 2,11), ridicând natura umanã,
Un argument neserios, folosit de sus- Când trupul mort este considerat rã- prin Învierea Sa, la nemurire. Deci pãcã-
þinãtorii incinerãrii, este faptul cã prin mãºita pãmânteascã a existenþei umane, toºii nu înviazã neapãrat spre a-ºi primi
incinerare se evitã primejdia de a fi în- este firesc ca acesta sã fie cinstit, iar îngro- pedeapsa pentru faptele lor, ci, în baza iden-
gropat de viu, în caz de moarte aparentã, parea sau, mai apoi, pãstrarea osemintelor, titãþii de naturã între toþi oamenii, ei vor în-
ignorând faptul cã prin incinerare aceastã este ceva sacru. De altminteri, cunoaºtem via împreunã cu drepþii ºi, asemenea aces-
primejdie e înlocuitã cu riscul de a fi ars de astãzi cã osemintele, deºi uscate, menþin tora, îºi vor primi ºi ei plata pentru faptele
viu. ªi într-un caz, ºi în altul, aceste pri- vie identitatea biologicã a celui mort, pe lor, putând astfel sã-ºi dea seama de posi-
mejdii pot fi evitate cu totul, printr-un exa- când cenuºa nu. Acolo unde trupul ome- bilitatea ce au avut-o de a se mântui, pe
CMYK
Trup ºi suflet 9
tre. În cazul în care este chemat sã lui. Tribunalul a considerat fapta

incinerare? oficieze slujba înmormântãrii celor


care urmeazã a fi incineraþi, preotul
trebuie sã refuze categoric,
aruncãrii trupului în mare ca imoralã ºi
neconformarea moºtenitorului ca o acþi-
une lãudabilã, în acord cu morala creºtinã.
cu atât mai mult cu cât ºtie În limba greacã, aminteºte profesorul
cã solicitarea a venit ºi din Georgios Mantzaridis, mortul este numit
convingeri sau practici atee, adormit, iar locul unde sunt îngropaþi
care, în acest caz, aratã dis- morþii - sãlaºul celor ce dorm, „dormitor”.
preþ faþã de învãþãtura Bise- Nimeni nu se gândeºte sã îl ardã pe acela
ricii. Cazul este aproape despre care are sentimentul cã „doarme”,
identic cu sinuciderea, pen- în afara de cazul în care îl urãºte de
tru care Biserica nu admite moarte. Mai mult, celui mort i se spune ºi
oficierea slujbei înmormân- iertat. Iar verbul neogrec „a muri” îl are ca
tãrii, pe motiv cã sinuci- sinonim pe „a fi iertat”; iertarea (literal:
gaºul s-a substituit lui Dum- împreunã-cuprindere, con-locuire) repre-
nezeu, curmându-ºi viaþa pe zintã o sintezã grandioasã a simþirii, pentru
care nu ºi-a dat-o el, ci Dum- cã cel ce este iertat este adãpostit în spa-
nezeu. Aºadar, pentru cei þiul vieþii personale a celui ce iartã, rãmâne
care însã nu au fructificat-o datoritã care se incinereazã nu se sãvârºesc nici în amintirea sau în pomenirea acestuia.
greºitei folosiri a libertãþii lor. slujba înmormântãrii ºi nici slujbele de Mormântul este monument, adicã loc de
pomenire a celor morþi. pomenire ºi pelerinaj pentru toþi cei care
Care este poziþia BOR? Ceea ce este mai dureros este însã fap- l-au iubit ºi l-au iertat/l-au împreunã-cu-
Biserica Ortodoxã Românã s-a pro- tul cã, profitând de lipsa de informare a prins pe cel mort. Minuciu Felix sublinia
nunþat încã din anul 1928 în problema credincioºilor ºi de buna lor credinþã, pre- în scrierile sale cã creºtinii osândeau ar-
incinerãrii. Fiind pus în faþa unei atitudini oþi caterisiþi sau depuºi din treaptã sãvâr- derea, socotind îngroparea ca cel mai în
ce trebuia exprimatã, datoritã atmosferei ºesc slujba înmormântãrii în însãºi incinta cinste, vechi ºi nobil obicei; Origen zice cã
care se crease prin înfiinþarea crematoriu- crematoriului, fãrã ºtirea ºi controlul trupul, locaºul sufletului, trebuie sã se
lui din Bucureºti, Sfântul Sinod, în ºedinþa autoritãþii bisericeºti ºi civile. Este unul învredniceascã de o îngropare potrivitã
din 15 iunie 1928, a hotãrât urmãtoarele: din abuzurile care se cer neîntârziat cur- demnitãþii lui, iar Fericitul Augustin aratã
1. Preoþii sã previnã din vreme pe eno- mate. cã îngroparea este o datorie de iubire, grija
riaºi, atrãgându-le atenþia cã, în cazul când de îngropare este o datorie de umanitate.
cineva dintre ei ar voi sã se incinereze, Dorinþa muribundului de a Aºa cã cei rãmaºi în viaþã n-au de ce
Biserica le va refuza orice asistenþã reli- fi incinerat sã-ºi facã probleme de conºtiinþã, pentru
gioasã; cã nu-i fac un rãu celui adormit, ci un bine,
2. Înainte de oficierea slujbei de pro- În chestiunea incinerãrii ortodocºilor dacã din iubire, din respect, din compasi-
hodire a unui mort, preotul respectiv sã poate apãrea ºi un alt aspect delicat. Se une, nu vor sã-l lase pentru veºnicie fãrã
aibã grijã sã se informeze pe lângã familia poate întâmpla ca cineva sã cearã ca dupã rugãciunea ºi mângâierea Bisericii, care se
mortului la care cimitir se va înmormânta moartea sa sã fie ars. Motivele pot fi multe roagã pentru uºurarea ºi mântuirea sufletu-
cel decedat; ºi diverse: puþinãtatea credinþei, necunoaº- lui lui cel veºnic ºi nemuritor.
3. Celor ce totuºi au fost incineraþi sau terea învãþãturii de credinþã ortodoxe, posi-
se vor incinera sã li se refuze orice serviciu bilele afecþiuni la nivelul gândirii datorate Concluzie
religios, atât la moarte, cât ºi dupã moarte. suferinþei ºi bolii, delirul, considerente În privinþa incinerãrii, Biserica Orto-
Problema incinerãrii a fost reluatã ºi în materiale, o mentalitate deficitarã etc. doxã se bazeazã pe tradiþia milenarã con-
ºedinþa Sfântului Sinod din 22 februarie Cum se va raporta familia celui repa- sacratã de aceasta, care considerã cã în-
1933, în care s-a fãcut precizarea cã „pen- uzat la aceastã situaþie? Vor putea fi obli- mormântarea este practica corectã pe care
tru orice abatere de la hotãrârea luatã de gaþi sã îndeplineascã dorinþa celui dis- ea trebuie sã o accepte ºi sã o cultive,
Sfântul Sinod, în respectul doctrinei ºi pãrut? În ce mãsurã dorinþa individualã a socotind incinerarea ca pe o practicã
practicii Sfintei noastre Biserici Creºtine aceluia, care exprimã o anumitã atitudine interzisã pentru credincioºii ei.
Ortodoxe, preoþii vor fi opriþi de la toatã faþã de trupul omenesc, nu violeazã liber- Biserica nu îºi impune credinþa ºi ritua-
lucrarea preoþeascã ºi trimiºi în judecata tatea de conºtiinþã a celor ce au o altã ati- lurile ei celor strãini de ea, spunea profeso-
Consistoriului Spiritual Eparhial, spre tudine în aceastã privinþã? În legislaþia jus- rul Georgios Mantzaridis. Dar nici cei strã-
asprã sancþionare”. tinianã existã urmãtorul exemplu. Un ce- ini de ea nu trebuie sã îi cearã sã binecu-
Aºadar, Biserica Ortodoxã Românã tãþean roman l-a fãcut pe cineva moºteni- vânteze opþiunile fãcute dupã bunul lor
are o atitudine clar exprimatã faþã de cei tor al sãu, cu condiþia ca acela sã îi arunce plac. Arderea trupului neînsufleþit poate fi
care s-au incinerat sau se vor incinera. Din trupul în mare. Moºtenitorul a refuzat sã îl aleasã în mod liber, dar nu poate fi trans-
1928 ºi 1933, Sfântul Sinod al Bisericii arunce în mare ºi l-a îngropat. S-a pus formatã într-un act bisericesc. Se poate aso-
Ortodoxe Române nu a revenit asupra atunci problema dezmoºtenirii, pe motiv cia funeraliilor civile. Însã poziþia Bisericii
acestei hotãrâri, aºa încât ea exprimã cã moºtenitorul nu a îndeplinit prevederea faþã de ea nu poate sã nu fie una negativã.
punctul de vedere oficial al Bisericii noas- testamentarã privitoare la trupul testataru- Pr. Alexandru Stanciu
CMYK
10 Actual
Epidemia iernii 2011 sau un alt fel de virus
E noapte. O noapte târzie de iarnã. corupt, dezordonat, anar-
Ar fi trebuit sã fiu deja în mrejele dulci hic… ªi, asemenea unui
ºi liniºtitoare ale somnului. Dar gân- cancer necruþãtor, creºte
durile se încãpãþâneazã sã facã de la zi la zi, culminând
ascultare ºi zburdã haotic prin mintea într-o stare de metastazã
mea. Închid ochii ºi mã las purtat de ele. paralizantã a întregului
suflu românesc.
Între vis si realitate Este virusul care pro-
voacã setea de putere cu
Undeva departe, pe drumurile
orice preþ. Este virusul
prãfuite ºi mult prea aride ale Þãrii
celor care sunt avizi dupã
Sfinte, Domnul Hristos se plimbã
putere. Este virusul bolii
înconjurat de mulþime multã de
popor. Mulþi dintre ei sunt bolnavi. de putere. Mulþi sunt
Îl urmãresc îndeaproape, cu emo- contaminaþi cu el. Sunt
þie, ºi nãdãjduiesc sã se întâmple ºi atât de contaminaþi, sãr-
pentru ei minunea vindecãrii. ªi, manii, încât nu vãd cã în
într-adevãr, Hristos împarte prin jurul lor oamenii sunt
cuvânt ºi prin atingere sãnãtatea sãnãtoºi, iar ei sunt cei
mult doritã. Convoiul se înde- bolnavi. Cu orice preþ îi
pãrteazã. Mulþimea fericitã se transformã pe cei sãnã-
speriat de noi?! Da’ de unde! toºi în pacienþi muribunzi. Ei, sãrmanii
pierde în zare împreunã cu Vindecãtorul.
O liniºte candidã rãmâne în urmã. Liniºtea Viruºii moderni nu apar bolnavi, experimenteazã pe marea masã a
unei lumi care a biruit boala. O liniºte pacienþilor sãnãtoºi o scarã largã de antibi-
sãnãtoasã…
în perioadele de otice, dar, din pãcate, toate aceste trata-
Mã trezesc din visare ºi îmi dau seama crizã financiarã mente sunt aºa cum le spune ºi numele:
cã e iarnã. E iarna lui 2011. Abia acum Încerc sã gãsesc un rãspuns în mintea tratamente ANTI-BIOS, adicã tratamente
realizez cã suntem în miezul iernii. În mea. ªi primul gând mã duce la starea din împotriva vieþii normale.
miezul anotimpului în care viruºii se ce în ce mai nenorocitã în care a fost arun- Terapia spiritualã personalã
trezesc de obicei la viaþã. Din hibernarea cat poporul nostru în ultima vreme. Tra-
lor anualã, în dezmãþul lor haotic, nãvãlesc versãm o puternicã crizã financiarã, dar - singurul antibiotic real
ca niºte cuceritori avizi de stãpânire asupra putem fi fericiþi cã nu mai sunt viruºi Oare sunt chiar atât de bolnavi cei con-
trupurilor noastre, încercând sã le cuce- ameninþãtori care sã ne sperie. Cum sã ne taminaþi, încât nu-ºi dau seama cã în scurt
reascã, sã le domine, sã le exploateze pânã mai ameninþe aceºti îngrozitori viruºi din timp aceastã societate româneascã, atât de
la epuizare. categoria A, B, ºi C când nu mai sunt bani sãnãtoasã cândva, va deveni o imensã
care sã poatã umfla buzunarele ºi aºa dol- morgã? Au transformat acest plai mioritic
Au dispãrut dora ale celor care se fãceau cã reuºesc sã într-un imens crematoriu ambulant în care
viruºii patogeni? înfrângã acest iureº al viruºilor ucigaºi? Ce cei avizi de putere pârjolesc cu focul in-
E prima iarnã în care mass-media nu viruºi inteligenþi! ªi-au dat seama cã nu competenþei lor conºtiinþele muribunzilor
ne atrage atenþia asupra pericolului imi- mai avem bani sã luptãm cu ei ºi gata. latenþi.
nent al atacului acestor inamici despre care Ne-au lãsat în pace. Cât de simplu ar fi dacã, într-un mo-
ni se spunea în fiecare an cã sunt de ne- ment de reculegere, ar încerca ºi ei sã iasã
stãpânit. Unde este „periculosul” AH5N1,
Virusul iernii 2011 - un alt din globul lor de sticlã ºi sã se amestece
acel virus al gripei aviare pentru care s-a fel de virus în mulþimea care continuã sã cãlãtoreascã
creat atâta dezordine în vieþile noastre? De fapt, cred cã un singur virus ade- împreunã cu Vindecãtorul Hristos. ªi
Unde este ciudatul AH1N1, acel virus al vãrat existã în mod real prezent în mijlocul aceasta pentru a putea face ºi ei diferenþa
gripei porcine, acel „bau-bau” al anului nostru în aceastã iarnã. Un virus care pro- realã între sãnãtate ºi boalã. Abia atunci
trecut, de frica cãruia trebuia sã ne injec- duce adevãrate calamitãþi fizice ºi spiri- când stai lângã Hristos îþi dai seama cât
tãm cu substanþe îndoielnice ºi sã purtãm tuale, ce nu mai pot fi reparate. Un virus de bolnav ai fost ºi cât de curat eºti lângã
acele mãºti mai mult decât comice peste cãruia cu greu i se va putea gãsi antidotul. El.
chipurile noastre ºi aºa destul de umilite? Un virus care nu este nici aviar, nici por- Eu cred însã cã Domnul Hristos,
Anul acesta nu mai sunt viruºi, dragii cin, nici cabalin, ci pur omenesc… deºi se Vindecãtorul Veºnic, îi va chema pe
mei? Oare de ce? Unde au plecat aceºti manifestã într-un mod animalic. Este fiecare în mod personal la o terapie spiri-
inamici care ne speriau în fiecare an? ªi virusul care a provocat cea mai gravã ma- tualã. ªi asta mai înainte ca societatea
culmea, de fiecare datã având o altã faþã, ladie a ultimilor ani. Este virusul care nu noastrã româneascã sã devinã o imensã
un alt nume, ºi putând fi opriþi întotdeauna loveºte în sistemul central nervos în mod morgã.
numai folosind un alt tip de vaccin. S-or fi direct, dar creeazã în jurul lui un sistem Pr. Iosif Ciolan
Actual 11
Curiozitatea frivolã a omului contemporan talã. Existã tineri care, dupã ce au tre-
cut prin tot felul de „experienþe spiri-
tuale”, au ajuns la o stare criticã de dispe-
În cãutarea soluþiilor ieftine rare ºi de neîncredere în ceilalþi, ajungând
la izolare ºi dezechilibru psihic foarte greu
Odatã cu evoluþia tehnico-ºtiinþificã a omului contemporan, se constatã o de recuperat. Numeroºi tineri îºi distrug
scãdere tot mai accentuatã în plan spiritual. Omul nu se mai regãseºte pe sine viaþa din dorinþa de „necunoscut”, epui-
însuºi, a pierdut legãtura cu Dumnezeu ºi cu Biserica. Ereziile din primele veacuri zându-ºi energiile sufleteºti ºi trupeºti prin
creºtine renasc sub o formã mascatã. Gravitatea constã însã ºi în neºtiinþa celor yoga ºi anumite practici oculte, ajungând
care se auto-intituleazã creºtini. Chiar ºi unora dintre intelectuali le lipsesc robi ai patimilor sau înfundând spitalele
cunoºtinþe medii ale catehismului din clasele primare. Credinþa multor contempo- psihiatrice.
rani a devenit un sincretism între creºtinism, teze ale New-Age, budhism, taoism ºi
alte precepte orientale strãine de sufletul Europei creºtine. Falsul misticism
Evoluþie sau involuþie? Pãrintele Dumitru Stãniloae a dat o
definiþie a falsului misticism: „Este o
Lipsa de culturã ºi de educaþie aduc dispoziþie a sufletului care aºteaptã sau
lacune grave în societatea contemporanã. vede la tot pasul un miracol, cautã sau
Omul contemporan face yoga ºi practicã vede necontenit vedenii ºi îmbracã pe
artele marþiale ca pe un moft, iar credinþa fiecare persoanã în aureolã supranatu-
noastrã este amestecatã cu tot felul de ralã” (1). În Ortodoxie, viaþa spiritualã
poveºti paroxistice, pentru cã lipseºte cu înseamnã altceva, dupã cum ne spune
desãvârºire educaþia religioasã. Orele de Pãrintele Adrian Fãgeþeanu: „Departe de
religie încã existã în ºcoli, dar ce religie sã aparenþele atractive ºi performanþele
mai predai la liceu, unde numeroase dom- metafizice senzoriale oferite de falsul
niºoare au devenit veritabile gheiºe cu un turile”. Omul contemporan nu mai cautã misticism, viaþa spiritualã în Ortodoxie
statut „de invidiat”: au bani de buzunar, salvarea în învãþãtura Sfinþilor Pãrinþi, ci presupune o creºtere moralã a omului
sfideazã profesorii? Ce sã te faci, când umblã dupã semne, minuni ºi vindecãri credincios, creºtere fãrã de care orice ex-
fiecare pãrinte susþine cã odrasla sa este un paranormale. Suntem înconjuraþi de „para- perienþã religioasã îºi pierde legitimita-
geniu ºi ameninþã profesorii luându-i peste normal” din toate pãrþile, încât uitãm cã în tea. Sfinþii Pãrinþi au formulat cel mai
picior? Am devenit o þarã de profesori cã- fiecare Duminicã are loc în biserici istoria limpede învãþãtura despre treptele
rora le este fricã sã mai facã educaþie, de mântuirii ºi minunea minunilor: ieslea, desãvârºirii creºtine sau ale urcuºului
preoþi care nu mai înfiereazã pãcatele ca- Betleemul, învãþãtura, rãnile, Golgota, duhovnicesc.” (2)
pitale ca sã nu-i supere pe oameni, de rãstignirea, moartea ºi Învierea. Adicã Cauzele falsului misticism se ascund
muncitori care mimeazã munca, dupã cum Sfânta Liturghie. într-o viaþã spiritualã degeneratã în super-
statul mimeazã plata. Credinþa înmagazinatã în patrimoniul stiþii ºi practici oculte. Superstiþia împre-
Omul modern a devenit preocupat Ortodoxiei foloseºte puterile raþiunii, dar unã cu erezia fundamenteazã falsul misti-
totuºi de credinþã. Dar în ce sens? La ne descoperã în acelaºi timp realitãþi du- cism. Bolile ºi deranjamentele psihice ali-
Seuca erau mii de pelerini adunaþi sã audã hovniceºti superioare raþiunii, dându-ne o menteazã la rândul lor acest lucru. Mai
o cãlugãriþã oarbã care „stãtea la taifas” cu cale simplã ºi concisã în cunoaºterea lui este ºi o ignoranþã de ordin intelectual a
Maica Domnului, la ore fixe, de dinainte Dumnezeu. Dumnezeu este atât de sim- omului care aºteaptã scãparea de la anu-
anunþate. Psihozele în masã au devenit plu, încât oamenii îi fac un portret eronat. mite greutãþi nu printr-o îndreptare a vieþii
„minuni”, iar oamenii dau buluc. La Nu-þi trebuie doctorat ca sã te mântuieºti. sale, ci de la miracole care îl dispenseazã
Medjugorje s-au fãcut bani frumoºi cu Ai însã nevoie de smerenie ºi pocãinþã. de eforturi morale în vederea îndreptãrii
apariþiile „Fecioarei”. Dintr-un cãtun Între credinþã ºi credulitate este o vieþii sale.
amãrât din Bosnia s-a fãcut un ditamai „micã mare diferenþã”. Ce înseamnã cre- Sã nu uitãm cã sfinþenia este încu-
oraºul cu hoteluri de lux ºi afluenþã de dulitatea? O stare de acceptare fãrã dis- nunarea unor strãdanii îndelungate ºi sta-
turiºti veniþi în cãutare de miracole. În cernãmânt ºi fãrã rezerve a unor învãþãturi tornice, pe când faima falsei sfinþenii ºi-o
lumea catolicã „civilizatã” apare Fecioara eronate. Adicã o atitudine a omului leneº câºtigã cineva dupã un timp scurt de
Maria atât de des precum sare purecul. faþã de realitãþile vieþii spirituale. Acesta se exhibiþii bine puse în scenã. Sfinþenia ade-
Asta înseamnã îndepãrtarea unei anumite aflã mereu în cãutare de soluþii ieftine, fãrã vãratã înseamnã curãþirea de patimile
pãrþi a Europei de tradiþia celor ºapte nevoinþe, fãrã cruce ºi fãrã a-ºi folosi trez- sufleteºti ºi trupeºti, pe când falsa sfinþenie
sinoade apostolice care au menþinut cre- via ºi raþiunea. cautã cu tot dinadinsul celebritatea, simu-
dinþa nealteratã. Pe acest fundal al neºtiinþei în materie lând smerenia ºi iubirea, pentru a-ºi atrage
religioasã, mai ales dupã aºa-zisa revoluþie admiraþia.
Credinþã ºi credulitate din 1989, au apãrut ºarlatanii mistici: tot
Ce a devenit credinþa? Un amestec de Pr. ªtefan Botoran
felul de vindecãtori sau intermediari care
(1) „Formele ºi cauzele falsului misticism”, revista
poveºti ºi curiozitãþi ale madamelor care intrã în transã comunicând cu spirite ne- „Studii Teologice”, nr. 5-6, anul 1952, p. 251.
se duc sã li se ghiceascã în cafea sau dau cunoscute. Oamenii slabi de înger ºi ne- (2) Ieromonah Adrian Fãgeþeanu, Ieromonah Mihail
bani frumoºi unor impostoare precum ºtiutori cad uºor în plasa lor, pierzându-ºi Stanciu, „De ce cautã omul contemporan semne,
„mama Omida”, ca sã le „dezlege legã- odatã cu banii ºi sãnãtatea fizicã ºi men- minuni ºi vindecãri paranormale?”
Dupã ce aþi citit titlul sunt sigur
cã v-aþi întrebat în gândul vostru:
Ispitirea Domnului Hristos cu mâncare bogatã ºi trai bun, altã-
datã cu putere, altãdatã cu bogãþie
Cum se poate ca Domnul Hristos sã fi sau cu lauda celorlalþi. Îndemnul de a
fost ispitit? Cine ar fi îndrãznit sã mânca cât mai multe dulciuri, de a te
ispiteascã pe Fiul lui Dumnezeu ºi de rãzbuna pe colegul care þi-a vorbit
ce? Numeroasele întrebãri care curg în urât, de a avea ghiozdan de firmã
mintea voastrã, ºi nu numai, îºi gãsesc cum are prietenul tãu, de a petrece cât
rãspunsul în paginile Sfintei Scripturi. mai mult timp la televizor sau la cal-
Ea este Cartea Vieþii, cartea care ne culator ºi altele, asemenea acestora,
învaþã sã trãim dupã voia lui Dum- sunt ispite prin care diavolul cautã sã
nezeu ºi sã fim fericiþi. ne despartã de Tatãl nostru cel ceresc.
Într-adevãr, în Sfânta Evanghelie Dumnezeu îngãduie sã fim ispitiþi,
dupã Matei, capitolul 4, de la versetul pentru cã are un plan cu noi: vrea sã
1 la versetul 11, ni se relateazã mo- devenim mai puternici în credinþã, ca
mentul ispitirii Domnului Hristos. Era sã-I putem sluji Lui cu mai multã
îndatã dupã botezul Sãu la râul Iordan. convingere. În faþa ispitelor vom
Fiind gata sã înceapã sã le vorbeascã putea sta neclintiþi cu post ºi cu rugã-
oamenilor, Domnul Hristos S-a retras ciune, deci cu gândul mereu la
mai întâi într-un loc pustiu, ca sã se Dumnezeu. Postind, rugându-ne ºi
roage Tatãlui. Aici a petrecut mai mult împãrtãºindu-ne la Sfânta Liturghie,
timp în post ºi în neîncetate rugãciuni. Domnul Hristos vine în inima noastrã
Rugãciunea era pentru El ºi apã, ºi ºi de acolo va birui pe cel rãu ºi
mâncare, ºi odihnã, dar ºi armã de ispitele sale, pentru cã noi nu putem
apãrare împotriva celui rãu. biruit apoi de cãtre toþi aceia care fac voia singuri sã îl învingem.
Vã amintiþi, desigur, cã unii dintre lui Dumnezeu ºi ascultã de El. Despre felul cu puteþi voi sã postiþi
îngeri s-au rãzvrãtit împotriva lui Uneori diavolul, prin oameni sau prin v-am mai vorbit. Acum rãmâne sã vã
Dumnezeu ºi de aceea au fost alungaþi gând, ne ispiteºte ºi pe noi, aºa cum L-a rugaþi mai mult Domnului Hristos ºi sã
din cer. Diavolii - aºa se mai numesc ispitit pe Domnul Hristos: ne ademeneºte urmaþi învãþãturile Sale.
îngerii rãi - se silesc sã-i depãrteze pe
oameni de Dumnezeu, ispitindu-i cu
diferite lucruri ºi plãceri, promiþându-le
Concursul „Cãsuþa copiilor”
fericirea. Strãmoºii noºtri, Adam ºi Eva, Dragi copii, am pregãtit pentru Numele ºi fotografia câºtigãtoru-
au fost primii care s-au încrezut în cuvin- voi un nou concurs, la sfârºitul lui vor fi publicate în numãrul pe
tele lor mincinoase. cãruia vã oferim drept premiu luna aprilie a acestui an. Vã rog sã
Toþi oamenii au fost pãcãliþi de diavol MICA BIBLIE, scrieþi cât mai citeþ numele, prenu-
în cursul vieþii lor. Oare chiar nu putea fi o carte ce conþine istorisirile cele mele, adresa ºi numãrul de telefon al
biruit de nimeni? Din cauza îndepãrtãrii mai importante din Sfânta Scripturã. familiei voastre. Vã doresc succes!
de Dumnezeu, omul devenise tot mai Întrebãrile concursului
Ce trebuie sã faceþi?
neputincios, voinþa lui slãbise atât de
mult, încât de fiecare datã cãdea în cap- Citiþi cu atenþie textul de mai sus ºi tex- Š1. Când S-a retras Domnul
tul din Biblie (Matei 4, 1-11). Luaþi apoi Hristos în pustiu?
canã. Dumnezeu, însã, le-a promis primi-
lor oameni, încã de la izgonirea lor din un pix ºi o foaie, copiaþi întrebãrile de Š 2. Câte zile a postit Domnul
rai, cã va trimte un Mântuitor. Mesia mai jos pe hârtie ºi daþi rãspunsuri Hristos?
avea sã-i ajute pe cei credincioºi lui corecte. Trimiteþi, apoi, în plic rãspun- Š3. De câte ori L-a ispitit diavolul pe
Dumnezeu sã-ºi întãreascã voinþa ºi sã surile voastre la Protopopiatul Fãgãraº fie Mântuitorul Hristos?
biruiascã ispitele ºi pe diavol. De aceea, direct, fie prin poºtã, fie prin pãrintele Š4. Ce a rãspuns Domnul Iisus când
ispitirea Domnului s-a fãcut din rânduiala vostru paroh, pânã cel târziu 7 martie diavolul I-a propus sã i se închine?
lui Dumnezeu, pentru ca diavolul, fiind 2011. Atunci va avea loc desemnarea Š5. De ce îngãduie Dumnezeu sã fim
biruit de Domnul Hristos, sã poatã fi câºtigãtorului, prin tragere la sorþi dintre ispitiþi?
plicurile cu rãspunsurile corecte. Š6. Cum putem birui ispitele?
CMYK Paginã realizatã de Pr. Ion Tãrcuþã
Pas în doi 13
Pentru cineva care aºteaptã sã se cãsãtoreascã
Ajung uneori în situaþia de a discuta cu fete timp cu soþul, s-ar fi gândit mai a spus cã „nu e bine pentru om sã fie sin-
necãsãtorite, „aºteptând” un soþ. Fiecare astfel de mult înainte de a se cãsãtori. gur” ºi a dat porunca „creºteþi ºi vã
conversaþie mã face sã meditez asupra propriei înmulþiþi”, va avea ºi grijã sã se întâmple
mele cãsnicii. ªi de fiecare datã îmi vine gândul
A te simþi iubit e asta. În momentul în care te angajezi cu
cã „a gãsi un soþ” nu e de fapt marea problemã, o stare subiectivã drag în viaþa ta aºa cum e acum, se deschid
aºa cum „a reuºi la facultate” nu e scopul în Sã ne împlinim, dãruind celor oportunitãþi pe care nu le-ai fi vãzut „stând
sine, atunci când vrei sã-þi alegi orice profesie. din jur cele ce primim, cerându-le, ºi aºteptând”, ori „cãutând cu nerãbdare
de la Domnul: pacea, liniºtea, o- (disperare) un soþ”. Angajându-te sã-L
Un soþ nu poate fi dihna. Nu aºteptând „persoana” care sã ne slujeºti pe El, Mirele, în cele ce þi le-a dat
Dumnezeu împlineascã. „Dãruind, vei dobândi” nu e acum, vei fi gata la momentul potrivit ºi
pentru mirele pe care þi-l va da în grijã.
Privit din partea de dincoace de nuntã, o vorbã goalã. A ne cãsãtori nu ne umple Gãsesc foarte sugestive în acest sens
pentru unele fete gãsirea soþului potrivit golul din suflet, ci mai degrabã ne aratã cât douã imagini, icoane în mozaic din cate-
poate pãrea a fi „totul”. A-l întâlni pe de egoiºti putem fi, cãutând sã-l „bãgãm” drala din Monreale, Sicilia.
„ales” poate echivala cu gãsirea fericirii, a pe celãlalt în el, ca ºi cum ar fi o proprie- În primul rând, la crearea Evei, aceas-
împlinirii ºi a siguranþei. tate, un obiect posedat, „al nostru”.
A ne cãsãtori nu ne face automat sã ne ta se aruncã spre Creatorul sãu, cu
ªi totuºi... a aºtepta pe cineva care sã te dragoste ºi recunoºtinþã.
facã sã te simþi fericit, împlinit ºi în sigu- simþim iubiþi, ci ne aratã cã iubirea, în
ranþã înseamnã a aºtepta mult ºi bine. A cãsãtorie, e mai mult o
pune aceste sarcini pe o persoanã nu face decizie, o opþiune, decât
decât sã o dãrâme, mai încet ori mai un sentiment. Dacã nu
repede (în funcþie de entuziasmul ºi de simþim iubirea lui Dum-
puterea de care dispune ºi în funcþie de nezeu dincolo de „dove-
presiunea exercitatã)... iar în final tot la zile” pe care le putem
deziluzie se ajunge (nu cã ar fi rãu, mai primi la un moment dat
bine deziluzionat decât în iluzii). De ce de la celãlalt, ne paºte
oare? Pentru cã un soþ, oricât de bun ar fi, deziluzia despre care vor-
nu poate fi Dumnezeu. Aceste nevoi pro- beam la început. Cãsãto-
funde pe care fiecare om le are, cu care ria creºtinã nu e ceva din
s-a nãscut, nu pot fi împlinite de un om, ci care ieºim „pentru cã nu
de Dumnezeu Însuºi. E drept, Dumnezeu ne mai simþim iubiþi”. A
lucreazã prin oameni. Dar sã nu uitãm cã te simþi iubit e o stare
de la El aºteptãm bucuria, împlinirea ºi absolut subiectivã ºi nu e
nãdejdea, ºi prin acei oameni (toþi) pe care criteriul dupã care-þi eva- Apoi, Acesta o ia de mânã ºi o încre-
ni-i trimite pe Cale. luezi cãsãtoria tocmai pentru cã aceastã
stare e în tine. A nu lua în considerare fap- dinþeazã lui Adam. Excepþionalã subtili-
ªi cum oare sã primim acestea? tate. El o ia de mânã (priviþi cum o þine de
tul cã aceastã „simþire” este influenþabilã
Cãsãtoria nu e antidotul de echilibrul personal pe care-l ai sau nu la încheieturã) ºi „i-o dã”. De meditat asupra
un moment dat pe de o parte, acestor momente!
singurãtãþii
iar pe de alta, de echilibrul
Sã primim bucuria, acceptând sã fim celuilalt, care de asemenea
împãrþiþi spre bucuria celor din jur, ieºind este fluctuant, poate duce la
din zona noastrã de confort, fãcând un gest „nefericire” ºi la tentaþia des-
frumos de care celãlalt are nevoie ºi nu noi pãrþirii (pentru cã nu mã mai
avem nevoie sã-l facem. Uneori, avem iubeºte!!).
tendinþa de a crede cã a te jertfi pentru
celãlalt înseamnã a-l copleºi cu tot ce cre- ***
dem cã-i face bine, nerealizând cã binele ªi atunci, ce sã „aºtepte”
pe care-l vedem noi poate fi doar o formã cele care vor sã se cãsãto-
subtilã de control (ºtiu eu ce e „mai bine” reascã?
pentru tine). Sã nu aºtepte nimic, pen-
Cãsãtoria nu e antidotul singurãtãþii, ci tru cã trece vremea, aºteptând.
îþi aratã mai degrabã cã a fi împreunã þine Sã trãiascã, punând în faþa lui
mai mult de „a te jertfi”. Uneori, în cãsã- „Doamne” dorinþa aceasta de
torie eºti „mai mult singur”, pentru cã aºa a se cãsãtori, trãind onest ºi
e natura serviciului pe care soþul îl are. Am asumat viaþa care este acum ºi
auzit pe cineva care spunea cã dacã ar fi lãsând în seama Lui momen-
ºtiut cã de fapt va petrece atât de puþin tul ºi persoana potrivite; Dumnezeu, Care Cristina Sturzu

CMYK
14 Educaþie creºtinã
Cãtre cei care cred cã vorbele sunt „o joacã”, fie ei învãþãtori, profesori, pãrinþi sau elevi
Vreau sã mã eliberez de durerea pe care mi-aþi provocat-o
Ca educatori (pãrinþi, profesori sau învãþãtori), mult prea adesea Vã scriu vouã: vecini, prieteni, colegi, cunoscuþi ºi
credem cã vorbele sunt vorbe ºi… zboarã. Mult, mult prea des nu ne necunoscuþi, domnilor profesori, ºi vouã, tuturor celor
dãm seama ce ecou provoacã ele în sufletele copiilor noºtri. O micã care m-aþi umilit, m-aþi jignit, râzând de defectul meu.
parte din suferinþele provocate de niºte simple vorbe strãbate din douã Încep cu voi, prieteni ºi vecini, care nu îmi spuneaþi pe
scrisori ale unui copil rãnit, preluate de pe site-ul Centrului de for- nume, ci îmi puneaþi tot felul de porecle care mã fãceau sã
mare ºi consiliere „Sf. Arhangheli”. Acesta, ajuns adult, a reuºit sã mã simt umilit. Aþi pus în mine, fãrã sã ºtiþi ºi fãrã sã vã
ierte, cu ajutorul lui Dumnezeu, ºi sã meargã mai departe. Câþi copii pese, multã frustrare. Am fost mereu complexat. De câte
însã reuºesc sã facã acest lucru, ca sã nu rãmânã mutilaþi sufleteºte? ori vã auzeam strigându-mã „Iepuraº”, „Viezuraº”,
Sãrut-mâna, doamna învãþãtoare, „ªobolan”, „ªoarece” izvora în mine o durere pe care
Cu siguranþã vã mirã scrisoarea mea, probabil nu aþi copilul ce eram nu o merita.
mai primit niciuna de la vreun fost elev. ªtiu cã vã amintiþi Vã scriu ºi vouã, colegi care mã necãjeaþi ºi vã rãzbunaþi pe mine
de mine, ºtiu cã m-aþi iubit mult, am fost mereu ironizându-mã, umilindu-mã. Îþi scriu þie, C.,
unul dintre elevii dumneavoastrã preferaþi. M-aþi care m-ai agresat mai mult decât toþi ceilalþi. Îþi
considerat foarte inteligent, ºi trebuie sã vã mul- caut scuze, erai doar un copil. Aº fi fãcut cu
þumesc pentru asta. M-a ajutat lucrul ãsta, mi-a dat siguranþã la fel în locul tãu. Dar asta nu con-
multã încredere în mine ºi rezultatele bune pe care teazã acum. M-ai rãnit mult ºi vreau sã mã rup
le-am avut la ºcoalã (pânã la facultate inclusiv), vi din umbra durerii. Nu ºtiu de ce, mã gândesc
se datoreazã într-o foarte mare mãsurã ºi dum- la tine acum mai mult decât la ceilalþi colegi, ºi
neavoastrã. mai cu drag. M-am bucurat sã te revãd în
Vã mai mulþumesc pentru dragostea ºi cãldura toamnã, deºi a fost doar un salut. Chiar îmi
pe care le-am simþit venind din partea dumnea- doream sã te vãd.
voastrã, lucru foarte preþios pentru formarea mea. Vã scriu vouã, domnilor profesori, care în
Totuºi, motivul principal pentru care vã scriu faþa colegilor mei m-aþi umilit, scoþând în evi-
este altul. Vreau sã vã aduc în memorie unul din mo- denþã defectul meu. Nu pot sã vã uit, domnule profesor de sport, ºi mai
mentele în care aþi greºit, rãnindu-mã puternic, iar con- ales pe dumneavoastrã, doamna profesoarã de românã, care m-aþi
secinþele s-au întins pânã târziu în viaþa mea. poreclit gratuit „Colþ-Alb”. Nu vã imaginaþi cu siguranþã ce era în
Este vorba despre scrisoarea de dragoste pe care eu mine. Vã spun acum cã trãiam o dramã. E ca ºi cum dumneavoastrã
i-am scris-o în clasa a doua lui M., ºi pe care pãrinþii ei au aþi avea un secret foarte important, o tainã pe care vã doriþi sã o pãs-
descoperit-o. Au venit la dumneavoastrã cu scrisoarea, iar traþi departe de ceilalþi, iar eu vin ºi brutal dezvãlui tuturor cu plãcere
dumneavoastrã aþi citit-o cu voce tare în faþa clasei. M-aþi crudã taina dumneavoastrã. Iar eu eram un adolescent atunci. M-am
acuzat atunci, împreunã cu pãrinþii lui M., eu neavând nicio bucurat sã vã revãd în bisericã. Vã þin minte ºi pe dumneavoastrã,
vinã. Eu o iubeam pe M. O iubeam cum numai un copil de domnule profesor de englezã... vã consideram un prieten ºi m-aþi tratat
clasa a doua poate iubi. Copilul care eram atunci nu avea cu dispreþ, umilindu-mã în faþa colegilor.
de unde sã ºtie cã dumneavoastrã ºi pãrinþii ei greºiþi. Am ªi totuºi cel mai mult îmi doresc sã vã scriu vouã, necunoscuþilor.
luat-o de bunã, v-am crezut, mi-aþi transmis direct ºi indi- Celor pe care i-am întâlnit întâmplãtor pe stradã sau în alte locuri,
rect cã a iubi o fatã e un lucru de care trebuie sã mã ruºinez. copii, adolescenþi sau adulþi, ºi care m-aþi umilit scoþând în evidenþã
ªi mulþi ani m-am ruºinat de faptul cã iubeam fetele. ªtiu defectul meu. Durerea pe care mi-aþi pricinuit-o voi am resimþit-o mult
cã nu ne-aþi numit atunci când aþi citit scrisoarea, dar din mai puternic decât cea provocatã de ceilalþi. Ce nesiguranþã cumplitã
detaliile scrisorii, colegii ºi-au dat seama cã e vorba despre simþeam când un necunoscut îmi adresa cuvinte înjositoare. Aveam
M. ºi cã eu o scrisesem. În seara acelei zile am plâns. Am impresia cã toatã lumea mã cunoaºte ºi cã e o întreagã conspiraþie
plâns de durerea provocatã de o dragoste interzisã. Nu, împotriva mea. Toatã lumea vorbea în casele lor despre mine. Râdeau
dragostea mea nu trebuia condamnatã ºi pedepsitã. Trebuia de mine ºi nu se fereau sã îmi arate ºi mie asta.
încurajatã ºi eventual supravegheatã. Îmi doream întotdeauna sã dispar, sã nu mai exist. Ce vinã aveam
Deºi e târziu vreau sã vã mai spun cã plesnirea palmei eu cã mã nãscusem aºa? Cã dinþii mei arãtau în felul ãla? E cumplit sã
cu rigla în faþa clasei a unui copil e o experienþã foarte fii umilit atunci când eºti copil. Copiii sunt mereu cu braþele deschise,
umilitoare ºi deloc folositoare. sunt vulnerabili. Ei aºteaptã dragoste ºi mi se pare cea mai mare
Închei spunându-vã cã mã gândesc adesea la dum- nedreptate sã umileºti un copil. Asociez imaginea asta cu o persoanã
neavoastrã, cã sunteþi una din persoanele importante ale legatã la ochi care aºteaptã sã primeascã un cadou ºi în schimb
vieþii mele, cã vã iubesc ºi respect. Încã þin minte multe din primeºte o loviturã puternicã ºi cuvinte de ameninþare. Ce ºoc ºi ce
lucrurile pe care ni le povesteaþi. Vã ºtiu încã ºi povestea loviturã surprinzãtoare.
vieþii. Mi-aº dori sã ne mai întâlnim o datã. Asta trãiam eu, domnilor profesori, prieteni, vecini, colegi,
Domnul sã vã mângâie bãtrâneþea ºi sã vã pregãteascã cunoscuþi ºi necunoscuþi.
pentru o bucurie veºnicã. Vreau sã mã eliberez acum de durerea pe care mi-aþi provocat-o.
Al dumneavoastrã elev, X. Doamne, binecuvânteazã!
X
Cu Dumnezeu în casã 15
Ritmul casei ºi programul zilnic (2) La gura sobei
Viaþa creºtinului are un ritm aparte, care se raporteazã la Dumnezeu. Pe lângã hranã
ºi somn, ritmul acesta þine cont ºi de rugãciune, de viaþa sufleteascã, de mulþumirea ºi Vorbe înºirate...
recunoºtinþa pentru fiecare zi din viaþã, cu lumina ºi bucuriile ei, dar ºi pentru lecþiile pe Puþinã minte, mult venin
care le avem de învãþat din lucrurile dureroase. Mitropolitul Grigorie al Sankt În oamenii de azi
Petersburgului ne oferã câteva sfaturi ºi despre ce sã facem când ziua se apropie de sfârºit: Arunc ºi eu pãmânt pe cer,
Seara, dupã ce þi-ai când alþii au râs de tine etc.?
terminat treburile zilei, Ce sã facem seara? Šb) Analizeazã cum ai în-
Sã fiu mai actual
BÃ,SE SCUturã un an
nu te deda în niciun caz odihnei, indiferent cât cercat sau n-ai încercat sã-þi þii promisiunea pe Mai prost ca celãlalt
de mult te-au obosit treburile de peste zi. Nu care ai fãcut-o dimineaþã sã eviþi pãcatul. Ce ªi BOCãne, mai trist acum,
se cuvine ca un creºtin sã fie nerecunoscãtor. anume te atrãgea în pãcat sau chiar a reuºit sã O cioarã în pervaz
Dupã terminarea treburilor, ridicã-þi mintea la te atragã în el? Ce metodã ai folosit împotriva UD REAua zi de ieri, ºi azi,
Dumnezeu ºi mulþumeºte-I pentru toate lucru- mrejelor pãcatului sau împotriva obstacolelor Cu vin roºu ºi sec,
rile bune pe care le-ai primit de la El în timpul de a împlini voia lui Dumnezeu ºi de ce a dat ªi-arunc cârnaþii de Pleºcoi,
zilei care acum se apropie de sfârºit, adicã greº acea metodã? Cã la stomac sunt grei
pentru cã ai rãmas în viaþã, pentru putere tru- Šc) Roagã-te ca Duhul Sfânt sã te ajute sã îþi PONTAt cã am lucrat o zi
peascã ºi sufleteascã, pentru sãnãtate, pentru aminteºti ce nu ai reuºit sã faci ºi de ce. Mai mult ca... Adrian,
hranã, pentru bãuturã, pentru toate gândurile Creºterea noastrã duhovniceascã depinde Mãtuºii trandafiri i-am luat
mântuitoare, pentru dorinþele sfinte, pentru exact de acest fel de cercetare conºtiincioasã Din banii de la... stat
lumina pãmânteascã ºi cereascã, pentru ajutor asupra noastrã. Prin aducerea în minte a celor Iar CRINul pare ofilit,
ºi apãrare, pe scurt pentru tot lucrul bun. fãcute în ziua ce a trecut, þine-te aproape de ªi parcã nu-i nici alb,
Dupã masa de searã, la fel ca dimineaþa, aceste idei cãlãuzitoare: tot ce afli bun în tine Credeam cã BELLA a promis
dã-i inimii gânduri duhovniceºti. De exemplu: sã nu-l consideri al tãu, ci al lui Dumnezeu, C-o sã-l... UDeMeReu
m-am apropiat cu încã o zi de moarte. Ce ar fi „cãci tot lucrul bun ºi tot darul desãvârºit de Eu dau din gurã mai puþin
dacã Dumnezeu m-ar chema la Dreapta Jude- sus este” (Iacov 1, 17), ºi mulþumeºte din tot Cãci VA DIMinua,
catã în noaptea ce vine? Aº trece cu bine? sufletul tãu lui Dumnezeu pentru acest lucru. Invidia celor din jur
Dimineaþa am avut intenþia sã îmi petrec ziua Tot lucrul nesãbuit pe care îl gãseºti în tine Ce groapã mi-au sãpat
în sfinþenie. Am reuºit? sã þi-l atribui þie, slãbiciuni ºi obiceiuri pros- Ne plângem cã în închisori
Dupã ce þi-ai pus aceste întrebãri: teºti. Cãieºte-te grabnic, roagã-L pe Dumne- Ajung doar hoþii... mici
Ša) Roagã-te Duhului Sfânt ca sã-þi lumineze zeu sã te ierte ºi din nou ia hotãrârea sã nu mai Propun simbol naþional
mintea ºi sã te ajute sã-þi aminteºti cu precizie pãcãtuieºti, mai ales sã nu mai faci aceleaºi Un brusture-ofilit
cum ai petrecut ziua care acum se terminã. pãcate, sã nu uiþi de Dumnezeu ºi sã acþionezi Dacã votãm pentru doi mici
Te-ai expus pãcatului sau intenþia de a evita cu prudenþã întotdeauna ºi pretutindeni. ªi pentru douã... beri,
pãcatul a slãbit? Cum te-ai purtat când ai fost Consemnare din Mitropolitul Grigorie al Asta e tot ce-o sã primim
tratat nepoliticos, când nu þi s-a dat ascultare, Sankt Petersburgului - O zi de viaþã sfântã Timp de cam patru ani
ªi dacã noi le zicem hoþi,
Farmacia Domnului: magneziu, iod etc. Este gestia, combate balonãrile ºi
cunoscutã în primul constipaþia, curãþã intestinele ªi-i înjurãm de zor,
Nu se jeneazã ei prea mult,
Þelina rând ca un puternic to- ºi are proprietãþi vermifuge.
nic al sistemului ner- Sucul de þelinã regleazã Cã ne cam þin de... proºti
Þelina conþine vos ºi revigorant ge- procesele metabolice, stimu- De am greºit sã mã iertaþi,
vitaminele A, C, neral. Este un regene- leazã glandele suprarenale, Cã ºi eu sunt la fel,
E, B1, B2, K, PP, rator sanguin, depura- scade glicemia, are proprietãþi Nu fac nimic... numai vorbesc
dar ºi minerale tiv, drenor pulmonar ºi hepa- expectorante ºi de calmare a De douãzeci de ani!
precum potasiu, calciu, fier, tic, hipotensiv. Stimuleazã di- tusei. Pr. Marius Demeter

Sandviºuri cu pastã de peºte afumat tor) ºi se ung cu


pasta de peºte afu-
Ingrediente: F felii pâine toast mat.
F 1/2 peºte afumat F fire de mãrar proaspãt Fiecare sandviº
(macrou/hering) Mod de preparare: Se se taie apoi în sfer-
F 150 g brânzã proaspãtã (de cojeºte portocala, iar pulpa turi ºi se aranjeazã
vaci) fructului, ca ºi fileul de peºte, pe o farfurie mare.
F 1 linguriþã hrean ras se mãrunþeºte (cel mai simplu Se orneazã cu felii
F 2 linguriþe capere (opþional) este cu gheara de pasat de la subþiri de castravete
F 1 portocalã mixer). Se adaugã brânza, ºi fire de mãrar. Se
F 1 lingurã smântânã hreanul, caperele bine scurse, pânã se obþine o cremã. servesc imediat.
F sare, piper sare ºi piper, smântâna ºi se Se prãjesc felii de pâine (în Reþetã oferitã de doamna
F zeamã de lãmâie amestecã totul foarte bine, prãjitorul de pâine sau la cup- Laura Sava (Timiºoara)
16 Fii tânãr cu Hristos
Sã mai continui?
„Sunt o tânãrã destul de urâþicã” faþaAºa cã, te rog, sã cauþi în tine, în
conºtiinþei, ce se ascunde dinco-
Sãrut mâna, iubitã Maica Siluana! lo de faptul cã te machiezi ºi asta sã con-
Am ºi eu o nelãmurire. Sunt o tânãrã de douã- sideri pãcat ºi sã încerci sã te pocãieºti ca
zeci ºi trei de ani, destul de urâþicã. sã nu mai fii „urâþicã”. Altfel, poþi re-
Asta consider eu, asta o spun cei din jur ºi într-o nunþa la machiaj fãrã sã te eliberezi de
oarecare mãsurã sufãr din cauza asta. Am observat adevãratele pãcate ascunse dincolo de ce
totuºi cã atunci când mã machiez arãt ceva mai bine. se vede ºi sã adaugi încã unul grav: jude-
Aºa cã vin cu întrebarea: e pãcat sã te machiezi? carea celor care se machiazã, fãrã sã ºtii
Nu vreau sã provoc dizgraþie celor din jur ºi cã sunt ºi situaþii în care, pentru femeile
vreau sã mã simt mai bine în pielea mea. În aºtep- din lume, sunt situaþii în care e necesar sã
tarea unui rãspuns, vã mulþumesc anticipat. se machieze!
De asemenea, sã ceri rãspuns de la
OLD duhovnicul tãu, pentru cã îþi cunoaºte
Draga mea Copilã, conºtiinþa care ºtie adevãrul
ºi se teme de demascare. deja sufletul.
Poate cã fardându-te nu mai eºti
„urâþicã”, dar nici tu nu mai eºti! Š Anxietatea ºi deprimarea datorate iluzi- Cu dragoste, rugãciune ºi cu nãdejdea
de a nu te fi întristat, ci de a te fi ajutat,
Da, e pãcat sã te machiezi ca sã fii mai ilor pe care ni le facem despre noi ºi despre
cei ce ne privesc. Maica Siluana
„frumoasã”, dar nu e pãcat dacã te
gândeºti numai la ceilalþi: sã nu se sperie ŠDeznãdejdea de a nu fi iubiþi cu ade-
Centrul de formare ºi consiliere
„Sfinþii Arhangheli Mihail ºi Gavriil”
de tine, de exemplu. Tu sã-þi cercetezi vãrat în ciuda tuturor metodelor ºi mane- www.sfintiiarhangheli.ro
conºtiinþa ºi sã vezi dacã grija de aproa- vrelor folosite.
pele te face sã-þi schimbi înfãþiºarea. Asta
e important. Înstrãinarea prin televizor ºi internet
Dar sã nu uiþi cã machierea nu e pãcat ªtiþi care este paradoxul secolului vi- un bãtrân cãlugãr înþelept a fost întrebat de
propriu-zis, ci doar un simptom al bolilor tezei în care am intrat? Pe de o parte, cu cât cineva: „Pãrinte, când o sã fie sfârºitul
ascunse în noi sub numele de pãcat. mijloacele de informaþie sunt mai rapide ºi lumii?” ªi el a rãspuns: „Sfârºitul lumii va
Acestea pot fi: mai sofisticate, cu atât noi, oamenii, ne fi atunci când or sã disparã potecile dintre
Š Ignoranþa, necunoaºterea faptului cã cunoaºtem mai puþin între noi. Pentru cã casele oamenilor.” Ei bine, nu trebuie sã
harul ne face frumoºi, cã faþa noastrã e fru- primeºti ºtirea, dar nu aºa cum este ea, ci lãsãm aceste poteci sã disparã, sã creascã
moasã atunci când sufletul e frumos ºi aºa cum vrea sã þi-o transmitã cel care þi-o iarba pe ele, ci sã le pãstrãm bãtãtorite.
acesta e frumos numai atunci când e cu transmite, care între tine ºi întâmplarea De aceea este importantã instituþia bise-
Dumnezeu. adevãratã pune un filtru, o oglindã, o riceascã, pentru cã ea este aceea care ne a-
Š Datoritã acestei ignoranþe cãdem în culoare care o deformeazã. În genere se duce în faþa lui Dumnezeu ºi ne aduce unul
pãcatul nepurtãrii de grijã faþã de sufletul numeºte manipularea individului ºi ea lângã altul. Aþi vãzut cât de miºcãtor a fost
care atât de uºor se murdãreºte, se înti- existã, aºa încât iatã de ce parcã ne în- momentul de azi-noapte, când unii s-au
neazã cu cele supuse plãcerilor trecãtoare. strãinãm unii de alþii, iatã de ce ºi þãrile ºi hotãrât sã nu întâmpine Anul Nou cu ochii
Astfel, dacã nu ne spãlãm mereu sufletul popoarele se înstrãineazã unele de altele. stâlpiþi pe micul ecran, pe televizor, ci sã
prin Taina Spovedaniei, nu ni-l hrãnim cu Pentru cã se conteazã pe imagine, iar ima- vinã la catedralã sau la altã bisericã ºi sã-l
Sânta Împãrtãºanie, nu-l „subþiem” prin ginea este doar aceea care se transmite. întâmpine privind cãtre Dumnezeu, cãtre
post ºi mãtãnii, nu-l parfumãm cu rugã- Iatã de ce este nevoie ca oamenii sã se eternitate, cãtre Cel care ne înnoieºte cu
ciune, nu-i „facem ochii” cu lacrimi pentru apropie sufleteºte ºi fizic unii de alþii, prin adevãrat, ºi pe noi, ºi anul în care am intrat.
lipsa de iubire faþã de Dumnezeu ºi faþã de vizite, prin excursii, prin cãlãtorii, sã nu Ne-am simþit cã suntem unii lângã
aproapele, nu devenim frumoºi cu ade- aºtepte totul de la televizor ºi de la internet. alþii, iar când am ieºit din bisericã am citit
vãrat. Pentru cã, dacã vom ajunge sã ne cunoaº- pe chipul tuturor, bãrbaþi, femei ºi copii, o
ŠIubirea pãtimaºã de sine. tem, sã ne iubim, sã ne urâm, sã ne cãsã- bucurie extraordinarã. Atunci când eºti în
Š Frica de a fi vãzuþi aºa cum suntem în torim, sã ne înmormântãm doar prin inter- faþa televizorului eºti singur, pentru cã vezi
realitate ºi de a nu fi iubiþi. net, atunci într-adevãr ne vom înstrãina cu acolo numai ce vrea televizorul sã-þi trans-
ŠÎnºelarea aproapelui ºi înºelarea de sine. desãvârºire unii de alþii… mitã.
ŠSlava deºartã ºi neliniºtea produsã de Repet ceea ce am spus ºi altã datã, cã ÎPS Bartolomeu Anania

Fãgãraº, str. A. Mureºanu Colectivul de redacþie: Pr. Ciprian Bîlbã


nr. 2. Tel. 0268211790 (Toderiþa), Pr. Ovidiu Bostan (Olteþ), Pr. ªtefan Corecturã: Amalia Dragne
Botoran (Grid), Pr. Iosif Ciolan (ªinca Tehnoredactor: Natalia Corlean
www.apostolatintarafagarasului.blogspot.com Veche), Pr. Marius Corlean (Bucium), Aºteptãm opiniile dvs. la adresa
Preºedinte fondator: Pr. Gheorghe Dan (Berivoii Mici), Pr. Marius Demeter redacþiei sau pe e-mail la
Pr. protopop Ioan Ciocan (Felmer), Pr. Nicolae Lie (Fãgãraº), Pr. Adrian Magda apostolatfagaras@yahoo.com
Redactor ºef: Natalia Corlean (Victoria), Diac. Claudiu Pãun (Fãgãraº), Pr. Alexandru
Stanciu (Ucea de Sus), Pr. Vasile Stan (Fãgãraº), Pr. Ion ISSN 2065 - 765X
Tiparul: SC TIPOGRAMM SRL Tãrcuþã (Ucea de Jos)

CMYK