HADICAPUL DE INTELECT

Datorita naturii plurifactoriale si diversitatii handicapurilor de intelect se foloseste o

terminologie variata cu caracter de sinonimie de la un autor la altul: deficienta mintala,
intarziere mintala, insuficienta mintala, olgofrenie etc.

Unii dintre acesti termeni , cum ar fi "inapoiere mintala" sau "intarziere mintala", pot
provoca unele intelegeri gresite , care sugereaza ideea de o eventuala revenire la starea de
normalitate . Alti termeni , cum ar fii oligofremie , encefalopatie infantila , au un pronuntat
caracter medical , punand accent pe afectiunile structurii nervoase. Nici unul dintre acesti
termeni nu semnifica gradele sau profunzimea handicapului.

Problematica psihopedagogiei handicapului de intelect:

Pentru proiectarea unor programe educationale recuperative care sa vizeze

caracteristicile psihofizice , potentialul care poate fi stimulat , directiile de actiune, nivelul
atins de demersul integrarii socio-profesionale este nevoie de o definire si caracterizare a
handicapului de intelect dintr-o perspectiva pluridisciplinara.

Asociatia Americana pentru Intarzierea (deficienta) Mintala (1992) defineste

intarzierea (deficienta) mintala astfel: D.M. se refera la limitari substantiale in functionarea
prezenta. Este caracterizata printr-o functionare intelectuala smnificativ sub medie existand
corelari cu limitari in doua sau mai multe ditre urmatoarele capacitati adaptive: comunicare,
autoingrijire, viata acasa, deprinderi sociale, utilizarea comunitatii,autoorientarea, sanatatea si
securitatea personala, cunostinte teoretice timp liber si munca. Intarzierea mintala se
manifesta inainte de varstei de 18 ani.

Pentru aplicare acestei definitii sunt esentiale urmatoarele consideratii:

1-Evaluarea valida tine cont de diversitatea culturala precum si de deficientele de comunicare

si de comportament.

2-Aparitia limitarilor in capacitatile de adaptare survin in contextul mediilor comunitatii

tipice pentru indivizii de aceasi varsta si este corelata cu cerintele individuale de sprijin ale
persoanei.

3-Limitari adaptive specifice coexista cu forte (calitati) in alte capacitati adaptive sau alte
capacitati personale.

4-Cu sprijin adecvat, dupa o perioada sustinuta, viata prsoanei cu intarziere (deficienta)
mintala in general se amelioreaza.

Din definitia de mai sus a deficientei mintale rezulta urmatoarele aspecte:

1.intarzierea mintala (deficienta) se refera la llimitari substantiale in functionarea prezenta;

 I.M. este definita ca o dificultate fundamentala in invatarea si indeplinirea anumitor de
prinderi de viata cotidiana;capacitatile personale in care exista o limitare substantiala sunt
cele de conceptualizare, cele practice si de inteligenta sociala. Aceste trei arii sunt in mod
particular afectate in deficienta mintala, in timp cealte capacitati ( de ex. sanatatea ,I
temperamentul)s-ar pute sa nu fie;

I.M. este caracterizata printr-o functionare intelectuala semnificativ sub medie, Q.I. de
aproximativ 70-75 sau mai putin, bazat pe o evaluare care cuprinde mai multe teste generale
de inteligenta administrate individual si care trebuie revizuite de catre oechipa
multidisciplinara si validate cu teste aditionale sau alte informatii evaluative.

Limitarile intelectuale survin in aclasi timp cu limitari ale capacitatilor de

adaptare.Limitarile de adaptare sunt mai aproiate de limitarile intelectuale decat de alte
circumstante cum ar fi diversitatea cultural lingvistica sau limitarile senzoriale.

Evaluarea limitarilor capacitatii de adaptare este necesara intrucat functionarea

intelectuala nu este suficienta pentru diagnoza deficientei mintale. Impactul asupra
functionarii datorat acestor limitari este suficient de comprehensiv pentru a cuprinde cel putin
doui abilitati de adaptare sau olimitare generalizata si pentru a reduce probabilitatea erorilor
de masurare.

Capacitatile fundamentale pentru o viata reusita si corelate cu cerintele de angrijire

pentru persoanele intarziere mintala le reamintim: comunicare, autoingrijire, viata acasa,
deprinderi sociale, utilizarea comunitatii, autoorientarea, sanatatea si securitatea personala,
cunostinte teoretice functionale, timp liber si de munca s.a.

Acestea pot varia cu varsta cronologica, fapt ce impune o evaluare functionala

corelata cu varsta cronologica a persoanei.

Fiind una dintre disfunctiile psihice majore care implica numeroase aspecte de natura
medicala, psihologica, pedagogica, sociologica, juridica, deficienta mintala este o notiune
care nu a fost inca definita cu precizie. Dintre definitiile aparute de-a lungul timpului cele mai
semnificative par a fi:

Stare de potentialitate restransa sau o oprire a dezvoltarii cerebrale, in urma careia

persoana atinsa este incapabila, la maturitate, sa se adapteze la mediul sau, la cerintele
comunitatii, in asa fel incat sa-si poata mentine existenta, fara supraveghere si sprijin extern
(Buica, 2004, dupa Rosca, A., 1936)

O deficienta care exista ori de cate ori se manifesta o activitate intelectuala

semnificativ sub medie, asociata cu limitari adaptative in doua sau mai multe arii:
comunicare, autoingrijire, autogospodarire, relationare sociala, servicii comunitare, orientare
situationala, sanatate si securitate personala, cunostinte aplicabile in viata de zi cu zi, timp
liber, munca (Asociatia Americana privind Deficienta Mintala, 1992)
 Deficienta mintala se refera la fenomenul lezarii organice si/sau al afectarii
functionale a sistemului nervos central, cu consecinte negative asupra procesului maturizarii
mintale, al dezvoltarii sub diferite aspecte la individul in cauza (Radu, Gh., 2000)

Reducerea semnificativa a capacitatilor psihice care determina o serie de dereglari ale

reactiilor si mecanismelor de adaptare ale individului la conditiile in permanenta schimbare
ale mediului inconjurator si la standardele de convietuire sociala dintr-un anumit areal
cultural ceea ce plaseaza individul intr-o situatie de incapacitate si inferioritate, exprimata
printr-o stare de handicap in raport cu ceilalti membri ai comunitatii din care face parte. Ea
este inteleasa ca o deficienta globala care influenteaza semnificativ adaptarea
socioprofesionala, gradul de competenta si autonomie personala si sociala, afectand intreaga
personalitate: structura, organizare, dezvoltare intelectuala, afectiva, psihomotrica, adaptativ.

Analiza categoriilor de copii cu deficienta intelectuala se realizeaza prin raportarea

deficientului intelectual la :

a)       copii normali , mai mici ca varsta cronologica si de aceeasi varsta mentala

b)       indivizi normali de aceeasi varsta cronologica

c)       copii normali de aceeasi varsta mentala si la indivizi de aceeasi varsta cronologica

d)       indivizi normali de aceeasi varsta mentala, indiferent de varsta cronologica

e)       alti deficienti mintali din aceleasi categorii

f)        alti copii cu handicap , cu alte handicapuri decat cel de intelect.

Particularitatile deficientului mintal:

Rigiditatea

J.S.Kouning: " Spre deosebire de copil , adultul are un numar mai mare de "regiuni
psihologice" dar granitele dintre acestea devin tot mai rigide pe masura inaintarii in varsta."

Pentru handicapatii de intelect, regiunile respective sunt pregnant rigide si nu permit

schimbul functional normal dintre ele corespunzator varstei cronologice.Astfel sesizam la
aceasta categorie de copii rigiditatea gandirii , a memoriei, a limbajului, a comportamentului
etc. 

Vascozitatea genetica

B.Inhelder afirma ca debilul mintal nu poate atinge stadiul gandirii formale data fiind
determinarea (psihica) constructiei sale si de aici prezenta vascozitatii genetice. DM
(deficientul mental) datorita acestui fapt nu poate sa atinga numai stadiul operatiilor concrete.

In general, in plan psihic, acesta are o dezvoltare lenta, nu atinge stadiile superioare,
dezvoltarea ramane neterminata, determinand dificultati in achizitiile instrumentale si de
adaptare.
 Heterocronia

DM se dezvolta din punct de vedere psihologic diferit de la un sector la altul.

Diferitele functii psihogice nu se dezvolta in mod echilibrat.

Heterocronia cea mai evidenta se poate remarca intre ezvoltarea psihica si cea
mentala, respectiv intre dezvoltarea somatica si cea cerebrala.

Fragibilitatea constructiei personalitatii

R. Fau: "Datorita operatiilor logice scazute la care ajunge deficientul mintal nu se faciliteaza
constituirea de raporturi sociale stabile si evolutile, deoarece predomina fragilitate si
infantilism in comportament. "

Deficientul mintal poate manifesta duritate, impulsivitate si lipsa de control, deci o fragilitate
disociata , iar pe de alta parte o fragilitate mascata (pentru deficientii mentali care traiesc intr-
un mediu securizant) facand posibila disimularea trasaturilor negative.

Cauzele deficientelor mintale

In functie de momentul actiunii lor cauzele sunt:

a) genetice;

b) care actioneazain perioada prenatala;

c) la nastere;

d) din perioada postnatala;

Cauzele genetice pot fi

1.genetice nespecifice (poligenice, nu pot fi individualizate clinic): cazuri endogene, aclinice,

subculturale, familiale. Exista riscul sa apara deficienta mintala la 40% din copii cu un
parinte deficient mintal si la 60% din copii cu ambii parinti cu deficiente mintale. In aceste
cazuri influentele educationale sunt scazute datorita posibilitatilor neprielnice de dezvoltate
afectiva, intelectuala.

1.genetice specifice - sindroame individualizate clinic, aberatii cromozomiale. Au loc prin

transmiterea genetica a unor deficiente in metabolismul substantelor: tulburari in proteine,
glucide sau lipide, sau din cauza unor influente genetice transmise: deficienta structurala
(microcefalia).

Cauzele din perioada prenatala:

-factori infectiosi (virotici): rubeola, gripa infectioasa, hepatita virala. 45% din cazuri au loc
in prima luna de sarcina;

-factori bacterieni: sifilis congenital;

-infectii cu protozoare toxoplasmoza congenitala

-factori toxici: intoxicatii cu substante chimice, alimentare, iradieri, spaime puternice,

neacceptarea sarcinii, incompatibilitatea Rh-ului

-traumatisme ale mamei din perioada sarcinii

-tulburari endocrine ale mamei (diabet, tulburari tiroidiene)

c) In perioada perinatala pot produce deficiente mintale:

traumatismele obstetricale, pot fi clasificate in doua categorii:

traume mecanice datorate aplicarii diferitelor instrumente medicale in timpul nasterii,

instrumente care pot produce leziuni ale scoartei cerebrale

hipoxia din timpul nasterii care poate fi determinata de prelungirea excesiva a nasterii,
compresiunea cordonului ombilical, ruptura de placenta, contractii uterine foarte slabe, fat
prea mare

prematuritatea nou-nascutului, fat cu greutate mai mica sau egala cu 2500 grame. Se cunosc
trei categorii de nou-nascuti prematur (Ghergut, A., 2005):

nou-nascuti inainte de termen - sarcina mai scurta decat 37 saptamani

nou-nascuti la termen dar cu greutate mai mica decat 2500 g

nou-nascuti proveniti din sarcini gemelare

postmaturitatea nou-nascutului, poate determina o hipoxie cronica a fatului ce va duce la

retard mintal si psihomotor, convulsivitate accentuata, tulburari comportamentale

d)In perioada postnatala pot actiona urmatoarele categorii de factori:

- boli infectioase: gripa, hepatita epidemica, varicela, variola, scarlatina, tuse convulsiva

- boli inflamatorii cerebrale: meningoencefalite,

- intoxicatii cu diferite substante: plumb, oxid de carbon, alcool

- carente alimentare

- tulburari circulatorii la nivel cerebral

- factori psihosociali: conditii economice ale familiei, relatii afective din familie

ANDREEA DIACONU KPD 1.1