Fişa 20 Resursa inovativă: intraprenorul
Cu siguranţă ai observat că firmele din zilele noastre
trebuie să fie în mod constant inovatoare şi pregătite
pentru schimbare. Pentru a rămâne competitive, ele
trebuie să aducă ceva nou pe piaţă. Cum? În ce fel? Prin
creare de bunuri şi servicii noi, diferenţiere şi inovare
continuă, prin reorganizarea proceselor sau a modelelor
de afaceri. Consideri că o firmă care acceptă să fie
inovatoare, poate genera un avantaj competitiv durabil
şi poate prospera chiar şi într-un mediu concurenţial?
Te-ai întrebat vreodată cum pot managerii şi firmele să
rezolve aceste probleme ... fără să creeze o altă firmă?
Într-o lucrare celebră intitulată „Cine este intraprenor?” (1984),
Gifford Pinchot, părintele termenului, numeşte intraprenorii drept
„visătorii care fac.” Intraprenorii sunt spirite antreprenoriale care
preferă să joace un rol activ în a ajuta angajatorul lor să inoveze şi
să crească folosindu-şi energia şi capacităţile de inovare pentru
rezolvarea unora dintre problemele firmei, mai degrabă decât să-şi
asume riscurile asociate cu începerea unei afaceri proprii. Acesta
este un „antreprenor în interior”, un angajat (salariat) al firmei care:
acţionează într-un cadru juridic şi economic deja existent;
primeşte libertate de acţiune şi sprijin financiar pentru a crea noi
bunuri, servicii, sisteme etc.;
utilizează abilităţile sale pentru a lucra la o idee nouă sau la un
proiect special asumându-şi responsabilitatea directă pentru
transformarea unei idei într-un produs finit profitabil.
Nu toate firmele sunt dispuse sau pot utiliza intraprenoriatul ca
formă de cercetare, inovare şi dezvoltare, de susţinere a acestei
categorii de salariaţi. Acolo unde intraprenoriatul şi intraprenorii se
bucură de sprjin prin managementul firmei, ele se manifestă ca:
factori determinanţi ai inovaţiei care găsesc, în interiorul firmei,
oportunităţile de a valorifica surse de inovare şi soluţii la situaţii
problemă;
parte a resursei umane încadrată în firmă care înţelege rapid
tendinţele şi produce schimbarea înaintea concurenţei;
contributori majori la creşterea productivităţii şi competitivităţii.
Pentru a se manifesta ca intraprenor, un angajat trebuie să fie:
vizionar; creativ; inventiv; dedicat; talentat; pasionat; flexibil;
dinamic; persuasiv; să manifeste iniţiativă şi încredere în şansele
ideilor sale; să posede capacităţi de sensibilizare a conducerii şi de
mobilizare a resurselor firmei.
În practică, funcţionează 3 categorii de medii intraprenoriale reale:
1. Mediu antreprenorial permisiv: oferă posibilitatea de a derula
activitatea intraprenorială, dar condiţiile nu sunt stimulative.
2. Mediu antreprenorial favorizant: stimulează şi favorizează, prin
toate componentele sale, activitatea inovativă a salariaţilor. Acest
tip de mediu, benefic atât pentru angajat cât şi pentru angajator (pe
principiul win-win), este rezultatul unui proces complex şi de
durată, dependent de cultura organizaţională şi de stilul managerial.
3. Mediu antreprenorial defavorizant: activităţile intraprenoriale
sunt interzise sau se pot desfăşura cu restricţii şi dificultăţi.
Termenul intraprenoriat apare în 1978, în
Statele Unite, creatorii săi fiind Gifford şi
Elizabeth Pinchot care îi evidenţiază
primele caracteristici. Termenul se
structurează treptat, dobândind concreteţe
în cursul anilor 1979-1980, în Suedia.
Conceptul a câştigat repede teren dând
naştere unor cuvinte derivate precum
intraprenorial, intraprenorship,
intraprenor ş.a. care au intrat în limbajul
uzual al mangementului strategic modern.
Termenul intraprenoriat este definit prin
prisma caracteristicilor şi a efectelor sale:
proces în interiorul unei firme ce vizează
activităţi şi obiective inovatoare privind
produsele, tehnologiile, organizarea şi
funcţionarea internă, competitivitatea;
capacitate colectivă şi organizaţională
pentru încurajare şi sprijinirea iniţiativei
salariaţilor la toate nivelurile firmei;
oportunitate de creştere a firmei prin
valorificarea creativităţii şi a potenţialului
inovativ ale angajaţilor dispuşi să participe
la proiectul strategic al firmei;
un nou mod de lucru în cadrul firmei;
o nouă formă a leadershipului;
un instrument de dinamizare a resursei
umane;
pârghie a transformării managementului;
o nouă perspectivă asupra aspiraţiilor
profesionale ale angajaţilor.
adaptare după: http://portail-des-pme.fr/
Un alt pilon important al antreprenoriatului
modern, să nu îi uităm pe cei care lucrează
în companii şi care, având anumite poziţii
de răspundere, pot şi decid să acţioneze, ca
nişte antreprenori intra-companie,
generând proiecte noi, stimulând inovaţia,
aducând valoare suplimentară prin
iniţiativele lor companiilor angajatoare.
Astfel, avem de a face cu un nou tip de
antreprenor, „intraprenorul”.
Marius Ghenea, http://www.ghenea.ro/
 Folosind cercetarea documentară, identifică asemănări şi
deosebiri între un întreprinzător şi un intraprenor. Sistematizează
informaţiile, folosind diagrama Venn.
Explică, în limbaj propriu, următoarele afirmaţii:
„Atunci când schimbarea vine din interior, începe călătoria în
inima intraprenoriatului.” (Isabelle Collignon)
„Intraprenorii sunt «arma secretă» a lumii de afaceri.” (W. Koch)
„De fiecare dată când un produs revoluţionar intră pe piaţă,
schimbă totul. Vei fi norocos dacă vei lucra la un asemenea produs în
cariera ta (..) Aşa văd eu afacerile: cele mai bune lucruri nu sunt
niciodată făcute de o persoană, ci de o echipă.” (Steve Jobs)
Numeşte câteva posibile bariere în cale intraprenoriatului: a) care
ţin de persoană; b). care ţin de managementul firmei.
Argumentează dacă un intraprenor poate deveni întreprinzător
(antreprenor) şi în ce condiţii.
Exprimă un punct de vedere: «În unele ţări ale lumii (ex. Coreea
de Sud) există locuri de parcare special amenajate pentru intraprenori,
ca aceştia să nu piardă timpul încercând să parcheze maşina.»
Motivează rolul intraprenoriatului în managementul modern.
În firma de exerciţiu vă confruntaţi cu o problemă de organizare
şi funcţionare a activităţii. Formulează problema şi propune soluţii de
rezolvare prin aplicarea intraprenoriatului.
Cultura intraprenorială. Cultura firmei tradiţionale se deosebeşte în
mod semnificativ de cultura firmei intraprenoriale. Principiile
orientative ale culturii tradiţionale sunt: urmarea instrucţiunilor date,
evitarea greşelilor, lipsa iniţiativei, conservatorism personal. Acest
mediu restrictiv nu favorizează creativitatea, independenţa şi
asumarea riscului - principii călăuzitoare ale intraprenoriatului.
Principiile culturii intraprenoriale sunt complet diferite: elaborarea
unor viziuni, scopuri şi planuri; răsplata acţiunilor întreprinse;
încercarea şi experimentarea; asumarea responsabilităţii. Diferenţe
există şi în privinţa valorilor şi normelor împărtăşite. Cultura firmei
intreprenoriale se bazează pe o structură colaborativă, în care se
dezvoltă relaţii de muncă apropiate care favorizează o atmosferă de
încredere şi consultare reciprocă, ceea ce favorizează realizarea
obiectivelor. Caracteristicile culturii intraprenoriale sunt: iniţiativa,
continuitatea, resurse suplimentare, asumarea riscului, colaborarea.
a. Iniţiativa. Intraprenorii îşi asumă sarcinile decât, mai degrabă, să le
fie repartizate de către conducerea firmei. Ei persistă în aplicarea
ideilor lor cu sau fără sprijinul firmei.
b. Continuitatea. Intraprenorul, ca iniţiator, urmăreşte realizarea
proiectului în toate fazele de elaborare a acestuia. Aceasta conferă
continuitatea proiectului şi reprezintă un factor motivant esenţial
pentru iniţiatorul acestuia.
c. Resurse suplimentare. Intraprenoriatul presupune existenţa unor
resurse suplimentare care nu au fost cuprinse în planurile iniţiale.
Aceasta permite finanţarea unor proiecte iniţiate de intraprenori, care
altfel nu ar putea fi finanţate.
d. Asumarea riscului. În intraprenoriat se porneşte de la ideea că pot
apărea greşeli în realizarea proiectului. De aceea, greşelile sunt
tolerate, iar riscul inerent este acceptat.
e. Colaborarea. Spiritul intraprenorial impune o colaborare apropiată
între membrii echipei. Lucrul în echipă este încurajat pentru a se
putea beneficia de experienţa diferiţilor specialişti.
sursa: http://www.preferatele.com/
Imaginea sugerează o atitudine
inovativă a angajatului. Explică cum vezi
tu trecerea de la o situaţie la alta (? - !).
Asociază imaginea cu proverbul
„Unde-s doi puterea creşte!” Scrie un
eseu argumentativ despre modul în care
înţelegi rolul angajaţilor în rezolvarea
constructivă a problemelor firmei.
Intraprenorii, ca şi întreprinzătorii, nu
trebuie să fie neapărat inventatori. Ei sunt
persoanele care transformă prototipurile şi
ideile în produse profitabile. Intraprenorii
sunt persoanele din spatele bunurilor şi
serviciilor. Ei sunt făuritori de echipe, cu
dorinţa puternică de a-şi vedea ideile
transpuse în practică. Se consideră că,
iniţial, intraprenorul este managerul
general al unei afaceri care încă nu există.
(...) Intraprenorii sunt orientaţi spre acţiune
şi lucrează într-un ritm alert pentru a-şi
vedea visul împlinit. De asemenea, ei sunt
orientaţi spre obiective, dorind să
întreprindă toate acţiunile necesare
realizării obiectivelor propuse. La început,
se pot specializa într-un anumit domeniu,
cum ar fi marketing, cercetare, dezvoltare,
însă, în curând, intraprenorul devine o
persoană cu multe deprinderi. Sunt o
combinaţie de vizionari, oameni de
acţiune, planificatori şi muncitori. Aceştia
combină viziunea cu acţiunea. Atunci când
nu reuşesc, intraprenorii nu se consideră
învinşi. Ei consideră eşecul ca o piedică
temporară, trecătoare, din care trebuie trase
învăţăminte, nu un motiv de a renunţa. În
plus, ei îşi concentrează efortul pentru a
realiza lucrurile mai bine.
sursa: http://www.preferatele.com/