Demonstrație de schită

Schița este opera epica in proza de scurta intindere in care se prezinta un

singur episod semnificativ din viata unui personaj, iar actiunea este dramatizata
prin intermediul dialogului.
In opinia mea, “Vizita” de Ion Luca Caragiale se incadreaza in aceasta
specie, fiind un text ilustrativ in acest sens, deoarece respecta trasaturile de
forma si continut ale acestuia.
In primul rand, remarcam tematica: surprinderea unui aspect al educației
greșite, primite de copii din familii mai bogate din poporul romanesc de la
sfarsitul secolului al 19-lea. Personajele intamplarii sunt: Doamna Popescu,
Ionel(Fiul Doamnei Popescu) si naratorul. Naratorul se duce la Doamna Popescu
acasa ca sa o felicite de ziua onomastica a fiului ei și ca să nu mearga cu mana
goala îi ia o minge de cauciuc foarte elastica sărbătoritului. Baiatul in timp ce
naratorul si doamna Popescu discuta face multe nazbatii: face galagie, o loveste
pe mama sa cu sabia de jucarie in ochi, ii pune dulceata in sosonii naratorului, se
joaca cu masina de facut cafea si fumeaza; iar mama lui tot ce ii face este sa ii dea
un pupic si sa-l mustreze foarte putin. Se observa comicul de situatie, inversarea
unor principii si norme morale, astfel ca in loc sa fie certat, pedepsit si educat era
recompensat cu cate un pupic si uneori chiar si cu o lauda. Ideea plasarii acestor
defecte ce nu ar trebui sa stea la baza unei societati sanatoase, evidentiaza o
societate bolnava, fara speranta de a se insanatosi, asa cum se sugereaza si prin
faptul ca una dintre persoanele care i-au loc la actiune este chiar mama copilului.
Ea esueaza considerabil in cel putin o privinta: educatia acordata copilului sau cu
atat mai mult cu cat se stie ca mama este cea care se ocupa atat de cee ace este
casnic cat si de educatia copilului sau.
In al doilea rand, actiunea incepe normal, cu expozitiunea si continua
normal. Pe langa asta, naratorul este unul evident, obiectiv, care nu isi ascunde
ironia in legatura cu moravurile si defectele personajelor, dialogul avand functia
de a se incadra faptele intr-o lumina scenica, de a realiza comicul si de a contribui
la caracterizarea indirecta a personajelor. Acestea sunt specifice lumii caragialiene
reprezentand tipuri umane consecrate de acesta. Doamna Popescu este o
persoana snoaba, lipsita de principii morale. Gesturile de neinteles ale mamei
care ar fi fost normal sa vrea o dezvoltare frumoasa si armonioasa a personalitatii
copilului evidentiaza inconstienta care, desi este ironizata de autor , numai
comica nu este.
 Asadar deorece surprinde intr-o nota satirica, puternic dramatizata
moravuri sociale, printr-o actiune scurta si densa desfasurata pe un singur fir
narativ, textul suport este o schita.