Olivier Clement

Hristos
a înviat!
Cuvinte despre
sărbătorile creştine
 Olivier Clement

HRISTOS A ÎNVIAT!

Cuvinte despre sărbătorile creştine

Copertă: Delia-Maria Kerekes
Tehnoredactare: Pr. Eugen Mera
Corectură: Monica Felecan, Nicoleta Pălimaru
Lectură: Pr. Cătălin Pălimaru
Ilustraţie copertă: Învierea, prelucrare după un fragment de mozaic
din katholikon-ul mănăstirii Hosios Loukas, Boeotia, Grecia.

Traducerea a fost realizată după O livier C lem ent, Christ est

ressuscite. Propos sur les fetes chretiennes, Desclee de Brouwer,
Paris, 2000.

© Desclee de Brouwer, Paris, 2000

© Editura Renaşterea, Cluj-Napoca, 2017, pentru ediţia de faţă

Editura Renaşterea © 2017

Piaţa Avram Iancu, nr. 18
RO —400117, Cluj-Napoca
e-mail: editura_renasterea@yahoo.com
www.renasterea-cluj.ro
Tel: 0264-599649

Descrierea CIP a Bibliotecii Naţionale a României

CLEMENT, OLIVIER
Hristos a înviat!: cuvinte despre sărbătorile creştine /
Olivier Clement; trad. de Nicolae Turcan; tipărită cu binecuvân­
tarea Înaltpreasfinţitului Părinte Andrei, Arhiepiscopul Vadului,
Feleacului şi Clujului şi Mitropolitul Clujului, Maramureşului şi
Sălajului. - Cluj-Napoca: Renaşterea, 2017
ISBN 978-606-607-230-4
I. Turcan, Nicolae (trad.)
2
 Olivier Clement

HRISTOS A ÎNVIAT!
Cuvinte despre sărbătorile creştine

Tipărită cu binecuvântarea Înaltpreasfinţitului

f A N D R EI
Arhiepiscopul Vadului, Feleacului si Clujului
si M itropolitul Clujului, M aramureşului si Sălajului

Traducere de Nicolae Turcan

Cluj-Napoca, 2017
 Timpul sărbătorilor

D um nezeu ne-a făcut cunoscută „taina voii Sale,

după buna Lui socotinţă, astfel cum hotărâse în Sine
m ai înainte, spre iconom ia plinirii vremilor, ca toate
să fie iarăşi unite în H ristos” (E f 1, 9-10).
T im p u l naturii, ciclic, şi tim p u l Legăm ântului,
istoric, se regăsesc deci a d u n a te sau, p e n tru a relua
term enul paulin, recapitulate în Hristos. „Toate prin El
s-au făcut”, spune Sfântul Ioan (In 1, 3), şi „D upă ce
Dum nezeu odinioară [...] a vorbit părinţilor noştri prin
prooroci, în zilele acestea mai de pe urm ă ne-a grăit nouă
prin Fiul” (Evr 1, 1-2). Aşa cum au rem arcat adeseori
Părinţii, este ca o întreită întrupare a C uvântului: în
cosmos, în istoria sfântă şi în Iisus H ristos. Sau, mai
degrabă, există o singură întrupare, cea de-a treia, însă
întrucât aceasta adună şi transfigurează întreaga realitate
um ană şi cosmică, ea face cu p u tin ţă citirea prezenţei
C u v ântului în cartea lum ii si în cea a istoriei... Fără
>

ea, raţiunile divine d in lucruri, precum şi C uvântul

Vechiului Testam ent vor răm âne p e n tru noi mesaje de

5
neînţeles, redactate în lim bi parţial necunoscute. D arul
lim bilor de la Cincizecim e ne perm ite să înţelegem în
H ristos acest dublu mesaj.
Hristos este noul Adam, ultim ul Adam, venit să-Si
reia creaţia în tr-u n m od definitiv. A sum ând întregul
destin al om u lu i, El desăvârşeşte to a tă pozitivitatea
creaţiei şi istoriei, le distruge negativitatea, sau, m ai
degrabă, le schim bă sem nul şi le face receptacole ale
vieţii. Prin puterea Sa, El este plinirea exem plului şi
aşteptării celor aleşi, p atriarh i, legislatori şi profeţi;
p rin singurătatea şi excluderea Sa, El îi adună pe cei
îm prăştiaţi, al căror n u m ă r fusese în m u lţit chiar de
progresul alegerii, şi pregăteşte universalitatea mântuirii.
Prin transfigurarea Sa, El desăvârşeşte teofaniile arhaice
şi anticipează ultim a teofanie a celei „de-a doua veniri”.
Prin moartea şi învierea Sa, El distruge împărăţia morţii.
Astfel, „recapitulând” în Sine natu ra şi istoria, inau­
gurează o nouă creaţie unde nim ic n u va m ai despărţi
um anul de divin.
Toate tipologiile1 Părinţilor, îm preună cu liturghia
Bisericii ne în v aţă că H risto s ne descoperă V echiul
Testam ent ca pe o „pregătire p e n tru Evanghelie” şi ca
pe o dim ensiune a Întrupării, arătând cum „cuvintele
Legii şi ale profeţilor au modele în Evanghelii” (Origen,
Comentariu la Matei, X, 15). Să ne lim ităm la câteva
exemple. Lem nul care alină am ărăciunea apei este o

1 U n asemenea personaj —sau o asemenea scenă din Vechiul

Testament —este conceput ca un „tip”, ca o prefigurare a unui
aspect din revelaţia evangheliilor.

6
im agine a crucii. A vraam si Isaac, u rcân d spre locul
de sacrificare, înfăţişează îm preună pe H ristos jertfitor
si jertfă deopotrivă. Trecând din n o u prin Egipt, prin
deşert, prin Iordan, Iisus reface drum ul lui Israel. Pentru
a distruge infidelitatea, ispita Sa o recapitulează pe cea a
lui Adam ori, la fel de bine, pe cea a poporului în deşert.
Israel ceruse carne în ziua prepeliţelor (N um 11, 23),
un semn la Masa (Ieş 17, 2-7) şi, adorase, de asemenea,
viţelul de aur (Ieş 23, 1-35). Răspunsul asem ănător al
lui H ristos către Satana Îl transform ă, de acum înainte,
în ultim ul Israel.
Toate acestea deoarece „tipologia” nu este doar un
sim plu joc de im agini, ci exprim ă o participare reală.
D ualitatea tragică a om ului derizoriu şi a Dum nezeului
teribil este abolită; bătrânul din Apocalipsă anunţă pri­
vitorului pe „leul tribului lui Iuda”: „şi am văzut [...] un
Miel, ca înjunghiat” (Apoc 5, 5-6). Vremea intervenţiilor
suverane ale monadei divine dezvăluie durerea aşteptării
M ielului celui jertfit de la întemeierea lum ii (Ap. 13, 8)
pentru a găsi în istorie m om entul jertfei Sale. M onada se
deschide şi
> dezvăluie imensităţile
> iubirii Treimii. M ânia
se revelează ca dragoste, dragoste respinsă, fără putere în
faţa libertăţii rătăcite a om ului, dragoste pregătitoare,
aşteptând ca o femeie să poată, în sfârşit, să vrea să o
primească... M âna care închidea gura lui Iov iat-o aici, de
acum înainte, străpunsă. Acesta este adevăratul răspuns
dat lui Iov - această m ână străpunsă care lasă strigătul
suferinţei om eneşti să p ătru n d ă în veşnicie p e n tru a se
topi în iubire... „M artorul ceresc”, „cel ce dă [ . ] bună

7
m ărturie” din „locurile înalte” (Iov 16, 19), pe care Iov
îndrăznise o clipă să-L invoce, iată-L devenit El însuşi
m ai rău decât Iov, p e n tru a-i introduce pe cei care-L
cheam ă în extazul iubirii Treimii...
D a c ă H risto s recap itu lează isto ria u m a n ă , El
oferă, de asem enea, ciclurilor cosm ice p len itu d in e a
sensului lor.
Recitim astfel ciclul anual: Crăciunul, la solstiţiul
de iarnă, rep rezin tă im p lo rarea în în tu n e ric şi m o ­
m entul brusc în care lum ina începe să răsară. Învierea
coincide cu primăvara. Primăvara trebuia cu adevărat
să cuprindă în m od sim bolic m om entul în care viaţa
trium fă, nu pentru o vară trecătoare, ci p entru vara cea
veşnică a Îm părăţiei. D acă natura renaşte prim ăvara,
este p e n tru că aceasta m archează sărbătoarea creaţiei,
fiindcă, după o intuiţie arhaică, reînnoirea este, dintr-un
pu n ct de vedere, o actualizare a prim ăverii cosmice, a
m om entului paradisiac. „Pentru a ne am inti în fiecare
an despre crearea lum ii, D um nezeu a făcut primăvara,
cân d to tu l este în m u g u rit şi în floare” (Filon, Spec.
Leg., 150). D acă prim ăvara este m o m e n tu l creaţiei
lum ii, trebuie deci ca, în virtutea u n u i fel de „sacra-
m entalizare” a tim purilor cosmice, să fie şi m om entul
re-creării sale, căci D um nezeu nu face nim ic „fără rost”.
Trei m o m en te îşi corespund aici, fiecare încărcat de
o dezvoltare tem porală: clipa creaţiei, când atingerea
eternităţii iniţiază dinam ism ul paradisiac; clipa căderii,
când atingerea neantului relativ, către care se întoarce
libertatea umană, introduce în tim pul începutului fiinţa
pentru moarte; şi clipa învierii, din care se iveşte o durată

8
transfigurată, nu pentru ca temporalitatea paradisiacă să
fie restaurată din nim ic, ci pentru ca tim pul, decăzut el
însuşi, să devină de acum înainte receptacol al veşniciei.
O corespondenţă intim ă uneşte cele două clipe când
veşnicia inaugurează şi apoi învie tim pul. „În ce ano­
tim p este înviat M ântuitorul? întreabă Sfântul Chiril al
Ierusalim ului. C ântarea cântărilor ne răspunde: iarna
s-a terminat, ploaia a încetat, s-a îndepărtat. Florile au
apărut pe pământ, clipa tăierii a sosit. Oare nu acum este
păm ântul plin de flori şi se taie viile? Pentru că suntem
în aprilie, iată-ne în prim ăvară, această epocă este cea a
lunii care este cea dintâi la evrei, în care se sărbătoreşte
Pastele; dar dacă altădată era Pastele simbolic, acum este
5 7 5 7

Paştele real” (Cateheze).

Grigore de Nyssa, reluând vechiul simbolism, care
vedea în echilibrul şi plenitudinea luminoasă a m om en­
tului când se întâlnesc echinoxul de prim ăvară şi luna
plină o reîntoarcere a splendorii paradisiace, aplică acest
sim bolism m ai întâi la trium ful lui Hristos: „... viaţa
lum inoasă trium fă... [luna] n u se culcă înainte de a-şi
amesteca razele cu ale soarelui, în aşa fel încât să existe o
singură lum ină fără discontinuitate, prin întregul ciclu
al zilei şi al nopţii, fără spaţiu de întuneric. Întreaga
ta viaţă să-ţi fie deci o singură sărbătoare şi o m are zi,
curată de orice întuneric” (Scrisori, 4).
Învierea copleşeşte aşteptarea n o astră. N a tu ra
u m a n ă şi, p rin ea, cosm osul se regăsesc asum ate de
însăşi persoana Fiului lui D um nezeu - unite în El cu
n a tu ra divină, în tr-o u n ire care le îndum nezeieşte.
7 5

9
Înălţarea introduce natura noastră chiar în sânul Tre­
im ii. „Plinirea vrem ii” deschide tim p u l desăvârşirii.
Începând de acum , H ristos trece um anitatea Sa de la
m oarte la viaţă, în noi înşine, la tru p u l Său de slavă,
um anitate pe care o asimilează p rin tainele Bisericii.
„Si îm preună cu El ne-a sculat şi îm preună ne-a aşezat
în tru ceruri, în H ristos Iisus” (Efes 2, 6), îm p re u n ă
cu Tatăl. D um nezeu îm plineşte proiectul Său veşnic
de îndum nezeire. „În vrem urile din urm ă, Cuvântul,
fiind u nit cu slăbiciunea naturii noastre, S-a făcut trup
din dragoste de om şi, fiind u n it cu om ul, a luat în El
întreaga noastră natură pentru ca prin apropiere de cele
dum nezeieşti natura um ană să fie îndum nezeită, orice
unire fiind sfinţită prin acest început” (Sfântul Grigore
de Nyssa, Adv. Apolin). O dată p e n tru toţi - hapax —
după cum o m ărturiseşte Epistola către Evrei, H ristos
„a intrat în Sfânta Sfintelor... şi a dobândit o veşnică
răscum părare” (Evr 9, 12-14).
Dar desăvârşirea este oferită, nu impusă. Cincizeci-
mea propune, în harul Sfântului D uh, asimilarea liberă
de către fiecare persoană um ană a puterii dumnezeieşti
care străluceşte din tru p u l slăvit al lui H ristos. Istoria
este, de acum înainte, o istorie a focului pe care H ris-
tos a venit să-l arunce în lum e şi care n u încetează să
>

îmbrăţişeze sufletele, este o istorie a lum inii, iconomia

Sfântului Duh.
D acă istoria are un sens, dacă ea scapă repetiţiei
ciclice şi d e stin u lu i, dacă este cu adevărat „istorie”
ce trebuie trăită, n u îndepărtată, aceasta se întâm plă

10
fiindcă Întruparea este un fapt unic. Acest hapax care
desăvârşeşte istoria si care o întemeiază, acest Eveniment
care nu poate fi pus în rând cu alte evenim ente, pentru
că doar el le califică drept ceea ce sunt, acest evenim ent
„sparge cercul” în care „rătăcesc necredincioşii”, după
cum subliniază pe larg Sfântul Augustin în capitolele de la
10 la 20 ale cărţii a X lI-a din Cetatea lui Dumnezeu.
D esigur că păcatul îşi urmează repetiţia absurdă,
um plând cu plictiseală percepţia noastră asupra ciclurilor
cosmice. D ar această înlănţuire, această linie orizontală
făcută din cicluri sudate unele de altele ca to t atâtea
ochiuri ale u n u i lan ţ al sclaviei, această orizontală a
unei succesiuni absurde este deodată spartă de verticala
Întrupării: D um nezeu S-a făcut om , a coborât până la
m oarte şi iad, apoi S-a înălţat la dreapta Tatălui, pentru
a uni între ele veşnicia dumnezeiască şi condiţia tem po­
rală cea m ai infernală, în scopul de a ne aşeza în inim a
însăşi a tim p u lu i reîn n o it astfel, deasupra repetiţiei
ciclice şi a înlănţuirii păcatului, p e n tru a ne perm ite
să-L întâlnim pe D um nezeul cel viu şi să ne adăpăm
din chiar viaţa Sa, o viaţă de o asemenea desăvârşire că
nu poate fi decât veşnică. Această întâlnire cu „Lum ina
neînserată” introduce în destinul u m anităţii, deci al
fiecărei persoane um ane, o noutate care îl transform ă
în istorie. La lim ită, istoria şi istoria sfântă sunt sinoni­
me. În m ăsura în care Vestea atinge, bine sau rău, toate
naţiunile păm ântului, um anitatea iese din tim pul ciclic
p e n tru a intra în istorie, în istoria tragică şi sfântă. D e
acum înainte tim pul care torturează şi ucide este acelaşi

11
cu M om entul crucial în care suferinţa
>
si m oartea sunt
>

înghiţite de Slavă. Acesta este mesajul de sărbătoare pe

care îl celebrează Biserica.

12
 Aşteptarea şi sosirea

Iată că începe Adventul1, aceste patru săptămâni care

ne îndrum ă spre Crăciun şi care, pentru creştinii Occi­
dentului, marchează începutul anului liturgic. În tradiţia
bizantină Postul Crăciunului începe în 15 noiembrie.
C uvântul care a fost scris m ult tim p „advent” vine
din latinescul adventus care înseamnă venire, sosire. Este
0 reluare a aşteptării biblice, aceea a „Slujitorului”, a
„O m ului ceresc” care trebuia să restabilească regalitatea
contestată sau respinsă de Dumnezeu. Fireşte că ne putem
întreba, aşa cum o făcea în secolul al XII-lea un mare
m istic cistercian, Aelred de Rievaulx: „C um poate veni
în cer şi pe păm ânt Cel care le um ple pe am ândouă?”
Răspunsul se află în Prologul lui Ioan: „În lum e era şi
lumea nu L-a cunoscut”. Iar Aelred concluzionează: „El
era deci prezent şi absent în acelaşi tim p ”.
Astfel, Întruparea trebuie plasată în dinam ism ul
global al lum ii create. Proiectul original al lui D um - 1

1 Perioadă de patru săptăm âni înainte de Crăciun la catolici

(n. trad.).

13
nezeu răm âne unirea divinului cu um anul. O d ată cu
Întruparea, D um nezeu nu face decât să reia din interior
ceea ce n u încetase să fie al Său, deşi n u voia să fie,
El redeschide ceea ce om ul şi p uterile în tu n ericu lu i
încercaseră să închidă.
Astfel, Adventul a fost mai întâi de toate o lungă
aşteptare a lui D um nezeu însuşi, o lungă şi câteodată
tragică poveste de dragoste, până la consim ţăm ântul
Fecioarei, prin care dram a libertăţii um ane a fost, în
sfârşit, dezlegată. Avem prea adesea despre Dum nezeu o
concepţie filosofică şi, după cum s-a spus, „jupiteriană”:
o atotputernicie fără limite. Evanghelia schimbă viziunea
noastră: înaintea acestui D um nezeu care întrupează, a
acestui prunc din iesle, a acestui om cu ochii bandajaţi
care este bătut şi batjocorit, în faţa agonizantului din
Ghetsimani şi a torturatului de pe Golgota, înţelegem că
D um nezeu respectă libertatea om ului până la a Se lăsa
asasinat de ea, înţelegem că El n u este autorul răului.
Şi că El vine, că ajunge la noi p e n tru a ne îm părtăşi
bucuriile - la nunta din Cana, de exemplu - sau dispe­
rările, p en tru a le deschide către veşnicia Sa, pentru a
ne oferi o viaţă mai puternică decât m oartea. D e acum
înainte ştim că H ristosul, Cel nedespărţit de noi, om ul
m axim , p e n tru că este D um nezeul-om , este cel m ai
loial însoţitor, dar, în acelaşi tim p, că El este imensitatea
lum inoasă în care inim a se aprinde şi zboară, găsind
curajul cel bun şi încrederea cea bună.
Totuşi, această prezenţă este o prezenţă tainică, o
prezenţă sacramentală, am putea spune, pe care, pentru

14
a o prim i mai bine, o aşteptăm. N u cu această aşteptare
goală care distruge tim pul, ci cu o aşteptare plină, care îl
zideşte. Îl aşteptăm pe Cel care este deja acolo, aşa cum Îl
aştepta Maria în ultimele săptămâni de sarcină. Pentru a-L
aştepta mai bine şi pentru a-L prim i mai bine, trebuie să
devii sărac şi să-ţi oferi inima. Fapt care apare, în Biserica
latină, prin reducerea semnelor de sărbătoare şi în Biserica
bizantină printr-o anum ită disciplină a postului.
A dm iraţie sfântă, dar si încredere: în ţările din
N ord li se cere copiilor înarm aţi cu un calendar special
să deschidă în fiecare zi o ferestruică! Si n u este num ai
p e n tru a îndepărta sărbătoarea păgână Sol invictus, a
Soarelui neînvins, pe care Biserica a suprapus-o peste
A dvent în săptăm ânile care preced solstiţiul: cu cât
se lungeşte şi se îngroaşă noaptea, cu atât m ai m u lt
aşteptăm noi lumina!
Adventul nu anunţă num ai prim a Venire, smerită
şi tainică, ci şi pe cea de-a doua, victorioasă pe faţă:
n u atât că H ristos va veni în lum e, ci că lum ea va fi
transfigurată în H ristos. N oi suntem deci în tr-u n alt
Advent, acelaşi, dar universal de această dată, cel al Pa-
rusiei. Prim ul Advent a reunit şi ilum inat Legea biblică
şi înţelepciunea greacă. Cel de-al doilea A dvent - şi
aceasta este sarcina noastră, în H ristos, p rin D u h u l
libertăţii - trebuie să reunească explorările um anului
realizate de Occident, meditaţiile asiatice, salturile vitale
ale Africii şi Americii latine.
R e lu a tă de a şte p tare a biblică, o m eg a (în care
retrăieşte alfa) al religiilor şi culturilor, aşteptarea este

15
p e n tru fiecare dintre noi cea a unei Prezenţe care n u
încetează să vină, p en tru a merge până în adâncul m u­
ritor al vieţii noastre, să-l ia asupra Sa si să-l deschidă
către infinit.
Toată viaţa om ului este o aşteptare reînnoită fără
încetare şi la fel întreaga istorie a um anităţii în căutarea
sa d u p ă dreptate, frum useţe şi prietenie. C o n ştiin ţa
devine m ereu m ai aten tă faţă de absenţa şi prezenţa
„Celui care vine”: p rin bucurie şi necaz, p rin bine şi
rău, fiindcă, spunea Angelus Silesius, „chiar dacă Iisus
S-ar naşte de o mie de ori la Betleem, ce im portanţă are
dacă El n u Se naşte şi în m ine?” (Pelerinul heruvimic,
„Trebuie ca Dumnezeu să Se nască în tine”). C u condiţia
de a aduce în adâncul sufletului şi > în istoria oam enilor
lu p ta cea m are şi sm erită a răbdării şi a nădejdii, da,
lupta Adventului.

16
 „Iată, fiule, pe Dumnezeul inaccesibil”

Este bine să interpretăm , în lum ina lui H ristos,

si evoluţia cosm ică, si m işcarea istoriei, si Biblia ca
făcând parte din „pregătirea evanghelică”. D ar este şi
m ai bine să citim Evangheliile în lum ina C rucii dă­
tătoare de viaţă, văzută ca „singur teolog”, după cum
afirm au Părinţii Bisericii. D e aceea, vechile liturghii
num esc N aşterea „un alt Paste” si în tin d anul între cei
doi poli, cel al Pastelui N asterii si cel al învierii.
C u sig u ran ţă că, în O c c id e n t, sub ad m irab ila
in fluenţă franciscană, C răciu n u l a îm b răcat caracte­
rul unei sărbători p lin ă de ta n d re ţe si fam iliaritate
(lăsăm la o parte, abţin ân d u -n e să judecăm , folclorul
si c o m e rc ia n ţii). D e altfel, sim b o lism u l arb o relu i
este fo a rte p r o f u n d , d e o a re c e a rb o re le c ru c ii, a
cărui săm ân ţă a fost sem ăn ată la B etleem , tre b u ia
să d ev in ă n o u l A rb o re al vieţii. T ain a b u lv ersa n tă
a nasterii si a co pilului (este adevărat că ne nastem
p e n tru a m uri) devine cu adevărat accesibilă tu tu ro r,
credinciosi sau nu.

17
 Vechile liturghii nu ignoră această bucurie simplă
şi bună, căci sim plul fapt de a exista este deja atât de
em o ţionant, dar ele p u n sim ultan accentul pe cvasi-
aneantizarea lui Dum nezeu şi pe recrearea lumii. Pentru
oricine a presim ţit - atât în pasajele majore ale Scriptu­
rii, cât şi în cele ale vieţii - taina tulburătoare a acestui
D um nezeu pe care „nim eni n u L-a văzut vreodată” şi
pe care, de altfel, „nim eni n u L-ar putea vedea şi să ră­
m ână viu”, identitatea Sa cu pruncul am eninţat, a cărui
faţă se oferă fără apărare, are ceva uluitor. El, Cuvântul
veşnic
> în care Se rosteşte
> Tatăl
> şi >
care ţine lumile, iată-L
devenit acest prunc incapabil de vorbire, culcat într-o
iesle care am inteşte de animalele „fără cuvânt”, tradiţia
vorbind aici despre bou şi despre măgar. D e fapt, n-a
spus Isaia că „boul îşi cunoaşte stăpânul şi asinul ieslea
dom nului său” (Is 1, 3)?
„Persoane refu g iate” d in cauza a d m in istra ţie i
grele a u n u i im p eriu care se credea universal, M aria
şi Iosif, e v itân d găzduirile aglom erate, s-au refugi­
at în staul - o g ro tă, fără în d o ia lă , în această ţa ră
de u n d e n u lip seau lo c u in ţe le cavernă. D a, g ro ta
trad iţiei. Foarte întunecoasă, ea sim bolizează lum ea
învăluită de tenebre, dar iată că o lu m in ă străină o
învăluie aşa cum va învălui, treizeci de ani m ai tâ r­
ziu, u n m o rm â n t săpat în stâncă. P rin aceeaşi grotă
u terin ă, expresie a fecu n d ităţii în sfârşit eliberate a
p ăm ân tu lu i. M aria este p ăm ân tu l redat fecioriei sale
originale şi de care D u m n e z eu S-a folosit p e n tru a
plăm ădi tru p u l în tru p ă rii Sale.

18
 Căci M aria a rostit da-ul, fiat-ul - „fie m ie după
cuvântul T ău” - care a perm is dum nezeiescului Exclus
să reintre în inim a creaţiei Sale p e n tru a o reînnoi din
interior. „Întruparea, spunea Nicolae Cabasila, a fost
nu doar opera lui D um nezeu, ci si a voinţei şi credinţei
Fecioarei” - a încrederii sm erite şi p u tern ice a unei
tinere fete (Patr. orient., 19, 2).
N aşterea feciorelnică este atestată, la M atei şi la
Luca, p rin evangheliile copilăriei a căror veridicitate
pare evidentă atâta tim p cât ele întâlnesc aşteptările
p rim e lo r c o m u n ită ţi care îşi im ag in au u n m ete o rit
zgom otos...
Naşterea feciorelnică sparge, prin intervenţia directă
a transcendenţei, lanţul naşterilor pentru moarte. Apărea
astfel o fiinţă pe deplin vie, asupra căreia neantul nu are
nicio putere şi care nu va intra în m oarte decât printr-o
ascultare voluntară identică iubirii. Pentru a o învinge
şi a ne deschide, chiar din adâncul tenebrelor noastre,
nişte căi adesea neaşteptate ale învierii.
În acest p ru n c se unesc cerul şi p ăm ân tu l, zidul
sep arării se n ă ru ie şi u m a n ita te a este e lib e ra tă în
secret de fin itu d in e a sa. Se dezvăluie astfel izvorul
lu m in ii care fusese p resim ţit de în ţe le p ţi şi profeţi.
U n g e rm e n e d e foc — „foc a m v e n it să a ru n c în
lu m e ” - este de acum în a in te sem ăn at în evoluţia
c o sm o su lu i şi în isto ria o a m e n ilo r. C ră c iu n u l ne
5

angajează în tr-o uriaşă m işcare a în tru p ă rii, care va

restaura creaţia lum ii şi va exploda în cea din urm ă
transfigurare a sa.

19
 Crăciun întotdeauna prezent, căci liturghia, rugă­
ciunea, dragostea vie fac şi astăzi să se nască în noi
H risto s şi, p rin noi, dacă avem curajul de a n u ne
sustrage, în această um anitate care Îl ignoră. C hiar în
acest univers infinit în care nebuloasele se nasc şi mor,
unde „găurile negre” par picuri de neant, univers pe
care totuşi Sfântul Benedict îl vede m inuscul ca pe un
fir de praf în lum ina divină. În această rază căzută peste
iesle şi care îi încântă astăzi pe copii - pe aceşti copii
care suntem cu toţii - aşa cum i-a încântat pe păstori
şi i-a atins pe magi.
N u, nu suntem orfani. D um nezeu, după Crăciun,
n u este u n D u m n e z eu în d ep ă rta t, accesibil câtorva
m istici, câtorva in iţiaţi. El este atât de aproape: u n
chip, şi deci orice chip, puţine paie, câteva anim ale şi
oam eni care ştiu că ele „văd pe loc” steaua şi oam enii
care scrutează stelele - întreaga existenţă transfigurată
de veşnicie. Totul s-a făcut în linişte; trebuie să tăcem şi
să revenim la picturile liniştii, la un iconograf anonim
sau la un Georges de La Tour. Si să păşim în întuneci­
m e încrezători, căci „steaua dim ineţii” s-a înălţat şi în
inim ile noastre.

20
 Epifanie şi Teofanie:
manifestarea Treimii

În prim ele secole, se sărbătorea la 6 ianuarie, data

aproxim ativă a solstiţiului, ansam blul prim elor „m a­
nifestări” (epifanii) ale C uvântului întrupat: Naşterea,
adorarea magilor, Botezul lui Iisus în Iordan... Această
sărbătoare „sintetică” există încă în Biserica armeană.
Altfel, s-a operat o despărţire între 6 ianuarie şi 25 decem­
brie, data mai precisă a solstiţiului. Pe 25 decem brie se
sărbătoreşte Naşterea. Pe 6 ianuarie, catolicii sărbătoresc
adorarea m agilor şi pe 11, Boboteaza. O rtodocşii unesc
magii şi Naşterea, dar insistă asupra Bobotezei.

Magii

Evanghelia ne spune că veneau din O rie n t şi că

erau conduşi de o stea. La origine erau preoţi mazdeeni
şi zoroastrieni (m azdeism ul, religie iraniană, insista
asupra dualităţii dintre lum ină şi întuneric). În epoca

21
lui Iisus, num ele de magi îl aveau nu doar preoţii, ci si
astrologii si m agicienii orientali. Pentru evanghelistul
M atei, aceştia su n t înţelepţii (si savanţii) păgâni, care
sim bolizează participarea altor culturi, non-biblice,
la m isterul N aşterii, fapt n u fără im p o rtan ţă p e n tru
dialogul interreligios de astăzi. În secolul al II-lea,
S fân tu l Iu stin avea să vorbească despre „sem inţele
C uvântului” pretu tin d en i prezente. D um nezeu-om ul
(şi om ul hristificat) este m ai m u lt decât alţii, fiindcă
n u cosmosul îl salvează pe El, ci El salvează cosmosul:
acesta este singurul răspuns la intuiţiile arhaizante ale
N ew Age-ului!
S te a u a este m ira c u lo a să sau e x c e p ţio n a lă (o
com etă, o supernova). P robabil că era vorba despre
o te m ă a stro lo g ică: e x ista u p e a tu n c i, în O r ie n t,
astrologi călători. S-a găsit la Q u m ra n chiar un h o ­
roscop al lui M esia.
A urul, sm irna şi tăm âia su n t parfum uri arabe, la
rândul lor m ărturii ale universalităţii. Biserica a văzut
în aur sem nul m ajestăţii regale, în sm irnă, pe cel al
sacerdoţiului suprem , iar în tăm âie, utilizată p e n tru
îm bălsăm are, vestea m orţii şi învierii M ân tu ito ru lu i.
O are m agii erau în n u m ăr de trei, oare erau ei regi?
N u ştim n im ic în această p riv in ţă . O c c id e n tu l i-a
văzut în culori diferite, p e n tru a reprezenta m arile
rase om eneşti. Afirm aţie naivă ce susţine că au existat
5 > >

(şi există în că şi astăzi) alte „pregătiri evanghelice”

decât V echiul T estam ent.

22
Botezul în Iordan

Sfântul Ioan Înaintem ergătorul apela rudim entar

la u n ritual de pocăinţă: u n ic (diferit de abluţiunile
p ra c tic a te d e c o m u n ita te a s e m i-m o n a h a lă d e la
Q u m ran ) si destinat chiar evreilor (iar n u păgânilor
care se converteau).
Iisus S-a bo tezat n u p e n tru că avea nevoie de
pocăinţă - Ioan I-o ream inteşte - , ci p e n tru a asum a
până la capăt condiţia noastră, pentru a lua asupra Lui
m izeria oam enilor care se afla într-o anum ită m ăsură
în apele p u rtă to are de m oarte în adâncul cărora se
ascundeau, după cum arată simbolismul icoanei, forţele
neantului. Astfel, El le distruge, sm erenia Sa trium fă
asupra orgoliului lor, iar aceasta este o n o u ă etapă în
recrearea n a tu rii noastre şi
> în restituirea d em n ităţii
>
oam enilor. A dâncit în creaţia cuprinsă de în tu n eric,
El Se în alţă eliberând-o. „P lecându-Ţ i capul în faţa
Înaintem ergătorului, spune liturghia bizantină, Tu ai
b iru it capetele dem onilor. S cufundându-T e în ape,
T u ai lu m in a t universul ca să Te slăvească”.
A stfel, „ a p ele ” , d e sp re care v o rb e ş te p r im u l
verset al Facerii, se regăsesc la în cep u tu l noii creaţii.
H r is to s sfin ţe şte „ m a te ria p rim ă ” a u n iv e rs u lu i,
seva vieţii terestre, le um ple de strălucirea Sa, adică
de lu m in a D u h u lu i S fân t. A p a d ev in e sp iritu a lă ,
„m atriceală”, căci „pe când Iisus coborî acolo, focul
se aprinse în Io rd a n ”, scria Iu stin (Dial. 88, 3) în
secolul al II-lea.

23
 M ult tim p catehum enii au fost botezaţi în ajunul
acestei sărbători. În O rient, o procesiune se îndreaptă
către râul cel m ai apropiat, unde se sparge gheaţa dacă
e nevoie, sau către mare, şi preotul aruncă o cruce, iar
cei curajoşi plonjează p e n tru a o recupera! D ar sensul
baptismal s-a pierdut: apa binecuvântată este băută sau
păstrată cu grijă pentru „curăţirea sufletului şi a trupului,
sfinţirea
> casei şi
> a oricărui lucru bun”.
Totuşi, sensul cel m ai adânc al sărbătorii şi care
îi dă num ele de „Teofanie” constă în faptul că ea re­
p rezin tă p rim a arătare a Treim ii. Iisus vede cerurile
deschizându-se şi pe D uhul coborând asupra Lui „sub
form a unui porum bel”. Glasul Tatălului răsună: „Aces­
ta este Fiul M eu iubit, în tru care am binevoit”, după
Sfântul Evanghelist Matei; „astăzi Te-am născut”, după
Sfântul Evanghelist Luca. N u înseam nă că Iisus a fost
un sim plu om adoptat de D um nezeu în acest m om ent,
fiindcă acest „astăzi” este veşnic. „Adopţianismul” a fost
respins de către Biserică şi aceasta, în replică, a m ărit
im portanţa sărbătorii Naşterii. La Iordan, a cărei apă
unde participă la apa botezului nostru (în Etiopia, până
astăzi se amestecă în apa fiecărui botez câteva picături
reale din apa Iordanului), Tatăl şi-a m ărturisit întreaga
dragoste p e n tru Fiul Său asupra C ăruia a făcut să Se
odihnească D u h u l Său. „Iată că la uşa apelor Iubirea
cheam ă în toate zilele pe cei pierduţi”, spune Sfântul
Efrem . Şi adaugă: „Bucurie p e n tru trupuri! Ele sunt
eliberate de rău şi în ape îşi regăsesc întreaga slavă”
(Imn la Epifanie, 13).

24
 Miercurea Cenuşii si Postul Mare
y y

Postul M are - din latinescul Quadragesima, care

semnifică o perioadă de patruzeci de zile - se deschide
în Biserica Catolică prin M iercurea Cenuşii (în Biserica
O rtodoxă prin D um inica Iertării, când toţi credincioşii
îşi cer iertare unii de la alţii).
C â n d u n foc se stinge, răm âne cenuşa, sim bol
deci al m o rţii şi căinţei. A vraam , câ n d în d răzn eşte
să se adreseze lui D u m n e z eu p e n tru a face cu el un
schim b sublim , îşi am inteşte sm erit că el n u este decât
„praf şi cenuşă” (Fc 18, 27). Regele din Ninive, când
află despre am eninţarea lui D um nezeu, „s-a acoperit
cu sac şi s-a culcat în cenuşă” (Iona 3, 6); astăzi, când
preotul pune răm ăşiţele păm ânteşti, spune: „căci pă­
m ânt eşti şi în păm ânt te vei întoarce” (Fc 3, 19). U n
rege al Franţei, când urm a să m oară, se întindea pe o
cruce de cenuşă.
P e n tru a ne pregăti de Paşti, Postul M are vrea
într-adevăr să ne facă să înţelegem de ce anum e ne-a
izbăvit H ristos: de p ra f şi de cenuşă. C ele patruzeci

25
de zile ale sale ne am intesc de tim p u l încercării şi al
schim bării despre care ne vorbeşte Scriptura: despre
peregrinarea poporului prin pustie, când, eliberat din
robia egipteană, umbla îndurerat şi totuşi hrănit cu mană,
această anticipare a euharistiei; despre patruzeci de zile
petrecute de M oise pe m u n te în norii şi focul slavei;
despre patruzeci de zile în care Ilie a mers la H oreb,
fiind h răn it în fiecare zi cu plăcintă şi cu o ploscă de
apă pe care i le aducea un înger; şi mai ales despre cele
patruzeci de zile pe care Iisus le-a petrecut în deşert,
unde a respins ispitele magiei şi ale puterii.
Asceza creştină - această „luptă m ai d u ră decât
bătăliile oam enilor”, spunea R im baud - are ca scop
depăşirea elementelor morţii care se amestecă în existenţa
noastră, pentru a lăsa să urce în noi forţa învierii. Postul
Mare este tim pul ascezei, când catehumenii sunt învăţaţi
în vederea botezului pe care-l vor prim i în noaptea de
Paşti. Asceză în care se arată bucuria, fiindcă, d u p ă
cum spune litu rg h ia bizantină, om ul h ră n it „cu to t
cuvântul care iese din gura lui D um nezeu” regăseşte
p rin post „o hrană asem ănătoare celei a lui A dam în
rai”. Dem ers de încredere şi de um ilinţă care dezgoleşte
în noi, sub atâta grijă, agitaţie şi acuzare a celorlalţi,
angoasa fundam entală şi o transform ă în m ulţum ire în
faţa Hristosului pascal care nu încetează să Se interpună
între neant şi noi.
În sens larg, postul este lim itarea voluntară de la
treb u in ţe p e n tru a elibera do rin ţa cea m ai p rofundă
care, în m o d inseparabil, vrea să-L sărbătorească pe

26
Dum nezeu şi să-l slujească pe aproapele. Postul înfruntă
şi stăvileşte cele două „pasiuni-mamă”, pofta şi orgoliul,
care înfăşoară realitatea în ju ru l ego-ului şi provoacă
insensibilitate spirituală. Fiecare fiinţă şi fiecare lucru
pe care n u le m ai privim cu interes m erită atenţia şi
respectul, căci ele se deschid către infinit.
N u obligatoriu, dar recom andat, faptul de a n u
m ânca carne lim itează relaţia
> de m oarte între om si >
lume. V ladim ir Soloviev rezum a astfel sensul postului
material: „N u hrăni senzualitatea ta, [...] curăţeşte-ţi
şi regenerează-ţi corpul p e n tru a te pregăti de transfi­
gurarea corpului universal”.
U n asem enea dem ers n u are sens decât legat de
„postul duhovnicesc”. Trebuie să învăţăm să postim de
iubirea de putere şi de slavă deşartă şi să nu ne hrănim
iubirea de sine. Să ne abţinem de la gânduri şi cuvinte
deşarte, de la orice folosire a limbajului care-l transformă
într-un instrum ent al puterii sau al profitului şi, mai ales,
ne spun părinţii duhovniceşti, să postim de la răutate,
de la cuvântul m incinos şi poate ucigaş...
Postul treb u ie să se adapteze fo rm elo r actuale
de civilizaţie. Este im p o rta n t să se situeze îm potriva
publicităţii, care tinde să investească do rin ţa om ului
într-o m ultiplicare nedefinită şi fantasm atică a nevo­
ilor; să se îndepărteze de im aginarul prefabricat şi de
im aginile şi de zgom otele culturii m ediatice. Trebuie
să ştie să im pună m om ente de linişte, de singurătate şi
de rugăciune către Tatăl „Care este în ascuns” (M t 6,
6). În fam iliaritatea icoanelor care ne fac, după cum

27
s-a spus, „să postim cu ochii”. Şi ne învaţă uneori să
vedem, dincolo de tem eri şi de posesiuni, faţa adevărată
a celuilalt.
În cele d in u rm ă şi m ai ales, în că d in p rim ele
secole ale creştinism ului, postul îşi găseşte aplicarea în
m ilostenia faţă de ceilalţi. Experienţa foamei, oricât de
lim itată ar fi ea, ne oferă înţelegerea foamei oamenilor,
aşa cum experienţa angoasei, oricât de lim itată ar fi ea,
ne dă înţelegerea căutării sensului de către ei. Ce m ăr­
turie ar putea astfel să ne dea Postul M are într-o ţară
precum Franţa, unde cei mai m ulţi m ănâncă prea m ult,
u nii deloc şi
> un d e se consum ă atâtea tranchilizante!
D ar dacă îl com parăm cu R am adanul, Postul M are
n u este la fel de vizibil. C u siguranţă că generozitatea
creştinilor este mare, dar n u se vede, aşa cum se vedea
în Biserica veche, unde se m ulţum eau cu o singură masă
la sfârşitul după-amiezii şi se abţineau de la carne, peşte
şi lactate. Şi, m ai întâi de toate, se rugau. O rtodocşii
păstrează câteva elem ente, destul de atenuate, ale aces­
tei practici, dar, spre deosebire de catolici, au pierdut
sensul m ilosteniei. M ilostenia fără post riscă să devină
o simplă acţiune um anitară, postul fără m ilostenie un
simplu ritualism. De cât post şi de câtă generozitate n-ar
fi nevoie astăzi p en tru a auzi gemetele D uhului! Căci
problem a - deopotrivă a sensului şi a m ilosteniei - se
pune azi la scară planetară. C ând bogaţii sunt din ce
în ce mai bogaţi şi săracii din ce în ce mai săraci, când,
în indiferenţa generală, atâtea sate din Africa neagră
n u num ără decât bătrâni şi copii, aspirăm la o imensă

28
Miercuri a Cenuşii, la un Post Mare aproape permanent,
căpătând o im portanţă socială şi culturală. Sfântul Ioan
Hrisostomul reamintea că „bunătatea, compasiunea, mila
şi dragostea exprim ă deodată şi natura lui D um nezeu
şi lucrarea Sa” şi că săracul este un alt H ristos. U n post
inteligent ar putea elibera inteligenţa noastră de idolii
economiei p entru a ne perm ite să facem corespondenţa
între o producţie astăzi crescută orbeşte şi foamea reală
a om enirii. D acă nu, avertizarea aceluiaşi Sfânt Ioan
H risostom se va abate asupra noastră: „C âinii voştri
sunt hrăniţi cu grijă, dar la uşa voastră - cea a caselor
noastre şi, de asemenea, cea a Europei sau Americii de
N o rd - voi lăsaţi să m oară de foame pe Iisus H ristos
însuşi” (Jn ps., 48).

29
 Joia sfântă: anticiparea euharistiei

„Iar înainte de sărbătoarea Paştilor, ştiind Iisus că a

sosit ceasul Lui, ca să treacă din lum ea aceasta la Tatăl,
iubind pe ai Săi cei din lum e, până la sfârşit i-a iu bit”
(In 13, 1). M area mişcare a iubirii, care este înscrisă
în Lege şi în profeţi, îşi atinge plenitudinea în această
O d ih n ă în care s u n t a n ticip ate m o artea şi învierea
D om nului şi
> deci în euharistie.
Iisus, fără îndoială, în ajunul vechiului Paşti iudaic,
asumă şi transfigurează ritul tradiţional. Fiecare familie
trebuia să jertfească la Tem plu un miel fără prihană. Se
aduna sângele şi, în am intirea intervenţiei lui D u m n e­
zeu p e n tru eliberarea poporului din sclavia egipteană,
se ungea pervazul uşii. Apoi m ielul era preparat fără a
i se zdrobi vreun os, după cum va fi cazul p e n tru Iisus
după m oartea Sa pe cruce: într-adevăr, afirmă Sfântul
Ioan, Iisus este adevăratul M iel pascal.
Luca (22, 27) menţionează cupa de vin care inaugura
odihna şi deasupra căreia cel care conducea adunarea
aducea laudă Creatorului. A poi lua pâinea, o frângea

31
si o dădea celorlalţi. A tunci a spus Iisus: „Acesta este
tru p u l m eu, care se frânge p e n tru voi”. U ltim a cupă
a n u n ţa noul si eternul legăm ânt pe care îl inaugura
M esia. Este cupa pe care Iisus o binecuvântează si o
oferă, zicând: „Acest pahar este Legea cea nouă în tru
sângele M eu” (1 C o 11, 25). Astfel, el îsi actualizează
m oartea si învierea, germ ene al transfigurării ultim e:
„Şi lu ân d paharul, m u lţu m in d , a zis: Luaţi acesta si
îm părţiţi-l între voi; C ă zic vouă: N u voi m ai bea de
acum din rodul viţei, până ce n u va veni îm părăţia lui
D um nezeu” (Lc 22, 17-18).
U ltim a masă pe care evreii o îm părţiseră în Egipt
se referea la v iito ru l im e d ia t, la e v e n im e n tu l u n ic
si irepetabil al trecerii p rin m are. D ar si la viito ru l
în d ep ărtat, la ritualul fără încetare repetabil care dă
acestei traversări o valoare de victorie si de eliberare.
>

La fel este si cu C ina lui H ristos, în ciuda unei imense

diferenţe pe care va trebui să o evidenţiem . M ai întâi
de to ate, ea este legată de p a tim a si învierea Sa: ea
anticipează, im p lic ă si e x p rim ă aceste ev en im en te
fondatoare. Pâinea este frântă asa cum va fi tru p u l.
V inul este vărsat asa cum va fi sângele. În pâinea frântă
si vinul vărsat se află întreaga taină a m orţii d ătătoa­
re de viaţă a M â n tu ito ru lu i. În acelaşi tim p , aceste
„ a n titip u ri” (care rep rezin tă, actualizează typos-ul,
evenim entul însusi) se înscriu în viitorul eclezial, în
euharistie: „Aceasta să faceţi, ori de câte ori veţi bea,
spre pomenirea Mea”. Pomenire care nu este altceva decât
D u h u l Sfânt, p rin aceeasi anticipare a Parusiei. D u p ă

32
cum o spune litu rg h ia S fântului Vasile: „ ...p u n â n d
înainte cele ce închipuiesc [les antitypes] Sfântul Trup
si Sfântul Sânge al H ristosului T ău, Ţ ie ne rugăm şi
de la T ine cerem [...]: să vină D u h u l T ău cel Sfânt
peste noi şi peste D arurile acestea ce su n t puse în ain ­
te şi să le binecuvânteze pe dânsele şi să le sfinţească
şi să le arate: Pâinea aceasta, adică, însuşi C in stitu l
T rup al D o m n u lu i şi D um nezeului şi M â n tu ito ru lu i
n o stru Iisus H ristos. Iar ceea ce este în p o tirul acesta,
însuşi C in stitu l Sânge al D o m n u lu i şi D um nezeului
şi M ân tu ito ru lu i n o stru Iisus H ristos, C are s-a vărsat
p e n tru viaţa lum ii”. Si în „pom enire” ne „am intim ”
de asem enea de „slava celei de a doua veniri”.
Ioan a scris, în cep ân d cu cel de-al şaselea capi­
tol al Evangheliei sale, despre ceea ce a fost probabil
învăţătura dată de Iisus în m om entul ultimei Cine: „Cel
ce m ănâncă tru p u l M eu şi bea sângele M eu are viaţă
veşnică [...]. T rupul este adevărată m âncare şi sângele
M eu, adevărată băutură. C el ce m ănâncă tru p u l M eu
şi bea sângele M eu răm âne în tru M ine şi E u în tru el”
(6, 54-56). Trebuie să am intim din n o u despre m ană,
această prefigurare a C elui care este El Însuşi „pâine
care s-a coborât din cer”.
„Cel ce m ănâncă” : verbul folosit este troguein,
care înseam nă literalm ente „a sfărâma”. Sigur că Iisus
a reluat tradiţia pascală iudaică a eliberării poporului
şi a trecerii p rin m are. El a reluat şi a desfăşurat pe
deplin trad iţia mesei legăm ântului. El n u îm piedică
posib ilitatea ca gesturile şi cuvintele Sale - p â n ă şi

33
acest troguein care im plică un fel de devorare - să iasă
din cadrul biblic deopotrivă înapoi şi înainte. Înapoi,
p e n tru a asum a in tu iţiile cultelor arhaice, m isterul
„teofagiei”, a devorării zeului p rin carnea lum ii care
devine în m od sacru evenim ent cosmic. În aşa m anieră
>

încât printr-o „hristofanie” ce depăşeşte m ult hristolo-

giile noastre exclusiviste, toate tradiţiile alcătuiesc un
adevărat „pancreştinism ”. Si înainte, p e n tru a înscrie
taina în sim plitatea deodată gravă şi cea mai cotidiană,
în pâinea necesităţii şi vinul sărbătorii.
D ar această presupunere n u funcţionează fără o
răsturnare fundam entală. În cultele arhaice zeii (zeul)
vor sacrificii um ane, sacrificii transform ate p u ţin câte
p uţin în sacrificii animale (trecere simbolizată în Biblie
prin „non-jertfa” lui Isaac). La rândul lor, eliberarea din
robie şi traversarea m ării n u se întâm plă fără m oartea
primilor născuţi din ţara Egiptului şi fără înghiţirea unei
armate întregi. În ultim a Cină a lui Iisus, de nedespărţit
deci de m oartea şi învierea Sa, sângele vărsat nu mai este
cel al oam enilor - şi nici m ăcar al nevinovaţilor nou-
născuţi - sau al animalelor, ci este sângele Dum nezeului
întrupat. D um nezeu n u m ai are nevoie de jertfe, ci El
însuşi Se întrupează pentru a Se da oam enilor ca jertfă,
nu o jertfă de îndreptare cerută de Tatăl, după cum şi-a
im aginat Anselm de Canterbury, ci o jertfă de sfinţire,
de reintegrare şi de unire.
Să precizăm că, atunci când Iisus, în Joia sfântă,
explică sensul tainic al mesei, El precizează că se oferă
p e n tru „cei m u lţi”, în aşa fel în câ t c o m u n iu n e a cu

34
tru p u l si sângele Său este şi com uniune a oam enilor
între ei: devenind m em bre ale lui H ristos, ei îşi devin
membre unii altora. D upă cum îi scria Maurice Blondel
abatelui Wehrle: „Iisus, persoană divină, a luat asupra
Lui n u doar o n atu ră um ană, ci natura u m an ă [...].
Persoanele noastre, conştiinţele noastre om eneşti n u
sunt astfel decât p e n tru că, în adâncul lor, se sprijină
pe şi se lum inează de la persoana dum nezeiască a lui
Iisus”. În ultim a C ină şi deci în euharistie, rugăciunea
sacerdotală a lui Iisus către Tatăl se împlineşte: „Ca ei să
fie una precum şi noi suntem ”. „Com uniunea sfinţilor”
este deopotrivă com uniune cu realităţile sfinte, această
pâine şi acest vin pe care D uhul le transform ă în trupul
şi sângele Înviatului, şi com uniune a persoanelor astfel
sfinţite.
Este m otivul p e n tru care Sfântul Ioan înlocuieşte
povestea Cinei, aşa cum se găseşte la sinoptici, cu cea
a spălării picioarelor - p relungire necesară în viaţa
cotidiană a „tainei cununiei” în „taina fratelui”, după
cum spunea Sfântul Ioan G ură de Aur. Robul este cel
care spală picioarele învăţătorului său, în această ţară
de secetă şi praf. G estul sim bolizează astfel slujirea
cea m ai smerită: fiindcă el n u pretinde să-l cureţe pe
celălalt în întregim e (doar D um nezeu îl acoperă şi-l
recreează în m anieră baptismală), ci doar să-l ajute pe
drum ul s ă u .
În Joia sfântă se întrepătrund dragostea fidelă a lui
Ioan - şi nim eni, spune O rigen, n u poate sesiza sensul
Evangheliei dacă n u s-a odihnit, ca Ioan, la pieptul lui

35
Iisus (Despre Ioan, 1, 6) - , trădarea lui Iuda si, imediat,
lepădarea lui P etru. P etru va plânge, se va căi si va
deveni sim bolul păcătosului iertat. Iuda se va sinucide
din disperare. O are noaptea - „a iesit num aidecât. Şi
era noapte” (In 13, 30) - s-a închis definitiv asupra lui?
D ar tocm ai pe Iuda cel lăuntric fiecăruia dintre noi îl
denunţă evangheliile si vechile liturghii. N u stim nimic
despre persoana lui Iuda si despre destinul său veşnic.
Va avea mila lui D um nezeu limite? Această sinucidere
n u are oare, de asemenea, ceva dintr-o căinţă?
Ultima Cină este deci întreaga celebrare euharistică,
anticipează festinul m esianic, venirea Îm părăţiei. În
acest ultim exod, cel mai dureros, dar si cel mai creator,
>

euharistia ne atinge din viitor, face din noi oam eni care
„dau m ulţum ire p e n tru toate” (I Tes 5, 18), p e n tru că
în ea „inima absoarbe pe D om nul si D om nul absoarbe
inim a si din două ele devin una”1.
>

1 Text atribuit de către Filocalie Sfântului Ioan G ură de Aur.

36
 Vinerea sfântă:
Drumul crucii

Să fie răstignit! Acest strigăt, d u b lat de p atim a

oarbă a m ulţim ii, răsună în întreaga istorie. N u acuzăm
p o p o ru l evreu care a fost atunci, d u p ă cum spunea
Peguy, „teatrul u m anităţii”, ci pe noi, căci noi suntem
ucigaşii iubirii. Iată că Cel viu, Cel în care n-a fost
sem ănată nicio săm ânţă de m oarte, este condam nat
să m oară şi biciul plezneşte acest tru p în care respiră
D uhul. Bătaia de joc Îl sacralizează în m od neaşteptat
pe Iisus. Iată-L înveşm ântat în p u rp u ră de rege, cu
capul înco ro n at şi cu sceptrul în m ână. D a r p u rp u ra
este cea a sângelui pe care El îl varsă şi pe care îl varsă
to ţi nevinovaţii pe care îi to rtu ră m şi îi m asacrăm .
C o ro a n a este făcută d in spini şi sceptrul e o trestie
care Îi taie m âna. C u vântul în tru p a t, care n-a creat
nici răul, nici m oartea, le prim eşte ca slujitor suferind.
O ricine suferise înainte, oricine suferea atunci si suferă
astăzi în lum e Îl face pe H ristos să Se poticnească din
cauza acestei dureri. Acesta experim entează om eneşte,

37
parcurge om eneşte d ru m u l singurătăţilor noastre, al
uciderilor noastre, al idolatriilor noastre - şi parcurge
drum ul iertării: iertare [par-don], darul [don] reînnoit
al V ieţii1.
Sim on C ireneul, un ţăran, spune Sfântul M arcu,
unul dintre acei săraci dispreţuiţi că nu cunoşteau bine
Legea, este solicitat de către ofiţerul rom an când trecea
pe acolo şi poartă la u n m o m en t dat spânzurătoarea
om ului epuizat, fără îndoială un cerşetor ca şi el, mai
ghinionist, un bandit sau un revoltat. D ar poate că un
schim b întâm plător de priviri îi deschide inim a către
m ilă, facându-l să îm părtăşească p atim a lui H ristos.
Aceasta se întâm plă şi în cazul destinului nostru insen­
sibil, chem at deodată să se depăşească...
Se spunea atunci despre un sclav că este aproso-
pos, „fără chip”. Si iată cum „cel m ai frum os dintre fiii
oam enilor” n u este decât acest sclav to rtu ra t pe care Îl
vedem cu atât m ai p u ţin cu cât Îl torturăm , pe care Îl
torturăm cu atât m ai m ult cu cât Îl vedem mai puţin.
Astfel S-a identificat El, pentru a-i consola în m od tainic
şi m ai ales p e n tru a ne chem a să îi vedem pe to ţi cei
„fără chip” ai lum ii, pe cei pe care îi batem p en tru a le
lua sufletul, îi constrângem la m unci epuizante sau îi
dorim fără să-i iubim . M ulţi profeţi, din cauza deznă­
dejdii lor, au fost bătuţi crunt de m ânia lui Dum nezeu.
D ar acum vedem bine că om ul este cel care, cu ajutorul
om ului, Îl bate pe D um nezeu...

1Joc de cuvinte intraductibil între iertare (pardon) şi dar (don)

(n. trad).

38
 Femeile din Ierusalim merg, înlăcrimate, la întâlnirea
cu Iisus. Acesta, după cum a rem arcat France Q uere,
n u a avut d u şm an i p rin tre fem ei. O n e cu n o scu tă a
vărsat pe capul Lui un parfum scum p şi sacru, poate
în înţeles mesianic. O prostituată I-a spălat picioarele
cu lacrimile sale şi le-a şters cu părul capului: p en tru
dragostea ei şi în lum ina m orm ântului unde dragostea
se m etamorfozează, El a binecuvântat-o. El a înţeles-o
pe M aria cea contem plativă şi pe M arta, aşa cum l-a
înţeles pe Petru care a m ărturisit că El este H ristosul,
Fiul D um nezeului celui viu. Acum El spune femeilor
d in Ierusalim : p lân g e ţi m a i d e g ra b ă p e n tr u voi şi
p en tru copiii voştri. El şi-a u nit astfel patim a Sa cu cea
a m am elor cărora drogul, banii, foam ea şi războaiele
le-au luat copiii. Rahela n u vrea să se consoleze, aşa
arată în to td eau n a m asacrul nevinovaţilor. N u m ai El
poate să trezească în ele nădejdea: că va învia şi că îi
va învia cu El şi pe fiii noştri. C ă ne va com unica seva
Sa, El, „lem nul verde”, pentru ca Femeia înveşm ântată
în soare şi toate femeile să dea naştere u n u i p ăm ân t
reînnoit. Căci în sm erenia D um nezeului-om n u este
nim ic altceva decât dragoste, o dragoste creatoare pe
care ne-o oferă şi o aşteaptă de la noi.
Femeile aduceau condam naţilor, p e n tru a le ate­
nua suferinţele, vin am estecat cu sm irnă. Iisus n u l-a
acceptat, p e n tru că D um nezeu care este, a cunoscut,
în tr-o luciditate teribilă, o m oarte - şi deci o înviere
- fără lim ite. A tunci, to t ca batjocură, soldaţii I-au
d a t o b ă u tu ră cu fiere - p e n tru a adăuga d u rerilo r

39
tru p u lu i si pe cea a sufletului. I-au smuls veşm intele,
le -a u îm p ă r ţit în tr e ei î n tr - u n m o d d e z g u stă to r,
ig n o rân d acest tru p blasfem iat, acest tru p găurit de
cuie. N -a u reuşit totuşi să-I îm partă cămaşa cea fără
cusătură. C ăm aşă nedespărţită în H ristos, în pofida
tu tu ro r despărţirilor noastre, Biserică a D u h u lu i în
care sfinţii, drepţii, m artirii, creatorii de viaţă şi de
frum useţe refac fără încetare pânza de lum ină, ca umili
„peticitori” ai existenţei.
Iisus este ţin tu it pe cruce. Şi batjocura sporeşte,
dansul veşnic al scalpului, râsul vulgar şi dens: să ne
arate puterea dacă e rege, să Se coboare m iraculos de
pe cruce şi Îl vom aclama cu to ţii şi Îl vom pu n e în
fru n te. În faţa D ragostei crucificate apare m u rd a ra
hipnoză a puterii. Iisus tace, un „M esia pe dos”, am
putea spune. N u răspunde nim ic nici m ăcar tâlh a ru ­
lui răstignit lângă El şi care-L som ează în batjocură
să-Şi m anifeste puterea. D ar celălalt tâlhar, în u lti­
m u l strig ăt al lib e rtă ţii sale, îşi clam ează cred in ţa:
„Pom eneşte-m ă când vei veni în tru îm părăţia Ta”. Şi
H ristos îi deschide raiul pe loc, fiind El însuşi raiul,
adică prezenţa lui D um nezeu. Astfel a plan tat El, în
inim a păm ân tu lu i însângerat, noul A rbore al V ieţii,
m etam orfozând crucea.
Fiecare d intre noi - oare n-ar trebui să vorbesc
decât despre mine? - este în acelaşi tim p tâlharul care
blasfemiază şi cel care-şi m ărturiseşte credinţa. Rugă­
ciunea noastră, precum „C rucea făcătoare de viaţă”,
este chem ată să ne unească, făcând din spaţiul îndoielii

40
spaţiul însuşi al credinţei. Astfel încât, în m om entele
m orţilor noastre parţiale - când totul pare fără ieşire -
ca şi la sfârşitul agoniei noastre, noi ne rugăm: „Iisuse,
pom eneşte-m ă când vei veni în tru Îm părăţia ta”; fie să
auzim: „Adevăr îţi spun, astăzi vei fi cu m ine în rai”.
În liturghia siriacă, îl auzim pe Sfântul Petru care
îl îm piedică pe tâlhar să intre în rai: „C u adevărat tu ai
făcut prea m ulte, uşa va răm âne închisă”. D ar celălalt,
arătându-şi crucea pe care o poartă pe piept, îl în d e­
părtează pe Petru zicând: „Iată cheia. Ea îm i perm ite
să in tru ”.
Fiindcă, spunea Sfântul M axim M ărturisitorul,
C rucea este ju d ecata judecăţii şi co ndam narea co n ­
dam nării.
A proape de cruce se ţin M aica, Prietenul şi alte
două femei, singure credincioase când ceilalţi discipoli
fug. Este cea dintâi Biserică, peste care ţâşneşte D uhul
d in coasta străp u n să a lui Iisus, cu apa botezului şi
sângele euharistiei. M a m a şi Prietenul - R ăstignitul
îi încredinţează pe unul altuia, în această im ensă co­
m u n iu n e care face din noi to ţi prietenii Săi şi din ea
- m am a noastră.
T otuşi, în tu n e ric u l pare a se în ch id e peste El.
D um nezeu suferă om eneşte infernul nostru, infernul
propriei Sale absenţe: „D um nezeul M eu, D um nezeul
M eu, p e n tru ce M -ai părăsit?” P en tru o clipă (cine
poate să o măsoare?) unitatea Tatălui cu Fiul pare a se
rupe, în tr-a tât se identifică Iisus cu angoasa noastră,
cu in d ife re n ţa n o a stră revoltată sau disperată. D a r

41
răsună si u n alt strigăt: „Părinte, în m âinile Tale îm i
dau D uhul M eu”. Şi abisul, deschis p en tru o clipă, se
um ple de Suflarea Învierii. Aşa cum a scris H ans Urs
von Balthazar: „Iadul însuşi devine Biserică”.
Spre seară, la sfârşit, vine o pace stranie. Iosif din
Arimateea, ucenicul secret, n u se tem e să-l înfrunte pe
Pilat p e n tru a-i cere tru p u l lui Iisus. U n Iosif a ţin u t
în braţele sale pe pruncul Iisus, un altul îl ia m o rt în
braţele sale. Căci aici viaţa şi m oartea se întrepătrund.
Acest m o rt pe care Îl veghează D u h u l şi fem eile n u
este m ort. Fiinţa Sa de lum ină coboară până la aceste
m argini u n d e lum ea a b a n d o n ată de noi alunecă în
neant. El „coboară” - elevaţie inversă - şi din m âinile
Sale puternice se ivesc Bărbatul şi Femeia, to ţi bărbaţii
şi toate fem eile, şi îi recreează în tr-o clipă. L u m in a
lum inează în în tu n eric şi
> de această dată întunericul
este învins de ea. M orm ânt, grotă m aternă sau cameră
nupţială, păm ântul este însăm ânţat de focul D uhului.
H ristos va învia din m orţi, H ristos va învia m orţii şi
totul va fi p e n tru totdeauna viu.

42
 Pastile:
y

Hristos a înviat!

Învierea: găsim o expresie destul de originală a

evenimentului în scurtele mărturisiri de credinţă pe care
Pavel le inserează în epistolele sale, mai ales în prim a sa
epistolă către Corinteni (15, 3-5): „Căci v-am dat, întâi de
toate, ceea ce si eu am prim it, că Hristos a m urit pentru
păcatele noastre, după Scripturi; Si că a fost îngropat si
că a înviat a treia zi, după Scripturi; Si că S-a arătat lui
Chefa, apoi celor doisprezece; În urm ă S-a arătat deodată
la peste cinci sute de fraţi, dintre care cei mai mulţi trăiesc
până astăzi, iar unii au si adorm it; D upă aceea S-a arătat
lui Iacov, apoi tu tu ro r apostolilor..”.
T otodată, găsim în aceleaşi epistole si în p rim a
epistolă a lui Petru cuvintele u nor im ne n u m ai p u ţin
vechi care exaltă sensul învierii ca transfigurare ger­
m in ativ ă a lum ii: „P entru aceea zice: «Suindu-Se la
înălţim e, a ro b it robim e si a dat daru ri oam enilor.»
[...] Cel ce S-a pogorât, Acela este Care S-a suit mai
presus de toate cerurile, ca pe toate să le um ple” (Ef 4,

43
8-10). D eopotrivă „M ielul neprihănit” si „Cel ce ţine
cele şapte stele în dreapta Sa”, cum spune Apocalipsa
(2, 1), Cel în care subzistă toate si care, întrupat, dat
m orţii, înviat, um ple to tu l de lu m in a Sa, „lum ină a
vieţii”, după cum spune Sfântul Ioan (8, 12).
Despre învierea lui Iisus, Scriptura a m ultiplicat,
fără a căuta să coordoneze nim ic, faptele unei absenţe-
p rezen ţe ce sfidează in te lig e n ţa n o a stră a d a p ta tă la
m oarte. Viaţa orbeşte în faţa strălucirilor ei m ultiple.
N u voi încerca să discut despre m orm ântul gol - lumea,
atât de m ult tim p sigilată de m oarte, este de acum un
m orm ânt vid! - , nici despre atâtea atestări ale Învierii.
C unoaştem
> oare o simfonie dacă analizăm cerneala şi >
hârtia prin care şi pe care a fost tipărită? N -a r fi m ai
bine să pregătim urechea pentru muzică? Sunt surzii cei
mai buni critici muzicali, iar cei care neagă dintr-o dată
m isterul cei mai capabili să îi discearnă urmele? Prefer
acest imens poet anonim de la sfârşitul secolului I care
Îl făcea pe Înviat să vorbească astfel, într-un limbaj care
a fost reluat în liturghii:
„Am deschis porţile ferecate
... aproape nim ic n-a fost închis
pentru că eu sunt poarta tutu ro r fiinţelor.
Am venit să-i eliberez pe prizonieri, ei sunt ai mei
şi nu abandonez pe nim eni”.
(Odele lui Solomon, 17)

H ristos, D um nezeul în tru p a t - „C uvântul tru p

S-a făcut” - S-a îm părtăşit până la capăt, îm părtăşire

44
care si astăzi este condiţia noastră. Vom îm părţi um a­
nitatea în individualităţi închise, care se urăsc sau se
confUndă. Spargere care se prelungeşte si se lărgeşte în
uri colective. Spunem că suntem persoane: dar prin noi
înşine rămânem nişte avortoni! Hristos, dimpotrivă, este
o persoană perfectă, p e n tru că este o persoană divină,
„unul din Sfânta Treim e”. Sigur că este vorba despre
u n individ concret, al cărui chip poate fi sugerat de
artă. Dar, întrucât este „iubirea fără lim ite”, El n u este
separat de nimic, de niciunul dintre noi, de la începutul
şi până la sfârşitul istoriei: „om maxim”, El duce în sine
întreaga um anitate. M oare cu noi, înviem cu El.
Învierea nu semnifică reanimarea unui cadavru, adică
un m o rt ce revine la viaţă în condiţiile în care se găsea
înainte de a m uri. Învierea lui H ristos răstoarnă radical
aceste condiţii. Sigur că Înviatul este foarte real, Se lasă
atins de Toma, îm parte hrana cu ucenicii şi totuşi este
diferit, „sub o altă formă”, spune sfârşitul din M arcu, în
aşa fel încât M aria M agdalena Îl consideră grădinarul şi
pelerinii de la Emaus - un călător neinform at. El scapă
spaţiului şi tim p u lu i care desparte, le tran sfo rm ă în
m oduri ale întâlnirii şi în drum uri ale com uniunii. În El
5

divinul şi um anul se unesc definitiv, um anul găsindu-şi

astfel îm p lin irea în această u m an ita te transfigurată,
îndum nezeită, penetrată de acum înainte, ce „lucrează”
în profunzim ile istoriei, după cum se spune despre o
femeie care este „în travaliu”; este Femeia deopotrivă
persecutată şi „înveşm ântată în soare”, despre care ne
vorbeşte Apocalipsa în cel de-al doisprezecelea capitol.

45
„Aşa cum fierul, ajuns în contact cu focul, ia culoarea
acestuia, tot aşa trupul [cu alte cuvinte creaţia], după ce
a prim it în ea pe Cuvântul îndumnezeitor, este eliberată
de stricăciune. Astfel [Hristos] a reînnoit firea noastră
pentru a o elibera de m oarte” (Sf. Chiril al Alexandriei,
Omilie la Luca, V, 19).
D ar atu n ci de ce Învierea răm âne tainică? D in
respect p e n tru libertatea noastră. Cel înviat n u Se im ­
pune. El n u Se arată după puterile acestei lum i, ci Se
revelează doar celor care Îl primesc în foc şi în dragoste.
N u învierea provoacă credinţa, ci credinţa perm ite învi­
erii să se manifeste. Iisus ne cheam ă cu blândeţe, după
cum a chem at-o pe M aria M agdalena: doar atunci „ea
s-a întors”, inim a ei s-a întors, şi L-a recunoscut. Si în
acest m om ent frânge pâinea, într-o casă întâmplătoare,
încât pelerinii de la Em aus să-L recunoască - şi El să
dispară, p e n tru a răm âne de acum înainte prezent în
euharistie, în D u h , în „tainele” Bisericii.
În Biserică, u m a n ita te a Sa, care este şi a noas­
tră, u m an itate deopotrivă răstignită şi slăvită devine
p e n tru noi izvor de V iaţă. C u siguranţă că m oartea
dom neşte pretutindeni şi totul ne ream inteşte prezenţa
ei: despărţirea, tristeţea, dispariţia celor care ne iubesc,
tragediile atât de adesea atroce ale istoriei şi ura faţă
de sine şi faţă de alţii. D ar toate aceste situaţii, dacă le
traversăm cu încredere în Cel înviat, dacă acceptăm să
ne prim im de la El, p o t deveni căi ale Învierii. H ristos
a înviat, m oartea spirituală este învinsă, m oartea n u
m ai este decât vălul întins al iubirii. A tunci, în adân­

46
cul nostru, angoasa devine încredere şi n u m ai avem
nevoie nici de slujitori şi nici de duşm ani. S-ar crede
că n-ar exista niciun efect, dar El este aici, El, prietenul
nostru, locul nostru - „veniţi la M ine to ţi cei osteniţi
şi îm povăraţi şi Eu vă voi odihni pe voi” - şi prezenţa
Lui este o deschidere de lum ină. „Ieri am fost îngropat
cu Tine, Hristoase, spune vecernia pascală. Astăzi m ă
ridic cu Tine, Cel înviat”. D a, ne trezim ca nişte copii,
ca nişte convalescenţi, în lum ina Paştilor - şi aceasta
este p rim a d im in ea ţă a lum ii, u n m igdal înfloreşte
printre ruine, D um nezeu ne redă [re-donne] viaţa, ne
iartă [par-donne]. „N im eni n u te-a osândit? o întreabă
Iisus pe femeia adulteră. Nici Eu nu te osândesc. Mergi
şi să n u mai păcătuieşti”.
Întorcându-se la Tatăl în timpul Înălţării, Hristos Îşi
încheie eliberarea noastră, ne dă voie să prim im D uhul,
„noutatea D uhului” şi deschide pentru responsabilitatea
noastră şantierul istoriei: până ce va reveni şi p en tru ca
să revină. În această urm ă a libertăţii creatoare, suntem
chem aţi să spargem cercul nean tu lu i şi să antrenăm
întregul cosmos şi pe to ţi oam enii în tr-u n dinam ism
al învierii.
D a, H ristos a înviat. Si toţi şi toate sunt de acum
înainte vii p e n tru totdeauna.

47
 Înălţarea sau lumea Rugului aprins

înălţarea lui Hristos implică un simbolism pe care

m ulţi îl ignoră. Spiritele puternice rânjesc, copiii pun
întrebări despre călătoriile spaţiale, susţinătorii N ew
Age-ului evocă vizita si plecarea unui extraterestru. în
realitate, Iisus iese d in spaţiul n o stru p e n tru a intra,
cu um anitatea noastră si cosmosul de care este respon­
sabil, în slava deplină a lui D um nezeu. Evenim ent în
D um nezeu Însusi > si
> evenim ent în eternitate! C uvântul
că El urmează „să Se aseze la dreapta Tatălui” implică
asocierea cu puterea dumnezeiască; este adevărat, însă
nu este m ai p u ţin adevărat că, de acum înainte, El este
si împreună cu noi, căci to ţi suntem în El.
înălţarea este m enţionată pe scurt în adaosul lui
M arcu si la sfârşitul Evangheliei după Luca, unde Hris-
tos, dispărând, ne învăluie cu binecuvântarea Sa; este
descrisă în detaliu de acelasi Luca la începutul cărţii
Faptelor Sfinţilor Apostoli: pe M untele M ăslinilor, în
promisiunea D uhului Sfânt, în prezenţa celor doi îngeri
care m ărturisesc că „cerul” se deschide de acum înainte

49
pentru păm ânt şi că Iisus va reveni „tot aşa precum L-aţi
văzut ducându-Se..”..
În primele secole nu erau deloc despărţite Înălţarea
de Paşti si de Cincizecim e. D istincţia lor a venit din
y y >

povestirea lui Luca, el introducând num ere simbolice:

patruzeci de zile de la Înviere la Înălţare, zece de la aceasta
până la Rusalii. În realitate, mişcarea este unică: umplând
totul de prezenţa Sa, Iisus m erge din adâncul iadului
în înălţim ile cerului: „Iar Eu, când M ă voi înălţa de pe
păm ânt, îi voi trage pe toţi la M ine” (In 12, 32).
În acelaşi tim p , El a p u tu t, în C u v â n ta re a de
despărţire, să a n u n ţe : „Este b in e p e n tru voi ca Eu
să m ă d u c ”, fiindcă această absenţă, îm p lin ită p rin
Înălţare, este condiţia însăşi a trim iterii D u h u lu i care
va face din noi, în m od sacram ental, un singur Trup
cu R ăstignitul-Slăvit. Într-adevăr, spune Sfântul Pa-
vel, H ristos „este D u h ” (2 C o 3, 17) şi cel din urm ă
A dam este „D u h dătăto r de viaţă” (1 C o 15, 45). El
este receptacolul debordant al D u h u lu i şi D u h u l este
cel care Îl arată.
Înălţarea este astfel îm plinire de către H ristos a
sarcinilor încred in ţate o m ului şi a căror realizare El
y y

o face posibilă, prin unirea cu D u h u l şi cu libertatea

noastră. Hristos „recapitulează” toate lucrurile şi uneşte
în El pe „cele din ceruri şi cele de pe p ăm ân t” (E f 1,
10). În um anitatea Sa integrală, El transcende opoziţia
m asculinului şi fem ininului şi perm ite eliberarea femeii
şi autenticitatea durabilă a iubirii; în El, în jurul Lui,
chiar pe Cruce, când îi răspunde tâlharului, păm ântul

50
devine rai; prin Înălţarea Sa, după ce a u n it lum ea pă­
mântească şi pe cea îngerească, El aduce ofrandă Tatălui
din întreaga creaţie.
Înălţarea pecetluieşte im ensa unire a u m anităţii
şi a Tatălui. „Căci H ristos n-a in tra t în tr-o Sfântă a
Sfintelor făcută de m âini - închipuirea celei adevărate
- ci chiar în cer, ca să Se înfăţişeze p en tru noi înaintea
lui D um nezeu” (Evr 9, 24). Im aginea însăşi a „urcă­
rii” este sacerdotală, căci „Se înalţă în altar”. H ristos
slăvit, dar în to td ea u n a însem nat de cererile noastre,
„m ijloceşte p e n tru n o i”. Înălţarea întem eiază astfel
cultul creştin, ea este epicleză, m ijlocire fondatoare şi
p erm anentă graţie, d atorită căreia Tatăl trim ite peste
noi pe D u h u l Său.
Astfel se realizează tainic şi
> sacramental voinţa
> ori­
ginală a lui D um nezeu, adică slăvirea, „îndumnezeirea”
um anităţii şi „participarea sa la natura divină” (2 Ptr 1,
4). H ristos îm plineşte adevăratul nostru destin şi noi
îl propunem în tru El, într-o dinam ică a transfigurării.
Începând de acum , spune Pavel, „voi aţi m u rit şi viaţa
voastră este ascunsă cu H ristos în tru D um nezeu. Iar
când H ristos, Care este viaţa voastră, Se va arăta, atunci
şi voi, îm preună cu El, vă veţi arăta în tru slavă” (Col 3,
3-4). Înălţarea este în întregim e întoarsă, prin Cincize-
cime, către revenirea lui H ristos sau m ai curând către
revenirea tu tu ro r lucrurilor în Hristos.
S-ar putea spune, îm preună cu an u m iţi Părinţi
ai Bisericii, şi aceasta este o viziune prodigioasă, că de
acum n u num ai um anitatea, ci şi lum ea întreagă au

51
devenit un imens „Rug aprins”. Da, totul există de acum
în două m oduri: într-un m od profund (să nu uităm că
latinescul altus înseam nă şi profunzim e şi înălţim e), în
care fiinţele şi lucrurile apar în incandescenţa slavei,
în rădăcinile dum nezeieşti, devenite vii în H ristos -
p e n tru că D um nezeu „îm preună cu El ne-a sculat şi
îm p re u n ă ne-a aşezat în tru ceruri, în H ristos Iisus”
(E f 2, 6), în aşa fel încât viaţa noastră este de acum
ascu n să cu H risto s în D u m n e z e u . D a r acest R u g
A prins este u m b rit de cenuşa orbirii noastre, de pofta
şi de orgoliul disperat care p erm it forţelor neantului
să se aşeze între H ristosul slavei şi H ristosul răstignit.
Totuşi,
> în euharistie, acest foc, care n u este altul decât
cel al D uhului, nu încetează să ne dea putere. Profeţia
şi sfinţenia presupun îndepărtarea pe alocuri a cenuşii
p e n tr u a face să se în a lţe in c a n d e sc e n ţa ta in ic ă la
suprafaţa istoriei. Puterea creştinilor în lum e, puterea
regilor, a preoţilor, a profeţilor se desfăşoară astfel între
persecuţie şi creativitate, în puterea m ereu răstignită,
m ereu capabilă de înviere a lui H ristos Pantocrator,
al C ărui tru p , ce poartă deopotrivă urm ele cuielor şi
slava, face să ţâşnească pe p ă m â n t ap a b o tezu lu i şi
sângele euharistiei. Astfel să pregătim Z iua biruinţei
în care D u h u l va sufla atât de p uternic, încât va în ­
depărta toată cenuşa.
Trebuie să concluzionăm , îm p re u n ă cu Sfântul
Efrem Sirul:
„Binecuvântat fie Cel ce locuieşte în noi!
Binecuvântată biruinţa Sa!

52
M aria L-a p u rta t ca pe un prunc,
Preotul L-a p u rta t ca pe o jertfă,
C rucea L-a p u rtat ca pe un suferind;
C erurile Îl poartă ca pe D um nezeu.
Binecuvântată fie o asemenea unire!
Naşterea Sa p e n tru noi este curăţire.
Botezul Său - iertarea noastră,
M oarta Sa - viaţa noastră,
Înălţarea Sa - bucuria noastră.
(Imne despre înviere, nr. 1)

53
 Rusaliile:
Biserica Sfântului Duh

„D um inica Paştelui, spunea Sfântul Atanasie al

Alexandriei în Scrisori la sărbători, se întinde printr-un
har continuu tim p de şapte săptăm âni de la Pogorârea
D uhului Sfânt”, adică de la Sfânta „Cincizecime”. Prin
înălţare, H ristos a reuşit să unească cerul si păm ântul.
În această uriaşă unitate, D u h u l poate coborî într-o
tainică p lenitudine, inaugurând „Cincizecim ea”.
Este reluarea şi îm p lin ire a sărb ăto rii biblice a
secerişului. P ărinţii Bisericii au văzut aici pe H ristos
oferind Tatălui jerba creaţiei aurite în soare, în marele
vân t al D u h u lu i.
Este reluarea şi îm plinirea anului jubiliar în care,
la fiecare cincizeci de ani, datoriile trebuiau iertate şi
sclavii eliberaţi.
> Cincizecimea creştină
> are valoarea unui
jubileu unic prin care om ul este introdus în Îm părăţie.
A postolii ies ca beţi din foişor p e n tru a an u n ţa anul
jubiliar definitiv în care, după cum spune Sfântul Pavel,
noi n u m ai suntem robi, ci fii.

55
 Aceasta este reluarea şi îm plinirea evenim entului
în care D um nezeu a dat Legea, pe Sinai. „Glasul din
Sinai face loc D uhului Sfânt care aduce legea cea nouă,
cea înscrisă în inim i”.
„Vă este de folos ca să mă duc Eu”, spusese Iisus în
C uvântarea de despărţire. „Căci dacă n u M ă voi duce,
M ângâietorul n u va veni la voi, iar dacă M ă voi duce,
Îl voi trim ite la voi”. Şi Sfântul Atanasie scrie: „D u m ­
nezeu S-a făcut p u rtăto r de tru p p en tru ca om ul să se
poată face p u rtăto r de D u h (pnevm atofor)”. Devenit,
prin cădere, exterior um anităţii, până în punctul de a-i
apărea cel mai adesea ca o lum ină de fulger, D uhul este
dat p rin H ristos şi devine m ai lăuntric om ului decât
îşi este acesta lui însuşi. C itin d u -l pe Sfântul Pavel,
noi n u ştim niciodată foarte bine dacă prin cuvântul
pneuma trebuie să înţelegem această Persoană tainică,
viaţa dum nezeiască pe care ne-o com unică sau duhul
om ului care o prim eşte. D uhul care Se odihneşte peste
Fiul în tim p u l În tru p ării, ca ungere a Sa m esianică,
Se odihneşte de acum înainte în fiecare fiinţă um ană,
devenită, fie că ştie, fie că nu, „fiu în Fiul”.
Este greu de a am inti de D uhul, El, D um nezeul
tainic, C el liniştit, El, care este m ai degrabă sărbă­
toare, decât sărbătorit. El este viaţa vieţii, frum useţea
frum useţii şi liniştea din inim a cuvântului. El este în
> > y

fiecare dintre noi „fără sfârşit”, cel din lăuntrul nostru,

d u p ă cum Îl n u m ea A ugustin, cel care face infinite
interioritatea şi deschiderea fiecărei persoane. El creşte
dragostea jertfelnică până la a n u avea num e propriu

56
- căci D um nezeu în întregim e este sfânt, D um nezeu
în întregim e este D u h - şi persoana Paracletului se
şterge în faţa lum inii pe care ne-o com unică p e n tru ca
această lum ină să fie izvorul existenţei noastre celei mai
personale. El este această mişcare către celălalt, care ne
perm ite să spunem că Iisus este H ristosul, să încercăm,
cu El şi întru El, să-L chemăm pe Dumnezeu avva, adică
Tată, un cuvânt de o tandreţe copilărească, şi deci să
recunoaştem în fiecare om , devenit fiu, chiar fiinţa Sa.
El ne face astfel să participăm la viaţa însăşi a Treimii,
adică la plenitudinea Iubirii. În D uhul, Treimea n u ne
m ai este exterioară, ci noi participăm la acest m od de
existenţă inefabil, în care persoanele Se conţin reciproc
fără a Se confunda şi în care „U nul se răspândeşte în
Trei şi Trei Se adună în U nu”. Ceea ce căutăm nostalgic,
uneori tragic, în prieteniile şi iubirile noastre, o unitate
în care celălalt răm âne diferit, în care el se revelează cu
atât mai necunoscut cu cât este cunoscut, această Viaţă
- şi Viaţa, aici, este celălalt num e al D uhului - El nu
încetează să ne ofere.
Astfel, D uhul de la Rusalii revelează - sau mai bine
zis sugerează - taina persoanei. H ristos ne face pe toţi,
întru El, în trupul Său, m em bre unii altora. D ar această
fuziune nu este confuzie, pentru a relua o expresie a lui
M aister Eckhart: la Rusalii, „limbile de foc se îm part şi
El aşază câte una deasupra fiecăruia”, ne spun Faptele
Apostolilor. Învierea distruge peretele angoasei în care
lib ertatea n o astră se răneşte şi în n eb u n eşte; D u h u l
iluminează din interior această libertate şi o hrăneşte ca
5 5

57
o inspiraţie creatoare, o face capabilă să treacă fiinţele
si lucrurile de la viaţa am estecată cu m oarte, la viaţa
amestecată cu veşnicie.
>
Înţelegem astfel că dacă D uhul n u are num e pro ­
priu, are însă mai m ulte chipuri, nu doar chipul frumos
al fiinţelor tinere, când frum useţea se aşază peste ele
ca o chem are, ci m ai ales frum useţea paradoxală pe
care slujirea şi credinţa o înalţă d in in im ă în tim pul
căderii şi al suferinţei - da, îm părăţia chipurilor este
îm părăţia D uhului Sfânt, toate reprezentările Rusaliilor
o sugerează...
Cincizecim ea a inaugurat era D uhului, pe care o
sim ţim astăzi intensificându-se, pentru că istoria însăşi,
cu dim ensiunile sale planetare şi nucleare, cu acest vid
care face ravagii şi în care creşte totuşi setea de viaţă
şi de com uniune, istoria însăşi ne confruntă cu lucru­
rile din urm ă. D u p ă prăbuşirea societăţilor creştine,
creştinism ul reîncepe într-o smerenie creatoare şi era
se deschide p e n tru divino-um anitate.
Nu mai este vorba astăzi de a-L gândi pe Dumnezeu
ca fiind îm potriva om ului, aşa cum au fost ispitite să
o facă vrem urile creştinătăţii, mai ales în perioadele de
decadenţă. N ici de a-l gândi pe om ca fiind îm potriva
lui D um nezeu - dar îm potriva cărui Dum nezeu? - aşa
cum au făcut-o atât de des marile revolte ale Europei
m oderne. În divino-um anitatea hristică, spaţiul D u h u ­
lui şi al libertăţii, divinul şi um anul se îm plinesc unul
în celălalt, „neîm părţiţi şi nedespărţiţi”. D in potirul
euharistic ţâşneşte D uhul peste lume. Întreaga adunare

58
euharistică este locul unei Cincizecimi continue. Rolul
Bisericii, în aceste vrem uri în care Rusaliile, în m o d
tainic, se intensifică, este de a da lum ii oam eni liberi,
responsabili şi creatori, capabili de a citi pretutindeni
si
> de a elibera imensul salt al D uhului.

59
 6 August:
Schimbarea la fată,7 y

un fulger al Împărăţiei

Evangheliile sinoptice - M atei, M arcu şi Luca

- povestesc în term eni aproape identici, evenim entul
Schim bării la faţă. Iisus aduce cu El pe Petru, Iacob şi
Ioan - ultim ii doi su n t fraţi - , adesea însoţitorii Săi
preferaţi „pentru că ei erau mai desăvârşiţi decât ceilalţi”,
spune Sfântul Ioan G ură de Aur; Sfântul Petru p en tru
că Îl iubea m ai m ult pe Iisus, Sfântul Ioan p e n tru că
era iubit mai m ult de El şi Sfântul Iacob p e n tru că se
alăturase răspunsului fratelui său: „da, putem să bem
paharul pe care îl vei bea Tu” (M t 20, 22).
Iisus îi duce pe un „m unte înalt”, loc înalt al m ani­
festărilor dumnezeieşti; tradiţia va spune: Taborul. Acolo
El apare înveşmântat în razele unei lum ini strălucitoare,
care ţâşneşte atât din faţa Sa, „strălucind ca soarele”, cât
şi din veşmintele Sale - lucrare a oamenilor,7 a culturii
y y

lor - , răspândindu-se peste natura înconjurătoare, după

cum ne înfăţişează icoanele.
y y

61
 M oise - sim bolizând Legea - si Ilie - profeţii -
apar si vorbesc cu Iisus. Prim ul Legăm ânt înseam nă
ultim ul Legământ. Luca precizează că vorbesc despre
exodos-ul D om nului. Petru, în extaz, spune că vrea să
construiască trei corturi, sperând să răm ână mai m ult
tim p în această stare. Însă to tul este copleşit de „norul
lu m in o s” al D u h u lu i, d in care se aude - în inim ile
celor trei apostoli tulburaţi, căzuţi la păm ânt - vocea
Tatălui: „Acesta este Fiul M eu în tru care am binevoit,
pe acesta să-L ascultaţi!” Apoi totul dispare şi n u mai
răm âne decât Iisus singur care le porunceşte celor trei
m artori să n u spună ceea ce tocm ai văzuseră „până ce
nu va învia dintre cei m o rţi”.
D e la sfârşitul persecuţiilor, din secolul al IV-lea,
m ai m ulte biserici au fost ridicate pe Tabor. H ram ul
lo r seam ănă la origine cu cel a sărbătorii care, din se­
colul al VI-lea, s-a răspândit în to t O rientul M ijlociu.
Ea a fost introdusă în calendarul rom an în 1497 de
către papa Calixt al III-lea, d rept m u lţu m ire p e n tru
o victorie asupra otom anilor. Evangheliile n u perm it
fixarea, în ritm ul anului, a unei date pentru Schimbarea
la faţă. C u intuiţia sa cosmică, Răsăritul a stabilit data
în 6 august, m arele m ijloc al anului, apogeul lum inii
estivale. A tunci sunt binecuvântate adesea fructele de
sezon, strugurii, de exem plu, în ţările m editeraneene.
O c c id e n tu l, m ai p u ţin sensibil la sem nificaţia d u ­
hovnicească a evenim entului, preferă astăzi, p e n tru a
urm a cronologia, să sărbătorească Schim barea la faţă
înaintea Paştelui, la începutul Postului M are.

62
 În ritu l b iz a n tin , să rb ă to are a p u n e a c ce n t pe
d u m n ezeirea lui H risto s şi pe caracterul trin ita r al
acestei străluciri. „V orbind cu H ristos, M oise şi Ilie
descoperă că El este D om nul celor vii şi al celor m orţi,
D um nezeu care a vorbit în Lege şi în Profeţi, despre
care glasul Tatălui m ărturiseşte din norul lum inos...”,
spune liturghia.
T o tuşi, S c h im b a rea la faţă n u este o b iru in ţă
p ă m â n te a s c ă , în to td e a u n a re s p in s ă d e Iisu s — şi
aceasta este greşeala lui Calixt al III-lea - , nici o stare
spirituală de savurat - şi aceasta este greşeala lui Petru
- , ci o strălucire a acestei Îm p ărăţii care este H ristos
Însusi, o lum ină ce este de asem enea lum ina Pastelui,
a R usaliilor, a Parusiei, când, la „reîntoarcerea” lui
H risto s, lu m e a în tre a g ă va fi tra n sfig u rată . M oise
şi Ilie, d u p ă cum am spus, vorbesc cu Iisus despre
exodos-ul Său, adică despre P atim a Sa: doar aceasta
va face să strălucească lu m in a n u d o a r p e m u n ţii
sim bolici ai teo fan iilo r şi ai extazului, ci şi în inim a
însăşi a su fe rin ţe i, a ia d u lu i şi a m o rţii. Să c ită m
încă o dată liturghia: „A scultaţi-L [spune Tatăl] pe
C el care p rin C ru ce a g o lit iadul şi a d a t m o rţilo r
viaţa veşnică”.
Pentru teologia ortodoxă, lu m in a Schim bării la
faţă este energia dumnezeiască (după vocabularul sta­
bilit în secolul al XIV-lea de Sfântul Grigore Palama),
adică fulgerul lui D um nezeu, D um nezeu Însuşi care,
ră m â n â n d inaccesibil în „superesenţa” Sa, Se face,
din iubire nebună, participabil. D e unde im portanţa

63
acestei sărbători p e n tru tradiţia m istică şi p e n tru cea
iconografică.
Această strălucire i-a făcut pe apostoli să cadă la
păm ânt pe m unte, iar aceasta s-a întâm plat p e n tru că
era o lum ină exterioară. Acum ea ne este dată - scânteie
im perceptibilă sau fluviu de foc - în pâinea şi vinul
euharistiei. A tunci ochii noştri se deschid şi înţelegem
că lumea întreagă este binecuvântată de această lumină.
Toate religiile, toate intuiţiile artei şi ale iubirii o spun,
dar a fost nevoie de H ristos şi, în El, de această uriaşă
Schim bare la faţă p e n tru ca, la capătul izvorului aces­
to r pânze de foc, de pace şi de frum useţe, să se arate,
biruitor al nopţii şi al m orţii, un Chip.

64
 15 august:
Adormirea Maicii Domnului

A d o rm irea M aicii D o m n u lu i exprim ă în m o d

adm irabil adagiul fam iliar P ărin ţilo r Bisericii de la
Sfântul Irineu de Lyon, în sec. al Il-lea: „D um nezeu
S-a făcut om , p e n tru ca om ul să devină D um nezeu”.
A deveni D um nezeu vrea să spună a trăi o viaţă infi­
nită, o viaţă eliberată de rău si de m oarte. Pentru a mă
face m ai bine înţeles, voi aduce aici în discuţie două
icoane: cea a M aicii D o m n u lu i cu P runcul si cea a
>

A dorm irii (voi explica acest cuvânt m ai departe). În

cea dintâi, M aica este cea care duce si protejează pe
Fiul si câteodată, ca în „M aica T a n d reţii”, apasă la
sânul ei m ic u ţa Lui faţă. M aria, în num ele întregii
om eniri, prim eşte pe D um nezeu. Prim a asum are, cea
a divinităţii de către um anitate. În cea de-a doua, totul
se răstoarnă: M aica este m oartă, aşezarea sa traversează
orizontal compoziţia, ca o crisalidă neagră. D ar spaţiul
m o rţii se deschide, H ristos apare b iru ito r şi vertical
d in lum ină, ceea ce face din icoană o cruce de slavă.

65
El ia în m âinile Sale sufletul fără tru p al M aicii Sale,
reprezentat ca u n copil care urm ează să se nască în
Îm părăţie. Şi strânge la sânul Lui acest chip al acestei
fem ei-copil: săm ânţă si anticipare a creaţiei transfi­
gurate. Este cea de-a doua asum are, de această dată a
um an u lu i de către divin. Într-adevăr, Biserica a avut
de foarte devrem e in tu iţia că tru p u l M ariei, atât de
„consubstanţial” cu tru p u l C elui Înviat, n u ar fi p u tu t
răm âne prizonierul m orţii. Astfel, D um nezeului făcut
om Îi corespunde om ul îndum nezeit si p rim a fiinţă
om enească prezentă, suflet si tru p , în slava d u m n e ­
zeiască, cea care este „Femeia învesm ântată în soare”,
despre care ne vorbeşte Apocalipsa. D e acum , M aria
se găseşte dincolo de m oarte şi judecată, în lum ina pe
care Scriptura o num eşte Îm părăţie, dar, om eneşte, ea
răm âne infinit m aternă, întoarsă către to ţi oam enii,
către suferinţa lor, către pelerinajul adeseori nesigur
al Bisericii şi în p rim ul rând al Bisericii m istice care
înglobează întreaga um anitate şi întregul cosmos. În
în a lta sp iritu a lita te a Bisericii vechi ca şi în m u lte
legende populare, M aria este cea care p ro n u n ţă peste
iad - şi de asem enea peste iadul n o stru lăuntric - ru ­
găciunea p e n tru m ântuirea universală.
Textele om iliilor răsăritene, plecând din secolul
al V-lea, asociază Adorm irea M aicii D om nului - adi­
că o m oarte liniştită, unde sufletul intră în pace - cu
înălţarea trupului; sufletul u n it cu tru p u l în unitatea
persoanei (astfel va fi p e n tru fiecare d in tre noi) este
înălţat la ceruri, ridicat literalm ente de forţa Învierii

66
lui H ristos. M ulte legende - pline de semnificaţii - au
influenţat liturghiile cele mai vechi. În tim p ce M aria
este an u n ţată că va m uri de către un înger, apostolii,
îm prăştiaţi, su n t aduşi în m o d m in u n a t aproape de
ea. Ea îi consolează, îi binecuvântează, se roagă p en tru
pacea lum ii şi moare. Ei o îngroapă în G etsim ani. Trei
zile mai târziu, le apare în tim pul celebrării euharistiei
şi ei găsesc m orm ân tu l gol. Sărbătorită la început în
am intirea u nui „loc” (astfel se face liturghia, din „loc”
în „loc”) situat aproape de Betleem şi unde Fecioara s-ar
fi odihnit, Adorm irea M aicii D om nului era sărbătorită
în O c c id e n t şi în R ăsărit la ju m ă ta te a lui ianuarie.
Sărbătoarea, răspândită în Im periul „bizantin” în jurul
anului 600, a fost adusă în O ccident patruzeci de ani
mai târziu de către Papa Teodor I, care venea din clerul
de la Ierusalim.
În 1950, Pius al XII-lea a proclam at cu întreaga
solem nitate dogm a că „Im aculata M aică a lui D u m n e­
zeu, M aria pururea fecioară, după ce şi-a îm plinit cursul
vieţii sale păm ânteşti, a fost înălţată cu tru p şi suflet
în slava cerească”. Biserica O rtodoxă, care pregăteşte
sărbătoarea p rin tr-u n post de cincisprezece zile, n-a
sim ţit nevoia unei asem enea dogm e, fiindcă nim eni,
în cadrul ei, n u a contestat această taină a A dorm irii
M aicii D om n u lu i şi ridicării cu tru p u l la ceruri, taină
pe care o proclam ă textele sale liturgice: „Ea este M aica
V ieţii
> şi> a m utat-o la ceruri Cel care a locuit la sânul
său feciorelnic”. „Orice fiu de pe păm ânt tresaltă în duh
şi sărbătoreşte cu bucurie preacinstita înălţare a M aicii

67
lui D um nezeu”. Voi adăuga că în Răsărit, preacinstirea
Maicii Dom nului este deopotrivă omniprezentă şi foarte
discretă, aproape iniţiatică, fiindcă ea ţine nu de vestea
Învierii lui H ristos, cât de receptarea acestei veşti.
Diferenţa dintre Răsărit şi O ccident este că, pentru
cel dintâi, M aria trebuia să treacă, în H ristos, printr-o
m o arte şi înviere reale, în tim p ce, p e n tru cel de-al
doilea, d o g m a Im aculatei C on cep ţii aduce îndoială
asupra m orţii sale: asupra acestui p u n ct, dogm a din
1950 n u se p ro n u n ţă. O are să n u fie vorba decât de
o ceartă de cuvinte ori, m ai degrabă, de două m oduri
p arţial diferite de a înţelege „păcatul străm oşesc” şi
transm iterea sa?
D e fapt, atât p e n tru Răsărit, cât şi p e n tru Apus,
înălţarea cu trupul este un semn pentru toate timpurile.
În M aria, „fiică a Fiului său”, spune D ante, presim ţim
slava universului la sfârşitul veacurilor, când Dum nezeu
va fi „totul în to ţi” şi „totul în toate”. Înălţată la ceruri,
spre deosebire de Hristos care S-a înălţat El Însuşi, Maria
este, după cum ne spun anum ite texte liturgice, „Ţara
făgăduinţei”. Adorm irea M aicii D om nului anticipează
Parusia şi n u degeaba în marile fresce pictate pe pereţii
exteriori ai bisericilor şi m ân ăstirilo r d in M oldova,
arborele lui Iesei devine un R ug aprins uriaş şi cosmic.
Astfel, A d o rm irea anticipează şi pregăteşte destinul
nostru com un. În tru p u l Fecioarei, îngropat simbolic
de către A p o stoli — rea m in tire a C incizecim ii — în
G hetsim ani - ream intire a Patim ii răscum părătoare - ,
în acest tru p p u rta t către Lum ina cea dintâi şi cea de

68
pe urm ă, toată creaţia este asum ată de Cel necreat şi
to t tru p u l de pe păm ânt devine euharistie. „Bucură-te
săm ânţă dumnezeiască a păm ântului, rai al C opacului
V ieţii”, scrie Sfântul Ioan Dam aschin.

69
 Pentru o sărbătoare a Tuturor Sfinţilor
>

fără limite

„Sfintele sfin ţilo r”, sp u n e litu rg h ia b iz a n tin ă

înaintea îm părtăşirii. Şi corul răspunde: „U nul Sfânt,
U nul D o m n Iisus H risto s...”. U nul singur este sfânt:
dar to ţi cei pe care eu haristia îi integrează în tru p u l
lui H ristos participă la această sfinţenie. O rice fiinţă
um ană creată după chipul lui D um nezeu participă la
această sfinţenie. U n arbore, o piatră, oricât de m ulte
cuvinte ale C u v â n tu lu i p articip ă fiecare în m aniera
sa. Biserica îşi depăşeşte lim itele canonice p e n tru a
p ă stra şi a p ro fu n d a la in fin it această sfinţenie, cea
a existenţei universale pe care D u h u l o p o a rtă şi o
locuieşte.
În creştinismul primitiv, orice com unitate era nu­
m ită „biserică a sfinţilor”, o com uniune (caritas, agape)
de m ântuiţi-m ântuitori chem aţi la rugăciune, pentru a
depune m ărturie, pentru a sluji la manifestarea Învierii,
în orice fiinţă
> şi
> în orice lucru. Fiindcă sfinţenia
> este
viaţa
>
în sfârşit
>
eliberată de m oarte.

71
 P u ţin câte p u ţin , s-a ajuns la concluzia că unii
erau m ărturisitori m ai buni. M artirii, m ai întâi, căci
atât în secolul al III-lea cât şi la începutul celui de-al
IV-lea Biserica siriană (care a fost m ult tim p m otorul
şi m odelul lum ii bizantine) a institu it o sărbătoare a
tu tu ro r m artirilor. M ai târziu, la Rom a, Panteonul -
tem plu al tuturor zeilor - a devenit locul tuturor acestor
m ărturisitori: cupolă exactă un d e se exprim ă vechea
pietas rom ană, cu deschiderea de deasupra prin care se
vede azurul şi câteodată o pasăre... În Răsărit, cam în
aceeaşi epocă, a fost consacrată tu tu ro r sfinţilor, foarte
logic, dum inica de du p ă Rusalii. În Apus, d u p ă m ai
m ulte variante locale, sărbătoarea a fost fixată, în 835,
la 1 noiem brie. O r, acest m o m e n t era deja, la celţi,
sărbătoarea tu tu ro r m orţilor. Sfârşitul de an convenea,
credeau ei, sărbătoririi acestor trecători d intre lum i.
Lovitura de geniu a O ccidentului creştin este de a fi
plasat sărbătoarea T uturor Sfinţilor înainte de această
„zi a m orţilor”, de a o fi pus înaintea m orţilor şi de a-i
trage după sfinţii care ştiu că nu mai există m oarte întru
Cel Înviat. Fiindcă El Se află p e n tru totd eau n a între
neant şi noi, trăgându-i pe cei m orţi în uriaşul fluviu
al vieţii de com uniune a sfinţilor.
Astăzi, în societatea secularizată în care m oartea
se vede puţin, unde nu se cunosc decât câteva figuri ale
sfinţeniei şi acestea deform ate de m edia, unde, p en tru
tineri mai ales, această sărbătoare este mai degrabă uitată,
ziua m orţilor absoarbe parcă şi um breşte sărbătoarea
T uturor Sfinţilor. Se merge încă în cim itire, se curăţă

72
m orm intele si se p u n crizanteme. Cei m ai m ulţi n u se
roagă, n u m ai ştiu să o facă; există totuşi o linişte, o
reculegere în care se sparge lim ita dintre m oarte şi viaţă,
ca la celţii de altădată. N oi, cei care încercăm să fim
creştini, ar trebui să-i redăm sărbătorii Tuturor Sfinţilor
sensul său, p e n tru ca ea să cuprindă şi Z iua m orţilor.
Iisus a zis: „Eu sunt învierea şi viaţa”: sfinţii deschid
calea către El, ei, cei care, fie că o ştiu sau n u , su n t
identificaţi aici cu Cel singur Viu. Fie ştiu, asemenea
Sfântului Apostol Pavel, că „Nu mai trăiesc eu, ci Hristos
trăieşte în m ine”; fie n u ştiu, asem enea tu tu ro r celor
care au dat unora m ai m ici veşminte, casă, prietenie şi
prin aceasta lui H ristos au dat (M t 25, 37-40).
Există m ult m ai m ulţi sfinţi decât ne imaginăm .
U nii,7 cu adevărat,7 sunt cunoscuţi;3 se ştie - şi de aceea
y y y

ne încredinţăm rugăciunilor lor - că fac în tr-u n fel ca

dragostea să se transm ită în T rupul lui H ristos şi, fără
îndoială, în lum ea întreagă devenită în m od tainic eu­
haristie. Însă ni se întâm plă uneori ca, atunci când ne
rugăm pentru u n bărbat sau o femeie de care tocm ai ne
despărţim , să-i cerem să se roage p e n tru noi. Sfinţenia
este şi în com uniune - căci, după cum spunea Peguy,
trebuie să dăm m âna - , ea reprezintă viziunea cuprin­
zătoare a Bisericii vechi, „Biserică a sfinţilor”, care se
întoarce. D a, sfinţenia autentificată de câte o persoană
extraordinară la m orm ântul căreia se fac m inuni, m i se
pare că interesează poate mai p u ţin decât comuniunea
sfinţilor, o com uniune deschisă care sfinţeşte umanitatea
şi universul. Există m ulţi sfinţi necunoscuţi,3 a căror bu-
y y y y

73
nătate dezinteresată, putere liniştită, prezenţă dătătoare
de nădejde şi bucurie şi capacitate smerită nu num ai de
a sluji, ci şi de a crea se transform ă, dacă p o t să zic aşa,
în reparatori ai existenţei universale, destrăm ată fără
încetare de puterile perverse ale neantului. Ar fi m ai
bine ca Biserica să se decidă n u să-i canonizeze, ci să
ne deschidă ochii către sfinţenia vie, creatoare, ţin tu ită
de tenebre, ţin tu in d tenebrele, făcătoare de dreptate,
de pace, de frum useţe - către to ţi aceşti obişnuiţi „ca­
valeri ai credinţei”, p e n tru a vorbi ca Kierkegaard - ,
către to ţi
> aceşti
> eroi de o asemenea m ăreţie
> um ană: un
R em brandt, u n Dostoievski sau o Sim one W eil care
credea că cel m ai m are har este să ştii
>
cu adevărat că
ceilalţi există...
Sărbătoarea T u tu ro r Sfinţilor ne deschide ochii
spre sfinţenia tainică a fiecărei persoane, ba chiar spre
sfinţenia p ăm ân tu lu i - şi aceasta p e n tru că ne place
„Cântarea creaţiei” a Sfântului Francisc.
Precedând si ilum inând Ziua morţilor, sărbătoarea
Tuturor Sfinţilor ne reaminteşte că Hristos nu încetează
> 5

să învingă m oartea şi iadul. U n călugăr de la Athos îi

spunea stareţului Siluan că dacă u n suflet, închis în
refuzul său, va fi în iad, H ristos va fi acolo cu el şi toţi
cei m ântuiţi se vor ruga ca el să se deschidă Sărbătorii
universale şi veşnice a T uturor Sfinţilor.

74
 Cuprins

T im pul sărbătorilor 5

Aşteptarea si sosirea 13

„Iată, fiule, pe D um nezeul inaccesibil” 17

Epifanie şi Teofanie: manifestarea Treimii 21

M iercurea Cenuşii
>
şi
>
Postul M are 25

Joia sfântă: anticiparea euharistiei 31

Vinerea sfântă: D rum ul crucii 37

Pastile: H ristos a înviat! 43

Înălţarea sau lum ea Rugului aprins 49

Rusaliile: Biserica Sfântului D u h 55

6 August: Schimbarea la faţă, un fulger
al Îm părăţiei 61

15 august: Adormirea Maicii D om nului 65

Pentru o sărbătoare a Tuturor Sfinţilor

fără limite 71

75