CE REZULTĂ DIN TEORIILE LUI MALTHUS ?

În "Eseu asupra principiului populaţiei" Malthus s-a străduit să vadă în "geneza şi desfăşurarea
unor fenomene economice, factori de natură biologică".
El a căutat să sublinieze că "natura a pus în om un instinct care, dacă-i lăsat în voie, îl hărăzeşte
foamei, morţii şi viciului". În acest cadru el releva pericolul imediat al creşterii cu repeziciune a
populaţiei, paralel cu încetineala relativă a cantităţii bunurilor de subzistenţă, aceasta din urmă fiind
reflectată în dimensionarea puterii de producţie a unui pămînt dat.
Prin urmare, este vorba de o creştere în progresie geometrică a populaţiei şi de sporire în progresie
aritmetică a hranei şi a altor mijloace de subzistenţă, în sensul de a da acestora dimensiunile 256 la 9.
Teoria malthusiană se rezumă în esenţă la trei propoziţii:
(1) capacitatea biologică a omului de a se reproduce depăşeşte capacitatea sa fizică de a
creşte rezervele de hrană;
(2) totdeauna acţionează fie piedicile pozitive, fie cele preventive;
(3) ultima piedică a capacităţii de reproducţie rezidă în limitarea rezervelor de hrană.
Prin urmare, tot ceea ce a realizat Malthus a fost de a strânge la un loc o serie de fapte familiare,
deducând consecinţele acestora. Este sigur, spune el, că populaţia se înmulţeşte totdeauna până la
limitele rezervelor de hrană, că o înmulţire nestânjenită a fiinţelor umane poate conduce la impas,
orice rată plauzibilă de creştere poate fi imaginată pentru mijloacele de subzistenţă.
Putem spune că Malthus pune în evidenţă aici, "limita economică" a pământului, generată de
costurile sporite, solicitate de creşterea în ritm rapid a producţiei şi care însă nu pot fi acoperite
eficient. El surprinde şi o "limită fizică" a solului, generată de sărăcirea şi deteriorarea acestuia.
Discutabile sunt însă atât cauzele, cât şi remediile propuse de Malthus pentru soluţionarea problemei.
Faţă de această situaţie, Malthus are o serie de soluţii pe care statul este chemat să le
înfăptuiască.
Ca remediu sunt propuse: războaiele, conflagraţiile, creşterea deliberată a mortalităţii la
popoarele mai puţin civilizate. Dintre remediile preventive amintim: rata scăzută a mortalităţii la
popoarele civilizate, mai ales în perimetrul păturilor sociale sărace care sunt apte să-şi creeze
mijloacele materiale necesare unui trai minim considerat decent.
Crearea avuţiei presupune efort uman, dar nu orice muncă este creatoare de avuţie, consideră
Malthus. Avuţia este creată de către munca productivă. Munca productivă poate fi estimată prin
cantitatea şi valoarea obiectului produs. Serviciile personale "sunt acel gen de muncă sau de activitate
care, în ciuda marii sale utilităţi şi marii sale importanţe nu poate intra în estimarea avuţiei naţionale".