Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
!
2 Voturi
Răspunsul pe care-l dau la această întrebare cercetători renumiţi ca dr. William T. Greenough de
la Universitatea din Illinois, o autoritate recunoscută în domeniul dezvoltării corticale, sau dr.
Richard M. Lerner, profesor la Universitatea de Stat din Pennsylvania, specialist în dezvoltarea
mentală a copiilor şi a tinerilor, este unul afirmativ:
“Da – răspund ei – din moment ce tinerii sunt atraşi de un alt tip de activitate (privitul la TV)
decât cei aparţinând altor generaţii, atunci şi funcţia, şi structura creierului lor vor fi alterate. (…)
Creierul are tendinţa (aşa este făcut el) de a repeta aceeaşi experienţă; neuronii învaţă să
reproducă modelul de răspuns deja format, ceea ce, de altfel, ne arată cum învaţă oamenii. Noi,
de fapt, nu realizăm că ceea ce învăţăm sunt obiceiuri sau deprinderi. Ori de câte ori copiii fac
ceva în mod repetat ar trebui să ne întrebăm: este aceasta o obişnuinţă pe care dorim ca ei să o
aibă (lucru valabil din punct de vedere funcţional şi la adulţi)?” (Large,2000)
Aşadar, deprinderile formate prin repetiţie determină constituirea unor modele neuronale
specifice (de răspuns cortical la stimulii de mediu), modele care se vor repeta în viaţa cotidiană şi
care vor influenţa perceperea şi reflectarea mentală a realităţii.
A-i învăţa pe copii cu televizorul şi a cultiva acest obicei în viaţa noastră înseamnă, de fapt, a
modela nişte structuri neuronale care determină cortexul să răspundă la provocările realităţii
potrivit tipului de experienţă propus de vizionarea TV; înseamnă să le obişnuim creierul cu
atitudinea pasivă, să-l facem dependent de “plăcerea facilă a ecranului video”, să “îi slăbim
abilităţile mentale” obişnuindu-i să nu reflecteze, să nu gândească realitatea, să nu dialogheze
sau să nu se concentreze cu atenţie la problemele pe care le întâmpină.
Din punct de vedere neurologic, cercetătorii explică acest fenomen prin apariţia unei dependenţe
de ritmul cerebral alfa, activitate corticală cu care omul se deprinde pe parcursul miilor de ore
petrecute în faţa ecranului. Obişnuiţi de mici cu această stare mentală, oamenii vor fi permanent
inclinaţi sau atraşi de activităţile distractive ce introduc mintea în aceeaşi stare pasivă, de
relaxare. Prin afectarea activităţii cortexului prefrontal, televiziunea conduce, de asemenea, la
reducerea activităţii voluntare, un simptom specific acestei afecţiuni.
Studiile efectuate arată că “oamenii primesc informaţiile de la televizor, în mod principal, prin
intermediul acţiunii vizuale sau prin sunete non-verbale – bubuituri, trosnituri (booms, crashes),
muzică – şi nu ca urmare a dialogului”, ceea ce, desigur, indică o stimulare preferenţială a
emisferei drepte. (Healy, 1990) Însă lucrurile nu se opresc aici. Se pare că mediul televizual
cultivă preferenţial şi maladiv emisfera dreaptă, în timp ce, concomitent, o inhibă pe cea stângă.
Aceasta explică de ce, pe parcursul vizionării, activitatea emisferei stângi este redusă extrem de
mult.
Raţionamentul matematic abordarea unor discipline ca fizica, chimia sau, în general, a gândirii
ştiinţifice va fi încă una din problemele cu care se vor confrunta generaţiile viitoare, în condiţiile
în care nu se va face nimic în vederea eliberării de sub tirania televizualului.
aici-sursa