Sunteți pe pagina 1din 7

Sfântul Ioan Gură de Aur – Cuvânt pentru mărturisire

Vasile cel Mare – învățătură către duhovnic

Indrumar pentru spovedanie - Ilie Cleopa

Taina pocăinței ca fapt duhovnicesc – Dumitru Stăniloaie

Duhovnicul și Taina Spovedaniei în Biserica Ortodoxă – Pr. Emil Cioară teză


doctorat

Paternitatea și îndrumarea duhovnicească în Răsăritul creștin – traducere de Mihai


Vladimirescu

https://preasfantafecioaramaria.wordpress.com/2013/09/23/carti-ortodoxe-gratuit-
poti-descarca-aici/

https://www.sufletortodox.ro/arhiva-biblioteca-ortodoxa/index.php?dir=carti-
documente/

Aducerea darurilor este îndoita: cea dintâi este când aducatorul lor le depune în
mâinile preotului, iar cea de a doua când Biserica le aduce lui Dumnezeu. Cea
dintâi e într-adevar zadarnica, daca aducatorul este pacatos, adica nu-i aduce nici
un folos pentru ca el însusi e necredincios; dar darurile prin ele însele nu sunt
neplacute lui Dumnezeu, caci orice faptura a lui Dumnezeu e buna 239. Cât despre a
doua aducere, fiind savârsita de sfintii slujitori, spre slava lui Dumnezeu si a
Sfintilor, spre mântuirea a toata lumea sau pentru cerere dreapta, nimic n-o
împiedica sa fie bine primita. Caci mâinile celui ce a adus darurile la altar n-au
pângarit darurile cu nimic; Nicolae Cabasila – Talcuirea dumnezeiestii Liturghii

Fiindca preotia nu e altceva decât puterea de a sluji (administra) cele sfinte. -


Nicolae Cabasila – Talcuirea dumnezeiestii Liturghii

Proscomidie=a aduce, a pune inainte, a oferi


Euharistie=multumire
Agnet=miel de jertfa
Simeon al Tesalonicului – despre Sfânta Liturghie, despre pocainta, raspuns la
intrebarea 72
Paul Evdokimov, Rugaciunea in Biserica de Rasarit
SIMEON Noul Teolog - Mystagogia
Prescură=ofrandă, jertfă, aducere
Alexander Schmemann, Euharistia

Pr. Prof. Dr. Dumitru Staniloae, Spiritualitate si comuniune in Liturghia ortodoxa

Sfantul Simeon al Tesalonicului, Despre Liturghie,

Pr. Prof. Constantin Galeriu, Marturisirea dreptei credinte prin Sfanta Liturghie

Parintele Galeriu, Jertfa si Rascumparare

Iisus Hristos Ni Ka biruieste

Proscomidiar=locul punerii inainte

Binecuvantarea mare afirma scopul Sfintei Liturghii ca fiind intrarea in Imparatia


lui Dumnezeu;
Binecuvantarea este si o afirmare a vesniciei Imparatiei lui Dumnezeu:
"Binecuvantata este Imparatia… acum si pururea si in vecii vecilor". Se subliniaza
astfel caracterul eshatologic al Sfintei Liturghii, iesirea din timpul "acestei lumi" si
intrarea in dimensiunea vesniciei;
"oricine voieste sa vina dupa Mine sa se lepede de sine, sa-si ia crucea si sa-Mi
urmeze Mie" (Marcu 8, 34)
Doamne miluieste = Ceea ce cerem in primul rand, mereu si mereu, prin aceasta
rugaciune, este Imparatia lui Dumnezeu caci mila lui Dumnezeu inseamna daruirea
Imparatiei Sale, unicul lucru de trebuinta.
Pentru pacea de sus si pentru mantuirea sufletelor noastre, Domnului sa ne rugam!
Pacea de sus este tocmai Imparatia lui Dumnezeu, dobandirea ei insemnand
mantuirea sufletului (care, in limbaj biblic, exprima omul in intregimea lui).
Aceasta cerere este o concretizare a indemnului Mantuitorului de a cauta mai intai
Imparatia lui Dumnezeu si dreptatea lui (Matei 6, 33) cu increderea ca toate
celelalte pe care le vom cere in continuare se vor adauga noua.
Preotul fiind doar un imputernicit al sau(episcopului) in parohie, dator sa faca
ascultare de ierarhul sau;

In practica, in special in parohii, cu exceptia praznicelor imparatesti care au


antifoane speciale, ca antifoane se canta numai versetul intai al Psalmului 102,
imnul Unule - Nascut si Fericirile (fara stihiri).

Principiul de baza al cultului crestin fiind impreuna slujire a clerului si a


credinciosilor.
"Fiti dar voi desavarsiti precum Tatal vostru cel ceresc desavarsit este"
Intregul continut al credintei crestine depinde de modul in care se raspunde la
intrebarea "Cine este Iisus Hristos?". Prin cantarea imnului Unule-Nascut, "una
dintre cele mai pline de invatatura alcatuiri care se spun la o slujba dumnezeiasca"
peste care insa multi credinciosi trec cu superficialitate fara a lua seama la bogatia
de invataturi pe care o cuprinde, raspundem inca de la inceputul Sfintei Liturghii la
aceasta intrebare. Antifonul al II-lea este o marturisire de credinta in Iisus Hristos,
Fiul lui Dumnezeu, Care ne-a deschis calea spre Imparatia lui Dumnezeu si ne
daruieste puterea de a intra in ea.:"Unule-Nascut, Fiule si Cuvantul lui Dumnezeu,
Cel ce esti fara de moarte si ai primit, pentru mantuirea noastra, a te intrupa din
Sfanta Nascatoare de Dumnezeu si pururea Fecioara Maria; Carele neschimbat Te-
ai intrupat si rastignindu-Te, Hristoase Dumnezeule, cu moartea
pe moarte ai calcat. Unul fiind din Sfanta Treime, impreuna slavit cu Tatal si cu
Duhul Sfant, mantuieste-ne pe noi!" Marturisim astfel ca una dintre persoanele
Sfintei Treimi, si anume Fiul si Cuvantul lui Dumnezeu, S-a intrupat, pentru
mantuirea noastra, din Sfanta Fecioara Maria dar ramanand esenţial acelasi in
dumnezeirea Sa. Prin intrupare Fiul lui Dumnezeu a primit firea umana in ipostasul
Sau realizandu-Se unirea ipostatica a firii dumnezeiesti si a celei omenesti adica o
persoana in doua firi, Persoana lui Iisus Hristos. Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu
intrupat, S-a rastignit pentru noi si a murit cu trupul insa, fiind Dumnezeu adevarat,
moartea nu L-a putut tine si a inviat "cu moartea pe moarte calcand" deschizandu-
ne calea spre mantuire, spre dobandirea vietii de veci in Imparatia Sa.

Pr. Prof. Ene Braniste, Participarea la Liturghie,

Usile imparatesti (simbol al usilor cerului)

Ortodoxia a atribuit intotdeauna un sens treimic trisaghionului marturisind astfel ca


sfintenia isi are izvorul in faptul ca Dumnezeu este treime de persoane: Tatal -
izvorul sfinteniei, Fiul - biruitorul mortii (tare), Duhul Sfant - datatorul de viata
(fara de moarte).
Mantuitorul ne atrage atentia prin pilda semanatorului sa ne facem sufletul ogor
roditor pentru cuvantul Lui fara a lasa ca grijile lumesti, bogatia si placerile lumii
acesteia sa-l inabuse

Rostind "Pace tuturor!" protosul nu face un simplu indemn adunarii ci, in puterea
Duhului Sfant, daruieste cu adevarat, precum apostolii, pacea lui Hristos celor ce
sunt vrednici de aceasta
Avand pacea lui Hristos in suflet, pe El Insusi in mijlocul nostru, putem primi spre
hrana duhovniceasca cuvantul dumnezeiesc cuprins in Sfanta Scriptura.
Aliluia=laudati pe Dumnezeu
Spre deosebire de ectenia mare care este o rugaciune atotcuprinzatoare ce
imbratiseaza intreaga creatie, ectenia intreita reprezinta rugaciunea Bisericii pentru
nevoile particulare ale omului.

Conducatorii si ostasii tarii sunt cei de care depind conditiile externe in care isi
desfasoara Biserica activitatea. De aceea ne rugam ca Domnul sa le lumineze
mintea si inima, sa-i aduca la dreapta credinta si sa-i mantuiasca. Rugaciunea
noastra imbratiseaza de asemenea intreg poporul roman de pretutindeni, cerand
mantuirea lui.

Sambata este, pentru toate acestea, ziua pomenirii mortilor in nadejdea invierii. In
mod special, in cateva sambete de peste an se face pomenirea generala a mortilor si
anume in sambata dinaintea Duminicii lasatului sec de carne (mosii de iarna),
sambata dinaintea Duminicii Pogorarii Duhului Sfant (mosii de vara), prima
sambata din luna noiembrie (mosii de toamna)

Daca zicem ca pacat nu avem, ne amagim pe noi insine si adevarul nu este intru
noi - I Ioan 1, 8
Antimis= in loc de masa

Liturghia credinciosilor, fiind o actualizare a Cinei celei de Taina, este, implicit, in


partile sale principale o actualizare a acestor patru acte implinite de catre
Mantuitorul (1) si anume: Intrarea Mare (a luat), Anaforaua (a multumit si a
binecuvantat), Frangerea (a frant) si Impartasirea (a dat).

In Biserica Ortodoxă există două slujbe pentru cei aflati pe patul mortii: Slujba la
iesirea cu greu a sufletului si Canonul de rugăciune către Maica Domnului mai
înainte de ceasul mortii.

Hierotheos Vlachos, Viata de după moarte


Teologumena???
istoria Sfintei Teodora

Cu adevărat căinta de-o clipă poate sterge greselile de-o viată, dar lucrul acesta nu-
l îndreptăteste pe om să trăiască fără grijă, nădăjduind nebuneste că Hristos îl va
ierta în ceasul mortii.

Acest răstimp nu-i încă vesnicia, de aceea se spune de sfinti că după moarte merg
în Rai, si după înviere vor intra în împărătia cerurilor, după cum păcătosii se duc
după moarte în iad, iar după înviere se vor arunca în gheena focului.
Sf. Simeon al Tesalonicului, Pentru sfârsitul nostru si oranduiala îngropării si
pomenirea ce se face după obicei

Patriarhul Dositei al Ierusalimului, cel care, asa cum am văzut, socoteste că


păcatele usoare sunt sterse chiar în ceasul morŃii, crede că rostul mijlocirilor
pentru morŃi pe care le face Biserica este tocmai acela de a li se ierta păcatele
grele; sufletele celor vinovaŃi de păcate grele au parte de alinare si pot fi izbăvite
din iad prin rugăciunile ce se fac pentru ei; câtă vreme nu s-a rostit încă sentinŃa
definitivă, mai înainte de Judecata obstească, încă se mai poate face ceva pentru
sufletele osândite. După aceea însă orice nădejde de mântuire a lor se spulberă cu
totul

Pentru PărinŃii si teologii ortodocsi, porŃile iadului sunt încă deschise; ele vor fi
zăvorâte pe vecie numai la Judecata din urmă

De aceea spune Sfântul Ioan Gură de Aur: „Nu-i rău să mori; rău este să
mori rău!

bucurie se face in cer pentru un pacatos care vine la pocainta

Dupa Sfantul Vasile cel Mare, cea mai inalta intelepciune a crestinului este sa cugete de-
a pururea la ceasul mortii. Adu-ti aminte de cele mai de pe urma ale tale si in veac nu vei
gresi.

Aceste cuvinte ne invata ca de-a pururea sa avem in minte pe langa frica de Dumnezeu
si cugetarea mortii. Insa aceasta la noi, cei incepatori in fapta buna, caci cei ce sunt
sporiti prin darul lui Dumnezeu dobandesc in locul fricii de moarte dragostea de
Dumnezeu. Acestia nu mai au frica de moarte deoarece dragostea scoate afara frica ( I
Ioan 4, 18 ) . Iar cele mai de pe urma ale omului, dupa Sfintii Parinti, de care trebuie sa
ne aducem aminte in toata viata, sunt : ceasul mortii, adica despaitirea sufletului de
trup, trecerea sufletului pe la vamile vazduhului, starea sufletului inaintea Prea Sfintei
Treimi si hotararea care i se va da, adica raiul sau iadul.

Zice Sfantul Simeon al Tesalonicului ca " mai mult decat orice alta slujba, sufletele
raposatilor nostri sunt ajutate dupa moarte de Sfintele Liturghii si scoaterea de miride
( particele ) pentru ei
https://www.sfaturiortodoxe.ro/pcleopa/14vise.htm

Dumnezeu nu a venit in lume pentru a eradica suferinta, Dumnezeu nu a venit


in lume nici macar ca sa o explice.  Dumnezeu a venit in lume ca sa umple
suferinta umana cu prezenta Lui

Pocăintă=metanoia=luminarea minții

Spovedania este Taina împăcării cu Dumnezeu, cu semenii și cu eul personal

Dacă ne aducem aminte de păcatele noastre în Taina Spovedaniei Dumnezeu le va


uita la Judecată;

„Inima înfrantă și smerită Dumnezeu nu o va urgisi” Psalmul 50 – despre căința și


smerenia de la Spovedanie;

„Nu nesocoti mărturisirea păcatului tau, pentru ca, prin rusinea de aici, să scapi de
rusinea de dincolo ” Sf Grigorie de Nazianz

Aducerea aminte a pacatelor – o cale spe a nu le mai repeta „Și păcatul meu
înaintea mea este pururea” Psalm 50

„Cine vrea să se mântuiască cu întrebarea să călătorească”

„Dați-mi duhovnici buni și voi schimba fața pământului” – un mare părinte din
secolul V

Cât de viclean și cât de perfid lucrează diavolul cu noi oamenii. Ne dă mare curaj
atunci când facem păcatul și ne rușinează în momentul în momentul când vrem să
ne spovedim să ne curățim.

„Este rușine care aduce păcate și este rușine care aduce mărire și har” Rușinea
aceasta te face să scapi de rușinea ce va să fie în ziua infricoșată a Judecății

Păcatele trebuie arătate fie aici fie dincolo la ziua Judecății.

Canonul pentru păcate îl primim fie aici în chip vremelnic fie în viața de dincolo
pentru vecie

„În tot ce faci aduți aminte de sfârsitul tău și nu vei păcătui niciodată” Isus Sirah
Cu înclinația spre păcat, se naște genealogic fiecare om muritor de pe acest
pământ.

Conștiința morală=glasul lui Dumnezeu în om

Inima noastră trebuie să devină pământ bun pentru a putea rodi în ea sămânța
credinței în Dumnezeu.

Postul are și un caracter de jertfă pe care noi oamenii o aducem lui Dumnezeu.

Moartea reprezintă plata păcatului.

Sfintele Taine ale Bisericii sunt Taine ale vindecării de păcat și ale dobândirii vieții
veșnice.

„Mare bucurie se face în ceruri când un păcătos se pocăiește” Luca 15, 7

Trebuie să ne fie rușine să mai păcătuim nu să ne pocăim

Dintotdeauna pentru suflet a existat preotul, iar pentru trup învățătorul și medicul.

„Trebuie să te mărturisești cu smerenie, cu multă umilință și cu inimă smerită.”


Nicodim Aghioritul
POLIELEU=multă milă=cântare de laudă formată din psalmii 134, 135, 136

În Sfânta Scriptură, cuvintele frica de Dumnezeu se iau în sens de respect și evlavie