Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

VECHIUL TESTAMENT

COMENTARIU LA PSALMUL 56

COORDONATOR ȘTIINTIFIC

Lect. Univ. dr. Ion REȘCEANU

STUDENT

Cătălin Marian CHIRIȚĂ

An universitar 2019-2020, sem II


1. Miluieşte-mă, Dumnezeule, miluieşte-mă, că spre Tine a nădăjduit sufletul
meu
2. Şi în umbra aripilor Tale voi nădăjdui, până ce va trece fărădelegea.
3. Striga-voi către Dumnezeul Cel Preaînalt, Dumnezeul Care mi-a făcut bine.
4. Trimis-a din cer şi m-a mântuit, dat-a spre ocară pe cei ce mă necăjesc pe
mine.
5. Trimis-a Dumnezeu mila Sa şi adevărul Său şi a izbăvit sufletul meu din
mijlocul puilor de lei. Adormit-am tulburat.
6. Fiii oamenilor, dinţii lor sunt arme şi săgeţi şi limba lor sabie ascuţită.
7. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
8. Curse au gătit sub picioarele mele şi au împilat sufletul meu;
9. Săpat-au înaintea mea groapă şi au căzut în ea.
10. Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea! Cânta-voi şi voi lăuda
slava Ta.
11. Deşteaptă-te mărirea mea! Deşteaptă-te psaltire şi alăută! Deştepta-mă-voi
dimineaţa.
12. Lăuda-Te-voi între popoare, Doamne, cânta-voi ţie între neamuri,
13. Că s-a mărit până la cer mila Ta şi până la nori adevărul Tău.
14. Înalţă-Te peste ceruri, Dumnezeule, şi peste tot pământul slava Ta!
Psalmul 56 descrie durerea unui exilat atunci când se simte persecutat din
pricina credinței în Dumnezeul său. Simțindu-se la capătul puterilor din pricina
capcanelor care i se întind, autorul găsește puterea de a se pune sub protecția
Domnului căruia îi cere să-și manifeste puterea în fața asupritorilor.
  “Mă adăpostesc la umbra aripilor Tale până va trece pericolul”. Sfântul
Grigore de Nissa face o asemănare între primejdia răului și păcat care sunt
caracterizate prin lipsă de consistență: „păcatul e instabil. Nu a fost întemeiat de
Creator. Lucrurile care există în „Cel ce este”, nu își pierd ființa; însă esența
păcatului nu este în ființare; el constă în a nu fi bun. Precum iarba pe un acoperiș,
la fel păcatul nu are rădăcini; poate străluci pentru o clipă însă apoi se ofilește”.
  “Gata este inima mea, Dumnezeule, gata este inima mea!” Sfinții Părinți
interpretează aceste versete în lumina patimilor mântuitoare a Domnului care
manifestă disponibilitatea lui Dumnezeu și dragostea Sa față de oameni. Sfântul
Rufin comentează astfel: „Ei mi-au pregătit moartea, însă inima mea se pregătește
să sufere totul cu un elan generos. Inima celui drept acceptă voința lui Dumnezeu,
pregătindu-și inima pentru împlinirea ei”.
Când ne încredinţăm lui Dumnezeu în mod absolut, putem fi liberi de frică şi
de teamă. Teama, frica, tulburarea şi îngrijorarea sunt bolile cele mai răspândite
din lume. Teama este cel mai mare duşman al omului: teama faţă de moarte, păcat,
boală, viitor şi nesiguranţă. În biblie, oamenii lui Dumnezeu au gustat teama şi
frica. Psalmul 56 este o cântare de laudă a lui David, când filistenii l-au prins la
Gat. Cine era David? Numele lui înseamnă „preaiubit”. Înainte de a fi ales de
Dumnezeu, David era un cioban obişnuit care păştea oile tatălui său; apoi a devenit
păstor spiritual pentru poporul Israel, rege, general, poet, muzician.
Acest Psalm, David l-a scris când era prins de filisteni. În trecut, când David
era băieţandru l-a omorât pe Goliat, filisteanul. De aceea, filistenii au aşteptat să-l
omoare pe David, dar el însuşi a venit la ei. Slujitorii lui Achiş i-au zis: nu este
acesta David, împăratul ţării? Nu este el acela pentru care cântau ei, în joc,
spunând: Saul şi-a bătut miile lui, iar  David zecile lui de mii? Şi David a pus la
inimă aceste cuvinte şi a avut o mare frică de Achiş, împăratul Gatului (1 Sam.
cap21). Pentru a scăpa de această criză, David şi-a schimbat comportarea în faţa lor
şi făcea ca nebunul în mâinile lor; făcea zgârieturi pe uşile porţilor şi lăsa să-i
curgă saliva pe barbă. Şi Achiş a zis slujitorilor săi: vedeţi bine că omul acesta şi-a
pierdut minţile; pentru ce mi-l aduceţi? Oare duc lipsă de nebuni, de mi-aţi adus pe
acesta să facă nebunul în prezenţa mea? Să intre în casa mea? De aceea David a 
scăpat din această criză.
In Psalmul 56 gasim prima referinta cu privire la teama de oameni a
psalmistului, demonstrandu-ne ca si el era alcatuit din acelasi „material” ca oricare
dintre noi, din aceeasi „tarana” cu limitele, slabiciunile si vulnerabilitatile ei.
Insa ceea ce reprezinta lectia de viata pentru noi in acest psalm este
infrangerea acestor temeri, indiferent de originea lor. Desi greu si cu multe
opinteli, urcusul de la frica marturisita de David in acest psalm pana la
abandonarea totala in mainile lui Dumnezeu este real, dovedindu-ne ca se poate
invinge orice teama, indiferent din ce directie vine aceasta. Iar secretul biruintei
fricilor noastre de tot felul nu este altul decat increderea totala in Dumnezeu.
David Il cunoaste bine pe Dumnezeul sau. Vazandu-se incoltit din toate
partile, haituit ca un animal salbatic de propriul sau socru si de proprii sai
concetateni, el stie ca exista un singur loc sigur, o singura inima care ii poate
intelege durerea si ii putea arata compasiune: inima de Tata a lui Dumnezeu.
De aceea, el nu ezita sa faca apel la mila Lui, chiar daca pentru acest gest, pe care-l
face public si in scris, ca marturie pentru posteritate, el devine vulnerabil. Aici se
afla una din marile lectii de viata pe care ni le transmite acest psalm: Indiferent cu
ce probleme te confrunti, indiferent cat de lovit esti de soarta si indiferent ce
atitudine au cei de langa tine fatza de suferinta ta, exista un Izvor al milei, al
indurarii si al compasiunii din care poti bea pe saturate ori de cate ori ai nevoie. Si
acest Izvor nu este altul decat Dumnezeu.
Ca in majoritatea psalmilor care incep in game minore, cu lamentatii si
strigate dupa izbavire, dar care se incheie luminos, in game majore, Psalmul 56 are
si el un final plin de lumina si incredere in Dumnezeu. Cum putem explica aceasta
trecere de la descurajare si strigate dupa ajutor la cuvinte de lauda si incredere
deplina in Dumnezeu ?
Aceasta este puterea transformatoare a rugaciunii. Nu este aceasta si
experienta noastra uneori? Adesea ne plecam genunchii varsandu-ne inima
tulburata si framantata inaintea lui Dumnezeu, dar, pe masura ce Ii vorbim lui
Dumnezeu despre noi si problemele noastre, ceva minunat se intampla cu sufletele
noastre: ne sculam radiind de incredere si pace, convinsi ca Dumnezeu va rezolva
problemele si dilemele cu care ne confruntam.
Da, in aceasta sta puterea rugaciunii de a ne transforma starile sufletesti. Caci
rugaciunea nu-L schimba pe Dumnezeu, ci ne schimba pe noi. Rugaciunea nu-L
apropie pe Dumnezeu de noi, ci ne apropie pe noi de Dumnezeu. Rugaciunea nu
coboara cerul la noi, dar ne ridica pe noi in atmosfera plina de pace si bucurie a
cerului.
În concluzie, David s-a rugat în situaţia grea. Când era prins de filisteni,
David a apucat cuvântul lui Dumnezeu; David a crezut că Dumnezeu este pentru el
şi de partea lui. Oamenii lui Dumnezeu se roagă şi se încred în Dumnezeu. Omul
care se încrede în Dumnezeu, apucă cuvântul lui Dumnezeu. Chiar situaţia în care
nu putea să se laude cu Dumnezeu şi cu cuvântul, se laudă cu Dumnezeu. Chiar
dacă situaţia nu s-a schimbat, datorită cuvântului care se va împlini, se laudă cu
Dumnezeu. Omul care se încrede în Dumnezeu, crede că Dumnezeu cunoaşte toată
situaţia şi lacrimile lui.