Sunteți pe pagina 1din 4

UNIVERSITATEA DIN CRAIOVA

FACULTATEA DE TEOLOGIE ORTODOXĂ

VECHIUL TESTAMENT

COMENTARIU LA PSALMUL 58

COORDONATOR ȘTIINTIFIC

Lect. Univ. dr. Ion REȘCEANU

STUDENT

Cătălin Marian CHIRIȚĂ

An universitar 2019-2020, sem II


Către mai-marele cântăreţilor.
„Nu nimici”. O cântare de laudă a lui David
 
1. „Oare tăcând faceţi voi dreptate? Oare aşa judecaţi voi fără părtinire, fiii
oamenilor?
2. Dimpotrivă, în inimă săvârşiţi nelegiuiri; în ţară puneţi în cumpănă silnicia
mâinilor voastre.
3. Cei răi sunt stricaţi încă din pântecele mamei lor, mincinoşii se rătăcesc
odată cu ieşirea din pântecele mamei lor.
4. Au o otravă ca otrava unui şarpe, ca otrava unei aspide surde, care îşi astupă
urechea,
5. care n-aude glasul vrăjitorilor, glasul fermecătorului celui mai iscusit.
6. Dumnezeule, zdrobeşte-le dinţii din gură! Smulge, Doamne, măselele
acestor pui de lei!
7. Să se risipească întocmai ca nişte ape care se scurg! Săgeţile pe care le-
aruncă ei să fie nişte săgeţi tocite!
8. Să piară ca un melc care se topeşte umblând; să nu vadă soarele, ca
stârpitura unei femei!
9. Înainte ca oalele voastre să simtă focul de spin verde sau uscat, îl va lua
vârtejul.
10. Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; îşi va scălda picioarele
în sângele celor răi.
11. Şi atunci oamenii vor zice: „Da, este o răsplată pentru cel fără prihană! Da,
este un Dumnezeu care judecă pe pământ!”

În Psalmul 58, David, omul lui Dumnezeu, vorbește despre relațiile dintre
oameni, relații ce sunt adesea guvernate de: calomnie, clevetire, competiție,
corupție. Aceasta este lumea în care a trăit David, aceasta este lumea în care trăim
și noi.
Psalmul 58 este o descriere plină de metafore a lumii în care traia David. O
lume a oamenilor puternici, care se considerau zei, o lume a celor care păreau a fi
arbitrii istoriei, controlând destinele oamenilor de rând, o lume în care domnea
nedreptatea din varful piramidei până la baza ei. În cuvinte pline de sarcasm,
psalmistul aruncă o provocare tuturor judecătorilor nedrepti, tuturor celor puternici
care uită că deasupra lor privegheaza Dumnezeu, adevăratul și supremul Judecător.
Psalmul este una din cele mai agitate creații ale lui David, întreaga lucrare fiind o
țesătură de imprecații izvorate dintr-un accentuat spirit al dreptății. Fiecare verset
este străbătut de dorința fierbinte a autorului de a se face dreptate în lumea în care
trăia. Indignarea lui față de nedreptățile pe care le vedea la fiecare pas atinge cote
înalte, până acolo încât să dorească declanșarea răzbunării divine împotriva tuturor
acestor nelegiuiți cu gulere albe. David își  manifestă bucuria nedisimulată că într-
o bună zi Dumnezeu va face dreptate.
Cei care trebuiau să fie pionierii dreptătii comiteau un dublu păcat. Pe de o
parte, comiteau un sacrilegiu față de Dumnezeu, Judecătorul cel drept, pe care nu-
L luau in considerare atunci când luau decizii. Pe de altă parte, acești judecători
nedrepți comiteau o crimă socială față de semenii lor, pe care-i manipulau în
funcție de propriile lor interese.
Psalmul prezintă un contrast evident între judecătorii nedrepți de pe pământ
si Dumnezeu, Judecătorul cel drept din cer. Ca și in cazul altor psalmi, limbajul
folosit este colorat, specific Orientului, exprimând marele adevăr că ticăloșia
omului nelegiuit nu poate perverti dreptatea lui Dumnezeu. Aceasta era lumea în
care trăia David. Dar oare lumea noastră este diferită de a lui ? Nu domneste și
astăzi nedreptatea? Nu trăim și noi într-o lume cu valorile răsturnate în care câștigă
cei mai tari și mai vocali? Toate acestea însă până într-o zi, când Dumnezeu va
spune: „Destul !” și va trage linia, întocmind „nota de plată” fiecărui om.
De aceea, Psalmul 58, desi a fost scris cu circa trei milenii în urmă, este cât
se poate de actual. Rugăciunea înălțată de inima frântă și rănită a psalmistului
poate deveni rugăciunea tuturor celor oprimați și nedreptătiti din toate timpurile.
În Psalmul 58 David se ocupă în principal de sistemul juridic din Israel, de
acel segment social atât de expus tentației corupției și inechității. Nu știm dacă
interpelările pline de sarcasm ale psalmistului au dat roade, însă ele ramân ca o
mustrare și un avertisment pentru judecătorii din toate veacurile.
Întrebările psalmistului adresate judecătorilor din țară sunt retorice și ironice
în același timp. Fiind desemnați de Dumnezeu să cântărească dreptatea între
oameni, acești judecători pun în cumpănă silnicia, violența. Nu știm ce fapte
nelegiuite concrete avea în vedere David când a scris acest psalm, însă este evident
că în sânul acestei categorii sociale se instalase falsul simțământ că sunt zei.
Ceea ce ne frapează în această pildă nu este în primul rând nedreptatea
judecătorului. În general oamenii își ascund fărădelegile, fie de rușine, fie de teama
consecințelor. Însă aici avem de-a face cu o nedreptate afișată, nedisimulată. Însuși
judecătorul nedrept recunoaște fără jenă: „de Dumnezeu nu mă tem și de oameni
nu mă rușinez” ( vers. 4 ).
Aceasta este atitudinea celui care, dându-L pe Dumnezeu la o parte, se
așează el în locul Lui, împărțind dreptatea ( sau mai corect: nedreptatea ) după
bunul său plac.
Psalmul 58 se încheie cu o veste bună pentru toți cei oprimați, pentru toți cei
care au avut parte în această viață de „erori judiciare” din partea unor oameni care
s-au crezut zei: „Cel fără prihană se va bucura la vederea răzbunării; își va
scălda picioarele în sangele celor răi. Și atunci oamenii vor zice: „Da, este o
răsplată pentru cel fără prihană. Da, este un Dumnezeu care judecă pe
pământ !” ( vers.10.11 ).