Referat : Aparitia dansului si a coregrafiei

Student : Lungu Valentin

 Apariția dansului și a coregrafiei

Dansul a existat inca din cele mai vechi timpuri. Inca din epoca primitiva cand
oamenii nu aveau nici unul din mijloacele de trai fara de care nu s-ar putea concepe
viata civilizata de astazi, dansul era o parte a vietii lor. Subiectul dansurilor
primitive erau anotimpurile, etapele vietii omului, perioadele de vegetatie sau ale
dezvoltarii unui trib sau perioadele istoriei mitice. Dansurile marcau momentele
importante ca nasterea, intrarea in trib, maturizarea, adolescenta, casatoria, copiii si
momentul mortii. Aceste anotimpuri umane isi au corespondenta in roata solara,
timpul propice pentru plantat sau recoltat, echinotiul, solstitiul, iarna, renasterea
naturii etc. Istoria tribului insasi da multe ocazii de dans si cantec, legate de viata
cu zi cu zi, plante, vanatoare, razboaie, victorii, miracole, venerarea stramosului
Totem.

Cele mai multe dansuri de grup de astazi au fost la origini rituri ceremoniale
grupate in jurul aspectelor de baza ale existentei umane : hrana, sexualitate si
legaturi cu lumea spiritelor. Pentru oamenii primitivi, dansul era o expresie formala
a religiei sau superstitiei. Cand dansul a abandonat formele primitive,
pantomimice, incetand sa mai fie specific legat de recolte, razboi, initieri sau
religie, a devenit pura interactiune sociala cu simplul scop al implicarii
participantilor.

Dansul este o creaţie expresivă și profundă a poporului, o reflectare artistică

emoţională specifică vieţii sale multiseculare.Oamenii au dansat de mii de ani -
figuri de dansatori apar in picturile rupestre din Europa si Africa, datand din
timpuri preistorice. Multe dansuri primitive sunt inca populare si astazi, fiind
corelate cu ceremonii religioase sau superstitii. Dansul englez morris se bazeaza pe
vechi ritualuri razboinice, iar dansatorii voodoo din Haiti intra in transa in timp ce
cheama spiritele. Expresivul dans dramatic al vechilor greci a avut o influenta de
lunga durata asupra culturii Vestului. Dansurile de societate, unde sunt respectate
seturi de pasi, au aparut cu multe secole in urma. Dansul Bugaku din Japonia a
aparut in secolul al VII-lea. In Europa medievala, dansurile de societate erau
populare la curtile regale. Multe erau adaptari are dansurilor populare ale
oamenilor obisnuiti. In secolul al XV-lea existau deja profesori de dans care predau
ultimele dansuri aparute.

Izvoarele dansului moldovenesc îşi au începutul în trecutul îndepărtat, la traci şi

geto-daci. Mai multe obiceiuri rituale din antichitate sînt legate de intrarea într-o
stare specifică prin intermediul dansului. Clasificicînd dansurile, putem menţiona
dansul mimetic utilitar, ce acompania munca omului, apoi dansurile ritualice, care
erau însoţite de cîntece, aveau mişcări ritmate şi de regulă se dansau pe loc deschis
în poiene, pe cîmpii. Astfel de dansuri erau interpretate de 7, 9, 11... persoane, sau
de un alt număr impar de dansatori, ceea ce avea un sens sacral pentru strămoşii
noştri. Mai tîrziu dansul ludic (animalier), care imita animalele sau diverse scene
dintre îndrăgostiţi etc. şi abia în neolitic putem vorbi de dansul arhaic − hora, care
a însemnat în acea epocă şi sociabilitatea colectivă şi constituirea acelei matrice
arhetipale a formelor cinetice ale dansului de mai tîrziu. Printre cele mai cunoscute
dansuri ritualice moldoveneşti pot fi amintite „Căluşarii”, „Drăgaica”, dansuri
care au rădăcini adînci în istoria culturii poporului nostru.

Din cele mai vechi timpuri viaţa cotidiană a poporului a fost însoţită de dansurile
de colectivitate, în care s-a reflectat cu o putere deosebit de mare  energia
emoţională a moldovenilor – „Hora”, „Sîrba”, „Bătuta”, „Brîul”, „Învîrtita”,
„Trei lemne”, etc.La timpul său dansurile ca „Ruseasca”, „Bulgăreasca”,
„Armeneasca”, „Țîgăneasca” au fost preluate de la  bulgari, ruşi, armeni şi
ţigani. Împrumînd elementele şi ritmurile separate din la dansurile altor popoare,
moldovenii le interpretau în felul lor – cu mult foc, vioiciune şi într-un mod cu
totul special. Nici unul dintre popoarele sus-numite nu mai are dansuri similare, iar
dacă le au, acestea se numesc dansuri moldoveneşti. Pentru diferite perioade
istorice sînt caracteristice anumite genuri ale dansului.

Evului Mediu îi sunt caracteristice dansurile colective, „de lanţ”, „de cerc”, pe cînd
în epoca Renaşterii devin populare dansurile solo bărbăteşti. La fel, este
caracteristică răspîndirea dansurilor libere în perechi.

În epoca feudală este răspîndit aşa-numitul  „Joc rural” la moldoveni, care a fost
apoi dansat şi de nobilime, transformîndu-se în  „Joc popular” – dans popular.

Cea mai largă răspîndire a primit-o dansul „hora” (în bulgară „хоро”), ce provine
de la grecescul „choros” şi care conform unor mărturii − este cel mai vechi dans
din Moldova. Însă la începutul secolului al XIX-lea, „hora” nu era numai un
simplu dans, cuvîntul capătă o nouă conotaţie însemnînd şi un fel de serbare,
festivitate cu specific popular („Hora satului”). Hora nu are un final bine
determinat, durata ei depinde de ingeniozitatea dansatorilor, există o mulţime de
variante ale acestui dans în diferite regiuni. Hora poate fi numită conform locului
de unde provine – „Hora de la Orhei” sau poate purta numele persoanei sau a
evenimentului, în cinstea cărora este interpretată – „Hora miresei”, „Hora Ilenuței”,
„Hora nunţii” ş.a.m.d. Cîteodată cuvîntul „hora” se omite, iar dansul se numeşte
pur şi simplu „Nuneasca”, „Floricica”, etc.

La mijlocul secolului al XIX–lea noţiunea „hora” cu sensul ei general este

înlocuită cu noţiunea „Joc”. Jocul era organizat de un grup de flăcăi. Ei strîngeau
bani şi angajau muzicanţi. În zilele de sărbătoare jocul dura de obicei de dimineaţă 
pînă seara tîrziu.

În secolele al XIX–lea – XX–lea dansurile libere sînt înlocuite cu dansurile de

pereche şi cele de grup. În baza dansului folcloric sînt create variante scenice ale
dansurilor populare, interpretate de către ansambluri de profesionişti. Cele mai
bune dintre ele intră în fondul de aur al coregrafiei naţionale.

Pe parcursul istoriei sale îndelungate dansul în Moldova a suferit mereu

transformări, reflectînd dezvoltarea culturală a Moldovei, însă, şi-a păstrat
elementele sale tradiţionale, care stau astăzi la baza dansului contemporan
moldovenesc.