J.A.Comenius si J.J.

Rousseau
Facultatea de Stiinte ale
Educatiei
PIPP an I
Studenta: Grigoras Simina
Ionela
Ideile pedagogice ale lui J.A.Comenius
Jan Amos Comenius - „părintele pedagogiei”, filosof,
pedagog și teolog
Se naște în 1592 în Cehia fiind fiul unui morar,
rămânând orfan de mic, părinții lui murind în 1604.
Studiază teologia în Cehia și mai apoi în Germania.Se
întoarce în Cehia la 22 și este numit profesor la școala
pe care o absolvise, fiind profund impresionat de
profesorii săi.În 1631 scrie „Poarta limbilor
neacoperite” ce îi conferă faimă și popularitate pe
scară largă.În 1638 a primit o cerere din partea
guvernului Suediei și a călătorit acolo pentru a
elabora o schemă de gestionare a școlilor.A murit în
1670, în Olanda, Amsterdam.
 Viziunea despre copil
Copilul este o "tabula rasa", însă pe care se poate scrie totul.
Să-i învățăm pe toți toate!„Omnes omnia docendos”A educa tineretul cu
precădere înseamnă a îngriji dinainte ca sufletele lor să fie fericite de
stricăciunile lumii și ca semințele onestității plantate în ei să ajungă să
încolțească fericit, prin neîncetate îndemnuri și exemple, apoi ca mințile
să fie pătrunse de cunoașterea adevărată a lui Dumnezeu și a feluritelor
Sale zămisliri. ”Învață-l pe tânăr calea sa și chiar când va îmbătrâni nu se
va abate de la ea!”Omul stă în mijlocul creațiilor lui Dumnezeu, cu mintea
sa limpede, care se poate compara cu o oglindă sferică, atârnată într-o
încăpere și care reflectă imaginea tuturor lucrurilor din jur”.Cui îi este
adresată școala?Tinerilor, de ambele sexe.Copiii nu sunt numai subiectul
adevăratei reînoiri ci și exemplul acesteia.Aceștia sunt în toate mai simpli
și mai capabili să primească leacul pe care îndurarea dumnezeiască o
oferă condiției umane tragice.Nimic nu este mai greu decât să îndrepți
un om rău educat.
 „Cu cât sunt mai fragede, cu atât sunt mai ușor de modelat!”
Formarea omului trebuie să înceapă de la prima vârstă, să fie pregătit pentru
acțiunile vieții înaintea începerii lor.Tineretul trebuie format
laolaltă.Păstrarea ordinii cuvenite a lucrurilor.Materiile de studiu atrag
tineretul dacă sunt adaptate capacității de înțelegere în funcție de
vârstă.Toate școlile funcționează în același timp, materia fiind studiată de toți
în aceeași lună, an, oră.Ambianța școliiȘcoala trebuie așezată într-un loc
liniștit, departe de zgomot și de distracții.În interior: loc plăcut, cameră
luminoasă, curată și împodobită de jur împrejur cu picturi (personalități
marcante sau evenimente istorice).În exterior: teren liber pentru plimbare și
jocuri comune, cât și o grădină în car copiii să poată privi arborii, florile și alte
plante.
 Impărțirea școlii după etape de vârstă și progrese
Școala primei copilării - Școala maternă
Școala celei de-a doua copilării - Școala elementară sau școala limbii materne
Școala adolescenței - Școala latină sau gimnaziu
Școala tinereții - Academia și călătoriile

Viziunea despre profesor

Acesta trebuie să realizeze armonia morală.Trebuie să aprindă în copil dorința
de a ști și de a cunoaște, nu de a-l obliga.Trebuie să aibă metoda de predare ce
să diminueze truda învățării, pentru a nu-i displăcea elevului și să se sperie de
continuarea studiilor.Învățători amabili și blânzi, ce nu-și îndepărtează inimile
prin asprimea lor, ci din contră îi atrag prin afecțiunea lor
părintească.Profesorul trebuie să-l aprecieze pe elevul silitor, să scoată în
evidență avantajele.Dacă ei tratează cu dragoste copiii, reușesc să le
cucerească ușor inimile
 Jean-Jacques Rousseau
Jean Jacques Rousseau este un reprezentant de
primă importanță al pedagogiei filosofice care a
deschis un traseu deosebit de fecund în istoria
pedagogiei.
Figură destul de controversată a epocii luminilor,
Jean Jacques Rousseau a lăsat o imensă bogăție de
idei în perimetrul gândirii pedagogice, devenind unul
dintre stâlpii pedagogiei universale. Adept al
principiului „educației negative”, Rousseau consideră
că rolul educatorului este de a-l păzi și apăra pe copil
de influențele externe venite din partea societății.
Face o duioasă pledoarie pentru întoarcerea la
natură, la resursele funciare ale existenței nealterate
de intervenția oamenilor.
 Lucrarea fundamentală în care se structurează ideile sale pedagogice este
intitulată Emil sau despre educație. Acest adevărat tratat de pedagogie este un
fel de roman, scris într-o manieră literară, eseistică, inconfundabilă, și
cuprinde o prefață și cinci “cărți” sau capitole.Ideile social-politice și cele
pedagogice din opera Emil sau Despre educație, considerată de Goethe drept
„Evanghelia educației naturale”, au generat, pe de o parte, entuziasmul
aderenților, admiratorilor și simpatizanților, pe de altă parte, injurii ale
adversarilor și detractorilor.
Rousseau dorea trecerea de la educatia formala, teoretica si abstracta la una
practica, empirica, deductiva. In cartea despre care vorbesc acum, Rousseau face
referire la nenumarate moduri prin care se pot formula lectii de tipul acesta, din
domenii variate. Pot sa numesc aici discutiile libere pe care le poate avea elevul cu
pedagogul lui privind la soare, la stele, situatii din viata privind proprietatea,
moduri foarte simple prin care se poate obisnui copilul cu intunericul, cu frigul, cu
rutina, toate fiind condimentate cu exemple imaginare dar cat se poate de
realizabile.
 Rousseau consideră că scopul educației constă în formarea unui om sănătos, armonios
dezvoltat din punct de vedere fizic, pe deplin racordat la existența proximă, lipsit de
artificialitate, un om al unui raport echilibrat dintre rațional și sufletesc. Pentru aceasta,
este nevoie să-l scoatem pe Emil din societatea vicioasă și să-l trimitem într-un mediu
natural, la țară. Dacă Aristotel vedea în educație o cioplire, o fasonare a materiei dată, iar
Comenius asemăna educația cu arta grădinăritului, Rousseau o concepe ca o acțiune de
simplă asistare a educatului, acesta având o totală libertate de mișcare. Educația “negativă”
se concentrează asupra acțiunii de excludere a tot ce poate stânjeni dezvoltarea naturală a
copilului.

Rousseau descoperă și
valorizează la maximum
virtuțile copilăriei, deschizând
un orizont nou în istoria Educatorul devine un consilier
pedagogiei și anticipând teze ale și un asistent al copilului ce
curentului “educației noi” din trebuie lăsat să se dezvolte
secolul XX. Adept ale singur, potrivit apetențelor și
principiului educației înclinațiilor originare.
“negative”, consideră că Minimalizând rolul cunoașterii
educația nu trebuie să transmită intelectuale, pedagogul francez
virtutea sau adevărul, ci să accentuează pe rolul intuiției și
păzească inima de viciu și al contactului nemijlocit cu
spiritul de eroare. lucruri și fapte.
Educatorul devine un consilier și un asistent al copilului ce
trebuie lăsat să se dezvolte singur, potrivit apetențelor și
înclinațiilor originare. Minimalizând rolul cunoașterii
intelectuale, pedagogul francez accentuează pe rolul
intuiției și al contactului nemijlocit cu lucruri și fapte.
Ideile pedagogice ale lui J.J.Rousseau au scandalizat pe
mulți contemporani, dar au revoluționat gândirea
psihologică și pedagogică, influențând decisiv orientările:
filantropinistă, școala activă, nondirectivistă, postmodernă.
L-au luat ca model, îndeosebi, Lev N. Tolstoi în crearea
școlii de la Iasnaia Poliana, Rabindranah Tagore în școala
de la Santiniketan, pedagogul suedez Ellen Key, medicul și
pedagogul italian Maria Montessori, dovadă că ideile
filosofului iluminist au răzbătut veacurile și își păstrează și
azi valoarea și actualitatea.