Laboratoare ESN-1 PDF

http://adl.anmb.
ro
© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban

Echipamente și Sisteme de Navigație
http://adl.anmb.ro
Laboratorul 1
Descrierea și exploatarea compasului
magnetic
L1. Descrierea și exploatarea compasului
magnetic
AGENDA

1.1. Descrierea elementelor componente ale
compasului magnetic
1.2. Exploatarea compasului magnetic
12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 3

magnetic
compasului magnetic

▪ Compasul magnetic sau busola magnetică este o aplicaţie a
proprietăţii acului magnetic liber, suspendat în centrul său de
greutate, cu proprietatea de a se orienta către nordul
magnetic.
▪ Cu ajutorul compasului magnetic se determină direcţiile pe mare:

drumuri sau relevmente.
▪ În figura 1 este redată o secţiune generală printr-un compas

magnetic, care are următoarele elemente principale:

▪ roza compasului cu sistemul de ace
magnetice (1);
▪ cutia compasului (2);

▪ sistemul cardanic de susţinere (3);
▪ postamentul compasului (4);
▪ dispozitivul de compensare (5)
format din :
▪ magneţii compensatori
longitudinali B (a);
▪ magneţii compensatori
transversali C (b);
▪ corectorul de bandă (c);
▪ corectorii din fier moale (d);
▪ instalaţia de iluminare (6);
▪ habitaclul (capacul cutiei compasului
- nu este redat în figură).
Fig. 1
12/18/2019
Fig. 2
6

12/18/2019
Fig. 3
7

magnetic
compasului magnetic

▪ Suportul compasului (Fig. 3) poate fi construit şi din lemn şi are
forma unui paralelipiped.
▪ La unele compase este construit dintr-un aliaj amagnetic (silumin)

din siliciu şi aluminiu de formă cilindrică. Indiferent de formă,
suportul se compune din următoarele părţi: corpul (1), baza
inferioară (2), baza superioară (3), dispozitivul de compensare
(4) şi capacul de protecţie (5).
▪ Corpul suportului are în interior dispozitivul de compensare şi se

închide spre pupa cu o uşă (6). Baza inferioară a suportului este
îmbrăcată într-o ramă de cupru cu patru plăci (7) care folosesc la
prinderea în punte prin buloane.
▪ Pentru o fixare mai rigidă, suportul se mai prinde de punte si cu

ajutorul unor vergele (8), prevăzute cu întinzători.
magnetic
compasului magnetic

▪ La partea superioară a suportului este montat un manșon de cupru
(9) numit gâtul compasului, de care se prinde în interior sistemul de
suspensie cardanică al cutiei compasului, printr-un dispozitiv de
amortizare cu resorturi. Tot la acest manşon se instalează fierul
moale de compensare: pe o punte în interior se fixează plăcile de fier
moale pentru compensarea efectului de inducţie al acelor magnetice,
iar în patru orificii practicate în corpul manşonului se fixează două
bare longitudinale din fier moale, pentru compensarea deviaţiei
cuadrantale.
▪ Dispozitivul de compensare constă dintr-un tub vertical de cupru

(4), pe care alunecă două brăţări (10) în care se introduc magneţii
compensatori, iar în interiorul tubului se introduce magnetul
compensator al deviaţiei de bandă, care poate fi ridicat sau coborât
cu un lănţisor.

magnetic
compasului magnetic

▪ Capacul de protecţie (5) numit şi habitaclu, protejează cutia
compasului de intemperii, este realizat din cupru şi poate fi rotit
având nişte role, sau fixat cu ajutorul unor şuruburi. În borduri sunt
două felinare cu ulei (11) folosite la iluminare. Capacul mai este
prevăzut cu trei ferestre pentru iluminare care se pot închide cu
capace (12).

magnetic
compasului magnetic

▪ Roza compasului (Fig. 4) reprezintă elementul sensibil al
compasului magnetic. Ea este formată dintr-un ansamblu de 4 - 6
ace magnetice de lungimi diferite, astfel că tot ansamblul se poate
înscrie pe circumferinţa unui cerc.
▪ Acele sunt paralele între ele şi au nordul situat în aceeaşi parte,

astfel încât alcătuiesc un ansamblu magnetic care este fixat de
fundul unui flotor din material amagnetic. Tot de flotor este fixat un
disc din aluminiu, gradat de la 0° la 360° care în mod impropriu
este denumit roză. Gradaţia nord a rozei (0°) se găseşte în partea
de nord a capetelor acelor magnetice iar axa 0°-180° este axa de
simetrie a sistemului de ace magnetice.

magnetic
compasului magnetic

▪ În partea inferioară a flotorului se găseşte un orificiu tronconic
având la capăt, către partea superioară a flotorului, o ceşcuţă care
este de fapt montura unei pietre dure (safir sau agat) care se
sprijină pe un pivot metalic dintr-un material dur fixat în centrul
cutiei compasului. Flotorul are menirea de a micşora presiunea rozei
pe pivot, reducând astfel fricţiunea dintre roză şi pivot pe timpul
oscilaţiilor rozei.
▪ Flotorul reduce din flotabilitatea negativă a rozei dar nu o reduce

total, astfel că piatra dură din ceşculiţă se sprijină pe pivot, apăsând
pe vârful acestuia cu o forţă de câteva grame. Suspendarea rozei pe
pivot mai este asigurată şi de faptul că prin dispunerea acelor
magnetice pe fundul flotorului, centrul de greutate al ansamblului se
găseşte sub punctul de sprijin.

ŢĂ
LINIA DE CREDIN
ROZA
COMPASULUI

SUSPENSIE
CARDANICĂ
SUSPENSIE
CARDANICĂ
GEAM
SAFIR
FLOTOR
ROZA
MAGNEŢI PIVOT
CAMERĂ DE
EXPANSIUNE
Fig. 4 Figura 5- 517

Figura
Figura
Figura -55- 17
-15
15

12/18/2019
Fig. 5
14

magnetic
compasului magnetic

▪ Cutia compasului (Fig. 6) cuprinde două camere care comunică
între ele prin intermediul unor orificii practicate în placa orizontală
care le separă. În camera superioară, care este camera principală, se
găseşte roza compasului care se sprijină pe pivot care este solidar
cu placa de separaţie. Tot aici se găsesc două reticule verticale,
dispuse pe axa cutiei compasului şi care formează linia de credinţă
în dreptul căreia se citeşte drumul navei. Planul care trece prin cele
două reticule se numeşte planul longitudinal al compasului.
▪ La instalarea compasului la bord se urmăreşte ca planul longitudinal

al compasului să se suprapună cu axul longitudinal al navei. Dacă
acest lucru nu este posibil, se va urmări ca acesta să fie perfect
paralel cu axul longitudinal al navei.

12/18/2019
Fig. 6
16

magnetic
compasului magnetic

▪ În ambele camere se găseşte lichid format din alcool şi apă distilată
(43% alcool şi restul apă). Lichidul are rolul de a asigura stabilitatea
şi liniştirea rozei precum şi micşorarea fricţiunii pe pivot, astfel încât
ansamblul de ace să fie un sistem liber suspendat în centrul său de
greutate. Prezenţa celei de a doua camere se datorează rolului său
de compensator al variaţiei volumului lichidului odată cu variaţia
temperaturii acestuia. Fundul său este o membrană metalică elastică
ce se bombează spre exterior la temperaturi ridicate şi care se
contractă la temperaturi scăzute, astfel că în camera principală
nivelul lichidului rămâne constant. În acest mod este împiedicată
formarea bulelor de aer care ar împiedica citirea indicaţiilor pe roza
compasului.
▪ La partea superioară a cutiei se găseşte un geam care închide etanş
cutia. Geamul este fixat cu ajutorul unui inel gradat numit cerc
azimutal, gradat ca şi roza de la 0° la 360°, cu ajutorul căruia se
pot măsura relevmente prova.
magnetic
compasului magnetic

▪ Cutia compasului are la partea sa inferioară o montură în care este
fixată o greutate de plumb care are rolul de a coborî centrul de
greutate al cutiei faţă de planul de suspendare cu inele cardanice.
Tot aici se găseşte becul instalaţiei de iluminat. Interiorul camerei
superioare este piturat în alb iar reticulele liniei de credinţă în negru.
▪ Sistemul cardanic de susţinere este format dintr-un inel din

material amagnetic pe care se aşează axul orizontal de suspensie al
cutiei compasului, astfel încât cutia îşi poate menţine orizontalitatea
pe ruliu. La rândul său, acest inel are şi el un ax, reprezentat de
două tije scurte care ies în afara lui, coaxiale, care oscilează pe
tangaj pe sprijinul montat pe gâtul suportului compasului. În acest
fel cutia compasului are două grade libertate şi odată cu ea şi roza
compasului care se poate roti liber în jurul pivotului.

magnetic
compasului magnetic

▪ Postamentul compasului este construit dintr-un aliaj amagnetic de
siliciu şi aluminiu numit silumin. La partea inferioară se găseşte o
flanşă de fixare în punte care are practicate pe ea găuri alungite
pentru orientarea suportului în axul navei , conform liniei de credinţă
a cutiei compasului. Între această flanşă şi puntea metalică se
interpune un disc de lemn. Pentru consolidarea fixării postamentului,
acesta se leagă de punte prin intermediul unui sistem de vergele cu
întinzători, orientate oblic faţă de punte, către prova, cu un capăt în
punte şi cu un capăt în nişte ochiuri practicate din turnare în
postament. La partea superioară a postamentului compasului se
fixează un manşon de cupru, numit gâtul compasului, de care se
leagă sistemul de suspensie cardanică al cutiei compasului printr-un
sistem de arcuri şi corectorii de fier moale. Către pupa, postamentul
are o uşă de acces care se păstrează încuiată tot timpul.

magnetic
compasului magnetic

▪ Dispozitivul de compensare este format dintr-un tub vertical
coaxial cu postamentul. Pe acest tub culisează două brăţări pe care
se fixează magneţii compensatori longitudinali (B), iar pe cealaltă
magneţii compensatori transversali (C). Aceste brăţări se fixează în
poziţia dorită prin intermediul unor şuruburi. La partea superioară a
tubului este introdus un alt magnet permanent, legat cu un lanţ din
material amagnetic cu ajutorul căruia se reglează apropierea sau
depărtarea acestuia faţă de roza compasului. Acest magnet se
numeşte corectorul de bandă. Corectorii de fier moale se fixează
de gâtul compasului.
▪ Instalaţia de iluminare este reprezentată de un bec electric, fixat

într-o nişă la partea inferioară a cutiei compasului, a cărui tensiune
alternativă de alimentare trece printr-un potenţiometru care permite
reglarea nivelului de luminozitate a rozei la un nivel convenabil.

magnetic
compasului magnetic

▪ Habitaclul are o formă semisferică şi este confecţionat din cupru. El
este destinat să protejeze cutia compasului de lovituri şi intemperii.
Habitaclul se poate roti liber pe gâtul compasului cu ajutorul unor
role. Pentru observarea rozei şi pătrunderea luminii zilei în interiorul
cutiei compasului, habitaclul are trei ferestre din care una mai mare,
rabatabilă spre observator (timonier) sau către pupa şi două fixe
către prova.
▪ După modul cum sunt instalate la bord, compasele magnetice pot fi:
▪ compase etalon – se dispun pe puntea cea mai de sus, de
regulă deasupra timoneriei, fiind ferite de orice influenţe
magnetice. Aceste compase pot servi şi pentru măsurarea
relevmentelor.
▪ compase de drum – se instalează în timonerie şi servesc pentru
ţinerea drumului de către timonier.
magnetic
compasului magnetic

▪ În epoca modernă s-a creat un tip de compas care reuneşte cele
două feluri de compase în unul singur. Este aşa-numitul compas cu
reflexie (Fig. 7).
▪ Practic există un singur compas magnetic situat în axul navei pe

puntea de deasupra timonieriei. Printr-un sistem de oglinzi şi lentile,
imaginea rozei şi a liniei de credinţă prova este captată şi transmisă
printr-un tub care pleacă de la partea superioară a compasului,
străbate puntea etalon şi intră în timonerie în dreptul timonierului.
▪ Oglinda finală în care se reflectă imaginea rozei în poziţie normală

este fixată de o parte telescopică a tubului de reflexie, astfel că
înălţimea ei deasupra punţii timoneriei se poate regla funcţie de
înălţimea timonierului.

12/18/2019
Fig. 7
23

12/18/2019
Fig. 8
24

magnetic
compasului magnetic

▪ Alidada este un instrument special pentru măsurarea relevmentelor.
Există mai multe tipuri de alidade, la compas se pot folosi alidada
simplă și alidada Kavraiski.
▪ Alidada simplă (Fig. 9) formată din bază (1), vizorul obiectiv (2),
vizorul ocular (3) şi paharul pentru deflector (4). Două proeminenţe
(5) de pe baza alidadei servesc pentru fixare pe cercul azimutal.

12/18/2019
Fig. 9
26

magnetic
compasului magnetic

▪ Vizorul obiectiv constă dintr-o ramă rabatabilă, în interiorul căreia
este întins un fir vertical (6). O altă ramă mai mică (7), tot rabatabilă
prevăzută cu geam de culoare închisă, servește pentru relevarea
aștrilor.
▪ Vizorul ocular (3) de forma unei plăci dreptunghiulare, are o

tăietură verticală. Pe această placă alunecă o ramă (8), de care se
prind două geamuri (9) şi o prismă triunghiulară (10) dispusă într-o
montură. Indicii alidadei sunt decalaţi cu 30° faţă de planul de
vizare, deci şi gradaţiile cercului azimutal sunt decalate faţă de
planul diametral al navei cu 30°, aceasta deoarece vizorii obiectiv şi
oculari acoperă complet cercul azimutal.
▪ Prisma inversează gradaţiile rozei, care se citesc de la dreapta la

stânga. Aceasta constituie principalul dezavantaj al alidadei
obisnuite, deoarece relevmentele compas pot fi citite eronat.
magnetic

▪ Regulile de deservire a compaselor magnetice şi a accesoriilor
acestora sunt următoarele:
1. Cutia compasului care a fost scoasă din funcţiune poate fi
înlocuită cu o altă cutie şi în acest caz, deviaţia nu se schimbă
(se pot produce variaţii ale drumurilor între limitele de 0º2 şi
0º4 din cauza erorilor tehnice ale cutiei noi şi din cauza
schimbării inducţiei acului magnetic în fierul moale).
2. Când se înlocuieşte cutia compasului, trebuie să se verifice
montajul piciorului compasului, dacă planul liniilor de credinţă
ale cutiei compasului corespunde cu planul diametral al navei.
3. Cel puţin o dată pe lună trebuie să se verifice roza compasului la
sensibilitate.
4. Cel puţin o dată la trei luni trebuie să se verifice perioada
oscilaţiilor sistemului magnetic al rozei prin scoaterea ei
artificială din starea de echilibru.

magnetic

5. Bulele de aer care apar în cutia compasului trebuie să fie
îndepărtate.
6. Trebuie să se verifice cât mai des posibil starea izolaţiei
conductorilor electrici, de la iluminatul compasului.
7. Compasele instalate pe punţi trebuie să fie întotdeauna aşezate în
habitacluri şi acoperite cu capoate speciale din pânză de cort.
8. Habitaclul trebuie să fie demontat de pe gâtul piciorului
compasului cu atenţie, astfel încât alidada să nu cadă pe punte.
9. Când nava intră în şantier pentru reparaţia planificată, cutiile de
compas trebuie să fie predate într-un atelier de compase,
pentru examinare şi reparare.
10. În timpul transportării cutiilor de compas trebuie să se
procedeze cu atenţie, fără să fie supuse la şocuri puternice.
11. Toate părţile metalice din interiorul şi exteriorul piciorului
compasului şi magneţii trebuie să fie curate şi unse discret cu
vaselină.
magnetic

12. Fierul (oţelul) moale al piciorului compasului trebuie să fie
vopsit. În nici un caz nu se admite ruginirea fierului (oţelului)
moale.
13. Firul vizorului obiectiv trebuie să fie bine întins şi bine fixat.
14. Înaintea compensării şi determinării deviaţiei, precum şi înainte
de a se face orice observaţie la compas, trebuie să se verifice
poziţia prismei alidadei.
15. La luarea relevmentelor se va verifica dacă cutia compasului
este orizontală.
16. Cel care lucrează lângă compasele magnetice nu trebuie să aibă
la el obiecte confecţionate din oţel.
17. Roza înclinată se va apuca numai de discul de aluminiu şi în nici
un caz de ceşcuţă.
18. Nu se admite atingerea cu degetele a vârfului pivotului.

magnetic

19. Compensarea deviaţiei compaselor magnetice, determinarea
deviaţiei remanente şi întocmirea tabelei de deviaţii trebuie să
se facă cel puţin o dată la şase luni sau:
▪ după fiecare modificare a construcţiei navei, a instalaţiilor
etc., care influenţează masele magnetice;
▪ după o staţionare îndelungată a navei în timpul căreia poziţia
planului diametral al navei nu s-a schimbat faţă de
meridianul magnetic;
▪ după încărcarea unor obiecte confecţionate din fier;
▪ după demagnetizarea navei prin orice procedeu;
▪ după demagnetizarea fără centura de demagnetizare a
corpului navei; mărimea maximă a deviaţiei remanente nu
trebuie să depăşească 3º.
20. Nu se va scăpa jos magnetul de măsurare al deflectorului. Dacă
aceasta se întâmplă la măsurarea forţelor, operaţia trebuie să se
ia de la început.
magnetic

21. Magneţii nu se vor aşeza alături de roze sau de deflector.
22. Magneţii nu se vor aşeza unul lângă altul în contact. Ei se vor
pune în cutii cu polii opuşi în aceeaşi parte.
23. Aparatele magnetice nu se vor ţine în încăperi cu temperatura
peste + 50º C.
24. Magneţii compensatori, longitudinali şi transversali, nu trebuie să
fie apropiaţi unul de altul.
25. Corecţia compasului se va determina cel puţin o dată pe zi,
precum şi la orice ocazie favorabilă.
26. În timpul navigaţiei, coeficienţii B şi C variază, iar coeficienţii A,
D şi E rămân invariabili. O variaţie bruscă a valorii coeficienţilor
A, D şi E, fără cauze evidente, arată că s-au făcut erori la
observare şi calcul.


http://adl.anmb.ro
Laboratorul 2
Compensarea practică a compasului
magnetic
L2. Compensarea practică a compasului
magnetic
AGENDA

2.1. Situațiile când este necesară compensarea
deviațiilor compasului magnetic
2.2. Pregătirea pentru executarea compensării

deviaţiilor compasului magnetic
2.3. Executarea practică a compensării deviaţiilor

compasului magnetic
2.4. Determinarea deviațiilor rămase

magnetic
2.1. Situațiile când este necesară compensarea
deviațiilor compasului magnetic

▪ Deoarece forţele magnetice AλH, DλH şi EλH sunt cauzate de
magnetismul temporar al navei, după compensarea lor nu mai
este necesară refacerea compensării decât în situaţiile când nava
este supusă unor modificări de construcţie.
▪ Remarca este valabilă şi pentru componenta cZ a forţei magnetice

BλH dacă a fost compensată cu corectori de latitudine (bare
Flinders).
▪ Întrucât forţele magnetice BλH şi CλH sunt cauzate de

magnetismul permanent al navei şi sunt variabile funcţie de
influenţa unor factori externi, este necesară refacerea periodică
a compensării deviaţiilor produse de aceste forţe.

magnetic
▪ Operaţia de compensare a deviaţiilor compasului magnetic

trebuie să se execute în următoarele situaţii:
▪ după construcţia navei, la trecerea în exploatare;
▪ după modernizarea navei sau executarea reparaţiilor la corp;
▪ după andocarea navei;
▪ după executarea lucrărilor de sudură electrică la bord (în special
dacă a fost folosit ca legătură de nul, corpul navei);
▪ după staţionarea navei timp îndelungat în acelaşi cap compas;
▪ după demagnetizarea navei;
▪ după montarea unor noi instalaţii, armament sau tehnică de
luptă;
▪ după încărcarea (descărcarea) navei cu mărfuri din fier;
▪ întotdeauna când în urma controalelor de deviaţie se constată că
acestea au valori mai mari de 5°÷6°.

magnetic
▪ Observaţii:

▪ Dacă valorile deviaţiilor depăsesc 5°÷6° compensarea este
obligatorie deoarece tabla de deviaţii întocmită pentru Dc din 10° în
10° nu mai corespunde preciziei cerute la interpolări pentru
drumurile intermediare cuprinse între aceste valori (interpolarea este
liniară, în timp ce deviaţia variază neliniar pentru valori ale sale mai
mari de 5°÷6°).
▪ Dacă deviaţiile au valori mai mici de 5° nu este necesară

compensarea, ci se întocmeşte o nouă tablă de deviaţii.

magnetic
2.2. Pregătirea pentru executarea compensării
deviaţiilor compasului magnetic

▪ Toate instalaţiile de la bordul navei se pun la poziţia de marş (bigile
în axul navei, capacele de la magazii închise, tunurile în ax, etc.);
▪ Se închid porţile etanşe şi uşile;
▪ Motoarele principale şi auxiliare se pun în funcţiune;
▪ Instalaţiile de iluminare de la bord și luminile de navigaţie se
conectează pentru iluminatul pe timp de noapte;
▪ Se aduce nava în asietă dreaptă;
▪ Se îndepărtează din jurul compasului obiectele din fier dacă nu au
post fix;
▪ Se verifică compasul magnetic (orientarea liniei de credinţă,
stabilitatea fixării în postament, funcţionarea instalaţiei de iluminare,
fixarea dispozitivului de compensare, etc.);
▪ Se pregătește trusa cu magneţii de compensare;

magnetic
▪ Se scot magneţii existenţi în dispozitivul de compensare (se pun la

zero la tipurile de compas care le au permanent în stare de fixaţie);
▪ Se introduce corecţia la corectorul automat al erorii de viteză (dacă
girocompasul este prevăzut cu corector);
▪ Se întocmesc tabelele pentru convertirea drumurilor magnetice,
folosind girocompasul cu corector automat al erorii de viteză (Fig. 1).

Formular pentru convertirea drumurilor Fig. 1

unde: d – declinaţia magnetică din hartă, actualizată;
A – corecţia constantă a girocompasului și se determină la
trecerea printr-un aliniament.
magnetic
2.3. Executarea practică a compensării deviaţiilor
compasului magnetic

▪ Operaţiunile pentru executarea practică a compensării compasului
magnetic sunt identice, atât la desfăşurarea activității într-un poligon
special amenajat, cât şi în cazul ieşirii pe mare (diferă numai
procedeele de luare a drumurilor magnetice).
▪ Dacă starea mării depăşeşte gradul 3–4, compensarea nu se

execută.
▪ Succesiunea operaţiilor pentru executarea compensării este

următoarea:

magnetic
2.3.1. Compensarea deviaţiei de bandă produsă de forţa
JλH

▪ A. Cu balanţa magnetică:
▪ se iese cu balanţa magnetică la mal la distanţă de 50 m faţă de
navă sau alte mase metalice;
▪ se orientează balanţa magnetică cu capătul nordic pe o direcţie
cât mai apropiată de direcţia nord magnetic, se pune cutia
balanţei în poziţie orizontală folosind bula de nivel;
▪ se deplasează cursorul de pe acul magnetic pentru aducerea
magnetului în poziţie orizontală (linia de referinţă de pe magnet
să se suprapună cu cea de pe prismă);
▪ se citeşte gradaţia de pe magnet în dreapta cursorului şi se
înmulţeşte valoarea respectivă cu 0,85 pentru compasul etalon
sau cu 0,75 pentru compasul de drum;
▪ se aduce balanţa magnetică la bord, se iese cu nava pe mare sau
în poligon;

magnetic
▪ se orientează nava în drum magnetic 90° sau 270°;

▪ se scoate cutia compasului magnetic din suspensia cardanică;
▪ se mută cursorul de pe magnetul balanţei la gradaţia obţinută
prin înmulţirea celei citite la uscat cu 0,85 pentru compasul
etalon sau cu 0,75 pentru compasul de drum;
▪ se instalează balanţa în locul cutiei compasului magnetic cu
capătul nordic al magnetului spre nord şi cu centrul magnetului în
locul centrului rozei;
▪ se aduce balanţa în poziţie orizontală după bula de nivel;
▪ se manevrează magnetul corector de bandă în sus sau în jos
până se aduce magnetul balanţei în poziţie orizontală;
▪ se fixează magnetul corector de bandă;
▪ se montează cutia compasului în suspensia cardanică.
▪ Atenţie: magnetul corector de bandă nu se apropie faţă de
cutia compasului magnetic la distanţă mai mică de 60 cm. În
cazul în care magnetul folosit nu poate face compensarea respectând
această cerinţă, se înlocuieşte cu unul mai mare.
magnetic
▪ B. Prin bandarea navei:

▪ Procedeul se aplică dacă nava este acostată într-un drum
magnetic apropiat de 0º sau 180º.
▪ se aduce nava în asietă dreaptă;
▪ la un obiect cât mai îndepărtat, se măsoară relevmentul compas,
se notează acest relevment și relevmentul prova corespunzător;
▪ se bandează nava cu 8°-10° într-un bord;
▪ se verifică alidada să fie aşezată la gradaţia corespunzătoare
relevmentului prova măsurat în poziţia de asietă dreaptă a navei;
▪ se manevrează magnetul corector de bandă în sus sau în jos
până se aduce în dreptul firului reticular gradaţia de pe roză
corespunzătoare relevmentului compas măsurat în poziţia de
asietă dreaptă;
▪ se fixează magnetul corector de bandă.

magnetic
▪ C. Stabilizarea rozei compasului magnetic pe mare rea:

▪ Procedeul se aplică atunci când din cauza balansului navei roza
compasului magnetic devine instabilă în meridian.
▪ se orientează nava într-un drum apropiat de 0° (180°);
▪ se observă gradaţia de pe roză în dreptul liniei de credinţă când
nava este pe chilă dreaptă;
▪ când nava se bandează, se manevrează corectorul de bandă
pentru a menţine în dreptul liniei de credinţă gradaţia de pe roza
citită în poziţia navei pe chilă dreaptă;
▪ se repetă operaţia de mai multe ori corelând ţinerea drumului de
către timonier cu stabilizarea rozei;
▪ se fixează magnetul corector de bandă.

magnetic
2.3.2. Compensarea deviaţiei produsă de forţa magnetică
BλH cu magneţi permanenţi longitudinali

▪ Deviaţia produsă de forţa magnetică BλH se compensează numai
cu magneţi permanenţi la navele care navigă într-o arie geografică
restrânsă şi cu magneţi permanenţi şi compensatori de
latitudine (bare Flinders) la navele care execută deplasări la
distanţe mari.
▪ Se orientează nava în Dm = 90° (270°);
▪ Se aşteaptă 5–10 minute stabilizarea rozei în meridian; se observă
deviaţia şi în funcţie de aceasta se aleg din trusă doi magneţi
identici, de mărime proporţională cu deviaţia observată;
▪ Se introduce unul din magneţi în poziţie longitudinală pentru
montare, astfel: dacă gradaţia 90° (270°) a rozei se apropie de linia
de credinţă polaritatea este corectă (se reţine roşu sau negru spre
prova);
▪ Se fixează cei doi magneţi simetric în brăţară (polii în acelaşi sens)
cu polaritatea stabilită anterior;

magnetic
▪ Se verifică poziţia tubului central, indicele de pe acesta să fie exact

în axa longitudinală a navei;
▪ Se culisează brăţara cu magneţi longitudinali în sus sau în jos până
se aduce în dreptul liniei de credinţă gradaţia 90° (270°) de pe roză;
▪ Se fixează brăţara pe tubul central (ghidul brăţării să fie introdus în
canalul de pe tub);
▪ Fără a modifica poziţia brăţării cu cei doi magneţi longitudinali, se
orientează nava în drumul magnetic opus Dm = 270° (90°);
▪ Se aşteaptă 5–10 minute stabilizarea rozei în meridian, după care se
observă valoarea deviaţiei, pe baza valorii deviaţiei observate se
determină gradaţia de pe roză care corespunde jumătăţii valorii;
▪ Se culisează din nou brăţara cu magneţi longitudinali în sus sau în
jos până ce se aduce în dreptul liniei de credinţă gradaţia de pe roză
corespunzătoare jumătăţii valorii deviaţiei (determinată anterior);
▪ Se fixează brăţara cu magneţi longitudinali și se notează pe capacul
suportului compasului magnetic gradaţia de pe tubul central în
dreptul căreia a fost fixată brăţara, polaritatea montării (roşu sau
negru spre prova) şi tipul de magneţi folosiţi.
magnetic
CλH cu magneţi permanenţi transversali

▪ Se orientează nava Dm = 0°(180°);
▪ Se aşteaptă 5–10 minute pentru stabilizarea rozei în meridian;
▪ Se observă mărimea deviaţiei şi funcţie de aceasta se aleg din trusă
doi magneţi identici şi de mărime proporţională cu deviaţia
magnetică observată;
▪ Se introduce unul din magneţi sub cutia compasului în poziţie
transversală şi se determină polaritatea montării astfel: dacă
gradaţia 0° (180°) a rozei se apropie de linia de credinţă, magnetul
introdus are polaritatea de montare corectă (se reţine roşu sau negru
spre dreapta);
▪ Se fixează simetric cei doi magneţi în brăţara de pe tubul central;
▪ Se roteşte brăţara pentru a aduce magneţii în poziţie transversală cu
polaritatea stabilită anterior;
▪ Se verifică poziţia tubului central, semnul de pe acesta să fie exact în
axa navei;
magnetic
▪ Se culisează brăţara cu magneţi transversali în sus sau în jos până se

aduce în dreptul liniei de credinţă gradaţia 0°(180°) a rozei, după
care se fixează brăţara;
▪ Fără a modifica poziţia brăţării cu cei doi magneţi transversali, se
orientează nava în drumul magnetic opus 180º(0º), giraţia se
execută lent;
▪ Se aşteaptă 5–10 minute pentru ca roza să se stabilizeze şi se
observă deviaţia;
▪ Pe baza deviaţiei observate se stabileşte gradaţia de pe roză care
corespunde jumătăţii valorii deviaţiei;
▪ Se culisează din nou brăţara cu magneţii transversali în sus sau în
jos până se aduce în dreptul liniei de credinţă gradaţia de pe roză
corespunzătoare jumătăţii valorii deviaţiei;
▪ Se fixează brăţara cu magneţii transversali şi se notează pe capacul
suportului compasului magnetic gradaţia de pe tubul central în
dreptul căreia este fixată brăţara, polaritatea de instalare a
magneţilor (roşu sau negru spre dreapta), precum şi tipul de
magneţi folosit.
magnetic
▪ Atenţie: este interzisă apropierea brăţării cu magneţi faţă de roza
compasului, la o distanţă mai mică de trei ori lungimea magneţilor

folosiţi la compensare (în caz de nevoie se repetă operaţia de
compensare folosind magneţi mai mari), cerinţa este impusă pentru
a evita magnetizarea prin influenţă a compensatorilor de fier moale
de către magneţii permanenţi folosiţi.

DλH cu corectori de tip D
▪ Se iau succesiv drumurile magnetice cardinale şi intercardinale, se

aşteaptă în fiecare drum 5–6 minute, după care se determină
valoarea deviaţiei pentru fiecare drum în parte cu relaţia:
Dm = .........
− Dc = ...........
 = ......
magnetic
▪ Se calculează valoarea coeficientului aproximativ D cu relaţia:
 NE + SW − (SE +  NW )

D=
4
▪ Dacă valoarea coeficientului D rezultată din calcul este mai mică de
±2º, operaţia de compensare a compasului magnetic se consideră
încheiată.
▪ Dacă D > ±2º se compensează deviaţia produsă de forţa magnetică

DλH astfel:
▪ se determină gradaţia de pe roză corespunzătoare deviaţiei fără
valoarea coeficientului D astfel: în drumurile magnetice NE şi SW
gradaţia este dată de relaţia Dc + D, iar în drumurile magnetice
SE și NW de relaţia Dc – D, drumul compas este cel notat la
orientarea navei în drumurile magnetice şi care a fost folosit la
calculul δNE, δSE, δSW, δNW;

magnetic
▪ se orientează nava într-un drum magnetic intercardinal (de

regulă ultimul drum avut pentru determinarea deviaţiei);
▪ se manevrează corectorii de tip D până se aduce în dreptul liniei
de credinţă gradaţia de pe roză stabilită pentru drumul magnetic
respectiv (dacă corectorii sunt bare longitudinale se aleg cei cu
mărimea mai apropiată de valoarea coeficientului D);
▪ se fixează corectorii;
▪ se iau succesiv celelalte drumuri magnetice intercardinale pentru
a verifica corectitudinea operaţiei (în dreptul liniei de credinţă
trebuie să vină gradaţiile de pe roză calculate, se admit toleranţe
de ±0º5 , în caz contrar operaţia se repetă de la început).
▪ Funcţie de tipul compasului magnetic corectorii de tip D pot fi de mai

multe tipuri:
▪ bare din fier moale longitudinale;
▪ bare din fier moale transversale;
▪ sfere din fier moale.

magnetic
▪ Corectorii din fier moale trebuie să fie aleşi şi instalaţi astfel ca

magnetizarea lor prin influenţă să fie făcută numai de magnetismul
terestru, nu şi de magneţii rozei sau de magneţii permanenţi folosiţi
la compensarea altor forțe magnetice.
▪ Odată realizată, compensarea deviaţiei cuadrantale rămâne

valabilă timp îndelungat, indiferent de zonele geografice unde
navigă nava.
▪ Calitatea execuţiei compensării deviaţiilor va fi apreciată după

valoarea coeficienţilor B şi C rămaşi, astfel:
▪ compensarea este bună dacă valorile coeficienţilor B şi C rămași
sunt cuprinși între ±1° ÷ ±3°;
▪ compensarea este nesatisfăcătoare dacă valorile coeficienţilor B
şi C rămaşi sunt mai mari de ± 5°.

magnetic

AλH
▪ Forța magnetică AλH produce deviația circulară A, constantă.
▪ Pentru compasurile magnetice situate în axa longitudinală a navei
forța AλH este mică sau nulă, ca urmare această forţă nu se
compensează, ci se corectează instalarea compasului în axul navei la
bord.

EλH
▪ Forța magnetică EλH este de regulă mică sau nulă la compasurile
magnetice instalate în axa longitudinală a navei şi de aceea nu se
compensează.
▪ În cazul când este necesară compensarea acestei forte magnetice se

folosesc corectorii de tip D montaţi la compensarea forţei magnetice
DλH, dar instalaţi asimetric.

magnetic
2.4. Determinarea deviațiilor rămase

▪ Prin compensarea compasului magnetic, chiar dacă operația a fost
executată cu mare precizie, practic nu se pot anula complet
deviațiile.
▪ După executarea compensării este necesară determinarea mărimii

deviaţiilor rămase şi întocmirea tablei de deviaţii a compasului
magnetic astfel ca acesta să fie folosit corect la orientarea pe mare.
▪ Întocmirea unei noi table de deviaţii se impune şi atunci când la

controalele de deviaţii ce se fac sistematic se constată neconcordanţe
mai mari de 050 între deviaţiile observate şi cele înscrise în tablă.
▪ În toate situaţiile, deviaţiile înscrise în tablă nu trebuie să

depăşească valorile de 5°÷6°, în caz contrar se execută
compensarea deviaţiilor compasului magnetic.

magnetic
▪ Cauza pentru care valorile deviațiilor din tablă nu trebuie să

depășească mărimea de 5°÷6°, este aceea că valorile deviațiilor
înscrise în tablă sunt corespunzătoare drumurilor compas din 10° în
10°, pentru drumurile intermediare valorile deviațiilor fiind scoase
prin interpolare liniară.


http://adl.anmb.ro
Laboratorul 3
Proprietăţile giroscopului liber.
Mişcarea aparentă a axului principal
al giroscopului liber
L3. Proprietăţile giroscopului liber. Mişcarea
aparentă a axului principal al giroscopului liber
AGENDA

3.1. Proprietățile giroscopului liber
3.2. Mișcarea aparentă a axului

principal al giroscopului liber
3.3. Mișcarea aparentă a axului

principal al giroscopului liber – în
emisfera sudică

3.1. Proprietățile giroscopului liber

▪ Giroscopul este un corp greu, omogen şi simetric cu un punct
fix – O, căruia i s-a imprimat o viteză unghiulară foarte mare în
jurul axei de simetrie Ox, și este suspendat în centrul de simetrie
O cu ajutorul unui sistem cardanic ce permite schimbarea direcţiei
axei Ox în spaţiu.
▪ Torul este elementul principal al giroscopului şi reprezintă un

disc cu masa distribuită uniform spre periferie, care se roteşte în
jurul axei de simetrie Ox, numită axă principală.
▪ Giroscopul cu trei grade de libertate al cărui centru de

greutate coincide cu centrul de suspensie se numeşte giroscop
compensat, iar dacă asupra lui nu acţionează forte exterioare se
numeşte giroscop liber (Fig. 1).

z Fig. 1
Torul giroscopului
Inel cardanic vertical

y
Inel cardanic
orizontal
x y
Axa principală

z Fig. 2

O
K
x
Momentul cinetic K defineşte complet giroscopul

3.1.1. Inerția (stabilitatea) giroscopului liber

▪ Inerția reprezintă proprietatea axului principal al giroscopului
liber de a-şi păstra direcţia fixă în spaţiul interstelar.
▪ Întrucât examinăm un giroscop liber, momentul rezultant al forţelor

exterioare este zero şi deci, conform teoremei momentului cinetic:
dK
= M = 0  K = const.
dt
▪ Se admite că în momentul inițial, torului i-a fost imprimată numai
viteza unghiulară w a rotației proprii, al cărei vector coincide cu axa
Ox. În acest caz este valabil:
K = J  w = const.
▪ Din această expresie rezultă că vectorul w şi deci axa principală de
rotaţie a giroscopului liber îşi menţine constantă direcţia dată
iniţial în spaţiu.
Fig. 3
z y

R
O
K
F x

3.1.2. Precesia giroscopului liber (efectul giroscopic)

▪ Precesia este proprietatea axului principal al giroscopului de
a se deplasa într-un plan perpendicular pe planul forţelor
exterioare.
▪ Se consideră un giroscop suspendat în centrul de suspensie (Fig. 4).

Se presupune că asupra giroscopului acţionează forţă exterioară F
aplicată într-un punct A de pe axa principală de rotaţie Ox în planul
Oxz. Momentul acestei forțe în raport cu punctul fix O va fi M al
cărui scalar este M = Fd, unde d fiind distanţa OA.
▪ Viteza unghiulară de precesie (wp) este orientată după axa Oz, deci
giroscopul va executa o mişcare de precesie în planul Oxy.
▪ Sensul precesiei se determină cu o regulă practică: momentul

cinetic al giroscopului tinde să se suprapună, pe drumul cel
mai scurt, peste momentul rezultant al forţelor exterioare.

z Fig. 4

wp M
O
A V
K
F
x

3.1.3. Nutația giroscopului liber

▪ Nutația reprezintă mișcarea axului giroscopului sub influența
unui moment care acționează în permanență (Fig. 5).
▪ Oscilaţiile executate de axa giroscopului se numesc oscilaţii de

nutaţie sau nutaţie; polul giroscopului descrie spire (caneluri)
mişcându-se în direcţie perpendiculară pe planul forţei.
▪ Înălţimea acestor caneluri este egală cu dublul amplitudinilor

oscilaţiilor de nutaţie, mărimile lor sunt invers proporţionale cu
pătratul momentului cinetic, din acest motiv atât amplitudinea cât
şi perioada sunt foarte mici, motiv pentru care nutaţia se
neglijează în studiul aparatelor giroscopice.

12/17/2019
K

Fig. 5
11

3.2. Mișcarea aparentă a axului principal al
giroscopului liber

▪ Pământul execută o mişcare de rotaţie diurnă în jurul axei polilor cu
viteza unghiulară wt (Fig. 6, Fig. 7).
▪ Conform dinamicii corpului solid, orice punct de pe suprafaţa
Pământului are aceeaşi viteză unghiulară de rotaţie dispusă
pe o axă paralelă cu axa Pământului în punctul de latitudine j.
▪ Vectorul wt se descompune în două componente:
▪ una orizontală ( wo) dispusă pe direcţia N – S;

▪ una verticală ( wv) dispusă pe verticala locului OZn.
wo = wt  cos j wv = wt  sin j
Fig. 6
Zn wt N
PN
wo
j
wv

wt
j
S
Q O Q’
PS
Zn
Fig. 7
PN

wt
wv
j
S N
O wo
PS
Nd
▪ Componenta orizontală (wo) de rotație a Pământului reprezintă

viteza unghiulară de rotație a planului orizontului în jurul direcției N
– S (estul coboară, vestul se ridică).
▪ Componenta verticală (wv) de rotație a Pământului reprezintă viteza

unghiulară de rotație a planului meridianului în jurul direcției Zn – Nd
(nordul se deplasează spre vest).
▪ Se dispune giroscopul pe sfera terestră la o latitudine j nordică,

cu axa principală în planul orizontului şi înclinată cu un unghi  spre
est faţă de meridian (Fig. 8).
▪ Proiectând vectorii wo şi wv ai vitezelor unghiulare de rotaţie ale

planelor orizontului şi meridianului, pe axele Ox, Oy şi Oz, se obţine:
wox = wo  cos  = wt  cos j  cos 
woy = wo  sin  = wt  cos j  sin  → V1
wvz = wv = wt  sin j → V2
Zn Fig. 8

PN
W
x
y
j
S N
O
v1 
y
E v2 x
PS
z
Nd
▪ Expresiile determinã vitezele unghiulare ale rotirii adevărate a

planurilor orizontului şi meridianului în raport cu axa principală, fixă
în spaţiu, a giroscopului liber şi reprezintă vitezele unghiulare a
variaţiei aparente ale înălţimii şi azimutului polului
giroscopului.
▪ Ca urmare, axa principalã a giroscopului liber va executa o mişcare

aparentã faţă de planul orizontului cu viteza aparentă V1, dată de
viteza unghiulară woy şi una faţă de planul meridianului cu viteza
aparentă V2 , dată de viteza unghiulară wvz.
▪ Viteza liniară aparentă V1 a axului giroscopului are sensul de
ridicare pentru înclinarea axului spre E faţã de meridian şi
sens de coborâre când axa este înclinată spre vest; viteza de
înclinare faţă de planul orizontului depinde de unghiul  (azimut).
▪ Viteza liniară aparentă V2 a axului giroscopului are sensul spre est
pentru latitudine nordicã şi spre vest pentru latitudine sudică;
viteza de înclinare faţă de planul meridianului este constantă pentru
o anumită latitudine.
▪ Se dispune giroscopul la latitudinea j nordică, în momentul iniţial

având axa principalã orizontalã (în planul orizontului) şi pe direcţia
nord (în planul meridianului) (Fig. 9).
▪ Giroscopul, datoritã mişcării aparente (V2), nu va rămâne în planul
meridianului ci se va deplasa spre est, imediat ce axa a ieşit din
meridian apare mişcarea aparentã (V1), de înclinare faţã de planul
orizontului, şi axa se va ridica, astfel că după 6 ore axa va fi
înclinatã spre est cu unghiul  şi ridicatã faţă de planul
orizontului cu unghiul .
▪ După 12 ore axa revine în planul meridianului, dar este ridicată cu
unghiul 2 faţă de planul orizontului.
▪ După 18 ore axa se deplasează spre vest faţă de meridian cu unghiul
 şi coboară spre planul orizontului fiind ridicată cu unghiul  faţă de
orizont.
▪ După 24 ore axa revine în poziţia iniţială.

Fig. 9

12h
W 18h 
6h
2 E

2
S N
0h

▪ În concluzie, chiar dacă iniţial giroscopul a fost cu axa în planul

meridianului şi planul orizontului, acesta a executat oscilaţii atât faţă
de planul orizontului, cât şi faţă de planul meridianului, oscilaţii cu
perioada de 24 ore.
▪ Giroscopul liber nu poate fi folosit ca indicator al direcţiei

nord, fiind necesar să fie anulate înclinările faţă de planele
orizontului şi meridianului, operaţie care se numeşte
“transformarea giroscopului în girocompas”.

3.3. Mișcarea aparentă a axului principal al
giroscopului liber – în emisfera sudică

▪ La latitudini sudice cele 2 planuri de referință execută următoarele
mișcări:
▪ planul orizontului, sub acțiunea lui w
o, se rotește în jurul
direcției N – S, estul coboară și vestul se ridică;
▪ planul meridianului, sub acțiunea lui w
v, se rotește în jurul
verticalei locului; N spre E , invers ca în cazul latitudinilor
nordice.

Fig. 10
PN

wt
Q O Q’
jS
wt
N jS
wv
wo
Zn
S PS
Fig. 11
Zn
PS

W
O wo
S N
E
jS
wv wt
PN
Nd

▪ Se dispune giroscopul pe sfera terestră la latitudine j sudică, cu

axa principală în planul orizontului şi înclinată cu un unghi  spre est
faţă de meridian (Fig. 12).
▪ Proiectând vectorii wo şi wv ai vitezelor unghiulare de rotaţie ale

planelor orizontului şi meridianului, pe axele Ox, Oy şi Oz, se obţine:
wox = wo  cos  = wt  cos j  cos 

woy = wo  sin  = wt  cos j  sin  → V1
wvz = wv = wt  sin j → V2

Zn Fig. 12
PS z

x W
y
w0y
w0
S N
O w0x v1 v2 
y K
wvz E wt x
z PN
Nd
▪ Atunci când giroscopul liber este dispus la latitudini sudice, axa

principală va executa următoarele mișcări aparente:
▪ față de planul orizontului, datorită lui w

oy, axa se va ridica
atunci când este deviată spre est și va coborâ, atunci când
este deviată spre vest – ca la latitudini nordice;
▪ față de planul meridianului, axa se va roti în planul

orizontului cu viteza aparentă V2 spre vest, invers față de
latitudini nordice.


http://adl.anmb.ro
Laboratorul 4
Descrierea girocompaselor.
Operaţii în vederea punerii în
funcţiune
L4. Descrierea girocompaselor.
Operaţii în vederea punerii în funcţiune
AGENDA

4.1. Elementele componente ale girocompasului
KURS 4
4.1.1. Compasul mamă
4.1.2. Pompa de răcire
4.1.3. Convertizorul
4.1.4. Aparatul de pornire a instalației girocompasului
4.1.5. Sirena cu becurile de semnalizare
4.1.6. Aparatul de control, semnalizare și înregistrare
4.1.7. Cutia de distribuție pentru repetitoare
4.1.8. Repetitorul

4.1. Elementele componente ale girocompasului
KURS 4

▪ Compasele giroscopice tip KURS sunt girocompase de tip pendular
(cu centrul de greutate coborât), cu două giroscoape şi
amortizare hidraulică (principiul vaselor comunicante).
▪ Aceste compase giroscopice au elementul sensibil (girosfera)

suspendat în lichid. Suspensia în lichid asigură frecări foarte mici în
timpul mişcărilor elementului sensibil în jurul axelor verticale şi
orizontale şi constituie avantajul principal al acestor compase
giroscopice.
▪ Girosfera este aşezată într-o sferă de urmărire şi este complet

scufundată, împreună cu aceasta, într-un vas cu lichid de susţinere.
Girosfera pluteşte ca şi cum ar fi suspendată în sfera de urmărire,
fără să atingă pereţii ei.

▪ Realizarea constructivă a unei astfel de suspensii a elementului

sensibil impune rezolvarea unor probleme ca:
▪ asigurarea unei complete lipse de contact între girosferă şi
sfera de urmărire, deoarece în caz contrar se vor produce,
odată cu orientarea sferei, a balansului şi a manevrei navei, forţe
de frecare inadmisibil de mari;
▪ asigurarea alimentării girosferei cu energie electrică, fără

conductori, prin intermediul lichidului de susţinere. Alimentarea
prin conductori ar reduce la zero avantajele suspensiei
elementului sensibil în lichid deoarece, la orice rotire, vor fi
aplicate girosferei momentele de rigiditate ale conductorilor;
▪ asigurarea comenzii sistemului de urmărire în aşa fel încât

la cea mai mică rotire a girosferei în jurul axei verticale, sfera de
urmărire să urmeze girosfera.

▪ Elementele componente ale girocompasului KURS 4 sunt:

▪ compasul mamă – aparatul 1M;
▪ pompa de răcire – aparatul 12M;
▪ convertizorul tip AMG-4A;
▪ aparatul de pornire a instalaţiei compasului giroscopic –
aparatul 4D1;
▪ cutia cu rezistenţele de pornire – aparatul SD;
▪ amplificatorul magnetic – aparatul 9B;
▪ sirena cu becurlie de semnalizare – aparatul 10M;
▪ aparatul de control, semnalizare şi înregistrare – aparatul
34A;
▪ cutia de distribuţie pentru repetitoare – aparatul 15A;
▪ repetitorul – aparatul 19A;
▪ postamentul repetitorului – aparatul 20A.

4.1.1. Compasul mamă – aparatul 1M

▪ Compasul mamă este partea principală a instalaţiei şi se compune
din:
▪ elementul sensibil (girosfera);
▪ sfera de urmărire;
▪ părţile exterioare fixe în raport cu nava (postamentul cu
suspensia cardanică, vasul suport cu lichid de susţinere, capacul
vasului suport, cutia rozelor (corectorul) şi sistemul de răcire).
4.1.1.1. Elementul sensibil

▪ Elementul sensibil (girosfera) (fig. 1) este o sferă închisă
ermetic din alamă, umplută cu hidrogen la 1 atm, compusă din
două calote sferice inegale, lipite între ele cu cositor, astfel:
▪ partea inferioară (fig. 2), unde sunt montate piesele
componente ale girosferei (două giromotoare, cadrul de susținere
al giromotoarelor, amortizorul hidraulic, legătura
antiparalelogram, bobina de centrare);
▪ partea superioară (fig. 3) – capacul sferei.

12/17/2019
Fig. 1

12/17/2019
Fig. 2
Fig. 3
8

▪ Girosfera este acoperită cu ebonită pentru a o izola electric de

lichidul de susţinere prin care se face alimentarea.
▪ La polii girosferei se află electrozii polari din grafit şi ebonită fixaţi

printr-un şurub de o bucşă şi izolaţi de corpul girosferei.
▪ La ecuatorul girosferei se află electrozii inelari realizaţi tot din

grafit şi ebonită, neizolaţi de corpul girosferei. Ecuatorul girosferei
este gradat de la 0° la 360° din grad în grad.
▪ În interiorul girosferei (fig. 4, fig. 5) se află un cadru în care sunt

fixate, pe rulmenţi, axele verticale ale carcaselor
giroscoapelor (girocamere).
▪ În carcase, pe rulmenţi cu bile, sunt aşezate giroscoapele cu axele

principale, orizontale. Carcasele giroscoapelor sunt legate între ele
printr-o bielă de cuplare (fig. 6). Arcurile bielei de cuplare menţin
axele principale ale giroscoapelor sub un unghi de 90° unul faţă
de altul.

▪ Bisectoarea unghiului între axele principale ale giroscoapelor

determină axa nord-sud a girosferei.
▪ Legătura antiparalelogram permite rotirea giromotoarelor în jurul

axelor verticale (în limite de ±7°) numai în sensuri opuse.
▪ Giroscoapele sunt rotoarele unor motoare asincrone, ale căror

statoare au trei înfăşurări decalate la 120°. Alimentarea acestor
motoare se face în curent alternativ trifazic cu tensiunea de 120 V
şi frecvenţa de 330 Hz.
▪ Datorită frecvenţei mari (330 Hz), motoarele asincrone au o turaţie

de circa 20000 rpm. La aceste motoare, rotorul se roteşte în
exteriorul statorului, putând îndeplini în acest fel rolul de giroscop.
▪ Torul giromotorului este confecţionat din aliaj de crom-nichel-

molibden. Cadrul carcaselor giromotoarelor şi montura bobinei de
centrare sunt realizate din aliaj de siliciu-aluminiu-magneziu, aliaj
foarte rezistent şi uşor.

12/17/2019
Fig. 4
11

12/17/2019
Fig. 5
12

1 – arc;
2 – tubul de aerisire al Fig. 6
amortizorului hidraulic;
3 – lagărul axei verticale a
girocamerei;
4 – vasul amortizorului;
5 – tubul de curgere al uleiului

din amortizorul hidraulic;
6 – electrodul rotund;
7 – lagărul principal al axei
rotorului;
8 – stator;
9 – tor;
10 – lagărul radial-axial al axei
verticale a girocamerei;
11 – dispozitivul de întrerupere a
amortizării;
12 – ulei pentru ungerea
rulmenţilor;
13 – dop pentru scoaterea
aerului;
14 – electrod polar inferior;
15 – bobina de centrare;
16 – fitile pentru ungere;
17 – girocameră;
18 – electrod polar superior;
19 – dop pentru introducerea
hidrogenului;
20 – pârghie;
21 – braţ.
▪ Statorul (fig. 7) este constituit dintr-un miez magnetic cilindric, cu

tole cu crestături în care se află înfășurarea trifazată (cu trei
înfășurări în stea). Înfășurarea este din Cu electro-chimic 99 %.
▪ Rotorul (fig. 8) este un pachet de tole, prevăzut cu crestături în

care este turnată înfășurarea din aluminiu. La exteriorul rotorului se
află o coroană de oțel – torul giromotorului.
▪ La partea inferioară a girosferei se toarnă circa 110 g ulei pentru

ungerea rulmenţilor giroscoapelor. Ungerea rulmenţilor se realizează
printr-un sistem de fitile care “absorb” ulei din girosferă şi-l transmit
la rulmenţi.

12/17/2019
Fig. 7
15

12/17/2019
Fig. 8
16

▪ Pe partea superioară a cadrului sunt fixate vasele comunicante cu

ulei (fig. 9) pentru amortizarea oscilaţiilor girosferei. Vasele cu ulei
sunt dispuse în partea nordică şi sudică a girosferei.
▪ Amortizorul hidraulic (fig. 10, fig. 11) este format din două vase
de alamă, închise ermetic, umplute cu 70 g ulei de parafină.
▪ Părţile inferioare ale vaselor sunt în comunicaţie printr-un tub de

trecere a uleiului, pe care este dispus dispozitivul de întrerupere a
amortizării (fig. 12), care foloseşte la eliminarea erorii inerţiale de
gradul II.
▪ Părţile superioare ale vaselor sunt în comunicaţie printr-un tub

pentru circulaţia liberă a aerului care se află în vase, deasupra
uleiului.

12/17/2019
Fig. 9
18

Fig. 10

Fig. 11
▪ Întrerupătorul amortizării (1) este o cutie (fig. 12) în care intră

tuburile (2) pentru trecerea uleiului. În exteriorul cutiei se află un
electromagnet în formă de potcoavă (3). Armătura electromagnetului
(4) se află în interiorul cutiei întrerupătorului şi are montată bila (5).
▪ În cazul manevrei de întoarcere a navei, înfăşurarea

electromagnetului se conectează, prin intermediul unui întrerupător.
Acesta atrage armătura (4) şi bila (5) obturează tubul (2). Astfel,
trecerea uleiului dintr-un vas într-altul încetează şi eroarea
balistică de gradul II este eliminată din indicaţia compasului
giroscopic.
▪ Când manevra navei s-a terminat, înfăşurarea electromagnetului,

prin deconectarea întrerupătorului, nu mai este alimentată cu curent
şi armătura sa, fiind fixată de o lamă elastică, revine în poziţia
iniţială; bila deblochează tubul şi permite trecerea uleiului dintr-un
vas în altul.

12/17/2019
Fig. 12
21

12/17/2019
22

▪ Centrarea girosferei în sfera de urmărire se realizează cu

ajutorul unei bobine. În partea inferioară a girosferei se află o
bobină de suflaj electromagnetic prin care trece curent
alternativ.
▪ Operaţia de centrare a girosferei în interiorul sferei de urmărire se

execută cu scopul de a se evita atingerea sferelor între ele,
deoarece la atingere apar forţe de frecare care creează precesie şi
scot girosfera din meridian. Centrarea urmăreşte şi păstrarea
distanţelor dintre electrozii celor două sfere şi realizarea unei bune
alimentări.
▪ Bobina de suflaj electromagnetic produce un cîmp magnetic

alternativ ale cărui linii de forţă se închid prin partea masivă
inferioară a sferei de urmărire făcută din aluminiu, astfel că, în corpul
sferei de urmărire, se induc curenţi turbionari. Interacţiunea dintre
curenţii turbionari şi câmpul magnetic al bobinei de suflaj dă naştere
unor forţe electromagnetice orientate spre centrul sferei.

▪ Girosfera are o uşoară flotabilitate negativă, care pe timpul

funcţionării este compensată de forţele electromagnetice create de
bobina de centrare.
▪ Alimentarea elementelor din intreriorul girosferei se face prin
lichidul de susţinere cu ajutorul electrozilor corespondenţi de pe
girosferă şi sfera de urmărire. Lichidul de susţinere conţine 90 % apă
distilată, 9,85 % glicerină, 0,06 % acid salicilic, 0,09 % borax.
▪ În partea superioară şi inferioară a girosferei se găsesc electrozii
polari din grafit şi ebonită, izolaţi de corpul de alamă al girosferei,
iar în regiunea ecuatorială se găsesc:
▪ semicentura lată – reprezintă aproximativ jumătate din
circumferinţă, neizolată de corpul girosferei;
▪ 4 electrozi inelari – din grafit și ebonită, neizolaţi de corpul
girosferei;
▪ 2 electrozi de urmărire – la capătul semicenturii late,
confecţionaţi din cărbune pur;
▪ 1 electrod rotund – se află între electrozii inelari și este izolat
de corpul girosferei (fig. 13).
12/17/2019
Fig. 13
25

4.1.1.2. Sfera de urmărire

▪ Sfera de urmărire este formată din două emisfere şi o centură
ecuatorială (fig. 14, fig. 15); emisferele se confecţionează din
aluminiu, suprafeţele exterioare şi interioare fiind acoperite cu
ebonită. În interior sunt dispuşi electrozii polari realizaţi din grafit
şi ebonită.
▪ Zona ecuatorială a sferei de urmărire este un cadru în formă de inel,

prevăzut cu ferestre cu geam, prin care se pot citi indicaţiile de pe
girosferă. În părţile superioare şi inferioară a cadrului inelar, în
partea interioară, sunt presate inele din grafit şi cărbune ce formează
electrozii ecuatoriali.
▪ Pe geamuri sunt trasate pe ambele părţi linii orizontale după care se

poate determina poziţia girosferei în sfera de urmărire. În colţurile
geamurilor şi în partea superioară şi inferioară a sferei de urmărire
sunt orificii pentru circulaţia lichidului de susţinere.

▪ Sfera de urmărire nu este etanşă, fiind scufundată în lichidul de

susţinere, umplându-se cu acesta.
▪ Între inelele cadrului ecuatorial sunt dispuşi doi electrozi de urmărire

şi un electrod pentru alimentarea înfăşurării electromagnetului de
întrerupere a amortizării.
▪ Sfera de urmărire este suspendată de elementele fixe prin
intermediul unei furci cu şapte braţe din cupru, care se unesc într-
un disc, în centrul căruia este fixată o tijă, goală în interior prin care
trec conductorii de alimentare ce fac legătura între inelele colectoare
şi braţele de susţinere, care folosesc şi pentru alimentare.
▪ Tija şi braţele de susţinere sunt acoperite cu ebonită.

12/17/2019
Fig. 14
28

12/17/2019
Fig. 15
29

4.1.1.3. Părțile exterioare fixe

▪ Postamentul reprezintă corpul compasului în care se montează
toate piesele şi elementele aparatului 1M.
▪ Postamentul este imobil şi se fixează solid de corpul navei. El este

format din:
▪ partea inferioară – fixată pe puntea navei cu şuruburi;
▪ partea mijlocie – susţine vasul suport;
▪ partea superioară sau habitaclul – prevăzut cu ferestre de
vizare cu geam.
▪ Postamentul compasului este demontabil. În partea mijlocie spre

pupa există o cutie cu borne de legătură de la care pleacă spre
capacul vasului suport trei cabluri flexibile. Deasupra cutiei de
legături există o deschidere utilizată pentru observarea girosferei şi
pentru vizitarea interiorului postamentului.

▪ Vasul suport cu lichid de susţinere este construit din cupru, fiind

acoperit în interior cu un strat de ebonită care protejează metalul de
coroziune şi lichidul, de alterare.
▪ În partea mijlocie a vasului se găseşte o fereastră de vizitare cu

geam (fig. 16), pentru observarea poziţiei girosferei în timpul
funcţionării compasului giroscopic.
▪ Pe fundul vasului suport este fixată o greutate de echilibrare.

Greutatea este confecţionată din fontă şi are o formă nesimetrică.
Prin rotirea ei, capacul vasului suport se fixează în planul orizontal
folosind bula de nivel ce se află pe cutia rozelor.
▪ În interiorul vasului suport se aflã:

▪ lichidul de susținere;
▪ sfera de urmărire cu girosfera;
▪ serpentina de răcire a lichidului de susținere.

12/17/2019
Fig. 16
32

▪ Capacul vasului suport este confecţionat din bronz şi are

prevăzute ştuţuri şi orificii pentru fixarea diverselor dispozitive şi
elemente ale compasului giroscopic. Partea inferioară a capacului, ca
şi vasul suport, este acoperită cu un strat de ebonită.
▪ Capacul vasului suport îndeplineşte următoarele funcţii:

▪ acoperă vasul suport, în care se află lichidul de susţinere al
girosferei;
▪ susţine pe rulmenţi sfera de urmărire prin intermediul tijei
centrale;
▪ are montate pe el dispozitive şi elemente ce servesc
pentru reglarea și controlul funcţionării compasului mamă
şi anume: orificiul de fixare a brațului de susținere a sferei de
urmărire, elementele sistemului de răcire, reglere de contacte,
corectorul, doi suporți cu periuțe de contact, becul de iluminare
al termometrului, orficiul pentru turnarea lichidului de susținere,
dispozitivul de fixare a suportului corectorului.

▪ Pe capacul vasului suport este montat și corectorul (fig.17, fig. 18).

La baza construcţiei corectorului stau două discuri discul superior,
cu un ştift care intră într-o canelură a discului inferior şi discul
inferior.
▪ Citirea drumului navei făcută pe discul superior se va deosebi de

citirea drumului de pe discul inferior cu mărimea δe. Cu alte cuvinte,
pe discul superior se citeşte drumul navei corectat cu eroarea de
viteză δe, acelaşi drum se citeşte la repetitoare.
▪ În cutia corectorului se află două roze:

▪ roza mare sau roza citirilor aproximative, gradată de la 0° la
360°, din grad în grad, montată pe acelaşi ax cu discul superior
al corectorului;
▪ roza mică sau roza citirilor exacte, gradată de la 0° la 10° din
0.1° în 0.1° grade.

12/17/2019
Fig. 17
35

12/17/2019
Fig. 18
36

▪ La rotirea rozei mari cu 10°, roza mică printr-un angrenaj

multiplicator se roteşte o dată. Rotirea rozelor este executată de
motoraşul azimutal (selsin receptor). Mişcarea se transmite de la
motoraşul azimutal la roza mică. Roza mică mişcă axul pe care se
află roza mare şi discul superior al corectorului. Discul superior al
corectorului roteşte cu ştiftul discul inferior, iar acesta la rîndul său
roteşte axa centrală de susţinere a sferei de urmărire, pe care o
pune în concordanţă cu girosfera.
▪ Corectorul trebuie reglat corespunzător vitezei şi latitudinii, în

acest scop, o dată cu deplasarea discului superior, se va mişca un ac
indicator în dreptul unei scale gradate în diviziuni de reglare a
corectorului. Mişcarea acului indicator se face prin intermediul unor
angrenaje.
▪ Corectarea indicaţiilor compasului mamă se poate face rotind de

butonul aflat chiar pe cutia rozelor sau de la distanţă, folosind
aparatul 29.

4.1.2. Pompa de răcire – aparatul 12M

▪ În timpul folosirii, girosfera dezvoltă o însemnată cantitate de
căldură care încălzeşte lichidul de susţinere.
▪ Prin încălzire, lichidul îşi modifică densitatea, ceea ce influenţează

poziţia elementului sensibil, care va coborâ atingând sfera de
urmărire. Forţele de frecare care apar în acest caz introduc erori mari
în indicaţia compasului giroscopic.
▪ Pentru înlăturarea acestor fenomene, compasul giroscopic este

prevăzut cu un sistem de răcire, în care circulaţia lichidului de
răcire se face cu ajutorul unei pompe – aparatul 12M (fig. 19).
▪ Pompa de răcire este formată din două părţi principale:

▪ electromotorul;
▪ corpul pompei în interiorul căruia este fixat dispozitivul de
refulare şi serpentina de răcire a apei din pompă (fig. 20).

12/17/2019
Fig. 19
39

12/17/2019
Fig. 20
40

4.1.3. Convertizorul tip AMG-201A

▪ Serveşte pentru convertirea tensiunii trifazate a bordului de
220V (380V)/50 Hz în tensiune trifazată 120V/330Hz necesară
alimentării elementului sensibil al girocompasului.
▪ Se compune dintr-un motor asincron trifazat cu rotorul în colivie

dispus pe acelaşi ax cu rotorul generatorului sincron cu magneţi
permanenţi.
▪ Pe statorul convertizorului sunt dispuse înfăşurările statorice ale

motorului şi ale generatorului.

4.1.4. Aparatul de pornire a instalației compasului
giroscopic – aparatul 4D1

▪ Este destinat pentru protecția circuitelor, controlul valorilor
curenților consumați de elementul sensibil și sistemul de
urmărire și cuplarea alimentării instalației la rețeaua bordului
(fig. 21).
▪ Pe capacul aparatului sunt dispuse:

▪ trei ampermetre;
▪ comutatorul pachet pentru cuplarea la rețea a convertizorului și
implicit a instalației;
▪ comutatorul pachet pentru cuplarea alimentării excitațiilor
micromașinilor;
▪ becuri de semnalizare ale cuplării celor două comutatoare;
▪ micromotorul de semnalizare a abaterii curenților de alimentare a
elementului sensibil de la valorile nominale.

12/17/2019
Fig. 21
43

4.1.5. Sirena cu becurile de semnalizare – aparatul 10M

▪ Asigură semnalizarea acustică, cu ajutorul unei sirene, a
abaterii temperaturii lichidului de susținere de la valorile
nominale +37 °C și +41°C. Aceasta se realizează prin intermediul
termostatului de semnalizare de pe capacul vasului suport.
▪ Semnalizează optic abaterea curenților de alimentare a

girosferei de la valorile nominale și desincronizarea sferei de
urmărire față de girosferă când nava se abate de la drum.
▪ În interiorul blocului sunt dispuse două becuri cu neon, sirena și

transformatorul de alimentare al sirenei.

4.1.6. Aparatul de control, semnalizare și înregistrare –
aparatul 34A

▪ Înregistratorul de drum (fig. 22) este destinat pentru: înscrierea
automată a drumului pe o bandă de hârtie numită diagramă de
drum, pe o anumită perioadă de timp; pentru înscrierea variaţiilor
acestuia în timpul navigaţiei şi introducerea de la distanţă a corecţiei
de viteză.
▪ Elementele componente ale blocului înregistratorului de drum sunt:

penița de drum, căruciorul, ghidaje, tamburul canelat, selsinul
receptor, penița cadranelor, discul cadranelor, roți dințate,
micromotorul de timp, diagrama de drum, tamburul de antrenare,
tamburul debitor, tamburul colector, curea de antrenare, roza
precisă, roza aproximativă.
▪ Diagrama de drum este marcată din grad în grad de la 0° –

90°, iar în stânga sunt trasate patru spații pentru înscrierea
cadranului în care este drumul.

▪ Diagrama este marcată și cu linii orizontale, care marchează timpul.

Distanța dintre două linii este de 20 minute, timpul este marcat din
două în două ore.
▪ Pe panoul frontal al blocului înregistrator se găsesc:

▪ voltmetrul pentru controlul tensiunii de alimentare;
▪ miliampermetrul gradat în mm ce indică poziția în înălțime a
girosferei;
▪ bec semnalizare abatere curenți, bec semnalizare sistem
urmărire, bec semnalizare temperatură;
▪ butoane de introducere a corecției;
▪ buton sincronizare, buton sincronizare drum;
▪ fereastră pentru citirea rozelor;
▪ fereastră pentru citirea drumului pe diagramă;
▪ mâner rotire tambur latitudini.

12/17/2019
Fig. 22
47

4.1.7. Cutia de distribuție pentru repetitoare – aparatul
15A

▪ Folosește la cuplarea a 8 repetitoare la selsinul transmițător.
▪ Conține plăci cu borne și siguranțe fuzibile pentru fiecare din cele 8

selsine receptoare.
4.1.8. Repetitorul – aparatul 19A

▪ Este elementul periferic al compasului giroscopic la care se
citește drumul navei sau cu care se pot măsura relevmente.
▪ El se compune dintr-un postament adecvat necesităţilor de care se

fixează, un selsin și linia de credinţă.
▪ Printr-un angrenaj mecanic selsinul giro rotește prin faţa liniei de

credinţă două roze gradate, una de la 0° la 360° și cealaltă de la 0°
la 10°. Angrenajul rotește cele două roze cu viteze diferite în raport
1:36.

▪ Repetitoarele girocompasului KURS 4 sunt cu selsine având

înfăsurarea de excitație alimentată la tensiunea 110V/50 Hz. La
selsinul transmițător pot fi cuplate maxim 16 selsine receptoare, 8
printr-o cutie de distribuție.
▪ În figurile 23 și 24 sunt reprezentate repetitoarele de relevare și de

drum.
▪ Repetitoarele de relevare diferă de repetitoarele de drum prin

sistemul de fixare și prin faptul că repetitorul de relevare este
prevăzut cu un cerc azimutal pentru citirea relevmentelor prova.
▪ Roza este gradată și pentru citirea relevmentelor giro. Pentru

aceasta geamul de protecție este prevăzut cu o bucșă pentru fixarea
alidadei.

12/17/2019
Fig. 23
50

12/17/2019
Fig. 24
51


http://adl.anmb.ro
Laboratorul 5
Exploatarea girocompaselor.
Verificări şi reglaje specifice
L5. Exploatarea girocompaselor. Verificări şi
reglaje specifice
AGENDA

5.1. Verificarea transmisiei indicațiilor compasului
mamă la repetitoare
5.2. Verificarea funcționării înregistratorului de
drum
5.3. Verificarea circuitului trifazat
5.4. Pornirea pompei de răcire
5.5. Reglarea răcirii
5.6. Reglarea poziției girosferei pe verticală
5.7. Orientarea rapidă a elementului sensibil în
meridian
5.8. Întreținerea girocompasului în afara timpului
de lucru
5.9. Girocompasul SIMRAD GC80
reglaje specifice
5.1. Verificarea transmisiei indicațiilor
compasului mamă la repetitoare

▪ Corecta funcționare a repetitoarelor se verifică după roze, adică toate
indicațiile acestora trebuie să crească sau să scadă ca valoare la fel
ca girocompasul mamă.
▪ Dacă unul din repetitoare se rotește în sens contrar rozei compasul

mamă, se va deconecta aparatul respectiv prin scoaterea
siguranțelor corespunzătoare din cutia de derivație pentru
repetitoare.
▪ Se vor verifica legăturile rotorice, în cazul girocompasului KURS 4,

legându-se corect după schema de conexiuni.

reglaje specifice
5.2. Verificarea funcționării înregistratorului de
drum

▪ Înaintea punerii în funcționare a instalației se vor sincroniza
indicațiile penițelor cu compasul mamă. Sincronizarea se face prin
rotirea axului selsinului.
▪ Când aparatul este pus în funcționare pentru sincronizarea cu

compasul mamă, se va întrerupe circuitul de alimentare al rotorului
selsinului prin apăsarea pe întrerupătorul aflat în partea inferioara a
aparatului și apoi se va roti axul selsinului.
▪ La pornirea înregistratorului de drum se va verifica funcționarea

motorașului de timp. Dacă acesta rămâne pe loc, va fi pornit rotind
ușor pinionul aflat pe axul melcului.

reglaje specifice
5.3. Verificarea circuitului trifazat

▪ Înainte ca giromotoarele să ajungă la numărul de rotații stabilit,
curenții indicați de cele trei ampermetre vor fi mari, apoi vor începe
să scadă până la valoarea normală de funcționare.
▪ Diferențele dintre valorile curenților se datorează încărcării

nesimetrice a fazelor, trebuind totuși să fie cuprinși în limitele
indicate în tabelul de mai jos.

reglaje specifice
5.4. Pornirea pompei de răcire

▪ Înaintea pornirii pompei se va verifica etanșeitatea tuturor ștuțurilor
și a furtunurilor de racord.
▪ Se va verifica sensul de rotație al rotorului pompei. Sensul trebuie să

coincidă cu cel indicat de săgeata de culoare roșie de pe capacul
pompei.
▪ Dacă pompa se rotește în sens contrar, se verifică legarea fazelor de

alimentare, schimbându-se două faze între ele.

reglaje specifice
5.5. Reglarea răcirii

▪ Când temperatura lichidului de susținere a ajuns la valoarea de 41°C
indicată de termometrul fixat pe capacul vasului suport, se reglează
termostatul de semnalizare montat, de asemenea, pe capac în așa
fel încât contactul său superior să fie închis.
▪ În această situație sirena va suna, iar becul de semnalizare respectiv

se va aprinde.
▪ Mărind debitul apei de răcire la furtunul de cauciuc, se va coborâ

temperatura lichidului la 37°C.
▪ Se va regla apoi termostatul de semnalizare astfel încât contactul

său inferior să fie închis. Și în acest caz sirena va suna și se va
aprinde becul.
▪ Se va fixa apoi furtunul de cauciuc astfel ca menținerea temperaturii

lichidului să se facă automat în limitele 39°C +/-2°C.

reglaje specifice
5.6. Reglarea poziției girosferei pe verticală

▪ Când temperatura lichidului a ajuns la 39°C, se verifică dacă aceasta
este aceeași în întregul vas suport.
▪ Pentru aceasta se balansează vasul suport și se observă temperatura

lichidului, care, dacă după 10-12 balansari începe să scadă arată că
straturile inferioare nu sunt la fel de încălzite.
▪ După uniformizarea temperaturii lichidului, se verifică prin geamul de

vizită de pe vasul suport poziția girosferei.
▪ Dacă poziția sferei este normală, semnul trasat pe geamul de vizită

de pe sfera de urmărire trebuie să coincidă cu linia ecuatorială a
sferei.
▪ Toleranța admisă este cuprinsă între +/- 2 mm.

reglaje specifice
▪ Dacă linia ecuatorială a girosferei se găsește mai jos decât planul

marcat cu linia de culoare verde, rezultă că în lichid trebuie să se
toarne glicerină până când sfera va ocupa poziția normală de
funcționare.
▪ Pentru coborârea sferei, în cazul când se găsește prea sus, se va

turna apă distilată în lichid.
▪ În timpul turnării glicerinei sau a apei distilate se va amesteca în

continuu lichidul din interiorul vasului suport.
▪ Se vor verifica apoi indicațiile ampermetrelor din circuitul trifazat, ale

căror valori trebuie să fie cuprinse între limitele admisibile.
▪ Trebuie amintit că reglarea girosferei pe verticală se execută după 4-

5 ore de la pornire, adică după ce girosfera s-a orientat în meridian.

reglaje specifice
5.7. Orientarea rapidă a elementului sensibil în
meridian

▪ Aducerea elementului sensibil în meridian prin metoda orientării
rapide la compasul giroscopic KURS 4 se execută în ordinea
următoare:
▪ se execută întreruperea legăturilor trifazice de alimentare a
giroscoapelor de pe capacul vasului suport;
▪ se determină drumul navei cu o precizie de cca. 1°;
▪ privind prin fereastra de vizitare a vasului suport, manevrăm
comutatorul de orientare aflat pe suportul compasului mamă și
aducem girosfera în meridian cu o precizie de +/- 3°;
▪ se refac legăturile trifazice de alimentare a giroscoapelor de pe
capacul vasului suport;
▪ se menține roza compasului mamă în meridian, conectând pentru
un timp foarte scurt comutatorul de orientare rapidă într-un sens
sau altul, după caz.

12/17/2019
Fig. 1
11

reglaje specifice
5.8. Întreținerea girocompasului în afara
timpului de lucru

▪ O dată pe lună şi, de asemenea, după o perioadă îndelungată de
funcţionare trebuie să se verifice atent întreaga instalaţie a
compasului giroscopic. Tot atunci se măsoară şi rezistenţa izolaţiei cu
ajutorul inductorului. Rezistenţa de izolaţie, când toate aparatele
sunt reci, iar reţeaua bordului şi conductoarele de pe capacul vasului
suport sunt deconectate, trebuie să fie mai mare de 1 MΩ.
▪ Se verifică periile convertizorului. Dacă ele s-au tocit se înlocuiesc cu

altele noi, care se şlefuiesc după forma colectorului.
▪ Se curăţă colectoarele convertizorului şi ale selsinelor.
▪ Se suflă praful din interiorul convertizorului cu aer comprimat.
▪ Se gresează rulmenţii motorului pompei de răcire şi se adaugă sau

se schimbă apa din pompă.

reglaje specifice
▪ Se înlocuiesc becurile de iluminare şi siguranţele defecte.

▪ Dacă girocompasul nu lucrează un timp mai îndelungat, pentru
verificare se porneşte o dată pe lună. În fiecare zi se examinează,
numai la exterior, părţile sale componente.
▪ Toate repetitoarele care nu sunt în încăperi închise şi, de asemenea,

compasul mamă se acoperă cu capoate.
▪ Dacă în compartimentul compasului mamă se aşteaptă o scădere a

temperaturii sub -6°C, se scoate lichidul din vasul suport. De
asemenea se scoate lichidul de răcire din pompă.

reglaje specifice
5.9. Girocompasul SIMRAD GC80

▪ Girocompasul GC80 este destinat pentru nave cu viteză până la 30
Nd, sistemul respectând standardele stabilite prin rezoluția IMO
A.424 (11).
▪ Girocompasul GC80 transmite semnale analogice sau seriale folosite

la repetitoare. Chiar și la alimentarea în regim de urgență,
repetitoarele conectate vor fi acționate de funcția de back-up inclusă
în girocompas.
▪ Unitatea de control include panoul de control pentru girocompas.

Opțional, se poate monta un panou de comandă la distanță.
▪ Girocompasul se stabilizează în meridian în aproximativ 3 ore

atunci când la pornire unghiul de deviație este mai mic de 5°. La
unghiuri mai mari, girocompasul se va stabiliza în 4 ore.

reglaje specifice
▪ Specificații tehnice

▪ eroarea de amortizare față de meridian: mai puțin de ±0.1º;
▪ viteza de urmărire: > 75°/sec;
▪ unghiul maxim de înclinare la ruliu și tangaj al inelelor cardanice:
±45°;
▪ intervalul corecției de viteză: pentru viteze între 0-50 Nd și
latitudini între 0° și ± 70°;
▪ alimentare principală: 24 V cc sau 100/110/115/200V ca,
50/60Hz;
▪ alimentare de rezervă: 24 V cc;
▪ numărul conexiunilor pentru repetitor: 1;
▪ numărul conexiunilor NMEA: 4.

Fig. 2. Girocompasul SIMRAD GC80

12/17/2019
Fig. 3
17

12/17/2019
Fig. 4
18

12/17/2019
Fig. 5
19

Fig. 6. Girocompasul Alpha Minicourse

12/17/2019
Fig. 7
21

Fig. 8. Girocompasul Anschutz Standard 22 M

12/17/2019
Fig. 9
23

12/17/2019
Fig. 10
24


http://adl.anmb.ro
Laboratorul 6
Exploatarea pilotului automat.
L6. Exploatarea pilotului automat. Verificări şi
reglaje specifice
AGENDA

6.1. Pilotul automat TRANSAS
6.2. Moduri de operare
6.3. Managementul parametrilor

reglaje specifice
6.1. Pilotul automat TRANSAS

▪ Pilotul automat TRANSAS are 3 regimuri de funcționare (controlul
cârmei) ce pot fi selectate din meniul Steering Mode, astfel:
▪ Auto – în acest mod, pilotul automat al navei funcționează în

regim automat și guvernează nava pe drumul pe care îl avea
aceasta în momentul activării modului. Un indicator luminos
verde se aprinde în partea dreaptă a butonului;
▪ FollowUp – în acest mod, pilotul automat al navei funcționează

în regim manual, iar cârma este acționată cu ajutorul timonei
(helm).
▪ NonFollowUp – în acest mod, pilotul automat al navei

funcționează în regim manual, iar cârma este acționată direct de
către un joystick (tiller).

12/17/2019
Fig. 1

Fig. 2. Panoul de control al pilotului automat TRANSAS

reglaje specifice
6.1.1. Pilotul automat TRANSAS. Taste pentru comenzi

▪ Tasta de control – tastă pentru selectarea modului
de operare a pilotului automat:
▪ control după Heading;
▪ control după drumului deasupra fundului, COG;
▪ controlul după rută navei, Track.
▪ Modul Track – tastă pentru selectarea modului de

guvernare a navei pe o rută:
▪ Route – controlul mișcării de-a lungul rutei
integrate în pilotul automat de la ECDIS sau GPS;
▪ Tracking – controlul mișcării de-a lungul rutei
primite de la un dispozitiv extern de control al
drumului.
▪ Modul Turn – tastă pentru stabilirea modului de

întoarcere la manevrele de schimbare de drum:
▪ prin definirea valorii razei de girație – Radius;
▪ prin definirea valorii limitei ratei de girație –
R.O.T. (rate of turn).
reglaje specifice
▪ Modul Program – tastă pentru comutarea pilotului

automat în modul de introducere programabilă a
drumului sau razei de girație (rata de girație);
▪ Dodge – tastă pentru comutarea pilotului automat în

modul de introducere instantanee a drumului sau
razei de girație (rata de girație).

reglaje specifice
6.1.2. Pilotul automat TRANSAS. Taste funcționale pentru
managementul parametrilor

▪ Yawing – tastă pentru setarea frecvenței deviației
cârmei la abaterea navei de la drum; folosit pentru
selectarea setărilor standard (Economic: yawing =
1; Mediu: yawing = 2; Precis: yawing = 6);
▪ Rudder – tastă pentru setarea coeficientului de

corespondență între unghiul de cârmă și valorea
abaterii de la drum; folosit pentru selectarea setărilor
standard (Balast: cârma = 1; Mediu: cârma = 5;
Încărcată: cârmă = 9);
▪ Speed – tastă folosită pentru setarea vitezei navei;
folosită pentru selectarea modului de introducere a
parametrului (manual sau automat de la loch);
▪ Heading – tastă folosită pentru selectarea senzorului

de direcție (de la girocomp. sau de la comp.
magn.);
reglaje specifice
▪ Count Rudder – tastă pentru setarea coeficientului

de reacție a navei la schimbările de drum (contra
cârma);
▪ Rudder Limit – tastă pentru setarea limitelor

unghiului de cârmă; folosit pentru selectarea modului
de introducere a parametrului (manual sau
automat);
▪ Off Course Limit – tastă pentru setarea limitei

abaterii drumului navei de la drumul setat;
▪ Dev. Limit – tastă pentru setarea deviației maxime

între citirea girocompasului și compasul magnetic.
Când această valoare este depășită, este generată o
alarmă de blocare a girocompasului ”GYRO Lock”.

reglaje specifice
6.1.3. Pilotul automat TRANSAS. Afișaje

▪ Heading/COG – un afișaj al drumului actual preluat
de la girocompas/ compasul magnetic, sau al drumul
deasupra fundului preluat de la GPS;
▪ Off-course – aprinderea intermitententă a unei fâșii

cu LED-uri ce arată diferența între drumul actual și
drumul setat. Dacă nava deviază de la drumul setat
spre tribord, atunci banda luminoasă se mișcă spre
tribord;
▪ Set course – un afișaj ce arată drumul setat. Există

doi indicatori: alarma Off Course de culoare roșie,
On Limit de culoare verde;
▪ Radius/Rudder – un afișaj ce arată raza de girație

(în mile marine) dacă este selectat modul de control
Radius sau afișează limita unghiul la cârmă dacă
parametrul „Rudder Limit” este selectat;

reglaje specifice
▪ Speed/R.O.T – un afișaj ce arată valoarea vitezei

dacă este selectat parametrul de viteză sau valoarea
limită a ratei de girației dacă este selectat modul de
control R.O.T.
▪ Setting – afișaj ce arată valoarea razei de girație

sau a ratei de girație, sau valorile introduse sau
standard ale parametrilor.

reglaje specifice
6.1.4. Dispozitivul de introducere a parametrilor

▪ Joystick-ul este folosit pentru:
▪ schimbarea drumului navei (tribord – STBD sau babord – PORT);
▪ introducerea valorilor razei de girației sau ratei de girație (creștere
– Increase sau descreștere – Decrease);
▪ schimbarea valorilor parametrilor (creștere – Increase sau
descreștere – Decrease).

reglaje specifice
6.1.5. Pilotul automat TRANSAS. Taste cu funcții generale

▪ Enter – tastă pentru confirmarea datelor introduse;
▪ Alarm Ack. – tastă pentru confirmarea alarmelor.

reglaje specifice
6.2. Moduri de operare

▪ La selectarea unui mod de operare, se folosesc tastele din partea
dreaptă a panoul pilotului automat. Operarea în modul selectat este
indicat prin aprinderea luminoasă a tastei.
▪ Modul de control Heading

▪ În acest regim, pilotul automat monitorizează drumul navei de la
compasul magnetic sau girocompas. Deriva navei nu este luată în
calcul. Pentru a selecta acest regim, se folosește tasta Control.
▪ Pentru a schimba modul de citire a direcției, de la compasul
magnetic sau girocompas, se apasă tasta Heading din partea
stângă a panoului.
▪ Deviația dintre girocompas și compasul magnetic este setată prin
utilizarea tastei Dev. Limit (6° standard). Când se depășește
valoarea setată a parametrului este generată o alarmă și se
aprinde indicatorul GYRO Lock.
▪ Afișajul Heading/COG indică drumul instantaneu.

reglaje specifice
▪ Modul de control a drumului deasupra fundului (COG)

▪ În acest regim, se monitorizează drumul deasupra fundului.
Datele sunt oferite de GPS. Deriva navei este luată în
considerare. În cazul în care GPS-ul are o defecțiune, pilotul
automat schimbă automat în modul de control Heading. Pentru
a selecta acest regim, se utilizează tasta Control.
▪ Modul de control Track

▪ Regimul este folosit pentru controlul deplasării navei de-a lungul
unei rute planificate. Pentru a selecta aceast regim se folosește
tasta Control. Există două moduri de control: Route sau
Tracking.
▪ În modul Route, pilotul automat primește ruta navei sub forma
punctelor succesive (waypoint-uri, WP) de la un echipament
extern: GPS, postul instructorului, ECDIS. Ruta este urmărită în
concordanță cu algoritmul intern al pilotului automat.
▪ În modul Tracking, pilotul automat primește comenzi de la un
sistem extern Transas. Pentru comutarea de la modul Tracking
la modul Route se apasă tasta Track Mode.
reglaje specifice
▪ Controlul razei de girație/ratei de girație

▪ Regimul selectat determină cum va fi efectuată girația automată:
cu menținerea constantă a razei de girație sau a ratei de girație.
▪ Regimul este selectat pin apăsarea tastei Turn Mode.

reglaje specifice
6.2.1. Introducerea drumului și a razei de girație/ratei de
girație

▪ Există două moduri de a introduce drumul și raza de girație/rata de
girație – instantaneu și programabil. Standard, pilotul automat este
în modul instantaneu de introducere a drumului și razei/ratei de
girație (tasta Dodge este aprinsă).
▪ Modul instantaneu de introducere a datelor:

▪ Tasta Dodge este apăsată din oficiu (lumina verde este aprinsă);
▪ Afișajul Set Course arată drum actual;
▪ Se mișcă joystick-ul spre dreapta (STBD) sau spre stânga (PORT)
pentru a schimba drumul. Noul drumul va fi afișat pe display-ul
Set Course;
▪ Se mișcă joystick-ul înainte (Increase) sau înapoi (Decrease)
pentru a schimba valoarea razei de girație sau ratei de girație.
Noua valoare este înscrisă la afișajul Radius/R.O.T.. Pilotul
automat acceptă imediat valoarea introdusă.

reglaje specifice
▪ Modul programabil de introducere a datelor:

▪ Se apasă tasta Program Mode. Afișajul Set Course arată
drumul actual;
▪ Se mișcă joystick-ul spre dreapta (STBD) sau spre stânga (PORT)
pentru a schimba drumul. Noul drumul va fi afișat pe display-ul
Set Course;
▪ Se mișcă joystick-ul înainte (Increase) sau înapoi (Decrease)
pentru a schimba valoarea razei de girație sau ratei de girație.
Noua valoare este înscrisă la afișajul Radius/R.O.T..
▪ Se apasă tasta Enter. Pilotul automat primește noile date.

reglaje specifice
6.3. Managementul parametrilor

▪ Tastele pentru editarea parametrilor pilotului automat sunt în partea
stângă a panoului. Parametrul activ este marcat de o lumină verde
pe panou. Iluminatul butonului se oprește când este apăsată tasta
Enter sau după 10 secunde.
▪ Anumite taste au un indicator adițional (la dreapta). Pentru a selecta

indicatorul necesar, se apasă succesiv tasta relevantă. Indicatorul
activ are lumină galbenă.
▪ La aprinderea intermitentă a indicatorului, este necesară confirmarea

valorii parametrului prin apăsarea tastei Enter. Valoarea
parametrului selectat se poate vizualiza la afișajul Setting.

reglaje specifice
▪ Introducerea parametrului pentru abaterea laterală

▪ Pentru a seta parametrul:
▪ Se apasă tasta Yawing;
▪ Pentru a seta parametrul standard, se apasă tasta Yawing până
când va apărea indicatorul necesar (Economy – 1; Medium – 2;
Precise – 6). Valoarea standard a parametrului este arătată la
afișajul Setting;
▪ Se apasă tasta Enter pentru a confirma selecția;
▪ Dacă setarea standard necesită redefinirea acesteia, se folosește
joystick-ul în sus pentru a crește valoarea și în jos pentru a
scădea valoarea (valori posibile: 1 – 6).
▪ Se apasă tasta Enter pentru a confirma schimbările.

reglaje specifice
▪ Introducerea parametrului de cârmă

▪ Se apasă tasta Rudder;
▪ Pentru a seta parametrul standard, se apasă tasta Rudder până
când va apărea indicatorul necesar (Ballast – 1; Medium – 5;
Loaded – 9). Valoarea standard a parametrului este arătată la
afișajul Setting;
scădea valoarea (valori posibile: 1 – 9) (fig.3).

12/17/2019
Fig. 3
22

reglaje specifice
▪ Introducerea parametrului de viteză

▪ Există două moduri de introducere a vitezei: manual sau automat
(loch) – informația este oferită de loch.
▪ Se apasă tasta Speed;
▪ Pentru a selecta modul de introducere a vitezei, se apasă tasta
Speed până când va apărea indicatorul necesar: Manual sau
Log;
▪ Dacă este selectat modul manual, afișajul Setting arată ultima
valoare a vitezei;
▪ Se apasă tasta Enter pentru a confirma selecția sau se folosește
scădea valoarea și se apasă tasta Enter;
▪ Atunci când modul Log este selectat, nu mai este nevoie de
apăsarea tastei Enter.

reglaje specifice
▪ Introducerea parametrului Heading

▪ Selectarea girocompasului sau a compasului magnetic pentru
urmărirea drumului navei (heading) se apasă succesiv pe tasta
Heading până când modul dorit este afișat (GYRO sau MAGN).
▪ Afișajul Heading/COG indică drumul actual.
▪ Introducerea parametrului contra cârmă

▪ Se apasă tasta Count Rudder. Valoarea standard a parametrului
este arătată la afișajul Setting (valoarea 5 este standard);
scădea valoarea (valori posibile: 0 – 9) (fig. 4).

12/17/2019
Fig. 4
25

reglaje specifice
▪ Introducerea parametrului unghiului de cârmă limită

▪ Există două modalități de a introduce parametrul unghiului de cârmă
limită: Manual – standard sau Auto – depinzând de viteza navei.
▪ Se apasă tasta Rudder Limit.
▪ Dacă este selectat modul manual, ultima valoare a parametrului
este arătată la afișajul Setting;
▪ Dacă este selectat modul automat, nu este necesară nicio
confirmare. Unghiul de cârmă limită va fi selectat automat.
▪ Introducerea parametrului abaterii de drum limită

▪ Se apasă tasta Off Course Limit. Valoarea standard a
parametrului este arătată la afișajul Setting;
scădea valoarea (valori posibile: 1 – 30).
reglaje specifice
▪ Introducerea parametrului deviației de drum limită

▪ Se apasă tasta Dev. Limit pentru a edita valoarea deviației
dintre citirile girocompasului și ale compasului magnetic Valoarea
parametrului este arătată la afișajul Setting (6° este valoarea
standard);
scădea valoarea (valori posibile: 1 – 15). Se apasă tasta Enter.
▪ Confirmarea alarmelor
▪ În cazul în care este generată o alarmă, se aude un semnal sonor,
iar o tastă sau un indicator va lumina intermitent pe panoul pilotului
automat.
▪ Pentru a confirma o alarmă se apasă tasta Alarm Ack.. După
apăsarea acestei taste, semnalul sonor și iluminarea intermitentă se
opresc.


http://adl.anmb.ro
Laboratorul 7
Exploatarea sondei ultrason.
L7. Exploatarea sondei ultrason. Verificări şi
reglaje specifice
AGENDA

7.1. Exploatarea sondei ultrason

reglaje specifice
7.1. Exploatarea sondei ultrason

▪ Panoul de control al sondei (Echo) prezintă operatorului informații
legate de adâncimea apei sub chilă la un anumit moment. Acesta
este împărțit în două părți: aria de afișaj și zona de control cu
indicatori.
▪ Pornirea/oprirea sistemului
▪ Pentru a porni sistemul, trebuie apăsat butonul Power. Sistemul va
porni și va prelua setările parametrilor care au fost selectate înainte
ca sistemul să fie oprit. Pentru a opri sistemul se apasă butonul
Power și sistemul se oprește.
▪ Controlul și indicatorii
▪ Aria de afișaj este situată în partea stângă și indicatorii în partea
dreaptă a cadrului sondei. Această arie de afișaj este o diagramă a
adâncimilor care variază cu timpul.

Fig. 1. Panoul de control al sondei ultrason

reglaje specifice
▪ Parametrii sondei pot fi modificați utilizând următoarele tipuri de

taste:
▪ ‹‹Param›› – reprezintă butonul pentru selectarea parametrului;
▪ ‹‹Value›› – reprezintă butonul pentru creșterea sau
descreșterea valorii parametrului;
▪ Set – reprezintă butonul pentru confirmarea și introducerea
valorii parametrului selectat.

reglaje specifice
▪ Există o serie de indicatori și butoane de control în partea dreaptă a

panoului de control, astfel:
▪ Adâncimea curentă exprimată în unitatea de măsură selectată;
▪ Modul de operare a sondei (ACTUAL sau REPLAY);
▪ Latitudinea și longitudinea curentă;
▪ Data și timpul curent;

reglaje specifice
▪ ‹‹Replay›› - buton ce permite vizualizarea adâncimilor dintr-o

perioadă anterioară;
▪ Mark reprezintă o dreaptă verticală ce marchează timpul curent

pe graficul de adâncime;
▪ Indicatori de alarmă ce informează asupra adâncimilor

periculoase sau adâncimilor mici;
▪ Buton de selectare a traductorului de adâncime.

reglaje specifice
▪ Sonda ultrason are două moduri de lucru majore: Actual și Replay.

▪ Pentru a stabili modul Replay, se aplasă butonul ‹‹ Replay ››. Se
apasă partea stângă a butonului pentru a deplasa scara de adâncime
la stânga și în partea dreaptă pentru a pentru deplasa scara spre
dreapta.
▪ Afișajele indicatorilor de dată, timp și adâncime vor arăta valorile

acestora pentru poziția selectată a scării de adâncime.
▪ Pentru revenirea la modul Actual se apasă butonul Set Actual.

reglaje specifice
7.1.1. Modificarea parametrilor sondei ultrason și a setărilor

▪ Lista parametrilor sondei ultrason este situată în partea inferioară a
afișajului graficului de adâncime, astfel:
▪ Range – scara de adâncime (10m, 50m, 250m , 500m, 2000m);
▪ Units – unitatea de măsură (metri, picioare, fathomi - 1,829m);
▪ Gain – amplificarea semnalului (0, 1, 2, ..., 10);
▪ Mode – modul de afișare a adâncimii: DBK – depth below keel,

DBT – depth below transducer, DBS – depth below surface;

reglaje specifice
▪ Sound velocity - viteza sunetului (1400 ... 1700 m/s);

▪ Draft – pescaj (în funcție de poziția la bord a traductorului se
trece pescajul prova/pupa);
▪ Trim – asieta (diferența de pescaj prova - pupa);
▪ Depth alarm – alarmă pentru adâncime (OFF sau valoarea);
▪ Shallow alarm – alarmă pentru adâncimi mici (OFF sau

valoarea).

reglaje specifice
▪ Pentru a modifica parametrii sondei, se selectează unul dintre itemi

făcând click în stânga sau în dreapta butonului Param. Cadrul
rectangular din jurul parametrului va fi subliniat în lista parametrilor
curenți.
▪ Când este selectat un parametru, se poate modifica prin apăsarea

butonului Value.
▪ După efectuarea tuturor modificărilor necesare, parametrii se setează

prin apăsarea butonului Set. Dacă butonul Set nu este apăsat în
primele 10 secunde, vor fi restaurate primele valori ale parametrilor.

Laboratoare ESN-1 PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Laboratoare ESN-1 PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

http://adl.anmb.

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

1.2. Exploatarea compasului magnetic

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 3

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ Cu ajutorul compasului magnetic se determină direcţiile pe mare:

▪ În figura 1 este redată o secţiune generală printr-un compas

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 4

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ La unele compase este construit dintr-un aliaj amagnetic (silumin)

▪ Corpul suportului are în interior dispozitivul de compensare şi se

▪ Pentru o fixare mai rigidă, suportul se mai prinde de punte si cu

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ Dispozitivul de compensare constă dintr-un tub vertical de cupru

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 9

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 10

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ Acele sunt paralele între ele şi au nordul situat în aceeaşi parte,

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 11

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ Flotorul reduce din flotabilitatea negativă a rozei dar nu o reduce

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 12

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

Fig. 4 Figura 5- 517

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 13

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ La instalarea compasului la bord se urmăreşte ca planul longitudinal

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 15

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ Sistemul cardanic de susţinere este format dintr-un inel din

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 18

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 19

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ Instalaţia de iluminare este reprezentată de un bec electric, fixat

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 20

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ Practic există un singur compas magnetic situat în axul navei pe

▪ Oglinda finală în care se reflectă imaginea rozei în poziţie normală

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 22

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 25

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

▪ Vizorul ocular (3) de forma unei plăci dreptunghiulare, are o

▪ Prisma inversează gradaţiile rozei, care se citesc de la dreapta la

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 28

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

© Academia Navală “Mircea cel Bătrân” – http://adl.anmb.ro

12/18/2019 Șef lucrări dr. ing. Sergiu Șerban 30