1.

3 Oportunităţi pentru activităţile personale, profesionale şi/sau

de afaceri.
Punctul de plecare al oricărui întreprinzător și de demarare a oricărei firme sau afaceri îl

reprezintă existența și identificarea unor oportunități economice. De aici decurge importanța

capitală a oportunității economice sau de afaceri pentru activitățile antreprenoriale. Aceasta

explică de ce, în toată literatura consacrată domeniului antreprenorial, abordarea oportunității

economice reprezintă un subiect specific primordial.

Prin prisma elementelor prezentate putem defini oportunitatea economică ca o

necesitate și/sau o cerere potențială de un produs sau serviciu într-un anumit context, a cărei

sesizare, identificare, luare în considerare și satisfacere printr-un proces economic de către o

persoană sau un grup poate în viitor genera profit.

Deci, oportunitatea economică prezinta concomitent mai multe dimensiuni:

-         materială, în sensul generării de profit;

-         psihologică, „existând” numai ca percepție a anumitor persoane care cred în

profitabilitatea sa;

-         contextuală, concretă, manifestându-se numai în anumite situații și condiții;

-         prospectivă, devenind o realitate în viitor, ca urmare a unor decizii și acțiuni concertate, de

natură economică, antreprenorială și managerială;

Conștientizarea acestor dimensiuni este deosebit de instructivă, facilitând succesul

demersurilor antreprenoriale.

Pentru facilitarea conceptului de oportunitate economică în completitudinea sa, este utilă

prezentarea principalelor categorii de surse ale oportunităților economice, în funcție de natura

lor:

• comerciale, reprezentate de cererea deschisa sau latenta pentru anumite produse sau

servicii;

• științifice, constând din descoperirea de noi legi, principii, metodologii etc. aplicabile în

realizarea de produse și servicii noi și modernizate;

• tehnice, reprezentate de noi echipamente, tehnologii, materii prime etc. care pot servi ca

baza pentru o noua afacere sau  pentru diversificarea, modernizarea, specializarea etc. a

unei firme;

• juridice, constând în apariția de noi legi, ordonanțe, hotărâri de guvern etc. sau

modificarea celor existente, cu consecințe semnificative asupra inițierii, derulării și

profitabilității activităților economice;

• fiscale, atunci când se schimbă felul, dimensiunea, modul de calcul etc. al diferitelor taxe

și impozite, modificând astfel motivațiile întreprinzătorului și condițiile de valorificare a

capitalului;

• bancare, ca urmare a modificării semnificative a condițiilor de acordare a creditelor

(mărimea și tipul creditului, durata de acordare, volumul garanțiilor, nivelul dobânzii

etc.)

• informaționale, reprezentate de noi abordări și tehnologii informatice, care permit accesul

mai rapid, mai ieftin și mai complet la informații importante pentru demararea și

realizarea de acțiuni economice;

• educaționale, manifestate de pregătirea prin școala de persoane cu viziune, cunoștințe,

abilități, aptitudini, deprinderi și comportamente favorizante activităților de tip

antreprenorial;

• manageriale, reprezentate de noile abordări, metode, tehnici, know-how, cunoștințe etc.

ce facilitează identificarea și valorificarea oportunităților economice.

Există mari diferențe în ceea ce privește toate aceste categorii de surse ale oportunităților

economice cu mare impact asupra intensității fenomenului antreprenorial și asupra

performanțelor economice de ansamblu ale firmelor.

Practica antreprenorială a identificat anumite tipuri de oportunități, care se întâlnesc cu o

frecvență mai mare în viața economică. Acestea sunt:

a.       o invenție proprie sau cumpărată;

b.      desprinderea sau separarea unor elemente dintr-un produs sau serviciu existent și

transformarea lor în obiectul unei afaceri de sine stătătoare;

c.       transformarea propriului hobby într-o afacere;

d.      conștientizarea existenței unui anumit client pentru un anumit produs;

e.       descoperirea unor nișe de piață;

f.        dezvoltarea unei activități realizate anterior în afara orelor de program de muncă;

g.       valorificarea competenței sau experienței profesionale deosebite dintr-un domeniu;

h.       cumpărarea unei firme existente;

i.         achiziționarea unei francize.