UNIVERSITATEA “VASILE GOLDIS” DIN ARAD

FACULTATEA DE STIINTE JURIDICE

SPECIALIAZAREA DREPT

AN DE STUDIU : III IF

DREPT CIVIL

CONTRACTE SPECIALE

REFERAT

CONTRACTUL DE MANDAT

CONTRACTUL DE COMISION, CONTRACTUL DE CONSIGNATIE

PRINCIPALELE ASEMANARI SI DEOSEBIRI

STUDENT: MATEI IOAN DAN

AN SCOLAR 2018 - 2019

Contractul de comision.
Home
1.1. Notiune.
Contractul de comision este unul dintre contractele de intermediere foarte des utilizate mai
ales in activitatea comerciala.
Acest contract prezinta certe avantaje atat pentru partile contractante, cat si pentru terti.
Utilitatea lui rezida in aceea ca permite unui comerciant sa faca operatiuni comerciale
utilizand serviciile unui alt comerciant, realizandu-se astfel o operatiune triunghiulara.
Prin contracte de comision, comitentul este derobat de sarcinile de supraveghere si control si
isi canalizeaza mijloacele materiale, financiare si umane in activitatea de baza.
De asemenea el beneficiaza de acuratetea si cunostintele comisionarului, de creditul,
competent si prestigiul pe care comisionarul il are pe piata respectiva, asigurandu-si
patrunderea pe piete noi si implicit sporirea volumului afacerilor.
Pe de alta parte, comisionarul isi poate face o profesiune din acest gen de operatii, fiind
independent fata de comerciantul pe seama caruia actioneaza , astfel comisionarul realizeaza
beneficii importante proportional cu operatiunile intermediate. El imprumuta aceluia de la
care a primit ordin (comitentul) reputatia sa de solvabilitate, creditul precum si numele sau.
Art. 2043 din noul Cod civil defineste contractual de comision ca fiind mandatul care are ca
obiect achizitionarea sau vanzarea de bunuri ori prestarea de servicii pe seama
comitentului si in numele comisionarului, care actioneaza cu titlu profesional in schimbul
unei remuneratii numita comision.
Contractul de comision este caracterizat ca fiind un mandat fara reprezentare.

Asemănări şi deosebiri între contractul de comision şi contractul de mandat

A. Asemănări
Comisionul este o varietate a mandatului fără reprezentare.
Lipsa de reprezentare constă în faptul că actele juridice se încheie în numele comisionarului,
adică acesta nu îl reprezintă pe comitent, ci încheie actele în nume propriu. Faţă de terţ,
comisionarul este perceput ca stăpân al afacerii.
Toate aceste premise îndreptăţesc susţinerea potrivit căreia obiectul contractului de comision
este asemănător cu obiectul contractului de mandat, constând în încheierea actelor juridice, cu
deosebirea că, deşi actele sunt încheiate în nume propriu de către comisionar, efectele juridice
ale acestora se vor produce în persoana şi patrimoniul comitentului. Prin urmare, principala
asemănare între cele două contracte o constituie obiectul acestora.
De asemenea, atât în baza contractului de comision, cât şi în baza contractului de mandat,
actele juridice se încheie cu terţii pe seama persoanei care a dat împuternicirea (mandatarul,
respectiv comitentul).
B. Deosebiri
Principa deosebire dintre contractual de comision si contractual de mandat priveste structur
lor. In cazul mandatului, mandatarul are un drept de reprezentare si incheie actele juridice in
numele si pe seama mandantului, in cazul contractului de comision, comisionarul nu
beneficiaza de dreptul de reprezentare si in consecinta el incheie acte juridice in nume propriu
dar pe seama comitentului.

Contractul de consignatie

Home
1.2.Notiune. Natura juridica.
Potrivit prevederilor art. 2.054 noul Cod civil, contractul de consignaţie este o varietate a
contractului de comision care are ca obiect vânzarea unor bunuri mobile pe care consignantul
le-a predat consignatarului în acest scop. Legiuitorul califică contractul de consignaţie ca
varietate a contractului de comision, cu specificarea că obiectul consignaţiei constă exclusiv
în vânzarea bunurilor încredinţate în acest scop de către consignant.
In literatura de specialitate, contractul de consignaţie este definit ca “acel contract prin care
o parte, numită consignant, încredinţează celeilalte părţi, numită consignatar, anumite
bunuri mobile pentru a fi vândute, în nume propriu, dar pe seama consignantului, la un preţ
stabilit anticipat, cu obligaţia consignatarului de a remite consignantului preţul obţinut sau
de a-i restitui bunurile nevândute”.
Din definiţia de mai sus rezultă caracterele juridice ale contractului de consignaţie.
Astfel, contractul de consignaţie este un contract bilateral (sinalagmatic), un contract cu titlu
oneros şi consensual, netranslativ de proprietate si incheiat intuituu personae intrucat intre
consignant si consignatar se vor aplica regulile contractului de mandate iar mandatul are la
baza increderea dintre cele doua parti contractual.
Datorită particularităţilor sale, consignaţia este considerată o varietate a contractului de
comision, cu specificul că ea priveşte actele de vânzare-cumpărare asupra bunurilor mobile.
In ceea ce priveşte forma şi, implicit, proba contractului de consignaţie, art. 2.055 noul Cod
civil dispune: „contractul de consignaţie se încheie în formă scrisă. Dacă prin lege nu se
prevede altfel, forma scrisă este necesară numai pentru dovada contractului".
Aşadar, contractul de consignaţie rămâne un contract consensual, forma scrisă fiind cerută
pentru proba iar nu pentru valabilitatea raporturilor juridice specifice consignaţiei.
Asemănări şi deosebiri între contractul de comision şi contractul de consignatie.
Din punct de vedere a caracterului juridic, dupa criteriul scopului urmarit atat contractual de
comision cat si contractual de consignatie, ele este sunt contracte cu titlu oneros, bilateral si
intuituu personae.

2.1. Efectele contractului de comision

Efectele juridice ale comisionului ţin de structura acestui contract, în temeiul căruia
comisionarul încheie acte juridice în nume propriu, dar pe seama comitentului.
De aceea, contractul de comision generează două categorii de raporturi juridice: între
comitent şi comisionar, şi între comisionar şi terţ.
Efectele comisionului în raporturile dintre comitent şi comisionar
Efectele contractului de comision sunt asemănătoare cu cele ale contractului de mandat, cu
regulile speciale prevăzute de reglementările Codului civil.
Obligaţiile comisionarului
Fiind efecte asemănătoare cu cele ale mandatului comercial, înseamnă că obligaţiile
comisionarului sunt cele specifice mandatarului, la care se adaugă obligaţiile reglementate de
normele Codului civil privind contractul de comision .
In consecinţă, comisionarul va trebui să execute mandatul încredinţat de comitent, respectiv
să încheie actele juridice cu bună-credinţă şi diligenţa unui profesionist, respectiv să presteze
serviciile cu respectarea instrucţiunilor comitentului.
Obligaţiile comitentului
Având caracter sinalagmatic, contractul de comision generează obligaţii şi în sarcina
comitentului.
a. Plata remuneraţiei (comisionul) comisionarului
In schimbul obligaţiei de încheiere a actelor juridice, comisionarul are dreptul la o
remuneraţie din partea comitentului.

Home
Intrucât i se aplică regulile de la mandat, comisionarul este îndreptăţit la remuneraţie chiar
dacă aceasta nu s-a stabilit în contractul de comision, deoarece operează prezumţia că
însărcinarea privind încheierea actelor juridice nu este gratuită.
Remuneraţia poate fi convenită sub forma unei sume fixe sau a unui procent, calculate la
valoarea operaţiunilor rezultate din actele încheiate de comisionar.
b. Restituirea cheltuielilor făcute de comisionar
In cazul în care, în îndeplinirea însărcinării primite, comisionarul a făcut anumite cheltuieli,
comitentul are obligaţia să restituie sumele de bani respective. Comitentul este obligat să
acopere şi eventualele prejudicii pe care le-a suferit comisionarul cu prilejul încheierii actelor
juridice cu terţii.

2.2.Efectele contractului de consignaţie

Fiind un contract sinalagmatic, contractul de consignaţie produce efecte juridice în sarcina
ambelor părţi contractante.
Obligaţiile consignantului
a)Predarea bunurilor mobile ce urmează a fi vândute
Consignantul trebuie să predea consignatarului bunurile ce urmează a fi vândute în temeiul
contractului de consignaţie: „consignantul va remite bunurile consignatarului pentru
executarea contractului, păstrând dreptul de a inspecta şi controla starea acestora pe toată
durata contractului”. Bunurile pot fi predate consignatarului toate odată sau treptat, prin note,
facturi, procese-verbale de predare-primire sau prin orice alte mijloace.
Contactul de consignaţie nu este translativ de proprietate, în sensul că bunurile predate de
către consignant nu trec în proprietatea consignatarului. Drept consecinţă, consignatarul
păstrează dreptul de dispoziţie asupra bunurilor obiect al consignaţiei până în momentul în
care consignatarul le vinde către terţ. Soluţia este prevăzută de art. 2.057 alin. (2) noul Cod
civil, potrivit căruia, consignantul dispune de bunurile încredinţate consignatarului, pe toată
durata contractului.
b) Plata remuneraţiei cuvenite consignatarului
In schimbul încheierii contractelor de vânzare-cumpărare de către consignatar, consignantul
este obligat la plata unei remuneraţii. Regimul juridic al remuneraţiei consignatarului este
consacrat în cuprinsul art. 2.058 noul Cod civil: Norma legală citată reglementează caracterul
oneros al contractului de consignaţie: „contractul de consignaţie este prezumat cu titlu
oneros, iar remuneraţia la care are dreptul consignatarul se stabileşte prin contract sau, în
lipsă, ca diferenţa dintre preţul de vânzare stabilit de consignant şi preţul efectiv al vânzării”.
c) Restituirea cheltuielilor făcute de consignatar
Cu prilejul realizării operaţiunilor de vânzare-cumpărare, consignatarul poate fi nevoit să
avanseze anumite cheltuieli. De asemenea, unele cheltuieli pot fi impuse de conservarea şi
păstrarea bunurilor ce urmează a fi vândute. Tot astfel, în exercitarea mandatului de vânzare a
bunurilor, consignatarul poate suferi anumite prejudicii.

Obligaţiile consignatarului
a)Păstrarea şi asigurarea bunurilor
Una din obligaţiile principale ale consignatarului este aceea privind păstrarea şi conservarea
bunurilor primite de la consignant în vederea vânzării. Obligaţia de păstrare a bunurilor este
prevăzută de art. 2.060 noul Cod civil, potrivit căruia consignatarul va primi şi va păstra
bunurile ca un bun proprietar şi le va remite cumpărătorului sau consignantului, după caz, în
starea în care le-a primit spre vânzare. In temeiul acestei obligaţii, consignatarul răspunde
pentru orice lipsă, pierdere sau deteriorare provenită din culpa sa ori a prepuşilor săi.
b)Obligaţia de a da socoteala consignantului asupra îndeplinirii mandatului

Home
Intrucât, consignatarul acţionează pe baza împuternicirii consignantului, el trebuie să-l
informeze pe consignant, la termenele stabilite în contract, cu privire la vânzările făcute,
respectiv să arate bunurile vândute contra numerar şi cele vândute pe credit.

3.1.Încetarea contractului de consignaţie - comision

Cauzele de încetare a contractului de consignaţie sunt reglementate de art. 2.063
noul Cod civil şi sunt asemănătoare cu cele ale mandatului. Potrivit textului de lege
menţionat, contractul de consignaţie încetează prin revocarea sa de către consignant,
renunţarea consignatarului, din cauzele indicate în contract, moartea, dizolvarea, falimentul,
interdicţia sau radierea consignantului ori a consignatarului, revocarea împuternicirii,
renunţarea la împuternicirea primită.

Home
 BIBLIOGRAFIE

1. Liviu Stanciulescu, Curs de drept civil, Contracte, Ed. Hamangiu, Bucuresti, 2014,
2. Gabriela Raducan, Noul Cod Civil – Vol.III. Contracte Speciale. Ed. Hamangiu, Bucuresti
2012,
3. Florin Motiu, Contractele Speciale in Noul Cod Civil, Ed. A VII – a, Ed. Universul Juridic,
Bucuresti 2017.

Home