Diagnosticul de laborator al infectiilor

Metode

1. Metode directe
a) Examenul direct microscopic al frotiurilor colorate Gram si Giemsa.
b) Depistarea antigenelor din prelevatele patologice prin reactii antigen-anticorp (ex.
depistarea Antigen Streptococ grup A din exsudat faringian, Antigen Helicobacter
pylori din materii fecale ).
c) Depistarea acizilor nucleici prin tehnici de biologie moleculara (PCR)
d) Cultivare cu izolarea in cultura pura, identificare si antibiograma.
2. Metode indirecte specifice
a) Diagnostic serologic (depistarea si dozarea anticorpilor) – criterii: titrul semnificativ
(o anumita concentratie), seroconversia (aparitia anticorpilor) si dinamica
semnificativa (cresterea de 4 ori a titrului anticorpilor).
b) Intradermoreactiile
3. Metode indirecte nespecifice : hemoleucograma, VSH, proteina C reactiva.

Etapele diagnosticului microbiologic clinic

1. Prelevarea produsului patologic

2. Transport si conservare
3. Examen macroscopic
4. Examen direct microscopic
5. Cultivarea
6. Identificare
7. Antibiograma

1. Prelevare

a) Trebuie sa reprezinte realul produs patologic

b) Recoltarile se fac inaintea instituirii tratamentului cu antibiotic
c) Sa fie in cantitate suficienta
d) Prelevarile se fac aseptic in recipiente sterile, recoltoare cu gura larga si capac etans,
tampoane, seringi; obligatoriu trebuiesc etichetate si insotite de cerere analiza cu date
despre pacient si proba.

2. Transport: cat mai repede ( o ora ), refrigerate sau trecute pe medii de transport; lichidul
cefalorahidian si sputa nu se refrigereaza, deoarece pot fi implicate microorganisme care nu
rezista (meningococ, Haemophilus influenzae).

3. Examen macroscopic
4. Examen direct microscopic al frotiurilor colorate Gram si Giemsa:

a) aprecierea calitatii prelevatelor contaminate pe traiectele de eliminare ( ex. sputa),

b) aprecierea reactiei inflamatorii
c) bacterioscopia – aprecierea categoriei microscopice a bacteriilor pentru orientarea
tratamentului antibiotic.
Examenul microscopic este o metoda rapida, ieftina, orienteaza diagnosticul bacteriologic in
urmatoarele etape, util pentru orientarea antibioticoterapiei de prima intentie, evidentiaza
bacteriile necultivabile sau cu crestere lenta; dezavantaj - sensibilitate mai mica decat a cultivarii
(evidentiaza bacterii care sunt peste 105 UFC/ml produs).

5. Cultivarea pe medii adecvate, specifice fiecarui produs patologic in parte.

Semnificatia clinica a izolatelor o apreciem in functie de patogenitate, conditia microbiologia a

prelevatelor si contextul clinic.

- prelevate necontaminate (care provin din zone normal sterile): bacteriile izolate au semnificatie
clinica (ex. hemocultura sau lcr);

- prelevate contaminate pe traiectele de eliminare: bacteriile patogene care nu fac parte din flora
comensala au semnificatie (ex Mycobacterium tuberculosis in sputa); bacteriile conditionat
patogene au semnificatie daca intrunesc criteriul cantitativ (ex. >105 UFC/ml pentru urina sau
>106 pentru sputa) si criteriul asociatiei cu celule inflamatorii;

- prelevate care provin din zone normal colonizate: urmarim bacterii patogene, care nu fac parte
din microbiota indigena (ex. Salmonella in materii fecale, Streptococcus pyogenes in exsudatul
faringian).

6. Identificarea izolatului cu semnificatie clinica prin:

a) caractere microscopice: ex. coci / bacili / cocobacili Gram pozitivi sau Gram negativi,
dispusi in diplo/ gramezi/ lanturi sau izolat, prezenta/ nu a sporului.
b) caractere de cultura
c) teste biochimice
d) identificare antigenica
e) identificare prin teste de biologie moleculara

7. Antibiograma si eliberea unui buletin de analiza.