Metode de testare a sensibilităţii la antibiotice a unei tulpini bacteriene

1. Relaţia bacterie – antibiotic in vivo şi in vitro

In vitro - CMI (cantitatea minimă de antibiotic care inhibă cultivarea unei tulpini
bacteriene )
- CMB (cantitatea cea mai mică de antibiotic care omoară 99,9% din bacteriile unei
tulpini testate)

In vivo – bacterie sensibilă la un anumit antibiotic (folosit în doze uzuale asigură cu mare
probabilitate vindecarea infecţiei); CMI este de min. 2-4 ori < nivelul mediu al antibioticului
din focarul de infecţie;
- bacterie rezistentă la un anumit antibiotic (există o probabilitate puternică de
eşec terapeutic); CMI > nivelul mediu al antibioticului din focarul de infecţie;
- bacterie intermediară (efectul terapeutic se poate obţine prin supradoze de
antibiotic, administrare locală, doze uzuale în cazul antibioticelor care realizează concetraţii
urinare mai mari decât cele serice ); CMI apropiată de nivelul mediu al antibioticului din
focarul de infecţie.

2. Antibiograma difuzimetrică

Principiu: pe suprafaţa mediului Mueller-Hinton însămânţat în pânză cu tulpina de testat

depunem microcomprimate cu diferite antibiotice; antibioticul difuzează circular în mediu,
realizînd concentraţii descrescătoare; cultura este inhibită în zona în care antibioticul realizează
concentraţii ≥ CMI;

Indicaţii: testarea uzuală a sensibilităţii la antibiotice a tulpinilor cu creştere rapidă;

Necesar şi procedură: - realizarea unei suspensii a tulpinii de testat (folosind cultura pură) cu
densitatea de 108 UFC/ml, apreciată cu standardul de 0,5 Mac Farland
- impregnarea cu această suspensie a unui tampon de vată steril cu
ajutorul căruia se însămânţează în pânză suprafaţa mediului Mueller-Hinton
- depunerea microcomprimatelor cu antibiotice
- incubare la 35ºC, timp de 18-24 ore

Control de calitate: în paralel procedăm asemănător cu o tulpină de referinţă care si-a păstrat
sensibilitatea naturală la antibioticele testate, cu ajutorul căreia verificăm respectarea
condiţiilor standardizate de lucru

Citire şi interpretare: diametrul zonei de inhibiţie a creşterii, în mm, se compară cu cele două
diametre critice stabilite de experţi
– când această valoare este ≥ diametrul critic superior (D), tulpina este considerată
sensibilă (S)
– când valoarea găsită este ≤ diametrul critic inferior (d), tulpina este considerată
rezistentă (R)
– când diametrul măsurat este situat între valorile celor două diametre critice
considerăm tulpina ca intermediară (I)
 ≥D ≤d

sensibil intermediar rezistent

Avantaje: posibilitatea testării simultane a sensibilităţii faţă de mai multe antibiotice

Dezavantaje: lipsa de concordanţă a rezultatelor obşinute in vitro cu rezultatele terapiei in
vivo.

Metode cantitative

Principiu: un inocul standardizat al tulpinii testate este însămânţat într-un gradient discontinuu
de concentraţii de antibiotic; după incubare este urmărită CMI

Metoda diluţiilor în mediu lichid

Necesar şi procedură:
- realizarea de diluţii duble succesive de antibiotic în bulion Mueller-Hinton
- se adaugă câte 0,1ml din suspensia de 105UFC/ml a tulpinii de testat
- realizarea unui martor cultivare şi a unui martor sterilitate mediu
- incubarea mediilor la 35ºC timp de 18-24 ore

Control de calitate: în paralel procedăm asemănător cu o tulpină de referinţă, cu ajutorul

căreia verificăm respectarea condiţiilor standardizate de lucru

Citire şi interpretare: CMI corespunde celei mai mici concentraţii de antibiotic care
determină inhibarea vizibilă a creşterii; raportăm această valoare la cele două concentraţii
critice, maximă (C) şi minimă (c) pentru definirea tulpinii ca S, R sau I.
Rezultatul este formulat după ce am verificat că CMI a tulpinii de referinţă se încadrează
între valorile recunoscute de standard.

≤c ≥C

sensibil intermediar rezistent

Avantaje: determinarea cu exactitate a CMI