Laborator 3

Andreias, Bogdan

March 28, 2020

Cuprins
1 Introducere in retele 2
1.1 Diferenta intre trasmiterea de date si telecomunicare . . . . . . . . . . . . . 2
1.2 Topologii fizice. Ce functii au diferite componente de legatura? . . . . . . . 2
1.3 Ce se intelege printr-un canal de comunicare? Ce factori determina bruierea
semnalelor? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 3
1.4 Enumerati medii de transmitere si comparati proprietatile acestora. . . . . . 3
1.5 Ce avantaje are codarea Manchester fata de codarea RZ si NRZ? . . . . . . . 5
1.6 Distinctia intre Bitrate si Baudrate. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 5

2 Retele de calculatoare - nivelul transport 6

2.1 Ce reprezinta prefixul adresei IP? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2.2 Ce se intelege prin fragmentare? Cum este tratata problema fragmentarii de
IPv4 si IPv6? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2.3 Descrieti transmiterea mai departe (forwarding) pentru datagrame in retelele
IP. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.4 Ce se intelege prin suma de control Internet? De ce s-a renuntat la aceasta in
cazul IPv6? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 7
2.5 Prezentati diferentele dintre IPv4 si IPv6. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
2.6 Ce proprietati de securitate are IPv6 spre deosebire de IPv4? Care este
diferenta dintre AH si ESP? . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 9
2.7 Prezentati a.goritmul Bellman-Ford pentru pentru determinarea celui mai scurt
drum. Ce probleme de utilizare a acestuia se pun in cazul protocolului RIP-2? 10

1
2.8 Prezentati algoritmul Dijkstra pentru determinarea celui mai scurt drum.
Comparati algoritmii de determinare a drumului minim Dijkstra si algorit-
mul Bellman-Ford. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 11
2.9 Descrieti protocolul Open Shortest Path First (OSPF). . . . . . . . . . . . . 12

1
1 Introducere in retele

1.1 Diferenta intre trasmiterea de date si telecomunicare

Comunicat, iile efectuate la distant, ă sunt desemnate de termenul de telecomunicat, ii. sau
ret, elele de calculatoare se pot subscrie acestui domeniu, de altfel foarte vast. Elementele
componente ale unui sistem de telecomunicat, ii sunt în principiu: emit, ătorul, canalul de
comunicat, ie s, i receptorul.
Transmisia de date se face prin diverse medii (cablu, radio, satelit) sub forma de impulsuri lu-
minoase sau impulsuri electrice, (prezenta unui impuls reprezentand valoarea "1" iar absenta
lui valoarea "0") prin unde sau curent electric alternativ.

1.2 Topologii fizice. Ce functii au diferite componente de legatura?

Topologii fizice:
Topologia bus/magistrala comuna presupune ca toate nodurile unei retele locale sunt conec-
tate total, folosind un singur mediu fizic de comunicatie, adica bus-ul. În acest tip de retea,
în fiecare moment una dintre masini este master si are dreptul sa transmita, celelalte masini
neavând acest drept. Când doua masini doresc sa transmita în acelasi timp este nevoie de
un mecanism de arbitrare. Acesta poate fi centralizat sau distribuit
Topologia inel (ring) presupune ca o statie este conectata numai cu vecinii, interconexiunile
formând un inel închis în care datele se transmit unidirectional, de-a lungul inelului. Fiecare
statie actioneaza ca un repetor, transmitând datele receptionate catre vecinul sau, în sensul
de parcurgere a inelului.
Topologia stea presupune o retea în care exista o conectivitate totala, prin intermediul unui
hub. Fiecare nod poate avea acces independent la mediul de comunicatie, dispozitivele conec-
tate în retea partajând banda de transmisie a hub-ului.
Topologie completa (mesh), în care dispozitivele sunt interconectate cu multe alte dispozitive
de retea. Intr-o adevarata topologie completa, fiecare dispozitiv din retea este interconectat
cu toate celelalte dispozitive, asigurând astfel o maxima redundanta;
Legatura - reprezinta o conexiune realizata intre membrii retelei .
Nod - un calculator al unei retele, avind asociata o adresa .
Resurse - pot fi programe, echipamente, date .
Comunicatia - modul de a schimba informatii intre calculatoarele unei retele (via canale)
Protocol - un set de reguli prin care se realizeaza comunicatia
Difuzare - trimiterea de informatii la mai multe ncalculatoare (multicast) sau la toate (broad-
cast)
Pachet - reprezinta o modalitate de stocare a datelor
Topologia unei reţele - reprezintă structura ei.
Lăţimea de bandă - cantitatea de informaţie transferată în reţea în unitatea de timp.

2
1.3 Ce se intelege printr-un canal de comunicare? Ce factori deter-
mina bruierea semnalelor?

Pentru a transmite mesajele există două tipuri de canale de comunicare: personale şi imper-
sonale. Canalele de comunicare personală sunt mai eficiente în ceea ce priveşteschimbarea
atitudinii consumatorilor şi decizia de cumpărare.
Canalele de comunicare impersonale sunt formate din mijloace caretransmit mesajele fără a
folosi contactul direct şi fără obţinerea reacţiei inverse areceptorului.
Prin canal de comunicare se înţelege orice mijloc întrebuinţat de emiţător pentru a trans-
mite un mesaj la receptor. Prin urmare, există trei elemente principale care fac posibilă
comunicarea: expeditorul, canalul s, i receptorul.
Mediul de comunicatie este un cablu format dintr-o pereche de conductoare coaxiale. Impedanta
caractersitica a cablului este de 50 ohmi (este deci incompatibil cu cablul utilizat pentru tele-
viziune, care are impedan¸ta de 75 ohmi). Cablul nu are voie sa aiba ramificatii si trebuie
ıncheiat la ambele capete prin terminatoare. Ramificatiile sau lipsa terminatoarelor duc la re-
flexia semnalului la ramificatie sau la capatul fara terminator, rezultand bruierea semnalului
de catre reflexia lui. Pe cablu se leaga, ın paralel, interfetele de retea si eventual repetoarele.
Derivatia pentru legatura la interfata de retea este construita special pentru a reduce la
minim reflexiile produse (impedanta emitatorului si receptorului este mult mai mare decat
impedanta cablului, anume de cel putin 100 ohmi); din acest motiv circuitele emitatorului si
receptorului trebuie plasate la cel mult cativa centimetri de cablu.
Semnalul este produs ın codificare Manchester, cu durata unui bit de 100 ns; de aici viteza
bruta de transmisie de 10 Mbit/s. Ca modificare fata de codificarea Manchester clasica, peste
semnal este suprapusa o componenta continua, ın scopul simplificarii detectarii coliziunilor.
Pe cablul ın repaus, tensiunea ıntre conductoare este 0 V. Daca o interfata emite date, apare
o tensiune continua intre conductorul central si tresa. Daca doua sau mai multe interfete
emit simultan, tensiunea continua creste peste un anumit prag la care se declara coliziune. La
detectarea unei coliziuni, interfetele de retea conectate la cablu opresc transmisia, conform
metodei CSMA/CD.

1.4 Enumerati medii de transmitere si comparati proprietatile aces-

tora.

Dintr-un punct de vedere foarte general, mediile de transmisie se pot grupa in doua mari
categorii:
• medii de transmisie bazate pe fir (hardwire), fie electrice, precum perechea de fire rasucite,
cablul coaxial(pentru transmisia datelor sub formă de semnale electrice;), fie optice, respectiv
cablul optic (Fibră optică – din fibre de sticlă sau materiale plastice – pentru a transporta
datele sub formă de impulsuri luminoase;)
• medii de transmisie nebazate pe fir, ‘fara fir’ (wireless), precum razele infrarosii, undele
radio, microundele.

3
Fibra optică este cel mai nou mediu de transmisie dezvoltat pentru reţele de calculatoare,având
numeroase avantaje faţă de cablurile de cupru, dintre care cele mai importante sunt: vitezade
transmisie mult superioară pe care o suportă şi imunitatea la interferenţe electrice.Principalele
dezavantaje sunt costul şidificultatea manevrării şi instalării. Acest mediueste folosit cu pre-
ponderenţă pentru legături punctla punct la distanţe mari (peste câteva sute demetri).Un
sistem de transmisie pe fibră opticăeste format dintr-un emiţător (LED sau laser),fibră trans-
portoare şi un receptor. Semnalul pefibră optică este de fapt unda luminoasă emisă de un
LED sau de un laser, în funcţie de tipul defibră.
Părţile componente ale unei fibre optice sunt:
-miezul– regiune centrală a fibrei care ghidează lumina
-învelisul sau cămăşa fibrei – materialul dielectric care înconjoară miezul şi prezintă unindice
de refracţie mai mic decât acesta. Este un strat mijlociu cu rol de acoperire reflector-
izantă,care reţine prin reflexie razele de lumină în miez;
-manta de protecţie- înveliş de plastic care înconjoară miezul, respectiv cămaşa, cu rol de
protecţie împotriva umezelei şi a forţelor exterioare, oferind o bună rezistenţă mecanică.
Practic exista un singur mediu de transmisie fara fir: atmosfera pamântului, existând în-
schimb mai multe "sisteme de transmisie" care, fiecare în parte, utilizeaza anumite caracter-
isticiale atmosferei pentru a se propaga si ajunge la destinatie.Principale avantaje ale folosirii
mediilor wireless sunt date de flexibilitatea oferitã lainstalarea, reconfigurarea şi întreţinerea
staţiilor.Dezavantajele principale sunt date de ratele de transfer reduse (cel mult 16 Mbps)
şi deratele ridicate ale erorilor. Erorile pot apărea datorită interferenţelor sau atenuărilor
cauzate derelief şi condiţii atmosferice.
Principalele medii wireless pentru transmiterea datelor sunt:
•undele radio
•microundele
•razele infraroşii.
Undele radio au frecvente de transmisie de la 10 kHz pâna la 1 GHz. Folosirea acestor unde
prezinta unele avantaje, cum ar fi: O sunt uşor de generat, O pot parcurge distanţe mari, O
pot trece cu usurinţă prin clădiri
Bluetooth este o tehnologie care foloseşte banda de 2,4 GHz. Este limitat la comunicaţii pe
distanţe scurte şi viteză mică, însă are avantajul că poate comunica cu mai multe dispozitive
în acelaşi timp.
Alte tehnologii care folosesc benzile de 2,4 GHz şi 5 GHz sunt tehnologiile LAN fără fir
moderne care sunt conforme diferitelor standarde IEEE 802.11. Sunt diferite de tehnologia
Bluetooth prin faptul că transmit la un nivel de putere mai ridicat, care le alocă un interval
mai mare.
Infraroşu - Infraroşul (IR) este o energie relativ slabă şi nu poate să depăşească obstacole
cum ar fi pereţii.

4
1.5 Ce avantaje are codarea Manchester fata de codarea RZ si
NRZ?

Pentru codarea Manchester, perioada bitului este T iar elementul de semnal, adica viteza
de semnalizare este dubla fata de rata datelor. Inseamna ca banda necesara este dubla fata
de codarea NRZ si deci SNR va fi mai mic cu 3 dB la codarea Manchester fata de codarea
NRZ. Acest dezavantaj al codarii Manchester este compensat cu numarul mare de tranzitii
existente in semnalul de date (in medie o tranzitie pe bit), ceea ce permite o sincronizare
buna a bazei de timp a receptorului.

1.6 Distinctia intre Bitrate si Baudrate.

În timp ce rata de bit, i s, i rata baud sunt strâns legate, ele nu sunt acelas, i lucru. Rata de
bit, i este o măsură a numărului de bit, i de date - zerouri s, i altele - care pot fi transmise într-o
secundă. O rată de bit, i de 2400 de bit, i pe secundă (bps), de exemplu, ar însemna 2400 de
zerouri, iar cele care sunt transmise în fiecare secundă.
Rata baud reprezintă numărul de ori pe secundă un semnal (schimbarea de la zero la unul
sau unul la zero) sau simbolul (tensiunea, frecvent, a sau faza conexiunii) într-un canal de
comunicat, ie modifică starea sau variază. De exemplu, o rată de transfer de 2400 de canale
înseamnă că canalul schimbă stări de până la 2400 de ori pe secundă. În acest caz, rata baud
este aceeas, i cu rata de bit, i: 2.400 bps s, i o rată de bit, i de unu este egală cu o rată baud de
unu.
În timp ce rata de bit, i s, i rata baud au asemănări, ele nu sunt aceleas, i .
Modemurile analogice de telefon au fost mai simple decât comunicat, iile digitale s, i adesea
bit, ii pe secundă s, i baud au fost aceias, i, cu un singur simbol (baud) care transmite un bit.
Pentru a face comunicat, iile mai rapide, mai avansate tehnici de modem de modem utilizează
care trimit mai mult, i bit, i pe simbol. Ca rezultat, ratele de bit, i s, i baud nu sunt întotdeauna
acelas, i număr.
În funct, ie de modulat, ia folosită, dacă un canal poate trimite până la patru bit, i pe baud,
starea baud se va schimba o singură dată. Deci, rata baud ar fi de un sfert rata de bit, i în
acest caz.

5
2 Retele de calculatoare - nivelul transport

2.1 Ce reprezinta prefixul adresei IP?

Ce reprezinta prefixul adresei IP? O ret, ea este reprezentată de prima adresă din ret, ea s, i de
mărimea prefixului în bit, i, separate de "/". De exemplu, 2001:0db8:1234::/48 este ret, eaua cu
adresele 2001:0db8:1234:0000:0000:0000:0000:0000 până la 2001:0db8:1234:ffff:ffff:ffff:ffff:ffff
Deoarece un calculator poate fi văzut ca o ret, ea cu prefixul 128, adresele sunt câteodată
urmate de /128
Adresa IP a fost standardizata ca fiind o valoare de 32 biti unica pentru fiecare sistem conectat
la Internet, exprimata prin 4 grupuri a cate 8 biti, constituita din 2 parti, prima este adresa
de retea (network number sau network prefix) iar a doua este adresa gazdei (host number).
Aceasta modalitate de prezentare prezinta 2 niveluri de ierarhie.
|network prefix|host number|
+——–adresa IP———+
Adresa IP poate fi reprezentata atat in binar cat si in zecimal. Notatia zecimala a fost
introdusa pentru o citire si scriere mai usoara a adreselor IP. Cele patru grupuri sunt separate
prin cate un punct.
binar 01110111.01101100.01011111.00010111
zecimal 119. 108. 95. 23
Pentru a putea adresa retele de diferite dimensiuni adresele au fost impartite in 3 clase
principale: A, B si C. Clasele D si E au o utilizare speciala.

2.2 Ce se intelege prin fragmentare? Cum este tratata problema

fragmentarii de IPv4 si IPv6?

La începuturile Internetului, adresele IPv4 se împărt, eau în 5 clase de adrese, notate de la A

la E.
Adresele IPv4 au o lungime de 32 de bit, i (4 octet, i). Fiecare adresă identifică o ret, ea (net-
work) s, i o stat, ie de lucru (work station) din cadrul ret, elei. Notat, ia obis, nuită este obt, inută
prin scrierea fiecărui octet în formă zecimală, separat, i între ei prin puncte. De exemplu,
192.168.0.1(10) este notat, ia folosită pentru adresa 11000000.10101000.00000000.00000001(2)
IPv6 este un protocol dezvoltat pentru a înlocui IPv4 în Internet. Adresele au o lungime
de 128 bit, i (16 octet, i), ceea ce este considerat suficient pentru o perioadă îndelungată. Teo-
retic există 2128, sau aproximativ 3,403 x 1038 adrese unice. Lungimea mare a adresei
permite împărt, irea în blocuri de dimensiuni mari s, i implicit devine posibilă introducerea
unor informat, ii suplimentare de rutare în adresă.
Adresele IPv6 sunt scrise de cele mai multe ori sub forma a 8 grupuri de câte 4 cifre hexazec-
imale, fiecare grup fiind separat de două puncte (:).
Protocolul IP (Internet Protocol) este protocolul care stă la baza arhitecturii TCP/IP. Este
un protocol considerat de nivel reţea, de o complexitate scăzută, orientat pe datagrame,
avînd ca principale sarcini doar adresarea calculatoarelor şi fragmentarea pachetelor; prevede
în acelaşi timp tehnici ca detectarea (dar nu şi corectarea) erorilor, precum şi pentru diri-

6
jarea pachetelor, înaintarea lor către următoarea destinaţie, fără a oferi însă garanţii pentru
corectitudine. Protocolul asigură (dacă este necesar) fragmentarea pachetelor; necesitatea
fragmentării la nivelul IP este dată de faptul că un pachet IP intre între sursă şi destinaţie
poate traversa diferite tipuri de reţele, prezentînd diferite valori maxime ale dimensiunii de
pachet. In cazul versiunii 4 a protocolului IP, câmpul de lungime totală este exprimat pe 16
biţi, rezultând o dimensiune maximă a cadrelor IP de 65535 de octeţi. Nu există o dimensi-
une maximă pentru segmentele TCP, cea ce înseamnă că segmentele ce depăşesc 64 KB vor
fi fragmentate la nivelul reţea.

2.3 Descrieti transmiterea mai departe (forwarding) pentru data-

grame in retelele IP.

La nivelul transport există două protocoale de transport a informaţiilor. UDP (UserData-

gram Protocol) - protocol de transport fără conexiune, asemănător sistemului poştal clasic,
este mai puţin sigur decât TCP dar mai puţin pretenţios. El foloseste datagrame la trans-
portul informatiilor. Adresele IP sunt folosite de catre protocolul IP pentru a identifica in
mod unic un calculator pe Internet. O adresa IP identifica o interfata care este capabila sa
trimita datagrame IP, iar un sistem poate avea mai multe astfel de interfete.

Datagramele IP (pachetele de date schimbate intre calculatoare) sunt transmise printr-o

retea fizica la care este atasata interfata calculatorului gazda si fiecare datagrama IP contine
adresa IP sursa si o adresa IP destinatie. Pentru a trimite o datagrama catre o anumita
destinatie IP, adresa IP tinta trebuie trandusa (mapata) intr-o adresa fizica. Aceasta poate
necesita transmisii prin retea pentru a afla adresa de retea fizica a calculatorului destinatie.

Spre exemplu, pe LAN-uri (Local Area Networks) ARP (Address Resolution Protocol) este
folosit pentru a traduce adresele IP in adrese fizice MAC (Media Access Control).

Pe nivelul de aplicaţii, datele utilizatorului sunt încapsulate cu un antet de aplicaţie într-un

mesaj de aplicaţie. TCP încapsulează mesajul-aplicaţie cu antetul TCP generând un segment
TCP. Dacă se utilizează UDP ca protocol de transport, atunci mesajul-aplicaţie precedat de
antetul UDP alcătuieşte o datagramă UDP. Unitatea generată de nivelul de transport este
încapsulată cu un antet IP într-o datagramă IP, denumită uneori şi pachet IP (RFC 1122)

2.4 Ce se intelege prin suma de control Internet? De ce s-a renuntat

la aceasta in cazul IPv6?

Eliminarea sumei de control din antet este motivata de nr mic al erorilor in retelele actuale
(in urma trecerii de la legaturile de cupru la cele optice sau prin folosirea cblurilor de cupru
de o calitate mai buna). Rezultatul aceste modificari este cresterea vitezei de prelucrare a
antetului de retea, deoarece nu mai este necesar calcului sumei de control la fiecare modificare
a campului „ limita hopuri ” (echivalentul camului TLL din Ipv4).

7
2.5 Prezentati diferentele dintre IPv4 si IPv6.

Adresele IPv4 au o lungime de 32 de bit, i (4 octet, i). Fiecare adresă identifică o ret, ea (net-
work) s, i o stat, ie de lucru (work station) din cadrul ret, elei. Notat, ia obis, nuită este obt, inută
prin scrierea fiecărui octet în formă zecimală, separat, i între ei prin puncte. De exemplu,
192.168.0.1(10) este notat, ia folosită pentru adresa 11000000.10101000.00000000.00000001(2).
Clase de adrese
La începuturile Internetului, adresele IPv4 se împărt, eau în 5 clase de adrese, notate de la A
la E.
Adresele ret, elelor au tot, i bit, ii de stat, ie 0 s, i nu pot fi folosite pentru o stat, ie. În plus, mai
există s, i adrese de difuzare, care au tot, i bit, ii de stat, ie 1.
Pentru identificarea stat, iilor se folosesc numai adresele de clasă A până la C. În plus, există
două intervale de adrese de clasă A nefolosite în Internet:
• Intervalul 0.0.0.0 - 0.255.255.255 nu se foloses, te, pentru a nu fi confundat cu ruta implicită;
• Intervalul 127.0.0.0 - 127.255.255.255 este folosit numai pentru diagnosticarea nodului local
(întotdeauna acesta va fi cel care va răspunde la apelul unei adrese din aceasta clasă).
Din păcate, această metodă risipea multe adrese IP, iar odată cu răspândirea Internetului
a apărut pericolul epuizării spat, iului de adrese. Pentru a solut, iona această problemă, la
începutul anilor ’90 au fost concepute mai multe solut, ii:
• adrese private
• CIDR
• VLSM
Metodele de mai sus aveau rolul de a prelungi viat, a lui IPv4. În plus, a fost conceput s, i
un nou protocol, IPv6. Adrese private Dispozitivele neconectate la Internet nu au nevoie de
o adresă IP unică. Pentru aceste dispozitive au fost standardizate adresele private. Aceste
adrese nu sunt unice la nivelul Internetului s, i de aceea nu sunt rutate de dispozitivele de nivel
3. În RFC 1918 au fost definite trei intervale rezervate pentru adresare privată:
• Adrese rezervate pentru clasa A: 10.0.0.0 - 10.255.255.255
• Adrese rezervate pentru clasa B: 172.16.0.0 - 172.31.255.255
• Adrese rezervate pentru clasa C: 192.168.0.0 - 192.168.255.255
Nu este obligatoriu ca fiecare bloc de adrese să fie alocat unei singure ret, ele. De obicei,
administratorul de ret, ea va împărt, i un bloc în subret, ele; de exemplu, multe rutere pentru uz
personal folosesc subret, eaua 192.168.0.0 - 192.168.0.255 (192.168.0.0/24).
Subret, ele
Atât adresele IPv4 cât s, i cele IPv6 folosesc subnetarea, care constă în împărt, irea adresei IP
în două părt, i: adresa de ret, ea s, i adresa de stat, ie. Folosind o mască de ret, ea, calculatorul
poate determina unde să împartă adresa IP (conform standardului RFC 950). Subnetarea
a apărut ca solut, ie pentru problema epuizării spat, iului de adrese IP. Odată cu subret, elele a
apărut distinct, ia între adresarea "classfull" (care t, ine cont de clasele de adrese) s, i adresarea
"classless" (care oferă suportul pentru câmpul de subret, ea). În 1992 au fost introduse s, i
mecanismele de rutare pentru adresarea classless. Aceste mecanisme vizau atât protocoalele
de rutare (CIDR), cât s, i protocoalele rutate (VLSM)

8
IPv6 este un protocol dezvoltat pentru a înlocui IPv4 în Internet. Adresele au o lungime
de 128 bit, i (16 octet, i), ceea ce este considerat suficient pentru o perioadă îndelungată. Teo-
retic există 2128, sau aproximativ 3,403 x 1038 adrese unice. Lungimea mare a adresei
permite împărt, irea în blocuri de dimensiuni mari s, i implicit devine posibilă introducerea
unor informat, ii suplimentare de rutare în adresă.
Windows Vista, Mac OS X, toate distribut, iile moderne de Linux[1], precum s, i foarte multe
alte sisteme de operare includ suport "nativ" pentru acest protocol. Cu toate acestea, IPv6
nu este încă folosit pe scară largă de către furnizorii de acces s, i servicii Internet, numit, i
Internet Service Providers sau ISP.
Notat, ie
Adresele IPv6 sunt scrise de cele mai multe ori sub forma a 8 grupuri de câte 4 cifre hexazec-
imale, fiecare grup fiind separat de două puncte (:).
Adrese de ret, ea
Adresele de ret, ea IPv6 sunt scrise folosind notat, ia CIDR. O ret, ea (sau subret, ea) IPv6 este
un grup continuu de adrese IPv6 a cărui mărime trebuie să fie putere a lui 2; primii bit, i ai
adreselor, identici pentru toate adresele din ret, ea, formează prefixul ret, elei.
O ret, ea este reprezentată de prima adresă din ret, ea s, i de mărimea prefixului în bit, i, separate
de "/". De exemplu, 2001:0db8:1234::/48 este ret, eaua cu adresele 2001:0db8:1234:0000:0000:0000:0000:00
până la 2001:0db8:1234:ffff:ffff:ffff:ffff:ffff
Deoarece un calculator poate fi văzut ca o ret, ea cu prefixul 128, adresele sunt câteodată
urmate de /128.

2.6 Ce proprietati de securitate are IPv6 spre deosebire de IPv4?

Care este diferenta dintre AH si ESP?

IPv6 ofera suportul pentru IPSecSupport. Acest lucru permite solutia standard pentru cer-
intele de securitate din retea si interoperabilitate intre diverse implementari IPv6.
Noile campuri din headerul IPv6 definesc cum traficul este tratat si identificat. Identificarea
traficului, folosind campul Flow Label din headerul IPv6, permite ruterelor sa identifice si sa
ofere tratare speciala pentru pachetele care apartin unui lux. Fluxul este o serie de pachete
intre sursa si destinatie. Deoarece traficul este identificat din headerul IPv6, suportul pentru
calitatea serviciilor este oferit chiar daca incarcatura pachetului este criptata folosind IPSec.

9
2.7 Prezentati a.goritmul Bellman-Ford pentru pentru determinarea
celui mai scurt drum. Ce probleme de utilizare a acestuia se
pun in cazul protocolului RIP-2?

Ca s, i algoritmul lui Dijkstra , Bellman-Ford se bazează pe principiul relaxării , în care o

aproximare a distant, ei corecte este înlocuită treptat de valori mai precise până când ajunge
în cele din urmă la solut, ia optimă. În ambele algoritmi, distant, a aproximativă la fiecare
vârf este întotdeauna o supraestimare a distant, ei adevărate s, i este înlocuită cu minimul
valorii sale vechi s, i lungimea unei noi căi. Cu toate acestea, algoritmul lui Dijkstra foloses, te
o coadă de priorităt, i pentru a selecta cu greu cel mai apropiat vârf care nu a fost încă
procesat s, i efectuează acest proces de relaxare pe toate marginile sale de ies, ire; prin contrast,
algoritmul Bellman-Ford relaxează pur s, i simplu toate marginile s, i face acest lucru ori, unde
este numărul de vârfuri din grafic. În fiecare dintre aceste repetări cres, te numărul de vârfuri
cu distant, e calculate corect, din care rezultă că eventual toate nodurile vor avea distant, ele
corecte. Această metodă permite ca algoritmul Bellman-Ford să fie aplicat unei clase de
intrări mai largi decât Dijkstra.
Bellman-Ford intră timp, unde s, i sunt numărul de vârfuri s, i respectiv de margini.
funct, ia BellmanFord (noduri listă , margini listă , sursă vertex )
:: distant, ă [], predecesorul []
// Această implementare are un grafic, reprezentat ca
// liste de vârfuri s, i muchii s, i umple două matrice
// (distant, ă s, i predecesor) cu cea mai scurtă cale
// (mai put, in cost / distant, ă / metric)
// Pasul 1: init, ializat, i graficul
pentru fiecare vârf v în vârfuri:
distanta [v]: = inf // La inceput, toate nodurile au o greutate de infinit
predecesorul [v]: = null // S, i un predecesor nul
distanta [source]: = 0 // Greutatea este zero la sursa
// Pasul 2: relaxat, i marginile în mod repetat
pentru i de la 1 la mărime (vârfuri) -1:
pentru fiecare muchie (u, v) cu greutatea w în margini:
dacă distant, a [u] + w <distant, a [v]:
distant, a [v]: = distant, a [u] + w
predecesorul [v]: = u
// Pasul 3: Verificat, i pentru cicluri negative de greutate
pentru fiecare muchie (u, v) cu greutatea w în margini:
dacă distant, a [u] + w <distant, a [v]:
eroare "Graficul cont, ine un ciclu negativ de greutate"
distant, a de întoarcere [], predecesor []

10
Algoritmul Bellman-Ford determina drumurile minime de la un varf de start la toate celelalte
varfuri in graf,chiar daca exista costuri negative pe arce. Exista solutie doar daca in varful
de start nu se ajunge la un drum de cost negativ, deoarece acesta ar duce la minimizarea
drumului la infinit.

2.8 Prezentati algoritmul Dijkstra pentru determinarea celui mai

scurt drum. Comparati algoritmii de determinare a drumului
minim Dijkstra si algoritmul Bellman-Ford.

Dijkstra poate fi folosit doar in grafuri care au toate muchiile nenegative.

Algoritmul este de tip Greedy: optimul local căutat este reprezentat de costul drumului
dintre nodul sursa s si un nod v. Pentru fiecare nod se retine un cost estimat d[v], init, ializat
la început cu costul muchiei s -> v, sau cu +infinit, daca nu exista muchie.
Dijkstra(sursa, dest):
selectat(sursa) = true
foreach nod in V // V = multimea nodurilor
daca exista muchie[sursa, nod]
// initializam distanta pana la nodul respectiv
d[nod] = w[sursa, nod]
introdu nod in Q
// parintele nodului devine sursa
P[nod] = sursa
altfel
d[nod] = +infinit // distanta infinita
P[nod] = null // nu are parinte

// relaxari succesive
cat timp Q nu e vida
u = extrage.min (Q)
selectat(u) = true
foreach nod in vecini[u] // (*)
/* daca drumul de la sursa la nod prin u este mai mic decat cel curent */
daca not selectat(nod) si d[nod] > d[u] + w[u, nod]
// actualizeaza distanta si parinte
d[nod] = d[u] + w[u, nod]
P[nod] = u
/* actualizeaza pozitia nodului in coada prioritara */
actualizeaza (Q,nod)
// gasirea drumului efectiv
Initializeaza Drum =
nod = P[dest]
cat timp nod != null

11
insereaza nod la inceputul lui Drum
nod = P[nod]

Dijkstra
– calculează drumurile minime de la o sursa către celelalte noduri
– nu poate fi folosit daca exista muchii de cost negativ
– complexitate minima O(|V|lg|V| + |E|) utilizând heapuri Fibonacci; in general O(|V|2+|E|)
Bellman – Ford
– calculează drumurile minime de la o sursă către celelalte noduri
– detectează existent, a ciclurilor de cost negativ
– complexitate O(|V| * |E|)

2.9 Descrieti protocolul Open Shortest Path First (OSPF).

Open Shortest Path First sau OSPF (RFC 2823), în traducere: „deschide întâi calea cea mai
scurtă”, este un protocol IP dinamic destinat rutării în interiorul unei ret, ele mari (guvernate
de un singur gestionar) - sistem autonom (AS). Principial, OSPF este bazat pe caracteristicile
conexiunilor dintre interfet, e (engleză link-state routing protocol).
OSPF înlocuies, te RIP ca protocol standard de interior (Interior Gateway Protocol - IGP)
în special în ret, ele mari. Calitatea (metrica) legăturii între interfet, ele ruterelor — numită
generic în cazul OSPF cost — se stabiles, te matematic având definitoriu criteriul lăt, imii de
bandă.
Caracteristic pentru OSPF este baza de date cuprinzând linkurile spre routerele adiacente.
Aceasta cuprinde o listă a tuturor routerelor conectate direct - constituind „miezul topologiei
ret, elei”. Pentru a ment, ine actuală baza de date corespunzătoare topologiei este necesar un
schimb permanent de informat, ie între routere. Schimbul de informat, ie se face prin intermediul
pachetelor LSA (Link State Advertisments) care cuprind o procedură ierarhică de anunt, are
bazată pe prioritizarea routerelor din ret, ea, a interfet, elor unui ruter s, i a rolului (activ sau
backup) jucat de fiecare link.
Topologia ret, elei conduce la definirea ruterelor după destinat, ia lor în cadrul AS (cu precizarea
că AS este de fapt format dintr-un WAN s, i mai multe LAN-uri interconectate prin acesta):
ruter destinat conectării LAN la WAN-Area border router (ABR), ruter de transfer între
AS-uri diferite Autonomous system border router (ASBR), ruter destinat traficului LAN -
Internal router (IR), ruter destinat traficului WAN - Backbone router (BR)
Printre avantajele OSPF se numără: mecanismul de evitare a buclelor de trafic, acceptă
VLSM precum s, i CIDR (Classless InterDomain Routing), se pretează la ret, ele mari, conceptul
de arie (ierarhizarea) contribuie la controlul rapid al schimbărilor de topologie s, i rearanjarea
rutelor în funct, ie de noile condit, ii.

12