Sunteți pe pagina 1din 16

Universitatea de stat din Moldova

Facultatea Științe Economice


Departamentul Finanțe și Bănci

Referat
Tema “Controlul capitalului statutar”

Codreanu Maria
Grupa FB171

Conducător științific

Dr. conf. Univ.

CĂPRIAN Iulia

Chișinău, 2020
Cuprins
Introducere.....................................................................................................................................3

CAPITOLUL I.ESENȚA DE CAPITAL STATUTAR..............................................................5

1.1 Conceptul de capital statutar..................................................................................................5

1.2 Formarea capitalului statutar..................................................................................................6

CAPITOLUL II. REALIZAREA CONTROLULUI CAPITALULUI STATUTAR..............8

2.1 Importanța efectuării controlului...........................................................................................8

2.2 Controlul capitalului social..................................................................................................10

Concluzie......................................................................................................................................14

Bibliografie...................................................................................................................................15
Introducere
In societatea contemporana, economia de piata, ca forma de organizare a vietii
economice, in care raportul dintre cerere si oferta determina principiile de prioritate in
organizarea productiei si realizarea bunurilor, are ca actor principal agentul economic-firma.
In conditiile unor restrictii obiective, ca cele materiale, umane, financiare, sociale,
legislative, etc., precum si ca urmare a unei interventii mai mult sau mai putin ample a autoritatii
publice, agentul economic are libertatea de decizie si de miscare, hotarand autonom ce, cum, cat
si chiar pentru cine sa produca, sa consume, sa investeasca, sa economiseasca, urmarindu-si
propriile interese de a obtine profit sau cel mult de a supravietui.
Pe de alta parte, agentul economic-firma este supus diferitelor presiuni din partea statului
sindicatelor, asociatiilor ecologice, adesea in concurenta cu obiectivul lui pur economic.
Obiectivele firmei vizeaza obtinera de profit dar in acelasi timp supravietuirea, dezvoltarea si
chiar perenitatea firmei, care la randul lor decurg din scopurile financiare-echilibru, rentabilitate
si crestere. Toate aceste activitatii ale firmei se desfasoara intr-un mediu social specific constituit
din: salariati, furnizori, creditori, clienti, sistem bancar, institutiile financiare s.a., care la randul
lor exista in mediul general al economiei de piata, ce cuprinde: cadrul economic, cadrul juridic,
influentele guvernamentale, influentele internationale, factori sociali-culturali, factori
demografici , etc. Agentii economici sunt supusi examenului riguros, exigent, dar drept al pietei.
Pe langa initiativa libera si aportul material, financiar, uman-fizic si de inteligenta, o conditie
esentiala a obtinerii profitului este informatia operativa si reala cu privire la patrimoniu,
activitatea economica si comerciala desfasurata si rezultatele acesteia - profit sau pierdere.
Cunoasterea situatiei patrimoniului, a capacitatii acestuia de a genera profit, a solventei
comerciale ori de faliment in care se pot afla agentii economici, la un moment dat, este asigurata
cu ajutorul atat a contabilitatii reale, operative si stiintific organizate, cat si al controlului
financiar, organizat si exercitat in mod exigent si competent.
Aceasta cunoastere a situatiei patrimoniale si financiare a agentilor economici se realizeaza cu
ajutorul documentelor primare si al evidentei tehnico-operative si contabile. Asigurarea
corectitudinii, exactitatii si realitatii acestor informatii constituie o problema de mare raspundere
a controlului financiar-contabil.
Prin control, conducerea isi asigura informarea dinamica, reala, preventiva, care ridica
valoarea concluziilor si calitatea deciziilor. Controlul patrunde in esenta fenomenelor si
contribuie efectiv la conducerea stiintifica si eficienta, sesizeaza aspectele negative la momentul
in care acestea se manifesta ca tendinta si intervine operativ pentru prevenirea si lichidarea
cauzelor. Controlul nu se rezuma sa constate manifestarea neajunsurilor, nu este numai
concomitent si ulterior, ci, in primul rand, este bazat pe previziunea desfasurarii activitatii, a
posibilitatii aparitiei deficientelor si anomaliilor. De asemenea, contribuie si la prevenirea
tendintelor si fenomenelor care necesita decizii de corectie.
CAPITOLUL I.ESENȚA DE CAPITAL STATUTAR
1.1 Conceptul de capital statutar
Capital statutar reprezintă aporturile fondatorilor întreprinderii sub formă bănească sau
nebănească
Capitalul statutar reprezintă valoarea aporturilor proprietarilor întreprinderii (acţionarilor,
fondatorilor) depuse în patrimoniul unităţii economice.
Modul de formare a capitalului statutar este reglementat de Codul Civil al Republicii Moldova,
Legea privind societăţile pe acţiuni, Legea privind societăţile cu răspundere limitată, Legea cu
privire la antreprenoriat şi întreprindere şi de documentele de constituire a întreprinderii
(contractul de constituire şi statutul).
Termenul "capital social" se referă la doua concepte separate, existente în științele
sociale, și în contabilitate. În anii 1990 și 2000, conceptul a devenit din ce în ce mai popular într-
o gamă largă de discipline de științe sociale și de asemenea, în politică. Capitalul social este un
concept sociologic folosit în economia politică, management, teoria organizațiilor, științe
politice, sănătate publică și în toate științele sociale. Capitalul social se referă în general la
conexiunile din interiorul rețelelor sociale, și între acestea. Cu toate că există o varietate de
definiții înrudite, ce au fost descrise ca "un fel de panaceu"  pentru problemele societății
moderne, toate definițiile au în comun ideea că "rețelele sociale au valoare. La fel cum o
șurubelniță (capital fizic) sau o educație universitară (capital uman) pot să crească
productivitatea, la fel contactele sociale pot afecta productivitatea indivizilor și a grupurilor.

În momentul actual, capitalul social a devenit o parte importantă a teoriilor sociologice și


economice privind comportamentul uman. Printre cei mai importanți teoreticieni ai capitalului
social se numără Pierre Bourdieu, Robert Putnam și James Coleman.

Capitalul social este format din aporturile tuturor asociaților. Măsura în care asociații
contribuie la formarea capitalului social este și măsura în care aceștia participă la împărțirea
profitului sub formă de dividende. Exemplu: dacă A deține în urma aporturilor sale 40% din
totalul capitalului social, atunci acesta este îndreptățit la 40% din beneficiile realizate de
societate.
Capitalul social este divizat în:
 acțiuni în cazul societăților pe acțiuni și în comandită pe acțiuni. O acțiune nu poate
avea o valoarea mai mică de 1 MDL.
 părți sociale în cazul societății cu răspundere limitată
 părți de interes în cazul societății în nume colectiv și societății în comandita simplă

1.2 Formarea capitalului statutar


Capitalul social determină valoarea minimă a activelor pe care trebuie să le deţină
societatea comercială. Capitalul social al societăţii comerciale se formează din aporturile
fondatorilor, exprimate în lei. Capitalul social se vărsă integral în cel mult 6 luni de la data
înregistrării societăţii comerciale.
Aportul la capitalul social al societăţii comerciale este considerat a fi în bani dacă actul de
constituire nu prevede altfel. Prestaţiile în muncă şi serviciile depuse la înfiinţarea societăţii
comerciale şi pe parcursul existenţei ei nu pot constitui aport la formarea sau majorarea
capitalului social. Pentru aportul la capitalul social al societăţii comerciale nu se calculează
dobînzi, cu excepţiile stabilite de lege. În cazul în care asociatul nu a vărsat în termen aportul,
oricare asociat are dreptul să-i ceară în scris aceasta, stabilindu-i un termen suplimentar de cel
puţin o lună şi avertizîndu-l că termenul este de decădere și este posibilă excluderea lui din
societate.
Dacă nu varsă aportul în termenul suplimentar, asociatul pierde dreptul asupra părţii
sociale şi asupra fracţiunii vărsate, fapt despre care trebuie notificat. Aportul în natură la
capitalul social al societăţii comerciale are ca obiect orice bunuri aflate în circuit civil. Bunurile
se consideră a fi transmise cu titlu de proprietate dacă actul de constituire nu prevede altfel. Dacă
bunul a fost transmis cu titlu de folosință, între asociat și societate se aplică în mod
corespunzător dispozițiile legale cu privire la locațiune, cu excepția că societatea nu datorează
chirie în schimbul folosinței. Se pot constitui aporturi la formarea sau la majorarea capitalului
social al societății cu răspundere limitată sau al societății pe acțiuni creanțele, drepturile asupra
obiectului de proprietate intelectuală, precum și alte drepturi patrimoniale. Această regulă se
aplică și în cazul convertirii unei obligații pecuniare a societății în părți sociale sau, după caz,
acțiuni în folosul creditorului.
Asociaţii în societatea în nume colectiv şi asociaţii comanditaţi se pot obliga la prestaţii în
muncă şi la servicii cu titlu de aport social, care însă nu constituie aport la formarea sau la
majorarea capitalului social. În schimbul acestui aport, asociaţii au dreptul să participe, potrivit
actului de constituire, la împărţirea beneficiilor şi a activului societăţii, rămînînd totodată obligaţi
să participe la pierderi. Aportul în natură trebuie vărsat în termenul stabilit de actul de
constituire, dar nu mai tîrziu de termenul indicat la art.251 alin.(3). În cazul majorării capitalului
social, aportul se varsă în termenul stabilit de adunarea generală, dar nu mai tîrziu de 60 de zile
de la adoptarea hotărîrii de majorare a capitalului social. Aporturile în natură se evaluează în bani
de către un evaluator independent și se aprobă de adunarea generală a asociaților. Asociatul care
a transmis aportul și evaluatorul răspund solidar, în limitele supraevaluării. Pretențiile privind
corectitudinea evaluării se prescriu în termen de 3 ani de la momentul aprobării aportului în
natură de către adunarea generală a asociaților. Aportul în creanţe se consideră vărsat numai
după ce societatea comercială a obţinut plata sumei de bani care face obiectul creanţei.
În cazul SRL capitalul social al societăţii se constituie din aporturile asociaţilor şi
reprezintă valoarea minimă a activelor, exprimată în lei, pe care trebuie să le deţină societatea.
Mărimea capitalului social al societăţii se stabileşte de către fondatori în statut. Nu pot constitui
aport la formarea capitalului social bunurile consumptibile. Aportul asociatului la capitalul social
al societăţii este prezumat a fi în numerar, dacă actul de constituire nu prevede altfel. Fiecare
asociat va trebui să verse integral aportul subscris în cel mult 6 luni de la data înregistrării
societăţii. Dreptul societăţii de a reclama aportul de la asociat se prescrie în termen de 3 ani de la
înregistrarea de stat a societăţii.
În calitate de aport la capitalul social pot fi bunuri, inclusiv drepturi patrimoniale, şi
bani. În perioada de activitate a societăţii, asociaţii nu pot cere restituirea aportului lor vărsat  în
capitalul social.
Asociatul care nu a vărsat în termenul stabilit aportul este obligat să repare prejudiciile
cauzate societăţii dacă angajamentul asumat a generat aceste prejudicii. Dacă administratorul
societăţii nu cere asociatului să verse neîntîrziat aportul şi să acopere prejudiciul cauzat prin
întîrziere, fiecare asociat este în drept, în limitele termenului de prescripţie, să ceară, în numele
societăţii, vărsarea aportului şi repararea prejudiciilor.
Suma totală a aporturilor nu poate fi mai mică decît cuantumul capitalului social.
Asociaţii nu pot fi eliberaţi de obligaţia de a vărsa aportul. Creanţa societăţii privind
transmiterea aportului nu poate fi stinsă prin compensaţie. Faţă de obiectul aportului în natură nu
poate fi opus dreptul de retenţie întemeiat pe o creanţă care nu se referă la acest obiect.
În cazul reducerii capitalului social al societăţii,  asociaţii pot fi eliberaţi de obligaţia de
a vărsa aport în cuantum ce nu depăşeşte suma cu care a fost redus capitalul social.
CAPITOLUL II. REALIZAREA CONTROLULUI CAPITALULUI STATUTAR
2.1 Importanța efectuării controlului
Principiile fundamentale ale controlului sînt:
a) prevenirea încălcării legislaţiei prin aspectul consultativ al controlului;
b) obiectivitate şi imparţialitate la planificarea și desfășurarea controlului de stat, la
întocmirea documentelor aferente controlului și dispunerea de măsuri și sancțiuni. Desfășurarea
controlului de stat nu poate fi influențată de niciun grup prin promovarea intereselor acestuia;
c) efectuarea controlului în baza analizei și evaluării riscurilor;
d) prezumţia bunei-credințe și a respectării legislaţiei de către persoana supusă controlului;
e) transparenţa actelor individuale şi de reglementare emise de organul de control;
f) legalitatea şi respectarea competenţei stipulate expres de lege de către organul de control,
astfel încît controlul de stat să fie corect, coerent, desfășurat consecvent și în corespundere cu
prevederile legii;
g) proporţionalitate a controlului şi oportunitate la iniţierea lui – recurgerea la control, în
baza evaluării riscurilor, doar în cazul cînd acesta este absolut necesar pentru realizarea funcțiilor
autorității de control și doar în cazul cînd au fost epuizate alte modalități de verificare a
respectării legislației de către persoanele supuse controlului;
h) proporționalitate şi oportunitate în ceea ce privește durata și desfășurarea controlului –
exercitarea controlului în cel mai scurt termen posibil, în funcţie de temeiul invocat de organul
de control, precum și corelarea efortului alocat și a metodei de control aplicate cu nivelul de risc;
i) evidenţa tuturor acţiunilor şi actelor de control;
j) dreptul de a contesta orice fapt sau orice act al inspectorului şi de a repara prejudiciul
cauzat;
k) neadmiterea interesului patrimonial al inspectorului prin excluderea defalcării directe în
bugetul organului de control respectiv a resurselor financiare provenite din sancţiunile pecuniare;
l) neadmiterea afectării şi/sau suspendării activităţii persoanei supuse controlului;
m) confidențialitatea informațiilor cu privire la persoana controlată, obținute la planificarea
și desfășurarea controlului, în special a informației care poate influența buna reputație a agentului
economic în activitatea acestuia, fiind interzisă diseminarea informației în cauză, cu excepția
cazurilor stabilite de lege;
n) îndeplinirea conștiincioasă a funcțiilor de control – inspectorul va îndeplini atribuțiile și
obligațiile de serviciu în mod imparțial și echitabil, avînd scopul de a stabili relații de încredere
între organul de control și persoana supusă controlului;
o) evitarea conflictului de interese între inspector sau conducătorul organului de control și
persoana supusă controlului.
Organele de control și autoritățile implicate direct sau indirect în procesul de pregătire și
efectuare a controlului sînt obligate să aplice și să respecte următoarele principii fundamentale de
siguranță:
a) analiza riscurilor;
b) acționarea preventivă;
c) transparența;
d) protecția intereselor consumatorului.
Analiza riscurilor se realizează prin procesele de evaluare, comunicare și gestionare a
riscurilor și include, fără a se limita la acestea, următorul set de proceduri:
a) obținerea și comunicarea concluziilor științifice cu privire la pericolele determinate;
b) înaintarea propunerilor pentru elaborarea și îmbunătățirea metodologiilor de planificare
și/sau efectuare a controlului în baza evaluării riscurilor;
c) cercetarea, colectarea și analiza datelor științifice și tehnice;
d) identificarea și descrierea, după caz, a noilor pericole;
e) asigurarea cooperării între părțile implicate în procesul de analiză a riscurilor;
f) obținerea expertizei științifice la aplicarea măsurilor de excepție sau măsurilor restrictive.
Evaluarea riscurilor include etapele de identificare și descriere a pericolelor, de determinare
a modului de stabilire a pericolului și de caracterizare a riscului. Evaluarea riscurilor se bazează
pe date veridice și informație științific argumentată. Evaluarea riscurilor se efectuează
independent, obiectiv și transparent. Comunicarea riscurilor se realizează în mod continuu și
prevede schimbul oportun de informații în procesul de analiză a datelor obiective, de concluzii
cu privire la pericole, riscuri și la rezultatele evaluării riscurilor, precum și de decizii luate în
procesul de gestiune a riscurilor între evaluatorul de risc, persoanele responsabile de gestionarea
riscurilor, consumatori și agenți economici.
Gestionarea riscurilor este procesul de selectare a măsurilor corespunzătoare de prevenire și
control al riscurilor prin identificarea celei mai bune alternative în baza evaluării
riscurilor. Măsurile aplicate pentru prevenirea, diminuarea sau înlăturarea riscului trebuie să fie
efective, obiective și proporționale riscului în cauză.
Conform principiului acționării preventive, în situațiile în care, în baza informației deținute,
dar care nu este argumentată științific la momentul dat, poate fi identificat un pericol, organul de
control este obligat să aplice măsuri temporare de gestionare a riscului. Aceste măsuri trebuie să
fie proporționale pericolului și să fie revizuite în cel mai scurt timp posibil, în dependență de
natura riscului.
Conform principiului transparenței, procesele de evaluare a riscului, de elaborare și aplicare
a măsurilor de gestionare a riscului sînt publice. În cazul dubiilor rezonabile privind existența
unui risc, luînd în considerare caracterul, mărimea și iminența acestuia, organul de control este
obligat să comunice publicului informația despre risc și despre produsele care poartă riscurile în
cauză, precum și despre măsurile luate pentru a diminua și înlătura riscul identificat.
Conform principiului protecției intereselor consumatorului, este obligatorie furnizarea
informației veridice, necesare și complete, cu privire la produse și servicii, care să le permită
consumatorilor să ia decizii corecte. Organul de control, în limitele competenței, este obligat să
înlăture și/sau să prevină informarea falsă sau incompletă privind natura și caracteristicile
produsului, care poate induce în eroare consumatorii.

2.2 Controlul capitalului social


Verificarea valorii capitalurilor la închiderea exerciţiului financiar are în vedere valoarea
capitalului social subscris şi vărsat, precum şi existenţa unor eventuale diferenţe nevărsate, suma
rezervelor legale şi a celorlalte rezerve constituite din profiturile exerciţiilor precedente şi
dimensiunea profitului şi pierderii exerciţiului curent.
 capital angajat = capital imprumutat + capital propriu
1. Verificarea calculului privind capitalul propriu
Capitalul si rezervele (capitaluri proprii) reprezinta dreptul actionarilor asupra activelor
unei entitati, dupa deducerea tuturor datoriilor. Capitalurile proprii cuprind: aporturile de capital,
primele de capital, rezervele, rezultatul reportat, rezultatul exercitiului financiar. La elaborarea
situatiilor financiare, firma adopta conceptul financiar de capital. Conform acestui concept,
capitalul este sinonim cu activele nete sau cu capitalurile proprii ale entitatii.
 Capitalurile proprii = aporturile de capital + primele de capital + rezervele+ rezultatul reportat +
rezultatul exercitiului financiar
2. Verificarea de conformitate a capitalului statutar
Capitalul este reprezentat de capitalul social, patrimoniul regiei etc., in functie de forma
juridica a entitatii. Capitalul social subscris si varsat se inregistreaza distinct in contabilitate, pe
baza actelor de constituire a persoanei juridice si a documentelor justificative privind
varsamintele de capital.
Contabilitatea analitica a capitalului social se tine pe actionari sau asociati, cuprinzand
numarul si valoarea nominala a actiunilor sau a partilor sociale subscrise si varsate. Principalele
operatiuni care se inregistreaza in contabilitate cu privire la majorarea capitalului sunt:
subscrierea si emisiunea de noi actiuni, incorporarea rezervelor si alte operatiuni, potrivit legii.
Operatiunile care se inregistreaza in contabilitate cu privire la micsorarea capitalului sunt,
in principal, urmatoarele: reducerea numarului de actiuni sau parti sociale sau diminuarea valorii
nominale a acestora ca urmare a retragerii unor actionari sau asociati, rascumpararea actiunilor,
acoperirea pierderilor contabile din anii precedenti sau alte operatiuni, potrivit legii.
Scoaterea din evidenta a unui bun care a constituit aport la capitalul social nu modifica capitalul
social, cu exceptia situatiilor prevazute de legislatia in vigoare. In toate cazurile de modificare a
capitalului social, aceasta se efectueaza in baza hotararii adunarii generale a actionarilor, cu
respectarea legislatiei in vigoare.
3. Verificarea de conformitate a primelor legate de capital
Primele legate de capital cuprind primele de emisiune, fuziune, aport si de conversie.
Conturile corespunzatoare primelor legate de capital pot avea numai sold creditor. Prima de
emisiune se determina ca diferenta intre pretul de emisiune de noi actiuni sau parti sociale si
valoarea nominala a acestora. Prima de fuziune se determina ca diferenta intre valoarea aportului
rezultat din fuziune si valoarea cu care a crescut capitalul social al societatii absorbante.
Prima de aport se calculeaza ca diferenta intre valoarea bunurilor aportate si valoarea
nominala a capitalului social cu care au fost remunerate aceste aporturi. Prima de conversie a
obligatiunilor in actiuni se calculeaza ca diferenta intre valoarea nominala a obligatiunilor
corespunzatoare imprumuturilor obligatare si valoarea actiunilor emise potrivit prevederilor
contractuale, atunci cand valoarea obligatiunilor depaseste valoarea actiunilor corespunzatoare.
4. Verificarea de conformitate a rezervelor din reevaluare
Plusul sau minusul rezultat din reevaluarea imobilizarilor corporale, in conformitate cu
prevederile prezentelor reglementari, trebuie reflectat in debitul sau creditul contului 105
“Rezerve din reevaluare”, dupa caz, cu respectarea prevederilor privind reevaluarea
imobilizarilor corporale din prezentele reglementari.
Evidentierea rezervelor din reevaluare trebuie efectuata pe fiecare imobilizare corporala
in parte si pe fiecare operatiune de reevaluare care a avut loc. Diminuarea rezervelor din
reevaluare poate fi efectuata numai in limita soldului creditor existent, aferent imobilizarii
respective. Rezervele din reevaluarea imobilizarilor corporale au caracter nedistribuibil.
5. Verificarea de conformitate a rezervelor
Contabilitatea rezervelor se tine pe categorii de rezerve: rezerve legale, rezerve statutare sau
contractuale si alte rezerve. Rezervele legale se constituie anual din profitul entitatii, in cotele si
limitele prevazute de lege, si din alte surse prevazute de lege. Rezervele legale pot fi utilizate
numai in conditiile prevazute de lege.
Rezervele statutare sau contractuale se constituie anual din profitul net al entitatii, conform
prevederilor din actul constitutiv al acesteia. Alte rezerve neprevazute de lege sau de statut pot fi
constituite facultativ pe seama profitului net pentru acoperirea pierderilor contabile sau in alte
scopuri, potrivit hotararii adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, cu respectarea
prevederilor legale.
6. Verificarea de conformitate a contului de rezultate
În contabilitate, profitul sau pierderea se stabileste cumulat de la inceputul exercitiului financiar.
Rezultatul exercitiului se determina ca diferenta intre veniturile si cheltuielile exercitiului.
Rezultatul definitiv al exercitiului financiar se stabileste la inchiderea acestuia si reprezinta
soldul final al contului de profit si pierdere. Repartizarea profitului se inregistreaza in
contabilitate pe destinatii, dupa aprobarea situatiilor financiare anuale.
Repartizarea profitului se efectueaza in conformitate cu prevederile legale in vigoare. Inchiderea
conturilor 121 “Profit sau pierdere” si 129 “Repartizarea profitului” se efectueaza la inceputul
exercitiului financiar urmator celui pentru care se intocmesc situatiile financiare anuale. Ca
urmare, cele doua conturi apar cu soldurile corespunzatoare, in bilantul intocmit pentru exercitiul
financiar la care se refera situatiile financiare anuale.
In contul 117 “Rezultatul reportat” se evidentiaza distinct rezultatul reportat provenit din
preluarea la inceputul exercitiului financiar curent, a rezultatului din contul de profit si pierdere
al exercitiului financiar precedent, precum si rezultatul reportat provenit din corectarea erorilor
contabile. Pierderea contabila reportata se acopera din profitul exercitiului financiar si cel
reportat, din rezerve, prime de capital si capital social, potrivit hotararii adunarii generale a
actionarilor sau asociatilor, cu respectarea prevederilor legale.
In lipsa unor prevederi legale exprese, ordinea surselor din care se acopera pierderea contabila
este la latitudinea adunarii generale a actionarilor sau asociatilor, respectiv a consiliului de
administratie. In cazul corectarii de erori care genereaza pierdere contabila reportata, aceasta
trebuie acoperita inainte de efectuarea oricarei repartizari de profit.
Verificarea de conformitate a capitalurilor proprii – operaţiuni
* se supun verificării hotărârile adoptate de Adunarea generală a acţionarilor şi de Consiliul de
administraţie în legătură cu constituirea capitalului, respectiv subscrierea vărsămintelor
acţionarilor;
* se supun verificării corelaţiile dintre hotărârile adoptate de Adunarea generală a acţionarilor şi
de Consiliul de administraţie în legătură cu constituirea capitalului, respectiv subscrierea
vărsămintelor acţionarilor, în corespondenţă cu prevederile actului constitutiv, ale statutului
societăţii şi ale tuturor actelor legale aplicabile;
* se supun verificării soldurile la deschiderea şi închiderea exerciţiului financiar;
* se supun verificării variaţiile pozitive şi negative intervenite în cursul exerciţiului.
Concluzie
Controlul este o verificare, o inspectie atenta a corectitudinii unui act sau o actiune de
supraveghere a cuiva, a ceva, o examinare minutioasa sau puterea de a conduce, ca un instrument
de reglementare a unui mecanism, a unui proces.
Activitatea de control mai poate fi definita ca functie a conducerii, instrument de
conducere, mijloc de cunoastere a realitatii si de corectare a erorilor.
Privit din punct de vedere a misiunii sale, controlul este o componenta intriseca a
managementului, iar din punct de vedere al exercitarii sale este o activitate umana, autonoma si
specifica, care serveste atat conducerii firmei, societatilor si partenerilor ei, cat si autoritatilor
publice si chiar populatiei.
La nivel micro si macroeconomic, controlul este o funtie eficienta si necesara a
managementului, armonizand interesele individuale cu cele ale colectivitatii si ale societatii, intr-
un tot unitar.
Controlul care se efectueaza in cadrul firmei are o tripla semnificatie, fiind in acelasi timp
un control pentru sine (un control interior), un control pentru altii (un control exterior) si un
control pentru stat (un control public). Indiferent pentru cine si in ce scop s-a efectuat controlul,
el este in acelasi timp un proces de cunoastere a trecutului, de apreciere a prezentului si de
descifrare a viitorului. De asemenea, el constituie un factor de securitate si autonomie pentru
societate, apare ca un instrument de reglementare a activitatii agentilor economici, precum si un
ghid pentru cei ce iau hotarari la orice nivel, ajuta la sanctionarea agentilor economici ineficinti
si incompetenti, ca si la recompensarea celor competitivi. Cu alte cuvinte, controlul contribuie la
integrarea firmei in mecanismul economiei de piata printr-o activitete manageriala complexa si
continua.
In concluzie, sistemul de control al firmei este deja o institutie economica si are un rol activ si
benefic, el este o actiune si determina o interventie economica.
Bibliografie
1.  Ferragina, Emanuele; Arrigoni, Alessandro (2017). „The Rise and Fall of Social
Capital: Requiem for a Theory?”. Political Studies Review.
2. Portes, A. (1998). Social Capital: its origins and applications in modern
sociology Annual Review of Sociology, 24, 1-24
3.  Putnam, Robert. (2000), "Bowling Alone: The Collapse and Revival of American
Community" (Simon and Schuster)
4. Codul Civil al Republicii Moldova
5. Legea nr. 131 din 08/06/2012 privind controlul de stat asupra activității de întreprinzător