Introducere

 Protezarea fixa este o ramura a proteticii dentare, care se ocupa de restaurarea dintilor cu leziuni coronare
si refacerea continuitatii arcadelor dentare intrerupte, prin piese protetice (confectionate in afara cavitatii
bucale) din metal, polimeri, materiale compozite, ceramica si/sau combinatii ale acestora (metal - polimeri
si metal - ceramica, metal - materiale compozite), care nu pot fi deplasate din cavitatea bucala de catre
pacienti.
 In cadrul restaurarilor protetice fixe exista o categorie de proteze care, totusi, se pot deplasa (dezinsera)
de pe campul protetic, fie doar de catre medic (demontabile), fie si de catre pacient (mobilizabile).
 Aceste categorii de proteze mobilizabile si demontabile pastreaza aproape toate caracteristicile protezelor
fixe:
 volum egal sau mai mic decat al dintilor naturali
 prezinta un grad inalt de imobilitate in cursul desfasurarii functiilor ADM
 transmit fortele masticatorii osului prin mecanisme dento-parodontale.
 Realizarea unei restaurari protetice fixe, pe langa actul terapeutic propriu zis de restaurare protetica,
include:
 elaborarea unui diagnostic si plan terapeutic corect
 o eventuala terapie parodontala adecvata intretinerii unor tesuturi cu alte raporturi decat dintii
naturali (piese protetice din diferite materiale)
 prevenirea aparitiei unor defectiuni ulterioare
 o educatie sanitara specifica domeniului.
 Restaurare protetica fixa poate deveni o „parte" din ADM, fiind asimilata si tolerata perfect de organism
sau dimpotriva, ea poate provoca pacientului doar disconfort si iatrogenii.
 Calitatea restaurarii depinde de:
 elaborarea planului de tratament
 cunostintele si indemanarea practicianului
 terenul si reactivitatea pacientului
 Protetica (prosthodontics) este o ramura a stomatologiei care se ocupa cu restaurarea si mentinerea
functiei, confortului, infatisarii si sanatatii pacientului prin restaurarea dintilor naturali si/sau inlocuirea
dintilor care lipsesc si a tesuturilor orale si maxilo-faciale cu substitute artificiale.
 Denture => substitute artificial pentru dintii naturali si/sau tesuturile care lipsesc.
 Multi ani, protetica dentara s-a numit „Ortopedie stomatologica", era tot o traducere, care azi ni se pare
cel putin anacronica.
 Clasificare proteticii
 Protezarea fixa (Fixed prosthodontics FPD) => ramura proteticii care se ocupa cu inlocuirea si/sau
restaurarea dintitilor cu substitute artificiale (care nu sunt mobilizabile din cavitatea bucala)
 Protezarea partiala fixa => se cimenteaza sau fixeaza pe alte cai (prin alte mijloace) la dintii
naturali, radacinile dentare si/sau stalpii implantari, care ofera sprijin primar pentru acest tip de
proteza
 Protezarea mobilizabila => partiala si totala
 Protezarea maxilofaciala
 Protezarea pe implante
 Protetica a evoluat, in mai putin de jumatate de secol, de la confectionarea pe baze empirice a unor
substituenti ai dintilor, mai mult sau mai putin standardizati, la o disciplina clinica.
 In tarile industrializate, in ultimele decenii, s-au obtinut rezultate semnificative in stomatologia
preventiva. Profilaxia cariei si a parodontopatiilor marginale au drept rezultat mentinerea dintilor naturali
pana la o varsta inaintata. Dintii naturali, la randul lor, pot fi inclusi in restaurari protetice fixe de mare
anvergura, pentru a evita protezarile mobilizabile.
 Ponderea protezarilor fixe in raport cu cele mobilizabile depinde de factorii socio-economici si de
masurile de profilaxie instituite. Ele difera, nu numai de la o tara la alta, ci si de la o regiune la alta, in
functie de mediul citadin sau rural si, nu in ultimul rand, de eficienta sistemului de asigurari. Atitudinea
si motivatia populatiei pentru tratamentul stomatologic trebuie sprijinita financiar si organizatoric.
1
  Evaluarea necesitatilor de tratament pentru fiecare pacient este un procedeu de rutina in practica cotidiana.
 Un grup de experti ai OMS au formulat in 1992 urmatoarea idee: „cand nu este necesar functional sau
estetic, dintii nu vor fi inlocuiti".
 Conceptul arcadelor scurtate" (arcade cu dinti de la un premolar la altul) pare o abordare realista, cand
incidenta cariei este mare si resursele limitate.
 Pentru a prelungi longevitatea protezei fixe, desi e riscant sa se faca o ierarhizare, aspectele biologice
sunt adesea mai importante decat cele tehnice. Asa se explica amploarea pe care am dat-o protectiei
mutuale cu parodontiul marginal.
 Date fiind exigentele biologice si aspectele tehnologice, luarea deciziilor in protetica dentara va fi din ce
in ce mai dificila, datorita amplificarii posibilitatilor de tratament.
 Scaderea prevalentei cariei se reflecta in faptul ca dintele limitrof edentatiei, potential dinte stalp, nu
prezinta distructii coronare, ci structuri dure sanatoase. In astfel de situatii, trebuie aleasa o alternativa la
protezarea fixa conventionala, in care sunt necesare slefuiri de pana la50% din tesuturile dentare
sanatoase. Evident, protezarea conventionala nu este o abordarea biologica, iar cea adeziva este
conservatoare.
 Restaurarile protetice agregate adeziv au fost considerate initial ca fiind temporar studiile efectuate pe
termen lung, rezultatele au fost prezentate ca fiind mult mai favorabile
 In prezent se accepta ca fiind semipermanente si vor deveni, in curand, una din optiuni „permanente" din
protetica. Extinderea lor depinde mult de progresele care se fac in realizarea cimenturilor adezive.
 Comportamentul de exceptie etalat de catre titan si aliajele sale in mediul si greutatea specifica redusa,
coeficientul de dilatare termica asemanator cu cel al tesuturilor dentare, ca si alte avantaje, au inserat acest
metal in randul aliajelor dentare.
 La Timisoara s-a realizat prima proteza dentara din titan in Romania.
 Nu se poate concepe protezare fixa fara estetica.
 Imbunatatirea infatisarii ocupa un loc din ce in ce mai important in stomatogia restauratoare.
 Fata si in special zambetul au un impact deosebit in relatiile interumane.
 Stomatologul are capacitatea de a face zambetul mai frumos si, prin imbunatatirea increderi sine, sa
schimbe cursul vietii unei persoane.
 Implantele dentare au revolutionat protetica, in special proteza mobilizabila.
 Desi dezvoltarea lor este foarte rapida, putini oameni beneficiaza de tratamente implante. Pana in anul
1993, aproximativ 300.000 de pacienti au fost tratati doar cu implante Branemark. Este un numar
impresionant, insa totusi mic in comparatie cu numarul de edentatii partiale si totale, tratate prin metode
conventionale, care constituie inca solutii de toate zilele pentru marea majoritate a pacientilor, in prezent
si in viitorul previzibil.
 Coroanele si intermediarii metalo-ceramici, introdusi in anii 1960, continua sa reprezinte optiunea de
electie in protezarea fixa, deoarece prezinta o rezistenta mecanica si o estetica buna.
 Exigentele pacientilor au crescut simtitor, astfel a aparut conceptul de „stomatologie fara metale".
 Restaurarile protetice integral ceramice s-au extins mult si datorita faptului ca, in multe tari, organele de
sanatate publica au recomandat restrangerea folosirii amalgamelor.
 Obsesia unor componente toxice ale metalelor, ca si componentele alergenice ale acestora, au dus si ele la
extinderea sistemelor integral ceramice. O serie de tehnologii de varf din acest domeniu: Cerec, Procera,
Celay.

2
Generalitati
 Tumer-1907 => Protetica dentara se ocupa cu inlocuirea tesuturilor lipsa (pierdute) din aparatului
masticator
 FDI - 1984 => Protetica dentara (Prosthodontics) este o ramura a stomatologiei care se ocupa cu design-
ul, realizarea, inserarea si mentinerea unor piese protetice care inlocuiesc unul sau mai multi dinti, precum
si a unor tesuturi din vecinatatea acestora
 GPT - 1987,1994,1995 => Protetica este o ramura a stomatologiei care se ocupa cu restaurarea si
mentinerea functiilor orale, a confortului si fizionomiei, precum si a starii de sanatate a pacientului
restaurarea sau inlocuirea dintilor naturali si/sau a structurilor orale sau maxilare cu protetice artificiale.
 ISO, 1983 => Protetica dentara (Prosthodontics, prosthetics) este o ramura a stomatologiei care se ocupa
cu reabilitarea functionala si estetica a sistemului masticator, prin inlocuirea artificiala dintilor lipsa si a
tesuturilor limitrofe
 Protetica dentara are patru ramuri distincte:
 protetica fixa
 protetica implantologica
 protetica maxilo-faciala
 protetica mobila.
 GPT – 1999 => Protetica fixa (fixed prosthodontics) este o ramura a proteticii dentare care se ocupa cu
restaurarea si/sau inlocuirea dintilor cu materiale sau substituenti artificiali care nu indepartate din
cavitatea bucala
 Protezele ADM sunt corpuri fizice confectionate din materiale aloplastice (ceramica, polimeri), care se
insera pe un camp protetic pentru a restaura morfologic si functional tesuturi sau segmente modificate
patologic sau pierdute.
 In cadrul protezelor ADM, protezele fixe detin o pondere importanta deoarece:
 au un volum apropiat de al tesuturilor pe care le inlocuiesc
 au un caracter fix pe perioada functionarii lor in cavitatea bucala
 transmit fortele masticatorii dento-parodontal sau implanto-osos
 sunt acceptate relativ usor si ofera satisfactii deosebite, atat pacientului, cat si medicului
 pot transforma dentatie inestetica si nefunctionala intr-una placuta, confortabila, care restabileste
morfologia si functiile alterate
 sunt mult mai apreciate de catre pacienti decat cele mobilizabile
 indepartarea protezelor fixe de pe campul protetic (unde ele sunt agregate la respectiv stalpi
naturali sau artificiali, prin cimentare sau lipire) se face prin sectionarea de catre medic, cu exceptia
celor mobilizabile si demontabile.

3
Terminologie
 In literatura de specialitate, asa dupa cum am subliniat deja, nu exista o unitate de vedere in ceea ce priveste
terminologia folosita in protetica fixa.
 European Prosthodontic Asoociation (EPA), dar mai ales The American Academy of Fixed
Prosthodontics, au nominalizat in ultimele decenii comitete, care au elaborat o nomenclatura ce tinde sa
fie adoptata de multe tari.
 Pentru a ilustra complexitatea acestei probleme, amintim ca doar la editarea celei de a 7-a editii a GPT au
participat 19 asociatii si/sau foruri de specialitate.
 Restaurarile protetice intracoronare, de tipul incrustatiilor (inlay-uri) => refac integritatea morfologica si
functionala a unei coroane dentare, adaptandu-se la contururile tesuturilor dure dentare restante,
 Restaurarile protetice extracoronare cat si cele intra-extracoronare (onlay-uri) => definesc onlay-ul drept
restaurarea protetica care reface in intregime suprafata ocluzala a unui dinte, fiind agregata la preparatie
mecanic sau adeziv
 Fatetele vestibulare pot fi confectionate fie din materiale compozite, fie din ceramica dentara (all ceramic
laminate veneer).
 Fatetele vestibulare inlocuiesc in totalitate suprafata vestibulara a coroanelor clinice (de obicei a dintilor
frontali sau premolarilor).
 Protezele conjuncte primare unitare (incrustatii, coroane, etc.) se aplica pe dinti naturali avand drept scop
restaurarea morfologiei si functiilor unei singure coroane dentare. Ele pot fi insa folosite si ca elemente
de agregare in cadrul unei proteze conjunte plurale.
 Pentru proteza conjuncta plurala, atat in tara noastra, cat si in multe alte tari, se utiliza termenul de punte
dentara.
 Puntile dentare sunt denumite proteze partiale fixe, care se fixeaza la dintii stalpi naturali sau artificiali (ai
implantelor), prin cimentare/lipire sau prin alte mijloace de retentie (insurubare).
 Protezele partiale fixe se compun din:
 elemente de agregare (fixed partial denture retainer) — componenta protezei partiale fixe care se
agrega la stalp si de care se fixeaza si/sau se continua cu intermediarii.
 intermediarii protezei partiale fixe (corpul de punte) - constituiti din unul sau mai multi dinti
artificiali, care inlocuiesc dintii naturali lipsa si refac continuitatea arcadei intrerupte.
 conector (rigid si elastic) - portiunea protezei care uneste elementele de agregare cu intermediarii.
 Pe parcursul acestei lucrari, in locul termenilor de microproteza si proteza conjuncta primara, se va folosi
cel de restaurare sau proteza unitara, iar in locul termenilor de punte dentara si/sau proteze conjuncte
plurale, se va folosi cel de proteze partiale fixe.
 Restaurarile unitare se utilizeaza in terapia afectiunilor coronare de diferite tipuri pentru reconstituirea,
acoperirea sau substituirea coroanelor dentare in raport cu natura afectiunii, localizarea si gradul de
afectare. Ele pot fi folosite si ca elemente de agregare in cadrul protezelor partiale fixe sau ca elemente de
ancorare si sprijin pentru protezele mobilizabile.

Termeni noi, propusi de GPT-7:

Termeni vechi Termeni noi
Punte cu extensie (cantilever bridge) Proteza partiala fixa cu extensie (cantilever fixed partial denture)
Punte mobilizabila (fixed movable bridge) Proteza partiala fixa cu unul sau mai multi conectori nerigizi
Restaurari provizorii (provisional restauration) Proteze interimare (interim prosthesis)
Punti adezive (bonded bridge) Proteze lipite cu rasini (resin-bonded prosthesis)

4
Etapele clinico-tehnice de realizare a protezelor fixe
 Protezele fixe se realizeaza printr-o succesiune de faze (etape) clinico-tehnice care se desfasoara printr-o
colaborare profesionala intre medicul stomatolog si tehnicianul dentar.
 Etapele clinice se desfasoara in cabinetul de stomatologie, iar cele tehnice in laboratorul de tehnica
dentara.
 Succesiunea si derularea lor este specifica pentru fiecare tip de proteza fixa, in functie de particularitatile
acestora si de materialele din care se executa.
 Reusita terapiei de restaurare prin proteze fixe apartine in egala masura atat medicului, cat si tehnicianului
dentar, dar responsabilitatea o poarta in exclusivitate medicul care conduce echipa si decide asupra
planului si solutiei terapeutice.
 Avand in vedere faptul ca protezele fixe, in general si cele unitare (unidentare) in special, necesita o mare
precizie de executie, ingloband o varietate de tehnologii pretentioase, ele reclama din partea echipei o
acuratete a procedeelor de lucru, ordine si punctualitate in desfasurarea etapelor clinico-tehnice.
 Alegerea unor solutii terapeutice trebuie sa fie in concordanta atat cu nivelul profesional si experienta
echipei, cat si cu dotarea tehnico-materiala a cabinetului si laboratorului de tehnica dentara.
 Scopul final al echipei este elaborarea unei restaurari protetice exacte, care sa se integreze morfologic si
functional in cadrul ADM fara a provoca iatrogenii.

Functiile protezelor fixe

 Dupa Korber, cele mai importante functii pe care trebuie sa le indeplineasca o proteza fixa sunt:
 Transmiterea fiziologica a fortelor masticatorii din punct de vedere al intensitatii si sensului
acestora la nivel desmodontal
 Adaptarea reliefului lor ocluzal conform suprafetelor ocluzale ale antagonistilor
 Sa nu realizeze prematuritati statice si interferente in dinamica mandibulara
 Sa participe la realizarea stopurilor ocluzale multiple simetrice si simultane concomitent si
impreuna cu restul dintilor naturali (daca este cazul)
 Sa participe la procesul de analiza si sinteza al stimulilor proveniti de la proprioceptorii
desmodontali prin recunoasterea corpilor straini si a unor particule alimentare in vederea
sincronizarii miscarilor mandibulare in cursul masticatiei si a unor mecanisme de protectie in
general
 Sa contribuie la sectionarea, respectiv triturarea eficienta a elementelor in cursul masticatiei
 Prin design-ul si calitatea suprafetelor lor sa protejeze parodontiul marginal si sa faciliteze
autocuratirea
 Sa contribuie la mentinerea dimensiunii verticale de ocluzie
 Sa nu perturbe oprirea miscarii terminale a mandibulei pe parcursul efectuarii contactelor dento-
dentare din RC
 Sa satisfaca toate cerintele biostatice in special la nivelul zonelor de sprijin
 Sa contribuie la mentinerea curburii arcadelor unde se insera sau pe care le reconstituie in totalitate
 Sa refaca aspectul fizionomic.

5
Clasificarea protezelor fixe:
 Restaurari (proteze) unitare
 proteze de dimensiune mica;
 refac forma si functia unui singur dinte sau asigura protectia lui;
 sunt realizate din metale, mase ceramice sau polimeri;
 solidarizarea lor la tesuturile dure ale dintelui sau la stalpii implantelor se face:
 mecanic, prin:
o frictiune
o santuri
o pivoturi.
 fixare, prin:
o cimentare (sigilare)
o lipire
o insurubare.
 Proteze partiale fixe
 proteze cu gabarit mai mare
 restabilesc integritatea morfologica si functionala a unei hemiarcade sau arcade, in cazul unor brese
edentate unice sau multiple
 sunt constituite din elemente de agregare (restaurari unitare) si intermediari
 transmit forte osului, prin intermediul parodontiului dintilor stalpi, a implantelor sau a dintilor si
implantelor
 volumul lor este mai mic sau egal cu dintii naturali
 se fixeaza la stalpi (naturali sau implantari) prin cimentare, lipire sau insurubare

 Dupa tipul de agregare

 Proteze unitare cu agregare coronara
 intracoronara => inlay
 extracoronara
o partiala => fatete, coroane partiale, elemente de agregare adezive
o totala => coroane de invelis
o intra-extracoronara => onlay
 Proteze unitare cu agregare radiculara => agregarea se face la nivelul canalului radicular si a suprafetei
radiculare
 coroane de substitutie
 DCR-uri realizate in laborator
 Proteze unidentare cu agregare mixta corono-radiculara => cand se poate pastra o parte a coroanei
dentare, piesele protetice se pot agrega in canalul radicular (pinlay) sau partial la segmentul pastrat
din coroana dentara (pinledge)
 Proteze unitare cu agregare adeziva => care mai sunt cunoscute si sub numele de colae si presupun
sacrificii dentare minime (pregatiri peliculare), de obicei in grosimea smaltului. In cadrul protezelor
fixe unitare, fatetele vestibulare ceramice, beneficiaza de acest gen de agregare adeziva.
 Proteze unitare cu agregare implantara => sunt de obicei coroane de invelis mixte, integral ceramice
sau din materiale compozite care se agrega la stalpii implantari.

6
 Dupa volumul tesuturilor dure restaurate:
 Restaurari unitare care reconstituie un volum relativ redus de tesuturi dure => in profunzime sau
suprafata (incrustatii de diferite tipuri)
 Restaurari unitare indicate in pierderi mai mari de volum coronar => sau in anomalii de forma, cum
ar fi fatetele (laminates, veneers) ceramice sau din materiale compozite introduse in practica mai recent
si coroanele partiale.
 Restaurari unitare care reconstituie pierderi considerabile de tesuturi dure coronare => acopera partial
sau in totalitate suprafetele coronarelor preparate, putand fi utilizate frecvent si ca elemente de
agregare (coroane partiale si de invelis)
 Proteze fixe care inlocuiesc coroanele dentare in totalitate (substituie coroanele dintilor) => se agrega
prin pivotul radicular la radacinile dentare (coroane de substitutie)
 Dupa tehnologiile de realizare
 Tehnologii traditionale
 ambutisare
 turnare
 coacere (arderi succesive)
 polimerizare liniara
o la rece
o la cald
o la cald si presiune
o la rece si la cald
 Tehnologii moderne
 polimerizare reticulara
o la cald si presiune
o curenti de aer cald
o fotochimica
 in conditii atmosferice
 in conditii atmosferice, apoi in vid
 in conditii atmosferice, apoi caldura
 lumina
 vizibila
 incoerenta
 stroboscopica
 galvanizare
 sintetizare
 electroeroziune
 sonoeroziune
 frezare computerizata (CAD/CAM))
 frezare prin copiere exclusiv mecanica
 injectare (presare)

7
 Dupa indicatiile terapeutice
 Proteze unidentare concepute pentru terapia afectiunilor coroanelor dentare
 distructii coronare in suprafata si profunzime prin complicatii ale proceselor carioase
 coroane cu obturatii voluminoase, cu pereti de smalt subtiri sau subminati in iminenta de
fractura
 procese de atritie si abrazie
 distructii coronare prin traumatisme
 leziuni coronare prin distrofii primare sau secundare
 Proteze unidentare de corectie a unor anomalii de forma, volum si/sau pozitie sau discromii
 Proteze unidentare utilizate in cursul tratamentelor preprotetice
 Proteze unidentare elaborate pentru imobilizarea dintilor
 Proteze unidentare folosite ca elemente de agregare

 Dupa materialul (materialele) din care sunt confectionate

 metalice
 polimerice
 materiale compozite
 metalo-ceramice
 metalo-polimerice (acrilice)
 metalo-compozite
 integral ceramice (fara infrastructura metalica)

8
 Clasificarea protezelor partiale fixe (Korber)
 Dupa relatia cu pilierii
 intercalate => sustinute de dinti la ambele capete
 cu extensie => sustinuta la un capat in console
 continue => peste mai multe brese - punte totala
 Dupa zona topografica
 la maxilar sau la mandibula
 in zona laterala
 in zona frontala
 Dupa modul de fixare
 fixate la dinti naturali restanti
 fixate la stalpii implantari
 mobilizabile
o telescopate
o prin diferite sisteme de coroane de substitutie
o prin culisare matrice-patrice
 demontabile (de obicei fixate cu suruburi)
 Dupa fizionomie
 nefizionomice
 imita in totalitate cromatica dentara
 imita doar partial cromatica dentara
 Dupa raportul intermediarilor cu creasta alveolara
 cu atingerea crestei
o sea
o semisea
o tangenta
o punctiform
 la distanta de creasta (suspendata)
 Dupa modalitatea constructiei scheletului metalic
 masive
 scheletizate (armate)
 Dupa relatia cu dintii stalpi si zonele topografice
 intercalata unilaterala
 intercalate bilaterala
 intercalata frontala
 intercalata latero-frontala
 continua latero-frontala-laterala
 intercalata latero-fronto-laterala
 mobilizabila latero-fronto-laterala => combinata cu o sea extinsa distal

9
Principiile prepararii dintilor
 Fiecare tip de proteza partiala fixa are indicatii si contraindicatii proprii, impune o anumita tehnica de
preparare a bonturilor sau a cavitatilor, prezentand particularitati legate de situatia clinica.
 Exista insa niste principii care sunt comune tuturor preparatiilor si care influenteaza prognosticul in timp al
protezarii. Ele sunt:
 Biomecanice
 Conservarea tesuturilor dentare restante
 Asigurarea formei de retentie si stabilitate
 Rezistenta structurala
 Integritate marginala
 Biologice
 Integrarea sistemului stomatognat in contextul organismului
 Protectia psihicului pacientului
 Integrarea ocluzala a restaurarii
 Protectia biologiei pulpare
 Protectia parodontiului marginal
 Estetice
 Vizibilitatea minima a metalului (cand acesta exista)
 Suprafete ocluzale din ceramica
 Grosime maxima a materialului de placare
 Margini subgingivale.

 Din punct de vedere clinic este necesara o privire de ansamblu asupra principiilor de mai sus.
 Optimizarea unuia influenteaza frecvent, in mod negativ, pe altul.
 Tendinta spre perfectiune intr-un anumit sens poate conduce de la un esec la altul.
 De exemplu, la confectionarea coroanei metalo-ceramice pentru a crea un aspect natural este necesara o
anumita grosime a placajului ceramic. Daca se indeparteaza insa prea multa substanta dura (din motive
estetice), va fi afectata vitalitatea tesutului pulpar (considerent biologic) si rezistenta dintelui va fi
diminuata (considerent mecanic).

10
Conservarea structurilor dentare
 Unul din principiile de baza ale prepararii dintilor pentru o RPF este conservarea unei cantitati cat mai
mari de tesuturi dure dentare si protejarea accstora, in limitclc respectani principiilor biomecanicc,
biologice si estetice.
 Scurtarea excesiva a bontului si/sau crearea unci convergentc ocluzale exagcrate a peretilor sai axiali reduc
inutil retentia si stabilitatea
 Conservarea structurilor dure dentare in cursul prepararii bonturilor se realizeaza respectand urmatoarele
recomandari:
 Se alege acel tip de restaurare care necesita o prepararce cu un sacrificiu cat mai mic dc substanta dura
dentara. Se va evita aplicarea nejustificata a unci coroanc dc invelis metalo-ceramice in cazurile in
care se indica o coroana partial metalica.
 Peretii axiali opozanti ai bontului vor avea o convergenta ocluzala minima
 Este necesara prepararea uniforma a suprafetelor axiale ale dintelui. In acest scop se recomanda:
 trasarea unor santuri de orientare cu freze calibrate din carbura de tungsten sau folosirea unei
chei din silicon chitos pentru controlul adancimii prepararii
 repozitionarea ortodontica a dintilor migrati, vertical sau orizontal, inainte de prepararea
bontului
 alegerea unei axe de insertie a restaurarii care sa coincida cu axul lung al dintelui. O greseala
frecventa apare in cazul premolarului mandibular, care este inclinat cu 9 grade spre lingual.
 Se realizeaza prepararea anatomica a suprafetei ocluzale a bontului, urmarindu-se pante cuspidiene
astfel asigurandu-se o grosime uniforma a restaurarii.
 Geometria zonei terminale a bontului se alege astfel incat sa fie mai conservatoire, dar compatibila cu
celelalte principii de preparare. Chanfrein-ul conserva tesuturile dentare mai bine decat pragul.
 Zona terminala a coroanelor de invelis va intra in contact cu tesuturi dentare sanatoase, nu cu
suprafetele unor restaurari (de exemplu obturatii). Se previn astfel eventualele fracturi dentare, carii
secundare etc.
 Se va evita extinderea inutila a prepararii santului gingival, prepararea dintilor cu suport parodontal
redus presupune reducerea considerabila de tesuturi dentare daca marginile restaurarii se plaseaza
subgingival din motive estetice. Ori de cate ori este posibil, se prefera marginile supragingivale.
 Principiul de conservare al structurilor dentare inseamna mai mult decat simpla evitare a prepararii
exagerate a bontului.
 Restaurarea va fi conceputa astfel incat sa consolideze si sa protejeze smaltul si dentina restanta.
 In acest scop este uneori necesara indepartarea intentionata a unei cantitati suplimentare de substanta dura
pentru a evita pierderea necontrolabila a unor cantitati mai mari.
 De exemplu in cazul onlay-ului MOD se reduc l-l,5mm dm inaltimea cuspizilor de sprijin pentru a-i
proteja ulterior cu metalul restaurarii.
 S-a demonstrat experimental ca dintii tratati endodontic si restaurati printr-un onlay MOD, confectionati
din aliaj de Cr-Ni, au o rezistenta la fractura mai mare decat cei restaurati cu amalgam

11
Retentia si stabilitatea
 Restaurarile protetice fixe trebuie sa se adapteze intim pe bont pentru a satisface criteriile functionale,
biologice si estetice.
 Retentia si stabilitatea asigurate de bont trebuie sa fie suficient de mari pentru a se opune fortelor care tind
sa desprinda sau sa disloce restaurarea.
 Retentia si stabilitatea depind la randul lor, in mod decisiv, de forma geometrica a bontului, aceasta fiind
controlata de medic in timpul prepararii dintelui.
 Forma de retentie se opune indepartarii restaurarii de-a lungul axei de insertie sau axei lungi a prepararii
dentare.
 Forma de stabilitate previne dislocarea restaurarii de-a lungul unui ax diferit de axa de insertie, de catre
forte ce actioneaza in sens apical sau in directie oblica. Se previne astfel mobilizarea protezei fixe sub
actiunea fortelor ocluzale.
 Elementele de agregare ale unei RPF necesita o retentie si o stabilitate mai mare decat restaurarile
unidentare.
 Retentia si stabilitatea se conditioneaza adeseori reciproc.

Retentia
 Elementul fundamental al retentiei consta in conformarea a doua suprafete opozante. Ele pot fi:
 doua suprafete externe => cum ar fi peretii vestibulari si orali ai bontului preparat pentru o coroana
de invelis (retentie de manson)
 doua suprafete interne => cum ar fi peretii vestibulari si orali ai unei cavitati ocluzale preparate
pentru un inlay (retentie prin incastrare)
 Se poate realiza combinarea celor doua modalitati de retentie, cum este cazul bontului preparat pentu un
onlay MOD. Retentia deficitara a restaurarii constituie o cauza frecventa a esecului tratamentului protetic,
fiind plasata pe locul trei dupa leziunile carioase si fracturile placajelor ceramice. Restaurarea este
descimentata sub actiunea solicitarilor functionale.
 Retentia unei proteze fixe este conditionata de urmatorii factori:
 Intensitatea fortelor care tind sa desprinda restaurarea
 Geometria bontului
 paralelismul sau gradul de convergenta ocluzala ai peretilor axiali opozanti
 marimea suprafetei bontului
 numarul posibilelor axe de insertie
 zonele de ciment aflate sub influenta fortelor de forfecare
 concentrarea de stres la interfata bont-ciment-restaurare
 Rugozitatea suprafetei bontului
 Rugozitatea suprafetei interne a restaurarii
 Materialul din care este confectionata restaurarea
 Tipul fixarii
 Grosimea stratului de ciment

12
Geometria bontului
 Retentia unei proteze partiale fixe se bazeaza mai mult pe geometria bontului decat pe adeziune.
 Majoritatea cimenturilor traditionale nu adera la structurile dure dentare. Ele actioneaza prin cresterea
rezistentei frictionale dintre dinte si restaurare.
 Granulele de ciment impiedica suprafetele aflate in contact sa alunece una peste cealalta, dar nu si
separarea lor.
 Fenomenul este asemanator cu efectul particulelor de praf care au patruns intr-un mecanism de ceasomic.
 Ele nu adera la metal, dar cresc frictiunea dintre suprafetele tangente si pot provoca practic blocarea
mecanismului.
 Cimentul este eficient doar daca exista un ax unic de insertie.
 Prin urmare forma bontului trebuie sa limiteze miscarea libera a restaurarii
 Mecanica analitica apreciaza ca un corp (bontul) poate sa limiteze miscarile altuia (restaurarea cimentata)
doar atunci cand are forma cilindrica.
 Se creeaza astfel o pereche de suprafete cilindrice care sunt constranse sa alunece una pe cealalta
 Un bont va fi cilindric daca suprafetele axiale sunt preparate cu o freza cilindrica tinuta in unghi constant.
 Acest bont va asigura un ax unic de insertie a restaurarii.
 Cimentul va creste rezistenta frictionala dintre peretii axiali, aproape paraleli, si restaurare.
 Stratul de ciment va fi supus numai la forfecare.
 O convergenta ocluzala exagerata a peretilor axiali opozanti da nastere la multiple axe de insertie.
 Particulele de ciment au tendinta de desprindere de pe suprafetele de contact.
 Tensiunile care iau nastere in stratul de ciment prejudiciiaza retentia.
 Majoritatea cimenturilor poseda rezistenta scazuta la tensiune
 In concluzie, pentru retentie conteaza mai ales zonele in care cimentul este supus la forfreare si nu la
tensiune. De aceea se recomanda ca peretii opozanti sa fie aproape paraleli intre ei si cu axul de insertie
al restaurarii.

13
Convergenta ocluzala a peretilor axiali
 Peretii opozanti externi ai bontului se vor prepara convergenti spre ocluzal.
 Termenul de unghi de convergenta este utilizat pentru a cuantifica mai precis respectivul raport.
 In schimb, in cazul cavitatilor este vorba despre un unghi de divegenta , intrucat peretii lor interni se vor
prepara divergenti spre ocluzal.
 Teoretic retentia bontului este maxima cand peretii axiali opozanti sunt paraleli.
 Cu instrumentele si tehnica existanta la oraactuala, in practica clinica, este imposibil sa se obtina un
asemenea bont.
 Acuitatea vizuala a medicului creeaza si ea dificultati in prepararea clinica a unor bonturi cu peretii axiali
paraleli.
 Exista riscul aparitiei unor retentivitati, care nu permit inserarea restaurarii pe bont.
 Probleme apar si la fixare, cand cimentul nu are posibilitatea de a refula, ceea ce prejudiciaza adaptarea
marginala a restaurarii
 Din acestc motive se prefera realizarca unei convergente ocluzale a peretilor opozanti externi ai bontului.
 Valoare optima a unghiului de convergenta este de 6° Aceasta ia nastere prin inclinarea fiecarui perete
axinl al bontului cu 3° fata de axa de insertie.
 Unghiul de convergcnta de 6° sc obtine practic prin prepararea bontului cu un instrument diamantat efilat
care arc un grad dc inclinare a suprafetelor externe de 2-3°.
 Nu se cauta un anumit unghi de convergenta, deoarece nivelul de perceptie vizuala variaza individual si
ochiul inseala! Unghiul de convergenta este oferit de catre instrumentul abraziv.
 Unghiul pe cere il fac limbile unui ceas care arata ora 12:01 este de 5.5°
 Ohm si Silness => unghi de convergenta cuprins intre 19,2° (mezio-distal) si 23° (vestibulo-oral), iar pe
cei cu tratamente endodontice (si cu reconstituire corono-radiculara) la un unghi de convergenta de 12,8°
(mezio-distal) si respectiv 22,5° (vestibulo-oral).
 Mack => unghi de convergenta mediu de 16,5°, iar
 Leempoel si colab => unghiuri de 15° - 30°, cu valori ceva mai mari pentru molari.
 Nordlander si colab => unghi de convergenta mediu de 19,9°, cu valoarea cea mai mica pentru premolari
(17,3°) si valoarea cea mai mare pentru molari (27,3%).
 Kent si colab => o valoare medie de 14,3°. Unghiul de convergenta a fost mai mare intre peretii opozanti
mezio-distali (15,8°) decat intre cei vestibulo-orali (13,4°).
 Annerstedt si colab => un unghi de convergenta de 22° pe bonturile preparate de catre medici si de 19° pe
prepararile realizate de studenti.
 Weed si colab. (62) => un unghi de convergenta de 12,7°. Acest unghi a crescut insa la 22,8° atunci cand
prepararea s-a facut in cavitatea bucala a pacientului.
 Noonan si Goldfogel => unghi de convergenta mediu de 19,2° intre suprafetele axiale opozante ale
bonturilor preparate de studentii ultimului an de studiu.
 Diferentele observate in unghiul de convergenta al diferitelor bonturi se pot explica prin:
 Localizarea dintelui pe arcada
 Parametrii prepararii unui bont frontal pot fi verificati mai bine decat cei ai unui dinte
lateral. Accesul este mai direct, iar saliva, limba si tesuturile orale interfera mai putin cu
instumentarul.
 Forma anatomica a dintelui
 Un incisiv alungit si subtire se prepara mai usor cu un unghi de convergenta redus, decat
un molar inferior mult mai voluminos.
 Experienta si motivarea medicului si/sau studentului
 Studentii au notiuni mai proaspete despre o preparare optima, fiind permanent verificati si
corectati de catre profesori.
 Medicii, cu o experieta clinica mai vasta, pot avea o parere proprie privind valoarea unei
retentii optime si modalitatile de realizare a acesteia.
 Faptul ca protezele partiale fixe se mentin in cavitatea bucala in ciuda unor unghiuri de
 La preparara bontului nu trebuie sa urmarim constient o anumita valoare a unghiului de convergenta.
 Aceasta trebuie sa fie cat mai mica, pentru ca bontul sa ofere o retentie cat mai mare restaurarii.
14
  Tendinta de a realiza bonturi cu o convergenta exagerata a peretilor axiali trebuie evitata.

Marimea suprafetei bontului

 Retentia apare ca rezultat al raportului intim dintre peretii axiali ai bontului si suprafata intema a
restaurarii. Cu cat suprafata bontului este mai mare, cu atat retentia este mai buna. Suprafata totala a
bontului este conditionata de marimea dintelui preparat si de tipul restaurarii.
 Bonturile preparate pe molari ofera o retentie mai mare decat cele de pe premolari, la acelasi unghi de
convergenta. Aceasta corelatie va fi luata in considerare in cazul unor dinti stalpi cu volum redus.
 Suprafata ocluzala nu contribuie prea mult la retentia totala, importanta fiind lungimea peretilor axiali ai
bontului (practic lungimea suprafetei de alunecare a restaurarii pe bont in directia axului de insertie).
 Pentru bonturile scurte se indica compensarea retentiei deficitare prin prepararea unor pereti axiali cu o
convergenta ocluzala mai mica, de aproximativ 4°.
 Retentia variaza in functie de tipul de restaurare. Ea este dependenta de marimea suprafetelor axiale ale
bontului subiacent in conditiile cand ceilalti parametrii sunt identici. Astfel, retentia unei coroane de
invelis este dubla fata de cea a unei coroane partiale

Axa unica de insertie

 Retentia creste prin reducerea geometrica a posibilelor axe de insertie.
 O axa de insertie unica va asigura o retentie maxima.
 Ea se obsine prin prepararea unor peresi axiali lungi, aproare paraleli si prin conformarea unor santuri si
casete aditionale.
 Un bont mai scurt, cu preti axiali prea convergenti nu va asigura retentie, restaurarea fiind indepartata usor
de pe bont de-a lungul a nenumarate axe.
 Prin prepararea de santuri si casete suplimentare se urmareste adese ori cresterea suprafetei axiale a
bonturilor scurte. Eficienta lor se explica insa, prin limitarea numarului de axe posibile de insertie, marirea
suprafetei de contact, cu toate ca restaurarea este redusa.
 Prepararea canelata a molarilor cu retractii parodontale creste si ea retentia bontului. Fiecare concavitate
ofera o retentie aditionala prin asigurarea unei axe unice de insertie a restaurarii.

Concentrarea de stres
 In cazul unei restaurari descimentate, materialul de fixare se poate observa atat pe bont cat si pe suprafata
interna a restaurarii.
 Fortele de coeziune din interiorul stratului de ciment au fost deppasite de fortele exercitate asupra protezei.
 Analiza computerizata a acestui stres a demonstrat repartitia sa neuniforma in pelicula de ciment.
 Stresul este concentrat la muchia ocluzo-axiala a bontului.
 Rotunjirea muchiilor bontului reduce concentrarea de stres la interfata bont – ciment – restaurare si creste
astfel retentia restaurarii

Rugozitatea suprafetei bontului

 Rugozitatea suprafetei dentinare nu influenteaza semnificativ retentia . prin urmare nu se recomanda
cresterea intentionala a rugozitatii prin finalizarea prepararii cu un instrument diamantat cu granulatie
mare.
 Se vor evita astfel erorile din faza de amprentare si de modelare a machetei din ceara.
 Finisarea bontului se poate realiza cu freze din carbura de tungsten cu striatii transversale sau cu
instrumentar diamantat cu granulatie foarte mica.
 Folosirea lor nu urmareste „lustruirea” bontului.
 Instrumentele respective dau nastere unei rugozitati superficiale de 6,8 – 8,6 μm, care imbunatateste si
capacitatea de umectare a cimenturilor.

15
Stabilitatea
 Stabilitatea previne dislocarea unei restaurari prin efectul de pivotare sau torsionare generat de solicitari
apicale, oblice sau orizontale. Acestea iau nastere in tipul masticatiei si parafunctiilor.
 In prezenta unor rapoarte ocluzale normale, forta masticatorie este distribuita uniform la nivelul tuturor
dintilor. Cea mai mare parte a acestor solicitari este transmisa in axul lung al dintilor laterali.
 Conformarea ocluzala corecta a protezelor fixe repartizeaza si directioneaza favorabil solicitarile dintilor
stalpi.
 Practicarea unui obicei vicios (bruxism, fumarea pipei) da nastere unor forte oblice considerabile.
 Forma de stabilitate se obtine prin conformarea peretilor bontului astfel incat sa se opuna dislocarii
restaurarilor.
 In conditii normale, cele mai puternice forte se exercita in sens apical si dau nastere unei forte de
compresiune in stratul de ciment. Compresiunea conduce mai rar la esecuri decat forfecarea, intrucat
directia (linia de actiune) fortelor trece in interiorul perimetrului coroanei, aceasta nu va bascula deoarece
bontul va suporta toate solicitarile.
 Dislocarea unei restaurari cimentate se realizeaza ptin efectul de parghie, care genereaza tensiune si
forfecare in pelicula de cement.
 Efectul de prghie este unul din cele mai frecvente cauze ale descimentarii restauratiilor. El apare atunci
cand directia fortelor trece in afara structurilor de sprijiin ale dintelui. Sunt posibile doua situatii:
 Daca tabla ocluzala a restaurarii este larga, insasi o forta verticala va avea punctul de aplicare in
afara suprafetei de sprijin a dintelui, provocandu-i bascularea. Fenomenul poate sa apara si pe
dintii stalpi malpozitionati sau in cazul unei proteze fixe cu extensie (in consola).
 O forta oblica exercitata asupra unei coroane cimentate da nastere unei linii de actiune care va
trece in afara structurilor dentare de sprijin
 Punctul de pe marginea restaurarii care se gaseste cel mai aproape de linia e actiune se numeste punct
fulcrum sau centru de rotatie.
 Stabilitatea depinde de urmatorii factori
 lungimea bontului
 diametrul bontului
 convergenta ocluzala a suprafetelor axiale, la acestea se adauga si proprietatile fizice ale cimentului
de fixare
 In practica se impune acordarea unei atentii sporite factorilor de mai sus, deoarece procentul bonturilor
care ofera o stabilitate deficitara restaurarii ramane din pacate foarte ridicat (5% dintre incisivi, 8% dintre
canini, 19% dintre premolari si 54% dintre molari).

Lungimea bontului
 Lungimea ocluzo-gingivala a bontului este importanta atat pentru retentie, prin suprafata de contact pe
care o ofera, cat si pentru stabilitate.
 O coroana nu va fi dislocata sub actiunea solicitarilor functionale sau parafunctionale daca bontul poseda
o lungime suficienta pentru a interfera cu arcul de rotatie al restaurarii in jurul unui punct care se gaseste
in zona terminala a suprafetei opuse
 Anumite zone ale peretilor axiali se opun bascularii coroanei pe bont. Pentru a fi eficiente, aceste zone de
stabilizare trebuie sa formeze cu solicitarea un unghi cat mai apropiat de 90°. La nivelul zonelor de
stabilizare cimentul va fi supus la grade variabile de compresiune.
 Un bont cu pereti scurti nu ofera o stabilitate suficienta. Scurtarea unui bont determina reducerea
disproportionata a zonei sale de stabilizare
 Se va evita prepararea exagerata a dintelui, mai ales daca acesta poseda un diametru mare.
 O atentie deosebita se impune la prepararea suprafetei ocluzale a bontului
 O restaurare inalta va fi dislocata mai usor de pe un bont cu lungime redusa decat una mai scurta.
 Stabilitatea restaurarii scurte este suficienta pentru a preveni bascularea sub actiunea unei anumite forte
 Din acest motiv se va urmari obtinerea unui bont cu o coroana clinica suficient de lunga pentru a evita
confectionarea unor restaurari prea inalte.
 Se recurge la reconstituiri corono-radiculare si/sau la alungirea chirurgicala a coroanei clinice.
16
Diametrul bontului
 Diametrul dintelui influenteaza invers proportional stabilitatea.
 Un bont scurt cu diametru mic ofera o stabilitate mai buna restaurarii decat un bont cu diametru mai mare,
de aceeasi lungime.
 Intervine raza mica a arcului de rotatie a restaurarii, care permite portiunii ocluzale a peretelui axial sa se
opuna miscarii.
 La o raza mai mare a arcului de rotatie, caracteristica unui bont cu diametrul mai mare, peretele axial nu
va mai constitui un obstacol in calea dislocarii restaurarii
 Bontul va oferi stabilitate restaurarii daca diametrul sau maxim este mai mare decat diagonala sa
 Alungirea chirurgicala a coroanei clinice are un efect favorabil asupra stabilitatii, deoarece prin deplasarea
spre apical a zonei terminale a bontului, lungimea diagonalei creste in raport cu diametrul maxim al
bontului
Convergenta ocluzala a peretilor axiali
 Cu cat convergenta ocluzala a peretilor axiali este mai redusa, cu atat stabilitatea este mai mare.
 Zona de stabilizare a unui bont cilindric este foarte intinsa, reprezentand aproape jumatate din inaltimea
peretelui axial.
 Pe masura ce unghiul de convergenta creste, linia tangenta se apropie de suprafata ocluzala si zona de
stabilitate scade
 Stabilitatea optima se obtine pe bonturi care au o lungime si un diametru corespunzator
 Atunci cand acesti factori sunt deficitari, se va acoda atentie deosebita unghiului de convergenta a peretilor
axiali.
 La bonturi scurte se vor prepara peretii axiali cat mai paraleli.
 Atunci cand bontul este inalt si ingust se va mari unghiul de convergensa, fara a periclita stabilitatea.
 Libertatea in realizarea convergentei ocluzale a peretilor ocluzali, fara a prejudicia stabilitatea, este direct
proportionala cu raportul dintre lungimea si diametrul bontului.
 Unghiul de convergenta al unui bont care are lungimea egala cu diametrul sau poatre fi dublu fata de
unghiul permis in cazul unui bont a carui lungime este jumatate din diametru
 Daca bonturile scurte poseda si un diametru mare, adese ori nici paralelismul peretilor nu poate rezolva
problema stabilitatii. In aceasta situatie se vor prepara santuri si casete aditionale pe peretele mezial si
distal al bontului, care vor fi paralele cu axul de insertie al restaurarii.
 Practic reproducem situatia unui bont cu diametru mai mic. Se reduce raza arcului de rotatie, deoarece
peretii santului aflati invecinatatea suprafetei ocluzale vor interfera cu miscarea.
 Plasarea acestor elemente aditionale pe fata vestibulara si orala nu imbunatatesc stabilitatea deoarece sunt
pe directia dislocariii.
 Pentru ca santurile si casetele sa fie eficiente ele trebuie sa prezinte
 Directie paralela cu axul de insertie
 Ungiuri bine exprimate
 Pereti perpendiculari pe directia fortelor care tind sa produca dislocarea restaurarii
 O coroana partiala poseda o stabilitate mult mai redusa decat o coroana de invelis, deoarece nu beneficiaza
de zona de stabilizare vestibulara.
 Stabilitatea coroanei partiale este asigurata de santul vertical mezial si distal al bontului.
 Peretele oral al santurilor reprezinta zona de stabilizare si va fi preparat perpendicular pe directia de
actiune a fortei de dislocare

17
 Factori care influenteaza stabilitatea unei restaurari cimentate
Stabilitate mai mare => Stabilitate mai mica
Forte de dislocare Obiceiuri vicioase => interfernte excentrice => Ghidaj anterior
Convergenta ocluzala a peretilor axiali ai bontului Minima => 6o => Exagerata
Diametrul bontului Mic (premolari) => Mare (molari)
Inaltimea bontului Inalt => Mediu => Scurt
Tipul de restaurare Coroana de invelis => Coroana partial => Onlay
Tipul cimentului Silicofosfat => FOZ => CIS => PCZ => ZOE

Axa de insertie
 Axa de insertie reprezinta linia imaginara de-a lungul careia se adapteaza sau se indeparteaza restaurarea
de pe bont.
 Axa de insertie se stabileste de catre medic inainte de a incepe prepararea dintelui.
 Toate detaliile bontului se vor executa astfel incat sa coincida cu axa de insertie sau sa fie paralele cu
aceasta linie.
 Dificultatea stabilirii axei de insertie creste o data cu numarul dintilor stalpi.
 Axele de insertie ale tuturor bonturilor trebuie sa fie paralele intre ele. Analiza unui model de studiu la
paralelograf este utila in acest scop.
 Se alege acea axa de insertie care permite adaptarea perfecta a marginilor restaurarii pe zona terminala a
bontului in conditiile indepartarii unei cantitati minime de substanta dentara sanatoasa. Axa de insertie
aleasa va proteja vitalitatea tesutului pulpar si integritatea dintilor vecini.
 Axa de insertie se considera in doua planuri:
 vestibulo-oral
 mezio-distal.
 In plan vestibulo-oral, axa de insertie se va orienta dupa axul lung al dintelui aliniat corect pe arcada.
Exceptie fac ditii frontali preparati pentru o coroana partiala, la care axa de insertie va fi paralela cu
jumatatea incizala afetei vestibulare
 Paralelizarea axei de insertie a unei coroane 3/4, agregata pe un dinte frontal, cu axul lung al dintelui ar
determina vizibilitatea inutila si inestetica a unei cantitati exagerate de metal pe fata vestibulara. De
asemenea, marginea incizala restanta ar fi subminata si expusa la fractura.
 In schimb, daca axa de insertie a coroanei 3/4 va fi paralela cu jumatatea incizala a fetei vestibulare a
dintelui, metalul va fi mai putin vizibil vestibular, iar santurile verticale proximale vor fi mai lungi, oferind
o retentie si o stabilitate mai buna.
 In plan mezio-distal, inclinarea axei de insertie trebuie sa fie paralela cu zonele de contact ale dintilor
adiacenti. In caz contrar, apar forte care „ imping in afara" restaurarea si impiedica adaptarea corecta a
acesteia pe bont.
 Tendinta de a realiza retusuri ulterioare va avea consecinte negative la nivelul suprafetelor proximale ale
dintilor care marginesc bontul (de exemplu, aparitia de leziuni carioase).
 Zona de contact interdentar va fi inevitabil aplatizata, cu consecinte asupra ambrazurilor si a spatiului
interdentar, favorizand inflamatia parodontiului marginal.
 Axa de insertie unica este o conditie esentiala pentru forma de retentie si stabilitate optima a bontului
 In protezarea fixa se urmareste anularea succesiva sau simultana a tuturor posibilitatilor de dislocare ale
unei restaurari in raport cu stalpul. Se pastreaza o singura posibilitate si anume translatia in sens ocluzo-
cervical, care permite inserarea restaurarii pe bont. Aceasta unica posibilitate va fi anulata prin cimentare.
 Reducerea posibilitatilor de dislocare la una singura (echivalentul axei de dezinsertie) se realizeaza prin:
 evitarea unui design exclusiv circular, care suprima posibilitatea de rotatie

18
  eliminarea translatiei in sens V-O se obtine prin prepararea unor pereti opozanti externi (peretii
axiali vestibulari si orali ai unui bont preparat pentru o coroana de invelis) sau interni (peretii axiali
vestibulari si orali ai santurilor ocluzale si ai casetelor proximale la un bont preparat pentru inlay
sau onlay)
 eliminarea translatiei in sens M-D prin prezenta unor planuri opozante (peretii meziali si distali ai
unui bont preparat pentru coroana de invelis, peretii parapulpari ai casetelor proximale la bonturile
preparate pentru inlay sau onlay) permite o singura posibilitate de dislocare ce poate fi suprimata
prin cimentare.
 In situatia cand examinarea vizuala directa a bontului este dificila, se recomanda folosirea oglinzii dentare.

Rezistenta structurala
 Restaurarea protetica trebuie sa fie rezistenta la orice deformare si/sau uzura ce poate sa apara sub actiunea
solicitarilor functionale si/sau parafunctionale. Ea trebuie sa fie suficient de rigida pentru a nu se flecta.
 Rigiditatea restaurarii este conditionata de grosimea si tipul materialului din care se confectioneaza.
 Acestea determina concomitent si rezistenta la uzura. Prin urmare rezistenta structurala a restaurarii poate
fi asigurata printr-o preparare corecta a dintelui, prin adaugarea unor structuri de intarire, prin alegerea
judicoasa a designului zonei terminale a bontului si a materialului din care se confectioneaza restaurarea.

Prepararea bontului
 Bontul trebuie sa asigure spatiul necesar pentru confectionarea unei restaurari cu peretii suficient de grosi
care sa reziste in timp la fortele ocluzale.
 Grosimea materialului trebuie sa fie suficient de mare pentru a oferi restaurarii rigiditate si rezistenta la
uzura.
 Grosimea se va limita la spatiul creat prin preparare si nu se va recurge la supraconturarea suprafetelor
axiale si/sau ocluzale ale restaurarii.
 Numai in acest fel proteza va reface rapoartele ocluzale functionale, iar contururile axiale normale vor
preveni aparitia problemelor parodontale.
 Profilaxia afectiunilor parodontale si a dizarmoniilor ocluzale constituie coordonatele majore care
ghideaza toate fazele clinice si de laborator in protezarea fixa.

Prepararea suprafetei ocluzale

 Rezistenta restaurarii depinde in mare masura de grosimea materialului la nivelul suprafetei ocluzale.
 In acest scop, in timpul prepararii bontului se va asigura un spatiu interocluzal suficient de mare, in caz
contrar restaurarea va fi prea subtire, aplatizata, fara reliefuri cuspidiene.
 Cu timpul ea se va perfora. Ca sa se evite un sacrificiu inutil de substanta dura dentara se preconizeaza o
slefuire diferentiata a suprafetei ocluzale.
 Pentru aliajele din aur si crom-cobalt trebuie sa se asigure un spatiu liber de: 1,5 mm la nivelul cuspizilor
de sprijin (vestibulari mandibulari si palatinali maxilari) si 1 mm la nivelul cuspizilor de ghidaj, care sunt
solicitati mai putin. Coroana metalo-ceramica - la care placajul acopera si suprafata ocluzala - necesita un
spatiu aditional de 0,5 mm.
 Coroanele integral ceramice reclama, in schimb, un spatiu interocluzal de 2 mm.
 Prepararea suprafetei ocluzale a bontului se va face uniform, urmarind pantele cuspidiene si santurile
corespunzatoare
 In final forma suprafetei ocluzale a bontului va reproduce, stilizat, forma suprafetei ocluzale a dintelui.
 Aceasta metoda permite obtinerea unui spatiu suficient fata de antagonisti, in conditiile conservarii
stucturilor dure dentare.
 In plus, o suprafata ocluzala preparata anatomic confera rigiditate restaurarii prin „ efectul ondulat " al
planurilor cuspidiene.
 Se va evita aplatizarea suprafetei ocluzale a bontului. Aceasta ar permite obtinerea unui spatiu suficient
fata de dintii antagonisti numai printr-o scurtare exagerata a peretilor axiali ai bontului.

19
  Pe langa prejudicierea retentiei si a stabilitatii, se produce apropierea exagerata de coamele pulpare. Pentru
a evita aceste complicatii, medicul va prepara adeseori insuficient o suprafata ocluzala plata, pentru a
conserva tesuturile dure dentare.
 Materialul va avea o grosime prea mica la nivelul santurilor si fosetelor, existand riscul de perforare a
restaurarii la finisarea in laborator sau in timp, sub actiunea fortelor ocluzale.
 Se va evita si crearea unor pante cuspidiene prea abrupte, nenaturale, care formeaza muchii ascutite.
 Acestea determina concentrarea de stres si impiedica adaptarea perfecta a restaurarii pe bont. Se
recomanda prepararea unor pante cuspidiene line, cu muchiile rotunjite. Se va evita adancirea exagerata a
fosetei centrale.

Bizotarea cuspizilor de sprijin

 In zona cuspizilor de sprijin, unde solicitarile functionale sunt mai intense, grosimea materialului trebuie
sa fie mai mare.
 Aceasta cerinta se realizeaza prin crearea unui plan inclinat (bizou) larg pe versantele orale ale cuspizilor
palatinali si pe versantele vestibulare ale cuspizilor vestibulari mandibulari.
 Bizoul cuspizilor de sprijin va avea o directie paralela cu panta cuspidului antagonist
 Se asigura astfel rezistenta restaurarii in aceasta zona critica
 Simultan se elimina si muchia ascutita dintre suprafata ocluzala si cea axiala, care reprezinta o zona de
concentrare mare de stress
 In cazul ocluziei incucisate, valoarea functionala a cuspizilor este inversata. Bizoul se va prepara pe
cuspizii vestibulari maxilari si pe cei linguali mandibulari. Prin urmare analiza rapoartelor ocluzale este
foarte importanta inainte de a incepe prepararea bontului.
 Bizotarea cuspizilor de sprijin permite obtinerea unui spatiu adecvat fata de dintii antagonisti, fara un
sacrificiu inutil de substanta dentara.
 Daca in cursul prepararii bontului se omite prepararea unui bizou larg la nivelul cuspizilor de sprijin pot
sa apara urmatoarele probleme:
 Modelarea unei machete cu un contur . normal va avea drept rezultat tumarea unei restaurari cu
pereti subtiri in. dreptul muchiei formate de peretii ocluzali cu cei axiali ai bontului. Proteza va fi
lipsita de rezistenta in aceasta zona de mari solicitari functionale
 Daca se modeleaza macheta la o grosime suficienta, restaurarea va fi supraconturata la acest nivel
si vor aparea contacte premature si interferente ocluzale. Medicii lipsiti de experienta realizeaza
echilibrarea ocluzala in mod incorect, slefuind din dintele antagonist
 Grosimea adecvata si conturul normal al restaurarii fara bizou la nivelul bontului se pot obtine
numai prin slefuire exagerata a peretelui axial. Pe langa sacrificiu inutil de substanta dura dentara,
procedeul anihileaza rolul de retentie al suprafetei axiale

Prepararea suprafetelor axiale

 La nivelul suprafetelor axiale se pune aceeasi problema a asigurarii unei grosimi adecvate a peretilor
restaurarii.
 Spre deosebire de suprafata ocluzala, peretii axiali prea subtiri risca sa sufere, de obicei, distorsionari si
nu perforari.
 Daca prepararea suprafetei axiale este insuficienta, o restaurare cu contururi normale va fi prea subtire si
deformabila.
 De cele mai multe ori grosimea va fi asigurata in laborator, dar cu pretul unei supraconturari a peretilor
axiali ai restaurarii. Se asigura astfel rezistenta structurala pe seama sanatatii parodontale, deoarece
supraconturarea axiala conduce la inflamatie gingivala prin favorizarea acumularii de placa bacteriana.

Structuri de intarire
 Toate elementele aditionale, de tipul santurilor si casetelor, care maresc rigiditatea restaurarii
imbunatatesc si rezistenta sa structurala

20
Protectia biologiei pulpare
 Protezarea fixa nu trebuie sa afecteze vitalitatea pulpei dentare. Factorul iatrogen este un factor etiologic
important al pulpatiilor, a doua ca frecventa dupa leziunile carioase.
 Reactivitatea pulpara este solicitata in diversele faze ale protezarii. Reversibilitatea modificarilor aparute
depinde de cunostintele medicului asupra biologiei pulpei si de evitarea sau cel putin diminuarea
diverselor traume.
 Principalele cauze ale pierderii vitalitatii pulpare dupa prepararea bonturilor pentru o proteza fixa sunt:
crearea unei plagi dentinare extinse si/sau lezarea termica a tesutului pulpar.
 Raspunsul pulpar la prepararea bontului este conditionat insa de interactiunea mai multor factori:
 grosimea dentinei restante
 traumatismul termic, provocat in special de caldura generata prin frictiunea dintre instrumentul
abraziv si tesuturile dure dentare
 vibratie
 expunerea pulpei dentare, prin deschiderea accidentala a camerei pulpare
 desicarea dentine
 prezenta „smear layer-ului", care conditioneaza permeabilitatea dentine
 efectul anestezicelor locale asupra pulpei
 calitatea tratamentelor preprotetice (actiunea bacteriana)
 indepartarea dentinei ramolite de pe bonturi si obturarea defintiva a cavitatilor
 actiunea agentilor de curatire a dentinei si a substantelor astringente si hemostatice pentru largirea
temporara a santului gingival.
 Vitalitatea bontului este amenintata nu numai la prepararea acestuia, dar si in alte faze ale protezarii, cum
ar fi:
 amprentarea (caldura si presiunea exercitate de materialele termoplastice de exemplu)
 confectionarea unor RP din materiale cu o reactie de priza exoterma puternica si echilibrarea lor
ocluzala incorecta
 adaptarea marginala deficitara a RP si prelungirea nejustificata a perioadei de protezare provizorie
(peste doua saptamani)
 demineralizarea sau gravarea acida a suprafetelor dentinare
 cimentarea protezei fixe (materiale si tehnici)
 calitatea inchiderii marginale, care depinde de forma zonei terminale a bontului, de precizia
amprentarii si de corectitudinea adaptarii marginale a protezei fixe; ea conditioneaza o eventuala
percolare marginala
 modelarea necorespunzatoare a suprafetei ocluzale a restaurarilor de durata, care poate provoaca
microtraumatisme prin rapoarte ocluzale incorecte.
 Riscul inflamatiei sau necrozei pulpare exista ori de cate ori nu se realizeaza o abordare profilactica a
etapelor protezarii fixe, cu alegerea unor materiale si a unor tehnici adecvate.
 Starea pulpei la inceputul protezarii influenteaza raspunsul pulpar la solicitarile termice, chimice si
bacteriene din cursul acesteia.
 O data cu inaintarea in varsta apar unele modificari involutive sau atrofice, chiar in conditii normale, care
inevitabil vor influenta raspunsul la traumele care se exercita asupra pulpei:
 Elaborarea de dentina secundara (sau de iritatie) duce la micsorarea cavitatilor pulpare si la
reducerea in volum a pulpei. Procesele de aparare sunt limitate la o zona mai redusa. Reactivitatea
mai scazuta a tesutului pulpar se coreleaza si cu o sensibilitate mai redusa la prepararea bontului.
 Componentele celulare ale tesutului conjunctiv pulpar scad ca numar, inclusiv odontoblastele, care
descresc in volum. In schimb, cresc in numar si grosime fibrele de colagen.
 Vascularizatia si inervatia se reduce cantitativ si calitativ, explicand diminuarea metabolismului si
sensibilitatii dintilor varstnici. Ca urmare, reactivitatea la traume externe este redusa.
 Tesutul pulpar incepe sa prezinte zone de calcificari difuze si distrofice.

21
  La dintii parodontotici pulpa poate fi afectata pe calea canaliculelor laterale din zona desmodontala
sau a furcii interradiculare.
 In literatura de specialitate apare adeseori termenul de „pulpa stresata". Aceasta poseda un prognostic
nefavorabil, deoarece capacitatea sa de adaptare a fost epuizata, anterior protezarii, de leziuni carioase,
restaurari vechi, trauma ocluzala etc. In cursul prepararii unui asemenea dinte, cel mai mic traumatism
poate provoca degenerarea pulpei. Pe o pulpa stresata apar de cele mai multe ori complicatiile periapicale
la un anumit-interval de timp dupa cimentarea protezelor flxe.
 Dupa agregarea restaurarilor pe dinti vitali, frecventa tratamentelor endodontice a crescut semnificativ in
urmatorii 5 ani.
 15% dintre 255 dinti stalpi vitali au prezentat necroze pulpare dupa 8-12 ani de la aplicarea unei
proteze fixe.
 S-a observat o incidenta mai crescuta a necrozelor pulpare la dintii preparati pentru coroane de
invelis (13,3%), decat la bonturile preparate pentru coroane partiale (5,1%) sau la dintii nepreparati
(0,5%) (12).

22
Grosimea dentinei restante
 Cel mai important factor in determinarea raspunsului pulpar la un excitant este grosimea dentinei restante
intre fundul cavitatii sau a suprafetei bontului preparat si camera pulpara. Masurarea se face in linie
dreapta.
 Actiunea factorilor cu potential nociv pentru pulpa este cu atat mai mare cu cat grosimea dentinei restante
scade.
 O preparare uniforma a bonturilor reduce grosimea dentinei de la valoarea normala de 2,5-3 mm, la 1,5-2
mm, in functie de tipul si localizarea prepararii.
 Prepararea empirica, fara santuri de orientare, determina indepartarea unei cantitati mai mari de dentina
decat este necesar.
 Erorile de preparare sunt mai frecvente pe fata vestibulara si pe cea ocluzala a bontului.
 Permeabilitatea dentinei creste aproape logaritmic o data cu reducerea grosimii dentinei restante, datorita
diferentelor care exista intre straturile dentinare superficiale si cele profunde in ceea ce priveste numaml
si permeabilitatea canaliculelor dentinare.
 Plaga dentinara a unui bont preparat pentru o coroana de invelis poseda o suprafata de 1 cm2 si aproximativ
2 milioane de canalicule dentinare deschise.
 Permeabilitatea dentinei nu este uniforma, ea variaza mult pe diferitele suprafete ale dintelui.
 Dentina de pe peretii axiali ai unei cavitati de clasa a II-a este mult mai permeabila decat dentina ocluzala,
la aceeasi grosime. Permeabilitatea dentinara a bonturilor preparate pentru o coroana de invelis variaza si
ea regional. Permeabilitatea este maxima pe suprafata meziala a unui bont preparat cu santuri de orientare
si freze calibrate. Ea scade apoi progresiv pe fata vestibulara, distala, ocluzala si linguala
 Permeabilitatea mare a dentinei peretelui mezial se explica prin particularitatile regionale care exista in
numarul si diametrul canaliculelor dentinare.
 Crearea smear layer-ului cu ajutorul unui instrument diamantat sau inchiderea orificiilor canaliculelor
dentinare cu oxalat de potasiu au fost metode la fel de eficiente pentru reducerea permeabilitatii dentinare.
 Aplicarea adezivilor dentinari scade si ea permeabilitatea dentine
 Grosimea dentinei restante si implicit gradul de permeabilitate dentinara determina in mare masura
incidenta si intensitatea raspunsului pulpar la tehnicile si materialele de restaurare. Acest raspuns nu ar
exista daca dentina ar fi impermeabila.
 O grosime a dentinei restante de cel putin 2 mm protejeaza pulpa, daca celelalte masuri profilactice sunt
respectate.
 S-a demonstrat experimental ca variatii mici, de zecimi de milimetri, ale grosimii dentinei restante au o
valoare semnificativa.
 Volumul coroanei dentare si chiar varsta pacientului sunt de mai mica importanta in cadrul raspunsului
pulpar.
 Pe masura ce grosimea dentinei scade, raspunsul pulpar creste in mare masura chiar si atunci cand caldura
generata prin frecare este controlata.
 Essential este sa se pastreze potentialul biologic de aparare al pulpei. Nu trebuie stimulate
neodentinogeneza. Orice stimulare inseamna o biciuire a tesutului pulpar si epuizarea sa consecutiva.
 Cea mai buna metoda de a preveni aparitia sensibilitatii dentinare si a iritatiei pulpare este conservarea
unui strat subtire de smalt pe suprafata bontului.
 El asigura „sigilarea" optima a canaliculelor dentinare. Identificarea zonelor de dentina descoperita se face
cu un indicator special (Dentine Detector Solution, LD Caulk) sau cu o solutie de eritrozina 4%. Aplicarea
timp de 5 secunde a acestei solutii pe suprafata bontului, urmata de clatirea cu apa, va colora dentina in
roz deschis, lasand nemodificat smaltul proaspat preparat.

23
Traumatismul termic
 Prepararea bontului genereaza multa caldura prin frictiunea dintre instrumentul diamantat si tesuturile
dure dentare. Racirea continua cu apa este obligatorie in timpul prepararii, pentru a evita cresterea
temperaturii tesutului pulpar si consecutiv lezarea sa ireversibila.
 Cantitatea de caldura care ia nastere in timpul prepararii depinde de:
 turatia, marimea, forma, granulatia si calitatea instrumentului diamantat
 durata contactului dintre instrumentul diamantat si suprafata dentinara
 marimea presiunii exercitate de medic asupra piesei
 eficienta racirii cu apa
 Dupa unii autori, incalzirea pulpei dentare reprezinta cel mai grav stres la care este supus tesutul pulpar
in timpul protezarii. Daca leziunea pulpara este extinsa si stratul „bogat in celule" a fost distus, nu se va
mai forma dentina de reparatie.
 Conductibilitatea termica a dentinei este relativ redusa. De aceea riscul de lezare termica a pulpei este mai
mare in timpul prepararii unei cavitati profunde decat a uneia superficiale. Prepararea bontului pentru o
coroana de invelis solicita pulpa mai mult decat prepararea pentru o coroana partiala.
 Pentru a evita incalzirea exagerata a tesutului pulpar si exercitarea unei presiuni prea mari la prepararea
bontului se indica folosirea unor instrumente diamantate active. In ultimii ani au devenit populare
instrumentele diamantate de unica folosinta.
 Acestea sunt instrumente diamantate mai ieftine care poseda o eficienta abraziva optima pentru prepararea
mai multor bonturi in aceeasi sedinta de lucru.
 Instrumentele diamantate mai scumpe se pot folosi la mai multi pacienti, dar se sterilizeaza foarte des.
Prin urmare, calitatea lor trebuie verificata periodic, pentru a evita prepararea bontului cu instrumente prea
uzate.
 Frezele din carbura de tungsten, utile pentru trasarea santurilor de orientare si finisarea bonturilor, se
recomanda a fi folosite o singura data, tocmai pentru a evita lezarea termica a pulpei prin prepararea
bontului cu freze putin active.
 Un alt aspect care trebuie urmarit este granulatia instrumentului diamantat. Cu cat granulatia acestuia este
mai mare, cu atat cresterea temperaturii in camera pulpara este mai accentuate.
 Se recomanda folosirea cu prudenta a instrumentelor diamantate cu granulatie foarte mare, deoarece
poseda un risc crescut de lezare termica a pulpei dentare.
 Prepararea dintelui cu un asemenea instrument poate genera o crestere a temperaturii din camera pulpara
cu 3,2o C
 Presiunea exercitata asupra instrumentului diamantat are o influenta deosebita asupra reactiei pulpare.
 Chiar daca cresterea temperaturii generate in cursul frecarii este controlata prin racire cu apa, presiunile
care depasesc 230 g vor declansa un raspuns inflamator pulpar. Din punct de vedere biologic se accepta o
presiune sub 230 g si se prefera presiunile care nu depasesc 120g.
 „Pensularea fina" a suprafetei bontului cu un instrument diamantat nou la turatie mare, sub racire cu apa,
permite indepartarea eficienta a substantei dentare, cu producerea minima de caldura.
 Importanta racirii cu apa in timpul prepararii bontului a fost demonstrata foarte clar. Prepararea dintelui
fara o racire adecvata a fost descrisa ca „fierberea pulpei in suc propriu". Racirea cu apa urmareste
dispersarea caldurii si evita desicarea dentinei.
 Jetul de apa trebuie directionat exact pe zona de contact dintre dinte si instrumentul diamantat.
 Simultan cu racirea bontului, apa formeaza cu resturile de substanta dentara un amestec, care favorizeaza
actiunea instrumentului diamantat. Acest aspect este important deoarece incarcarea instrumentului
diamantat reduce eficienta sa abraziva.
 Racirea cu apa impiedica si deshidratarea dentinei, care poate constitui cauza unor iritatii pulpare.
 In general dentina trebuie sa ramana umeda in cursul tuturor fazelor protezarii, cu exceptia celor de control
a preparatiei si de amprentare.
 Daca jetul de apa reduce vizibilitatea, cum se intampla de exemplu la prepararea zonei terminale linguale
a bontului, se recomanda folosirea unor piese cu turatia mai mica, dar tot sub racire cu apa.
24
  Cresterea temperaturii din camera pulpara, la prepararea bontului, este direct proportionala cu temperatura
apei de racire si cu timpul de lucru.
 Se indica o temperatura a apei de racire de 30-32°C. Apa de racire se incalzeste insa pe parcursul prepararii
bontului si anume, paralel cu cresterea temperaturii din camera pulpara.
 Dupa o preparare de 30 secunde cu instrumente diamantate cu granulatie foarte mare temperatura apei de
racire a ajuns la 41-43 °C, ceea ce anuleaza rolul sau profilactic.
 Prin urmare intercalarea unor pauze dese in prepararea bontului permite un control mai eficient al
temperaturii apei de racire, pe langa disiparea caldurii.
 Este contraindicata folosirea exclusiva a racirii cu aer, indiferent de turatia instrumentului diamantat,
deoarece ea s-a dovedit insuficienta si ineficienta pentru a preveni leziunile pulpare.
 Prepararea bontului exclusiv cu racire cu aer timp de un minut a crescut temperatura in camera pulpara cu
8,8 °C, pana la o valoare de 45,8°C. Aceasta depaseste valoarea critica de 41,5 °C la care se produce
moartea fibroblastelor pulpare.
 O atentie deosebita trebuie acordata prepararii santurilor si puturilor pentru crampoanele intradentinare,
deoarece apa de racire nu ajunge pana la lamela activa a instrumentului. Aceste elemente de retentie vor
fi preparate la turatie mai mica si cu pauze dese, pentru a evita supraincalzirea tesutului pulpar.
Fenomenul vibrator
 In mod surprinzator se cunosc putine aspecte legate de vibratia care ia nastere in timpul prepararii
bonturilor.
 S-a demonstrat aparitia unor perturbari semnificative in pulpa dentara atat sub punctul de aplicare al
instrumentului, cat si in zone pulpare aflate la distanta de acesta.
 Undele de soc provocate de vibratie sunt deosebit de intense in cazul prepararii bonturilor la turatii reduse.
 Propagarea unor vibratii exagerate in tesutul pulpar apare in cazul folosirii unor piese defecte.
 Sterilizarea pieselor cu turatie mare (de exemplu la KAVOKLAVE ® 2100), care se practica astazi pe
scara larga, grabeste uzura componentelor mecanice active, chiar daca se face o ungere corecta a acestora.
 Piesele vor fi verificate periodic pentru a depista rotatia descentrata a instrumentului diamantat si/sau
reducerea turatiei piesei.
 Se va evita astfel suprasolicitarea tesutului pulpar prin vibratii exagerate sau prin exercitarea unei presiuni
exagerate pe instrumentul diamantat, care are o eficienta abraziva redusa din cauza turatiei prea mici.
Pentru a evita leziunile pulpare iatrogene se recomanda pastrarea pieselor in conditii optime de functionare
si mentinerea presiunii aerului la un nivel adecvat.

Expunerea pulpei prin deschiderea accidentala a camerei pulpare

 Expunerea pulpei poate avea loc in timpul exerezei dentinei ramolite de pe bont, al prepararii propriu-zise
a dintelui sau la aplicarea crampoaneor intradentinare.
 In aceste cazuri afectarea pulpei se produce in urma contaminarii bacteriene.
 S-a demonstrat ca expunerea chirurgicala a pulpei la sobolani „germ free" a fost urmata de o vindecare
completa, fara reactii inflamatorii apreciabile.
 Contaminarea bacteriana a pulpei este mult mai intensa la expunerea pulpei din timpul exerezei dentinei
ramolite decat la deschiderea accidentala a camerei pulpare in timpul prepararii bontului.
 Ori de cate ori anticipam o eventuala deschidere a camerei pulpare in timpul prepararii dintelui sau daca
grosimea dentinei restante este prea redusa pentru a mai putea garanta vitalitatea organului pulpar se
recomanda pulpectomia in scop protetic.
 Se va evita astfel contaminarea cu microorganisme a tesutului pulpar si inflamatia pulpara consecutiva.

25
Desicarea dentinei
 Uscarea plagii dentinare proaspete cu un jet puternic de aer determina miscarea rapida spre exterior a
fluidului din canaliculele dentinare ca rezultat al fenomenului de capilaritate.
 Conform teoriei hidrodinamice a sensibilitatii dentinare, aceasta miscare a fluidului intracanalicular
provoaca stimularea nervilor senzitivi pulpari.
 Miscarea fluidului determina fuga nucleilor odontoblastelor in canaliculele dentinare.
 Aceste elemente celulare „dislocate" mor curand si dispar prin autoliza.
 Prin urmare se va evita desicarea dentinei pentru a evita efectul nociv al acesteia asupra pulpei dentare.
 Dentina trebuie sa ramana umeda

Smearlayer
 Smear layer-ul este un strat fin de reziduuri care se prezinta sub forma unor aschii de dentina, cu grosimea
de IH si care rezulta prin actiunea mecanica a unor instrumente abrazive asupra suprafetei dentinare.
 Rolul jucat de smear layer pe suprafata dentinara este o problema controversata.
 Dupa unii autori, smear layer-ul impiedica aderenta corespunzatoare a materialelor de restaurare la
dentina. De asemenea, microorganismele prezente in acest strat pot irita pulpa.
 Se pare totusi ca indepartarea completa a smear layer-ului nu este recomandabila, deoarece creste
semnificativ permeabilitatea dentinara.
 Se indica pastrarea partiala a smear layer-ului sub forma unor „microdopuri" care obstrueaza orificiile
canaliculelor dentinare si impiedica astfel patrunderea substantelor iritante si infiltrarea bacteriana spre
tesutul pulpar.
 El limiteaza, de asemenea, hidrodinamica fluidelor din canaliculele dentinare, ca raspuns la stimuli termici
sau osmotici.
 Pacientul nu va acuza sensibilitate la nivelul bonturilor.

Calitatea tratamentelor preprotetice (actiunea bacteriana)

 Exereza completa a dentinei ramolite de pe bont este obligatorie inainte de restaurarea coronara.
 Coafajul indirect nu se recomanda pe un bont deoarece pune in pericol prognosticul pe termen lung al unei
proteze fixe.
 Inainte de amprentare se impune realizarea obturatiilor definitive.

Agenti de curatire a dentinei; solutii pentru largirea temporara a santului gingival.

 Agentii de curatire
 Sunt folositi pentru a reduce numarul microorganismelor de pe suprafata dentinara preparata si pentru a
indeparta smear layer-ul care ramane pe suprafata dentinei dupa prepararea bontului.
 Unii autori considera ca indepartarea acestui smear layer superficial imbunatateste adaptarea cimentului
pe suprafata dentinara.
 Agentii de curatire contin fie un acid, fie un agent de chelatare, cum ar fi EDTA.
 S-a demonstrat insa ca incidenta inflamatiei pulpare a crescut semnificativ daca bonturile au fost curatite
cu un agent acid ( 50% acid citric ).
 Agentii de curatire acizi cresc mult permeabilitatea dentinei prin indepartarea smear layer-ului si prin
largirea orificiilor canaliculelor dentinare; creste astfel riscul de penetrare a unor substante iritante prin
dentina.
 Daca bacteriile se inmultesc sub o obturatie, toxinele acestora vor difuza mai usor printr-o dentina curatita
cu acid.
 Prin urmare se recomanda folosirea unor agenti de curatire neacizi, care nu indeparteaza smear layer-ul in
totalitate
 Substante hemostatice si astringent
 O problema interesanta este influenta substantelor hemostatice si astringente folosite in largirea temporara
a santului gingival asupra biologiei pulpare.
 Clinic, unele substante hemostatice pot provoca leziuni ale tesuturilor moi orale si/sau iritatii pulpare.

26
  Efectele secundare ale acestor substante pentru largirea temporara a santului gingival se explica prin pH-
ul lor.
 Majoritatea produselor poseda un pH acid, cuprins intre 1-3.Acest pH este echivalent cu cel al HCl diluat
sau cu cel al unui suc concentrat de lamaie.
 Asocierea solutei cu un fir de retractie nu limiteaza semnificativ efectul nociv al pH-ului
 Clorura de aluminiu si sulfatul feric se combina cu apa formand acid hidrocloric si acid sulfuric. Acesti
acizi pot afecta tesuturile orale si au un efect mai intens asupra tesuturilor dure dentare decat agentii de
gravare acida.
 Acidul fosforic dizolva continutul mineral al dintelui si da nastere unui sistem fosfat tampon care reduce
reactia chimica. Actiunea acidului hidrocloric si a celui sulfuric nu este autolimitanta, ci continua pana la
diluarea lor.
 Substantele hemostatice mai noi, cum sunt tetrahidrozolina si oximetazolina au un pH mai acceptabil si
consecutiv o actiune mai blanda asupra structurilor orale dure si moi.
 Solutiile hemostatice cu pH acid trebuie folosite cu prudenta in apropierea plagii dentinare a bontului.
 Dentina profunda descoperita poseda o permeabilitate crescuta, ceea ce favorizeaza patrunderea acestor
solutii iritante spre tesutul pulpar.
 In concluzie, pentru a face profilaxia afectiunilor pulpare in timpul protezarii se indica:
 folosirea unor instrumente diamantate active, sub racire continua cu apa, la turatii mari
 se executa o miscare de pensulare fina si intermitenta pe suprafata bontului
 se intercaleaza pauze dese pentru disiparea caldurii si controlul temperaturii apei de racire
 evitarea desicarii suprafetei dentinare
 evitarea aplicarii de substante chimice iritante pe plaga dentinara proaspata
 alegerea unui material de obturatie si de cimentare biologic
 aplicarea unui liner pentru a inchide orificiile canaliculelor dentinare
 evitarea exercitarii unor forte exagerate la cimentare
 controlul periodic al vitalitatii pulpei traumatizate in timpul etapelor protezarii.
 In aceste conditii alterarea pulpara ramane minima.
 Se pastreaza astfel capacitatea pulpei de a forma dentina de iritatie (de reparatie).
 Producerea de dentina de iritatie este ultima dovada a reparatiei pulpare si este echivalentul tesutului
cicatricial din alte tesuturi conjunctive.

Raportul dintre proteza fixa si parodontiul marginal

 In toate fazele restaurarii protetice trebuie sa avem in vedere mentinerea sanatatii parodontale.
 Prognosticul pe termen lung al unei proteze fixe depinde in cea mai mare masura de relatia simbiotica pe
care aceasta o stabileste cu parodontiul marginal.
 Restaurarile protetice se pierd, de obicei, prin parodontopatii si carii marginale, nu prin fracturarea
protezei.

27
Protectia parodontiului marginal in timpul protezarii
 Intre restaurarea protetica si parodontiul marginal trebuie sa existe un raport de protectie reciproca, cel
putin de „respect reciproc".
 Restaurarile protetice trebuie sa stabileasca un raport optim cu:
 Parodontiul marginal de invelis
o refacerea contactului interdentar proximal si al ambrazurilor
o contururi coronare adecvate
o plasarea supragingivala a marginilor protetice
o adaptare marginala precisa
 Parodontiul de sustinere
o rapoarte ocluzale armonioase
 Orice restaurare care nu respecta aceste elemente morfologice poate avea un potential iatrogen, inducand
o patologie parodontala.
 Restaurarile incorecte inca din momentul inserarii declanseaza o gama variata de reactii negative:
 gingivita de placa
 parodontita adultului
 trauma ocluzala, etc.
 Bilantul negativ poate rezulta si dintr-o relatie inversa.
 Restaurarea va fi compromisa daca se insera la un pacient cu o afectare a parodontiului marginal, chiar
daca proteza este executata corect din punct de vedere tehnic.
 Pentru asigurarea unui prognostic favorabil al restaurarilor protetice este esentiala evaluarea tuturor
factorilor implicati in interactiunea dintre dinte si tesuturi.
 Este cea mai mare greseala sa se considere ca scop al protezarii confectionarea si adaptarea unui dispozitiv
mecanic, indiferent daca este vorba de o restaurare unitara sau o proteza partiala fixa.
 In toate restaurarile protetice se vor urmari doua obiective majore:
 obtinerea unor restaurari corecte din punct de vedere tehnic
 obtinerea unui raspuns biologic corect.
 Premizele unui raspuns biologic favorabil sunt cunoasterea si respectarea bioanatomiei structurilor
parodontale, indeosebi a santului gingival, a insertiei epiteliale si a spatiului interradicular.
 Restaurarile protetice trebuie sa restabileasca echilibrul dintre forma si functie care exista in raporturile
dintre dintii naturali si aceste elemente ale parodontiului marginal.
 Orice plan de tratament trebuie sa inceapa cu tratamentul parodontal.
 Abia dupa obtinerea unor tesuturi sanatoase se trece la „fazele mecanice".
 Se impune aceasta ordine, deoarece raspunsul tisular la procedurile de rutina nu este intotdeauna
previzibil.
 Totusi, un tesut sanatos are multiple rezerve de reparatie, in timp ce un tesut inflamat, clinic sau subclinic,
poate raspunde nefavorabil la multiplele traume mecanice, care adesea au efecte cumulative.
 In succesiunea fazelor clinice ale protezarii pot sa apara urmatoarele traume mecanice:
 In cursul prepararii bontului cu instrumentar rotativ poate fi lezat epiteliul santului gingival,
insertia epiteliala, tesutul conjunctiv subepitelial.
 Evolutia leziunii depinde de gradul de dilacerare a tesuturilor si de starea parodontiului.
 In caz de leziuni usoare refacerea unui parodontiu sanatos este completa dupa 8-14 zile.
 In caz de leziuni care intereseaza fundul santului si unele fibre conjunctive dento-gingivale,
vindecarea se face cu retractie.
 Pentru a evita lezarea tesuturilor gingivale se va evita patrunderea cu varful instrumentului
diamantat mai mult de 0,5 mm in santul gingival.
 Prepararea zonei terminale a bontului va urmari traiectul marginii gingiei libere, mai ales
la nivelul suprafetelor proximale.
 Amprentarea cu materiale elastice presupune o pregatire prealabila a santului gingival.
 Largirea temporara prin mijloace mecanice si chimice poate duce la traumatizarea
epiteliului intern.
28
  Protezarea provizorie va leza parodontiul marginal daca nu poseda margini supragingivale, foarte
bine adaptate si finisate.
 Se va evita supraconturarea suprafetelor axiale si a celor ocluzale.
 Ambrazurile proximale largi trebuie sa permita accesul mijloacelor de igienizare.
 Cimentarea restaurarii pe bont este o noua sursa de traumatisme.
 Efectul se poate prelungi daca nu se indeparteaza cu meticulozitate toate resturile de ciment
din santul gingival si zona ambrazurilor.
 Pentru a asigura o reactivitate optima se impune un tratament parodontal preprotetic si
instruirea pacientului in vederea pastrarii unei igiene bucale corecte.
 In conditiile cand gingia libera este inflamata insasi prepararea bontului, amprentarea,
cimentarea sunt greu de realizat deoarece la cea mai mica atingere gingia inflamata
sangereaza.
 Dupa agregarea coroanei pot sa apara noi surse de iritatie:
 Marginile coroanei modifica distributia obisnuita a placii bacteriene pe suprafata dintelui. Pe
materialele din care se confectioneaza coroanele placa se fixeaza cu mai multa usurinta decat pe
suprafetele de smalt. Insasi igienizarea se face cu dificultate mai mare.
 Incidenta parodontitelor, in cazul plasarii marginilor coroanelor in santul gingival, se poate explica
prin introducerea unor suprafete rugoase pe care se agrega depozite bacteriene, tesuturi descuamate
si/sau necrozate.
 Aliajele metalice, RA si RDC din care se confectioneaza coroanele de invelis, chiar si cand sunt bine
lustruite, pot prezenta porozitati si striatiuni microscopice, care actioneaza ca suprafete rugoase.
 Cu timpul aliajele metalice se pot coroda in mediul bucal.
 In urma procesului de coroziune se produce o degradare a suprafetei coroanei, apar porozitati si implicit
rugozitatea creste.
 Cimenturile dentare, cu care se fixeaza coroanele pe bont, ofera suprafete rugoase aditionale.
 In cazul cand nu exista o coincidenta intre marginea coroanei si zona terminala a bontului ramane un strat
de ciment a carui porozitate creste cu timpul, toate cimenturile fiind solubile in saliva.
 In cazul cand restaurarea nu acopera toata zona cervicala a bontului preparat cu instrumente diamantate,
raman la acest nivel suprafete rugoase.
 Eliminarea completa a incidentei rugozitatilor in zona jonctionala a coroanei este aproape imposibila.
 Intinderea ei poate fi insa limitata printr-o acuratete in toate fazele clinice si tehnice ale protezarii.
 Orice greseala sau concesie va avea repercursiuni nefavorabile asupra parodontiului marginal
compromitand insusi tratamentul protetic.
 Controlul eficient al placii, la domiciliu, de catre un pacient bine motivat si vizitele de control periodic
profesional sunt esentiale pentru conservarea pe termen lung a echilibrului delicat dintre restaurare si
tesuturile moi.

Morfologia dintilor functionali

 In conturarea suprafetelor axiale ale restaurarilor trebuie sase tina seama de morfologia coroanelor
naturale.
 Modificarea unor curburi care sunt rezultatul unor adaptari si selectii filogenetice poate avea consecinte
asupra integritatii parodontiului marginal, a arcadelor dentare si a raporturilor ocluzale.
 Raporturile dintre dinti (restaurari) si parodontiu sunt influentate in principal de urmatorii factori:
 ariile de contact interproximale
 ambrazurile
 conturul coronar al suprafetelor vestibulare in 1/3 cervicala si a suprafetelor orale in 1/3 mijlocie
 conturul mezial si distal al jonctiunii smalt - cement
 conturul de emergenta
 zona santului gingival
 zona subsulculara
29
Instrumentarul utilizat in prepararea dintilor
 Preparatiile dentare, ca faza preliminara, in vederea agregarii unor restaurari protetice, au fost influentate
de tehnologia si dezvoltarea instrumentelor utilizate in acest scop. Faptul este evident in ceea ce priveste
dezvoltarea pieselor de mana si a surselor de energie, precum si in evolutia instrumentelor rotative
abrazive.
 Morisson J.B a patentat in 1871 primul tur actionat cu piciorul printr-o pedala. Producerea motoarelor
electrice care asigurau energia necesara actionarii instrumentelor rotative a fost un pas important facut in
perfectionarea echipamentului utilizat pentru prepararea dintilor in decursul primelor patru decade ale
secolului XX.
 Anterior acestei perioade se foloseau piesele cu turatii mai mici de 12.000 rotatii/minut. Prepararea dintilor
era laborioasa pentru medic si incomfortabila pentru pacient. Pentru a obtine o reducere suficienta de
substanta dura s-au introdus pietrele diamantate cu un diametru mare, pietrele roata de moara si discurile
care actionau la nivelul smaltului si dentinei.
 Aceste instrumente au influentat forma preparatiilor; cele ale caror zone terminale erau realizate in muchie
de cutit si bizourile supraextinse fiind ceva obisnuit in acea perioada. Preparatiile pentru inlay si onlay
limitate in mare parte la cavitatile existente au fost frecvent folosite si ca preparari ale dintilor stalpi.
 Aparitia pieselor de mana capabile sa dezvolte viteze mai mari de 100.000 rotatii/minut a facut posibila
realizarea unei reduceri mai eficiente cu ajutorul unor instrumente mai mici care la randul lor puteau realiza
designuri mai sofisticate, facilitand reducerea mai eficienta a tesuturilor dure dentare

Racirea cu ajutorul sistemului apa-aer

 In cazul folosirii instrumentelor cu viteza mare, exista pericolul potential al supraincalzirii dintelui in
timpul prepararii. Slefuirea „uscata la viteze mari" determina aproape de trei ori mai multe leziuni
dentinare in comparatie cu o slefuire asociata cu jet de apa. Schimbarile termice pot determina inflamatia
si/sau necroza pulpei dentare.
 Brown (13) a calculat temperatura dentinei la o distanta de 0,5 mm de o freza ce actioneaza cu viteza
mare, pe uscat ca fiind de 118° C. Prin prisma acestei constatari devine foarte serioasa afirmatia lui Zach
ca o crestere a temperaturii de doar 10° C, va duce la mortificari pulpare la 60% dintre dinti. Chiar si in
cazul dintilor devitali trebuie evitata slefuirea uscata la viteze mari deoarece stressurile termice pot cauza
micro-fracturi in smalt.
 Folosirea numai a aerului ca modalitate de racire este daunatoare pulpei, si de aceea nu este un substitut
acceptabil al sprayului de apa-aer. Deshidratarea prelungita a unei dentine proaspat preparate va duce la o
deteriorare a pulpei dentare. Pentru a minimaliza trauma pulpei trebuie asociat intotdeauna un spray cu
apa atunci cand se realizeaza o preparare a dintelui la viteze mari.
 Nici chiar utilizarea unui spray cu apa nu garanteaza ca pulpa va fi protejata de eventuale lezari.
 O cantitate mica de apa prost directionata va avea drept rezultat o umezire slaba care poate permite aparitia
unei combustii dentinare localizate.
 Un orificiu mic poate asigura o viteza mai mare a apei ceea ce permite o penetrare mai rapida a jetului de
aer in jurul varfului instrumentului rotativ.
 Un spray cu apa sporeste, de asemenea, eficienta instrumentelor rotative cu viteza mare pastrand muchiile
taietoare curate de orice resturi.
 Eames si colab au aratat ca este necesara folosirea unei cantitati mai mari de apa pentru racire pentru a
preveni incarcarea instrumentelor diamantate atunci cand sunt folosite sub o presiune mare.
 Instrumentele diamantate folosite sub presiune mare (150 g) devin mai eficiente pe masura ce debitul apei
creste de la 3 pana la 21ml/min.
 Daca se foloseste o presiune mica (50 g) se remarca totusi o crestere a eficientei, dar aceasta se stabilizeaza
cand debitul apei ajunge la 7ml/min.

30
Instrumentarul rotativ
 In functie de modul lor de operare, instrumentele rotative folosite la prepararea dintilor pot fi clasificate
in una din urmatoarele trei categorii:
 Instrumente diamantate => indeparteaza structura dentara prin abrazarea suprafetei. Cel mai
eficient abraziv pentru reducerea structurii dentare il reprezinta instrumentul diamantat.
 Freze => sunt cutere in miniatura, cu lamele taietoare, care reduc structura dura dentara cu ajutorul
muchiilor lamelelor instrumentului.
 Freze-burghiu => active la varf sunt folosite pentru realizarea in tesuturile dure a unor orificii cu
diametre mici. Ele sunt instrumentele rotative cel mai putin folosite.
 Prepararea dintilor pentru restaurarile metalice sau ceramice nu necesita un numar foarte mare de
instrumente.

Instrumentele diamantate
 Instrumentele diamantate rotative sunt realizate intr-o gama foarte variata de marimi, forme si dimensiuni
ale granulatiei. Ele sunt cele mai eficiente pentru slefuirea smaltului si pentru sectionarea ceramicii.
 Eames a demonstrat ca aceste instrumente reduc structurile dentare de 2-3 ori mai repede decat frezele.
 Pulberea de diamant este depusa in unu pana la trei straturi pe suprafata instrumentului.
 Cele mai bune instrumente diamantate au particule abrazive asezate in mod egal pe suprafata.
 De asemenea, trebuie sa existe un contact intim intre particule si liant.

Frezele din carbura de tungsten

 Frezele din carbura de tungsten sunt cele mai bune pentru realizarea cu exactitate a unor elemente
specifice ale preparatiilor si pentru crearea suprafetelor netede in smalt sau dentina.
 O aplicatie a capacitatii lor de finisare este realizarea unor zone terminale corecte.
 Frezele din carbura de tungsten pot fi, de asemenea, utilizate pentru sectionarea coroanelor tuurate.
 La ora actuala se produc freze speciale destinate acestui scop.
 Majoritatea frezelor care au fost destinate initial pentru sectionare sunt facute cu 6 sau, uneori cu 8 lamele
 Frezele pentru finisare au de obicei 12 lamele, dar pot avea si 20, sau chiar 40.
 Marginea taioasa activa a fiecarei lamele este formata prin jonctiunea a doua suprafete: fata si suprafata
de asezare.
 Unghiul de asezare, adica unghiul format intre suprafata de asezare si suprafata de taiere este un factor
care afecteaza cantitatea de material depistata langa muchia taietoare a unei freze.
 Exista un unghi de asezare optim pentru fiecare diametru al frezei, si cu cat acesta este mai mare cu atat
trebuie sa fie mai mic unghiul de asezare.
 Cu cat acest unghi este mai mic cu atat este mai eficienta lamela taietoare.
 Cu toate acestea, daca unghiul devine prea mic, suprafata de asezare se poate freca de suprafata de taiere,
generand caldura si ducand la descresterea eficientei.

Freze burghiu
 Frezele burghiu confectionate din otel sunt active numai la varf, pe masura ce sunt introduse in tesuturile
dure in directia axei lungi a instrumentului.
 Frezele burghiu au santuri elicoidale pereche adanci care invaluie axa frezei ca o spirala stransa, ajutand
la indepartarea rumegusului din cavitatea creata.
 Freza-burghiu poate fi folosita pentru a realiza in dentina orificii mici asezate paralel si cu diametre
uniforme in care sa intre crampoanele de retentie ale unor restaurari.
 Datorita faptului ca orificiile nu sunt conice este imperativa alinierea precisa a acestora.
 Frezele burghiu trebuie folosite diferit fata de frezele obisnuite.
 Ele nu actioneaza in smalt si au tendinta de „a derapa" atunci cand se incearca crearea unui orificiu pe o
suprafata inclinata.
 De aceea, se realizeaza in primul rand un orificiu mic pilot cu ajutoml unei freze globulare pe un prag
orizontal ingust pentru a ne asigura de faptul ca orificiul va fi facut precis in pozitia dorita.

31
 Utilizarea instrumentelor diamantate si a frezelor
 Instrumentele diamantate indeparteaza tesuturile dure dentare mult mai eficient decat o fac frezele, dar
lasa in urma lor suprafete rugoase si zone terminale cu suprafete neregulate.
 Frezele din carbura de tungsten produc zone terminale netede si pot realiza designuri precise inteme ale
unor tipuri de preparatii, dar sectioneaza mult mai incet.
 De aceea, pentru a profita de cele mai bune caracteristici ale ambelor tipuri de instrumente, instrumentele
diamantate ar trebui sa fie folosite pentru reducerea cantitativa a structurilor dentare, iar frezele pentru
finisarea preparatiilor si pentru realizarea unor particularitati interne ale acestora, cum ar fi: santuri, casete,
istmuri etc.
 Tehnica de electie in aceasta situatie utilizeaza instrumente diamantate si freze din carbura de tungsten de
marimi si configuratie potrivita, asa cum le-a descris Lustig. Aceste instrumente sunt confectionate prin
realizarea atat a instrumentului diamantat cat si a frezei dintr-o configuratie initiala comuna.
 Faptul asigura concordanta intre forma instrumentului si conturul rezultat al dintelui care se vor potrivi
exact atunci cand instrumentul diamantat si freza de fmisat din carbura de tungsten sunt folosite pentru
fiecare pas al prepararii.

Preparatii intracoronare
 Preparatiile intracoronare realizate in vederea confectionarii unor incustatii sunt indicate in tratamentul
leziunilor coronare pentru restaurarea morfologiei si functiei afectate de procese carioase sau fracturi.
Ele reprezinta o altenativa a obturatiilor plastice, dar au si unele indicatii specific protetice.
 Inlay-ul tumat isi are originile in restaurarile realizate inainte de a exista o tehnica de tunare precisa.
 Primul inlay in stomatologie este atribuit lui John Murphy din Londra care confectiona inlay-uri din
portelan in 1835.
 In 1880, Ames si Swasery au utilizat pentru confectionarea inlay-urilor o tehnica cu folie lustruita. Dupa
adaptarea intr-o cavitate preparata a unei folii de aur sau platina, ei o indepartau, o ambalau si apoi turnau
cositor sau aur topit in forma cavitatii reprodusa in folie.
 Primul inlay turnat este atribuit lui Philbrook care a comunicat tehnica la lowa State Dental Society in 1897.
 Totusi, Taggart, este cel care a fost creditat cu introducerea in stomatologie a tehnicii cerii pierdute, in anul
1907. Popularitatea restaurarii a crescut in acel timp, ajutata fiind de contributiile lui Lane, Van Hom,
Weinstein, Sonder, Schew si Hollenback care au imbunatatit materialele si tehnicile de confectionare a
acestor restaurari.
 Incrustatiile reclamau initial o distinctie extensiva a structurilor dentare, aspect care a fost recunoscut de
catre unul dintre primii lor sustinatori, Bodecker.
 Preparatiile largi, exagerate, care au fost in voga la inceputul secolului s-au datorat partial conceptului de
„extensie pentru preventie" si partial instrumentelor necorespunzatoare utilizate in acea vreme.
 Bodecker, care a lucrat la Berlin, a utilizat prepararea slice pentru inlay-uri. Aceasta a fost exportata ulterior
in Statele Unite de catre Rhein, fi
 ind apoi dezvoltata de catre Gillett.
 Tehnica slice utiliza un disc pentru prepararea suprafetelor proximale. Extensiile erau largi, dar superficiale.
 Considerat de catre sustinatorii lui a fi o restaurare conservatoare s-a crezut ca inlay-ul confectionat prin
tehnica slice ar implica un risc mai mic la fractura al dintelui in care acesta se insera.
 La un moment dat acest tip de restaurare a fost folosit si ca element de agregare pentru proteze fixe.
 Analiza stres-ului cu metoda fotoelastica a aratat ca restaurarea agregata intr-o cavitate preparata prin tehnica
slice dezvolta un stres mai mare decat in cazul unui inlay agregat intr-o preparare realizata prin metoda
clasica.
 Restaurarile cu ajutorul incrustatiilor presupun o deosebita acuratete in toate fazele clinice si tehnice. Orice
eroare, de la prepararea cavitatii si pana la cimentare poate compromite actul terapeutic.
 Incrustatiile nu tolereaza aproximatiile. Insuccesele si imperfectiunile sunt mai evidente decat la obturatiile
plastice.

32
 Machetele realizate pentru confectionarea incrustatiilor din aliaje nobile pot fi executate prin tehnica directa
sau indirecta.
 In tehnica directa, dupa prepararea cavitatii se modeleaza macheta incrustatiei in cavitatea bucala.
Procedeul clasic foloseste ceara albastra pentru inlay si acrilatul autopolimerizabil. Macheta se
ambaleaza si se toama in laborator, incrustatia finita fiind adaptata si cimentata in cavitate.
 In tehnica indirecta cavitatea se amprenteaza cu elastomeri de sinteza, macheta modelandu-se pe un
model de lucru. Restul fazelor sunt similare cu cele descrise la tehnica directa.
 Cu toate ca incrustatiile metalice realizate din aliaje au trecut cu brio proba timpului, problemele de estetica
au determinat orientarea spre alte solutii.
 Asa cum s-a amintit, inlay-ul ceramic a precedat aparent surprinzator, inlay-ul metalic
 In ultimele doua decenii, atat materialele din care se confectioneaza incrustatiile, cat si tehnologia lor au
suferit modificari importante.
 Rasinile diacrilice compozite si masele integral ceramice au acaparat acest domeniu al restaurarilor
coronare.
 Daca aproape un deceniu a avut loc o disputa acerba intre „composite-inlay" si incrustatiile integral
ceramice, ulterior (1990-1992) aceasta competitie a fost castigata detasat de catre incrustatia integral
ceramica.
 Composit-inlay-urile au pierdut disputa datorita deficientelor la interfata incrustatie/ciment diacrilic, a
fisurilor si fracturilor aparute in masa incrustatiei (Krejci-1992, Ahlers-1996, Kupiec-1996).
 Dupa insuccesele „composite inlay-urilor", incrustatiile integral ceramice au castigat teren datorita
tehnicilor de dublu gravaj acid, a dezvoltarii cimenturilor diacrilice si a adezivilor dentinari, care au
schimbat complet conceptia agregarii acestor proteze unidentare.
 Incrustatiile integral ceramice, cu precadere cele realizate prin tehnici ce utilizeaza sistemele CAD/CAM
(CEREC, DUX, Celay, Procera Denti CAD) au continuat revolutionarea acestui domeniu prin introducerea
amprentei optice, designul restaurarii asistat de calculator si frezajul computerizat.
 La inlay-ul sau incrustatia intracoronara (metalica, ceramica sau din compozit) retentia se realizeaza prin
incastrarea intr-o cavitate preparata astfel incat incrustatia sa fie autoretentiva.
 Cimentul perfecteaza coaptarea dintre suprafetele cavitatii si ale incrustatiei imbunatatind astfel retentia,
dar mai ales impiedicand percolarea fluidelor.
 Inlay-ul inlocuieste tesuturile dentare pierdute, dar nu le protejeaza pe cele restante. Tesuturile dentare care
formeaza peretii cavitatiii trebuie sa fie deci in cantitate suficienta ca sa reziste la fracturi si la deformari.
 Indicatiile inlay-ului sunt similare cu cele ale restaurarilor confectionate din materiale de obturatie plastice:
cavitati ocluzale, cavitati de clasa a V-a si cavitati de clasa a II- a de marime medie, daca creasta marginala
si suprafata opusa sunt intacte.
 Onlay-ul sau incrustatia extratisulara (poate fi metalica sau integral ceramica).
 In cazul cand incrustatia trebuie sa asigure protectia tesuturilor restante, prin acoperirea suprafetei ocluzale,
poarta numele de onlay. Leziunile coronare mezio-ocluzo-distale constituie cea mai frecventa indicatie.
 Retentia si stabilitatea unui onlay MOD sunt mai slabe decat la o coroana partiala. Se contraindica a fi
element de agregare a unei proteze fixe, deoarece nu suporta solicitari suplimentare.
 Inlay-onlay-ul (de obicei exclusiv metalic sau integral ceramic) reprezinta o forma de restaurare in care atat
agregarea cat si preparatiile se combina, in proportii diferite (intra-extracoronara).
 Pinlay-ul este o incrustatie cu crampoane metalice, ca elemente suplimentare de retentie. Cramponul, cu
diametrul de 0,60 mm si o lungime de 2 mm se fixeaza intr-un canal dentinar. Se indica la cavitatile de clasa
a V-a si de clasa a II-a cand peretii cavitatii nu ofera suficienta retentie prin frictiune sau cand incrustatia
acopera o suprafata mare. In loc de crampoane poate fi un dispozitiv radicular.

33
 Premergator unei preparatii pentru o incrustatie, examenul local, diagnosticul si planul de tratament sunt
decisive. Astfel o serie de factori pot influenta preparatia:
 lungimea coroanei clinice
 particularitatile morfologice ale suprafetei ocluzale, ale suprafetelor proximale, vestibulare si orale
 pozitia dintelui in arcada
 raporturile ocluzale cu dintii antagonisti
 raporturile cu dintii vecini
 relatiile cu tesuturile moi parodontale
 statusul parodontal
 extinderea si localizarea leziunii carioase
 probleme legate de fizionomie
 vitalitatea pulpei
 Examenul radiografic completeaza examenul clinic, oferind relatii suplimentare cu privire la raporturile
procesului carios cu camera pulpara, marimea camerei pulpare, starea parodontiului de sustinere.
 Pe baza datelor culese se stabileste diagnosticul ce se refera la topografia leziunii, intinderea in suprafata si
profunzime, starea pulpei etc.
 Coroborand datele culese la examenul dintelui cu statusul bucal se stabileste indicatia de tratament, legata de
obiectivele urmarite, tehnicile ce se vor folosi, tipul si modalitatea concreta de preparare.

Concepte de baza in prepararea cavitatilor pentru inlay

 Preparatiile pentru mcrustatii difera in functie de tipul si materialul din care acestea sunt elaborate.
 Diversificarea preparatiilor pentru receptarea unei incrustatii s-a facut in paralel cu lansarea unor materiale si
tehnologii noi. Un „composit-inlay" sau o incrustatie integral ceramica care se fixeaza printr-un procedeu de
„gravaj acid dublu" necesita un alt tip de preparatie decat o incrustatie metalica.
 Principiile de preparare a cavitatilor, formulate de Black, sunt valabile doar pentru incrustatiile metalice si, in
special, cele ce se refera la conturul marginal, forma de rezistenta si exereza dentinei ramolite.
 Spre deosebire de obturatii, care se insera in stare plastica in cavitati retentive, incrustatiile se confectioneaza
in laborator si sunt cimentate in cavitatea preparata.
 Particularitatile restaurarilor rigide fata de cele plastice impun unele diferentieri in prepararea cavitatilor la
nivelul peretilor si marginilor, pentru a realiza forma de retentie si inchiderea marginala.
 Cavitatile pentru inlay se prepara cu pereti divergenti dinspre planseu spre exterior
 Aceasta forma este o conditie fundamentala pentru indepartarea machetei de ceara (amprentei) si inserarea
restaurarii rigide.
 Peretii axiali vor forma cu planseul cavitatii un unghi obtuz, asigurand o divergenta de 5-6°. Acest unghi de
divergenta, apropiat de paralelism, asigura retentia restaurarii in cavitate si in acelasi timp faciliteaza insertia
ei. Unghiul de divergenta nu va depasi 10°.
 Indiferent de unghiul format divergenta peretilor trebuie sa fie vizibila cu ochiul liber. Tendinta de a prepara
pereti paraleli, pe langa faptul ca nu este justificata, creaza dificultati. Adaptarea incrustatiei este mult mai
greoaie si exista riscul fracturarii peretilor.
 Linia (axa) de insertie a restaurarii trebuie sa fie perpendiculara pe planseul cavitatii care, la randul lui, trebuie
sa fie paralel cu planul de ocluzie (la cavitati de clasa 1 si a II-a).
 Pragul gingival va avea aceeasi directie. Fortele ocluzale vor fi, astfel, mai bine absorbite influentand pozitiv
retentia si rezistenta.
 Toate muchiile marginale (unghiul format intre peretii cavitatii si suprafata dentara) trebuie bizotate.
 Incrustatia nu trebuie sa faca jonctiune „cap la cap" cu zona periferica, deoarece exista riscul dizolvarii
cimentului in fluidul bucal. Aparitia unui hiatus intre incrustatie si peretii cavitatii poate duce la aparitia de
carii secundare si pune sub semnul intrebarii evolutia in timp a restaurarii.
 Bizotarea smaltului se face in unghi de 35^15° pe o suprafata de 0,5-1 mm, cuprinzand jumatate din grosimea
lui.

34
 Prin bizotare (inclusiv la pragul gingival) inchiderea marginala se imbunatateste pe doua cai:
 suprapunerea a doua suprafete conformate in plan inclinat;
 marginea subtire de metal, care prezinta rezistenta si maleabilitate, poate fi brunisata perfectand
inchiderea marginala si protejand astfel stratul de ciment.
 Finisarea marginilor de smalt si a peretilor cavitatii are o importanta mai mare decat la obturatiile plastice.
 Adaptarea marginala corecta si retentia frictionala nu se pot realiza decat atunci cand suprafata machetata sau
amprentata este neteda.

Preparatii pentru incrustatii ocluzale

 Prepararea cavitatilor ocluzale pentru incrustatiile metalice nu se deosebeste mult de cele pentru obturatii
plastice in ceea ce priveste conturul marginal, forma de rezistenta si exereza dentinei ramolite.
 Retentia este direct proportionala cu adancimea cavitatii si invers proportionala cu unghiul de divergenta.
 Unghiul muchiei marginale: unghiul format de peretii cavitatii cu suprafata dintelui este de obicei de 90-95°.
 Se bizoteaza un unghi de 45°. Bizoul va cuprinde jumatate din grosimea smaltului
 Prepararea cavitatii ocluzale se realizeaza cu o freza cilindro-conica aplicand-o initial la nivelul unei fosete
de pe suprafata ocluzala.
 Dupa ce s-a inceput excizia, operatiunea se continua de-a lungul santului central al suprafetei ocluzale.
 Se includ apoi in preparare toate santurile existente la nivelul suprafetei ocluzale, realizand cavitatea cu o
adancime de aproximativ 1,5 mm si o latime de aproximativ 1 mm.
 Se va evita lezarea crestelor marginale. Apoi se va netezi peretele pulpar
 Urmeaza apoi bizotarea muchiei marginale cu un instrument diamantat in forma de flacara si finisarea cu o
freza din carbura de tungsten de aceeasi forma.

35
Preparatii pentru incrustatiile proximo-ocluzale
 Incrustatiile proximo-ocluzale se indica la premolari sau molari ce prezinta carii de marime redusa sau
obturatii anterioare care reclama o restaurare ce cuprinde doua suprafete: meziala si ocluzala sau distala si
ocluzala.
 Incrustatia se confectioneaza din materiale mai rezistente (aliaje, ceramica, mai rar materiale compozite).
 Conturul marginal si forma de rezistenta se realizeaza aproximativ ca si la cavitatile pentru amalgam. Retentia
este legata de cea mai lunga axa unica de insertie.
 Dislocarea incrustatiei spre spatiul interdentar se previne prin retentia in coada de randunica preparata ca la
obturatiile de clasa a II-a. Prepararea cavitatii de retentie se face ca si la cavitatile de clasa 1 pentru inlay.
 Prepararea cavitatilor ocluzale pentru inlay nu se deosebeste de prepararile pentru obturatii plastice in ceea ce
priveste conturul marginal, forma de rezistenta si exereza dentinei ramolite. Deosebirile se refera la
conformarea peretilor cavitatii si a unghiului dintre pereti si suprafata dintelui (muchia marginala).
 Peretii axiali vor forma cu planseul cavitatii un unghi obtuz, asigurand o divergenta de 5-6°. Unghiul format
de peretele cavitatii cu suprafata dintelui este de obicei de 90-95°. Se bizoteaza un unghi de 45°.
 Prepararea cavitatii de retentie se realizeaza cu o freza cilindro-conica aplicand-o initial la nivelul unei fosete
de pe suprafata ocluzala. Dupa ce s-a inceput excizia, operatiunea se continua de-a lungul santului central al
suprafetei ocluzale, mentinand intrumentul in directia unde se deplaseaza piesa. Se urmaresc toate santurile
existente la nivelul suprafetei ocluzale, realizand apoi cavitatea cu o adancime de aproximativ 1,5 mm.
 O atentie deosebita trebuie acordata localizarii conturului marginal al cavitatii. Acesta nu trebuie sa fie situat
in zona contactelor ocluzale.
 Daca exista vreo incertitudine cu privire la localizarea acestor contacte, se marcheaza cu hartie de articulatie.
 Conturul ocluzal trasat este destul de ingust in aceasta etapa.
 El va fi extins atunci cand se adauga bizoul ocluzal.
 In scopul asigurarii unei stabilitati maxime, peretele pulpar trebuie sa fie plan, la o adancime egala si
perpendicular pe axa de insertie a prepararii
 Se continua cu conformarea cavitatii verticale care se prepara neretentiva.
 Largimea istmului poate fi mai redusa ca la obturatiile de amalgam, metalul fiind mai rigid.
 Cavitatea proximala se extinde vestibular si oral pana in punctul in care se desfiinteaza contactul cu dintele
adiacent.
 Se creeaza unghiurile vestibulare si orale pentru a definitiva cavitatea.
 Muchia dintre peretele pulpar si parapulpar se bizoteaza pentru a permite o adaptare corecta
 Peretele gingival poate fi conformat in unghi drept cu peretele pulpar sau putin inclinat inspre interior.
 In nici un caz nu va fi inclinat spre exterior pentru a nu prejudicia forma de rezistenta
 Se bizoteaza apoi peretii vestibulari si orali ai cavitatii verticale cu ajutorul unui instrument diamantat in forma
de flacara.
 Bizotarea ridica probleme la nivelul peretilor axiali, sub punctul de contact.
 Bizoul va fi mai larg folosind discuri de hirtie. La nivelul peretelui gingival se indica bizotatoare de prag
gingival.

36
Preparatii pentru incrustatiile M.O.D
 M.O.D. este un termen care se refera la designul (topografia) cavitatii.
 Termenul de onlay M.O.D. desemneaza o incrustatie intra-extra tisulara cu protectie ocluzala.
 Cu toate ca onlay-ul M.O.D. utilizeaza aproape exclusiv retentia intracoronara, incorporarea protectiei
ocluzale in acest design il face sa fie si o restaurare extracoronara cu acoperire partiala.
 Retentia utilizata de restaurarile intracoronare este de tip „ic", ceea ce tinde sa exercite presiune din centru
spre exteriorul dintelui. Aceasta forta este cea mai mare in cursul verificarii si cimentarii, dar ea se repeta
atunci cand fortele ocluzale se exercita asupra dintelui.
 Pentru ca restaurarea sa aiba succes, ea trebuie sa fie sustinuta de un miez de dentina sanatoasa, sau trebuie
folosite anumite mijloace de distribuire a fortelor astfel incat sa devina nedistructive pentru tesuturile dentare
restante. Aspectul in forma de ic al inlay-ului creste riscul la fractura daca nu se protejeaza cuspizii restanti.
 Inlay-ul inlocuieste doar structurile dentare absente, dar nu asigura protejarea structurilor restante.
 Daca dintele necesita o protectie fata de fortele ocluzale, acea protectie poate fi obtinuta prin utilizarea unei
placari din aliaj turnat peste suprafata ocluzala, de aceea vorbim in aceasta situatie de onlay M.O.D.
 Prepararea cavitatii pentru un onlay M.O.D. incepe cu indepartarea vechilor restaurari.
 Urmeaza prepararea suprafetei ocluzale astfel incat la nivelul cuspizilor de sprijin sa se obtina un spatiu fata
de antagonisti de 1,5 mm, iar la nivelul cuspizilor de ghidaj 1 mm.
 Se utilizeaza in acest scop un instrument diamantat cilindro-conic cu varf rotunjit si o freza de carbura de
tungsten cilindro-conica.
 Se incepe slefuirea suprafetei ocluzale prin realizarea santurilor de orientare la nivelul cuspizilor si santurilor
principale.
 Acestea trebuie sa aibe o adancime de 1,5 mm la nivelul cuspizilor de sprijin si 1,0 mm la nivelul cuspizilor
de ghidaj.
 Slefuirea ocluzala se va realiza prin indepartarea structurii dentare restante intre santurile de orientare.
 Reducerea trebuie sa urmareasca contururile originale ale cuspizilor reproducand planurile inclinate ale
suprafetei ocluzale.
 Apoi se realizeaza santuri de orientare de adancime de 1,5 mm pe versantele externe ale cuspizilor de sprijin
ce se prelungesc pana la nivelul care va marca ulterior localizarea pragului ocluzal.
 Se finalizeaza reducerea pentru bizoul cuspidului de sprijin, indepartand structura dentara restanta intre
santurile de orientare.
 Acest bizou larg de pe cuspizii de sprijin va asigura o grosime corespunzatoare metalului
 Ulterior se creaza un prag ocluzal care va marca zona terminala a preparatiei. Aceasta se realizeaza cu o freza
cilindro-conica de carbura de tungsten urmarind zona terminala a bizoului cuspidului de sprijin.
 Pragul va avea o latime de 1 mm si va fi plasat la 1 mm gingival de contactul ocluzal cel mai decliv. El va fi
preparat cu bizou sau in chanfrein larg
 Istmul, preparat cu pereti netezi si usor divergenti, asigura rigiditate si intr-o oarecare masura retentie si
stabilitate restaurarii metalice
 Urmeaza prepararea cavitatilor proximale, desfiintarea contactului dintre peretii vestibulari si orali cu dintele
adiacent, evazarea peretilor axiali si exprimarea unghiurilor interne ce le formeaza cu peretele parapulpar.
 Evazarea peretilor se realizeaza dupa terminarea prepararii cavitatilor proximale, pentru a nu prejudicia
retentia in caz de inversare a succesiunii fazelor. Evazarea se realizeaza cu instrumente diamantate in forma
de flacara sau cu dalti drepte pe fetele mezio-vestibulare vizibile.
 De-a lungul pragului gingival al ambelor cavitati proximale se realizeaza un bizou ingust (cu latime de 0,5-
0,7 mm) cu ajutorul unui instrument diamantat in forma de flacara. Bizoul ar trebui sa se uneasca cu evazarile
de pe peretii vestibulari si orali ai cavitatii fara a forma neregularitati.
 Zona terminala vestibulara si orala se bizoteaza pe o latime de 0,5-0,7 mm
 Prepararea la un molar inferior este diferita de cea a unui dinte lateral superior, bizoul cuspidian si pragul
ocluzal fiind realizati pe cuspidul vestibular (cuspid de sprijin).
 In plus, bizoul lingual (cuspid de ghidaj) poate fi mai larg, deoarece nu este o zona cu valoare estetica.
 Mai importanta este rezistenta structurilor dentare si protetice
 Intre bizou si evazarea proximala nu trebuie sa se formeze un unghi exprimat ocluzo-proximal. Trecerea
trebuie sa se faca pe neobservate.
37
Caracteristici ale preparatiilor pentru incrustatii ceramice, din compozit si integral ceramice

Caracteristici ale cavitatilor preparate pentru

incrustatii ceramice realizate pe folie de platina
 Dimensiunile generale ale unei cavitati preparate pentru o incrustatie ceramica sunt in mod obisnuit mai
mari decat cele pentru o incrustatie metalica. Apare astfel o crestere a rezistentei, retentiei si o manipulare
mai comoda a incrustatiei ceramice
 Fundul cavitatii va fi mai degraba plat si se va intalni cu ceilalti pereti ai cavitatii in unghiuri usor rotunjite
 Contururile cavitatii nu prezinta nici un unghi ascutit pentru a evita ruperea foliei la un nivel la care
adaptarea incrustatiei trebuie sa fie deosebit de riguroasa. Cu alti termeni, liniile convexe si concave vor
avea o raza mare, liniile drepte, daca exista, vor fi scurte, iar legaturile se vor face prin intermediul unor
curburi largi
 Marginile nu vor fi bizotate, datorita fragilitatii lamelor subtiri de ceramica care ar acoperi bizoul
 De cate ori va fi posibil, pentru suprafete plane sau convexe, unghiul ocluzal al incrustatiei va fi de 90°.
Pentru suprafetele concave, acest unghi va fi intotdeauna mai mare de 70°
 Retentia deja asigurata de fundurile plate si profunzimea cavitatii va putea fi imbunatatita de o ancorare
in profunzime (dispozitiv dentinar)
 In cazul incrustatiilor proximo-ocluzale, cand este necesara extensia in forma de coada de randunica,
designul sau va include intotdeauna un istm foarte larg
 Daca fundul cavitatii este denivelat, el se poate nivela cu obturatia de baza, de preferat un liner din CIS.

Caracteristici ale prepararilor pentru incrustatii din compozit

 Prepararea cavitatii pentru inlay-ul dm compozit se face indepartand sau nu vechea obturatie de amalgam,
urmeaza exereza dentinei ramolite si crearea unei noi cavitati.
 Exista cateva caracteristici ce trebuie sa le indeplineasca cavitatile preparate pentru incrustatiile din
compozit, care le deosebeste de cele pentru inlay-urile din aliaje nobile si anume
 peretii cavitatii trebuie sa fie usor divergenti (10-20°)
 nu exista bizou la nivelul suprafetei ocluzale a cavitatii
 daca marginea gingivala se realizeaza la nivelul smaltului, se poate face bizou la nivelul pragului
gingival
 prepararile pentru onlay pot avea bizou la nivelul zonelor vestibulare si orale pentru imbunatatirea
aspectului estetic si a retentiei
 se pot realiza forme de casete, dar trebuie sa aiba unghiurile rotunjite
 prepararea se va realiza cu ajutorul unei freze fisura sau a unui instrument diamantat cilindro-conic
cu varful rotunjit, fiind foarte important sa nu existe retentivitati sau neregularitati la nivelul
cavitatii
 limitele prepararii nu trebuie sa fie situate la nivelul zonelor de contact ocluzal datorita riscului de
fractura a marginii restaurarii
 trebuie evitate pe cat posibil santurile
 adancimea cavitatii trebuie sa fie de minim 1,5 mm, terminandu-se la 0,5 mm in dentina (grosimea
inlay-ului trebuie sa fie de minim 1 mm in zonele unde nu exista concentrare de stres si cel putin
1,5 mm in zonele de contact ocluzal)
 toate marginile suprafetelor proximale sunt extinse vestibular si oral catre dintii adiacenti, pentru
a putea permite o finisare corecta cu discuri si benzi.

38
Caracteristici ale cavitatilor preparate pentru incrustatii integral ceramice
 Proprietatile materialelor si cerintele laboratoarelor din cursul confectionarii acestor incrustatii integral
ceramice necesita anumite modificari ale regulilor de preparare ale cavitatilor fata de cele aplicate in cazul
incrustatiilor tumate.
 Toate muchiile si unghiurile sunt rotunjite, pentru a facilita elaborarea restaurarilor in laborator si pentru
a diminua riscul propagarii fracturilor in interiorul incrustatiilor.
 Pe de alta parte, spre deosebire de inlay-urile si onlay-urile tunate, incrustatiile integral ceramice nu
necesita prepararea unui bizou la nivelul marginilor cavitatii pentru a obtine o cimentare corecta a
restaurarii la acest nivel.
 Spatiul dintre inlay si dinte este completat de catre cimentul diacrilic care este putin solubil in apa si care
adera in acelasi timp atat la dinte, cat si la incrustatie.
 Bizoul ocluzal este contraindicat deoarece el este insotit de realizarea unei margini foarte fine si fragile
din ceramica ce va tinde sa se fractureze chiar in momentul verificarii incrustatiei.
 Totodata este evident ca o muchie marginala preparata in chanfrein, limitata la nivelul smaltului, va
permite o cimentare marginala mai eficienta. Faptul se produce datorita prismelor de smalt orientate
perpendicular la acest nivel.
 Aceasta extensie a ceramicii va favoriza si obtinerea unei fuziuni a culorilor restaurarii cu cele ale
structurii dentare acoperite, asigurand o zona de trecere imperceptibila intre dinte si ceramica.
 Principiul fundamental al prepararilor pentru incrustatii integral ceramice este conservator:
 pastrarea tuturor structurilor restante
 restaurarea formei, functiei si a rezistentei dintelui
 mentinerea in timp a acestor caracteristici.

 In cazul preparararii unei cavitati de clasa 1 pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice, se
recomanda inlaturarea oricarei restaurari preexistente sau/si a structurilor dentare compromise, inainte de
a alege forma definitiva a prepararii si restaurarii.
 Izolarea dintilor preparati este obligatorie. Se realizeaza dupa indepartarea obturatiilor vechi si/sau a
tesuturilor dentare compromise.
 In aceasta etapa, trebuie eliminata dentina infectata sau ramolita, iar dentina afectata trebuie controlata
pentru a nu risca sa compromitem noua restaurare.
 Deoarece estetica reprezinta un obiectiv major, dentina afectata colorata trebuie indeparata in totalitate
chiar daca din punct de vedere clinic este sanatoasa. Exceptie face dentina afectata de pe peretele pulpar,
deoarece ea poate fi mascata.
 Forma cavitatii trebuie sa fie realizata cat mai conservator posibil. Trebuie indepartate doar structurile
dentare compromise. In plus, se realizeaza o forma care permite insertia noii restaurari.
 Peretele pulpar al unei cavitati preparate pentru un inlay integral ceramic trebuie sa asigure stabilitatea
restaurarii. Acest lucru este obtinut prin combinarea unei reduceri judicios calculate a structurii dentare
cu aplicarea unei obturatii de baza din CIS pentru a obtine forma de rezistenta definitiva.
 Configuratia peretelui pulpar poate sa difere in functie de profunzimea prepararii. El nu trebuie sa fie
neaparat plan si perpendicular pe axa dintelui cum este realizat in cazul incrustatiilor din aur.
 La cavitatile superficiale, in zona fosei centrale, restaurarea este subtire si fragila.
 In astfel de situatii peretele pulpar trebuie sa fie preparat in regiunea fosei centrale paralel cu planurile
versantelor interne cuspidiene, permitand astfel obtinerea unei grosimi uniforme a ceramicii in intreaga
restraurare.
 Peretii axiali ai cavitatilor pentru incrustatii integral ceramice trebuie sa fie usor mai divergenti dinspre
peretele pulpar inspre suprafata ocluzala, decat in cazul prepararilor pentru inlay-uri turnate cand
divergenta este de doar 6-10°, favorizand retentia.
 Aceasta divergenta marita faciliteaza insertia si dezinsertia restraurarilor in cursul fazelor de adaptare.
 Divergenta nu trebuie insa exagerata prin indepartarea excesiva a structurilor dure dentare adiacente
sanatoase.
39
 Marginile ocluzale ale cavitatii preparate pentru un inlay integral ceramic nu se bizoteaza, pentru a evita
posibilitatea fracturarii marginilor subtiri ale incrustatiei in momentul inserarii acesteia.
 La ora actuala exista doua tendinte de preparare a marginilor ocluzale ale cavitatilor pentru incrustatii
integral ceramice: prima sustine lipsa oricarei preparatii la acest nivel, iar cea de-a doua recomanda o
preparatie in chanfrein.
 Avantajele preparatiei in chanfrein:
 imbunatatirea suprafetei de contact intre incrustatie - cimentul compozit - structura dentara
 estetica imbunatatita
 risc de fracfura redus datorita grosimii suficiente a incrustatiei
 retentie imbunatatita datorita dispozitiei favorabile gravajului acid a prismelor de smalt la nivelul
marginilor.
 Unghiurile interne in cazul cavitatilor preparate pentru incrustatii integral ceramice trebuiesc rotunjite spre
deosebire de incrustatiile metalice, cand ele sunt ascutite si accentuate.
 Pentru realizarea acestor unghiuri inteme rotunjite se recomanda utilizarea unui instrument diamantat
specific cilindo-conic cu varf plat si unghiuri rotunjite ce prezinta doua tipuri de granulatii diferite („two
grit" Ceramic Inlay Preparation System [C.I.P.], CMS Dental) care s-a dovedit a fi cel mai eficient pentru
acest scop.
 Avantajele acestui instrument cu un design modern constau in:
 realizarea unui perete pulpar plat
 pereti axiali cu divergenta ideala determinata de conicitatea instrumentului
 unghiuri rotunjite intre peretii axiali si peretele pulpar
 peretii axiali retentivi (datorita celor doua tipuri de granulatii de pe tija) care maresc suprafata de
adeziune chimica si cresc retentia mecanica
 asigurarea unei margini ocluzale precise pe care se poate prepara un chanfrein.

 In cazul preparararii unei cavitati de clasa a-II-a pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice,
cand leziunea carioasa cuprinde atat suprafetele proximale cat si ocluzale se impune realizarea unei
cavitati compuse din doua sau trei cavitati.
 Initial se indeparteaza daca este cazul restaurarile preexistente.
 Conturul prepararii include initial santurile, fosele si fosetele atinse de procesul carios, iar ulterior
prepararea se va extinde cu ajutorul unui instrument diamantat special cum ar fi C.I.P. nr.l, pana la
atingerea crestei marginale.
 Apoi freza este deplasata intr-o directie perpendiculara pe fosa centrala pana in interiorul crestei
marginale.
 Se continua prepararea cavitatii proximale spre zona cervicala in regiunea in care se extinde procesul
carios si spre zonele vestibulare si orale cu desfiintarea zonelor de contact sau pana in apropierea lor pentru
a evita posibila lezare a dintilor vecini.
 Desfiintarea punctului de contact se poate realiza cu daltite de smalt foarte ascutite, cu instrumente
diamantate conice cu granulatie ultrafina sau cu freze de finisat din carbura de tungsten.
 Daca aria de contact este lata in sens V-0 - asa cum apare intre doi molari - nu este necesara extinderea
cavitatilor inspre vestibular sau oral.
 Extinderea poate fi limitata in interiorul ariei de contact, acest lucru fiind indicat in cazul unei carii de
dimensiuni reduse si daca forma de preparare clasica ar conduce la o mutilare suplimentara a dintelui.
 Ulterior se examineaza structurile dure dentare restante pentru stabilirea definitiva a formei de rezistenta
a cavitatii, axei de insertie a viitoarei incrustatii cat si localizarea si forma marginilor cavitatii preparate,
dupa care se fmiseaza cu ajutorul unui instrument special, de exemplu freza C.I.P. nr.2.
 Peretii axiali trebuie sa fie usor divergenti pentru a facilita insertia restaurarii fara a aparea fenomenul de
frictiune. Muchiile dintre prepararile ocluzale si cele proximale trebuie rotunjite. Curbura peretilor
vestibulari si orali este aplatizata.
 Peretele pulpar poate sa fie conformat in forma de V la nivelul fosei centrale pentru a obtine la acest nivel
o grosime mai mare a ceramicii.
40
 Profunzimea cavitatii trebuie sa fie cuprinsa intre 1,5-2,5 mm cu exceptia zonelor in care exista procese
carioase mai profunde. Muchia suprafetei ocluzale se poate prepara cu chanfrein.
 In cazul restaurarilor ce trebuie confectionate pe dintii ce prezinta cuspizii fracturati este necesara
incorporarea acestora in onlay-uri integral ceramice.
 Prepararea dintilor in aceste situatii trebuie sa respecte urmatoarele caracteristici:
 reducerea uniforma cu 1,5-2 mm a inaltimii cuspizilor
 zona terminala a prepararii trebuie conformata in chanfrein
 unghiurile prepararilor cuspidiene trebuie sa fie rotunjite pentru a evita propagarea unor fracturi
datorira unghiurilor ascutite.
 Scopul prepararii trebuie sa fie posibilitatea elaborarii unei restaurari integral ceramice cu formele
geometrice cele mai simple posibile si care poate sa protejeze dintele datorita unei forme de rezistenta mai
bine adaptate.

 In cazul preparararii unei cavitati de clasa a-III-a pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice ,
este utila limitarea extinderii prepararii de pe fata vestibulara in vederea mentinerii esteticii.
 Exista doua indicatii particulare de restaurare a cavitatii de clasa a III-a cu incrustatii integral ceramice:
 restaurare masiva de amalgam sau compozit aplicat prin tehnica directa la nivel mezio sau disto-
oral al unui canin care perturba pe langa estetica si relatiile de contact cu dintele adiacent
 la nivelul unor margini incizale putemic subminate sau a unor suprafete proximale pe incisivi,
imbunatatind estetica si evitand potentialele fracturi.
 Prepararea cavitatii incepe dinspre suprafata orala cu ajutorul unei freze din carbura de tungsten in forma
de para care asigura accesul. Se continua apoi cu un instrument diamantat C.I.P. nr. 2 care va extinde
cavitatea de acces in directie incizala sau gingivala, fara a desfiinta aria de contact proximala.
 Orice portiune de smalt nesustinuta la nivelul ariei de contact este indepartata cu ajutorul unei daltite sau
cu o freza din carbura de tungsten de forma conica, iar peretii gingivali si incizali sunt finisati cu ajutorul
aceleasi freze din carbura de tungsten.
 Este esential ca prepararea sa nu se extinda incizal, gingival sau pulpar mai mult decat este absolut necesar
pentru indepartarea leziunilor carioase si realizarea unei axe de insertie.
 Forma conturului trebuie sa fie realizata in functie de:
 extinderea leziunii
 necesitatea realizarii unei axe de insertie-dezinsertie favorabile
 necesitatile tehnice care faciliteaza realizarea in laborator a incrustatiei.

 In cazul preparararii unei cavitati de clasa a-IV-a pentru inserarea unei incrustatii integral ceramice,
incrustatia va inlocui tesutul dentar de la nivel incizal sau/si proximal cu restaurarea unghiului incizal.
 Prepararea implica atat indepartarea tuturor leziunilor carioase, cat si netezirea liniei de fractura
perpendicular pe suprafetele vestibulare si orale a dintelui.
 Ulterior, la nivelul suprafetei vestibulare se va realiza un bizou larg sau daca smaltul permite se va realiza
un chanfrein.
 Suprafata orala este preparata fara prag sau intr-un minichanfrein la nivelul frontalilor maxilari.

41
Prepararea dintilor pentru coroane partiale
 Coroanele partiale acopera, in general, mai multe fete ale unui dinte cu exceptia celei vestibulare. Sunt
folosite atat pentru restaurari unidentare cat si ca elemente de agregare.
 Coroanele partiale pot acoperi:
 una, doua sau trei din patru fete la incisivi si canini (1/4, 2/4, 3/4)
 trei din patru, trei din cinci, patru din cinci si sapte din opt (3/4, 3/5, 4/5, 7/8), la premolari si
molari.
 Cele mai frecvent utilizate sunt cele 3/4 si 4/5 (cele 7/8 se fac doar pe molarul prim superior)
 In ordinea frecventei, coroanele partiale se indica pe canini, premolari si incisivul central.
 Se pot aplica si pe molari in anumite situatii clinice.
 Exista diverse variante de preparatii pentru o coroana partiala.
 Ori de cate ori este posibil, se va prefera o restaurare cu acoperire partiala mai degraba decat una de
acoperire totala deoarece aceasta conserva mai mult din suprafata coronara a dintelui.
 Deplasarea vestibulo-orala a restaurarii este impiedicata de caracteristicile intracoronare ale preparatiei
(cavitatile, treptele si santurile proximale).
 Deoarece coroanele partiale nu acopera intreaga suprafata coronara, ele tind sa fie mai putin retentive
decat coroanele de invelis si au o rezistenta mai mica la deplasare.

Coroana Carmichael
 Este o coroana 3/4 tumata, fara santuri proximale.
 Stabilitatea coroanei este asigurata prin incercuirea laterala a bontului.
 Este coroana partiala care necesita cel mai mic sacrificiu de substanta in cazul dintelui vital.
 Retentia sa mecanica mai redusa nu o indica drept element de agregare al unei proteze partiale fixe.

Coroana partiala cu santuri proximale si trepte orale sau ocluzale

 Este coroana partiala, cu cea mai mare retentie si rezistenta mecanica.
 In cazul coroanelor de invelis, retentia si rezistenta mecanica, in special rezistenta la incovoiere, este data
de incercuirea completa a bontului (inel inchis).
 Deschiderea inelului la coroana partiala presupune realizarea unor elemente suplimentare cu rol de retentie
si rigidizare.
 Prepararea unor santuri proximale si a unei trepte orale sau ocluzale va permite inserarea coroanei partiale
intr-o singura pozitie stabila.

Coroana partiala Rank

 Coroana partiala dupa Rank presupune realizarea mai multor santuri de retentie proximale si este
prevazuta cu pinuri parapulpare palatinale

Coroana cu „gheare" conceputa de Vest

 Coroana partiala cu „gheare" dupa Vest a luat nastere prin modificarea coroanei Carmichael.
 Doua „gheare" radiculare completeaza incercuirea proximal orala, crescand retentia coroanei la bont

Coroana cu prag dupa Brekhus

 Coroana lui Brekhus este o coroana partiala cu prag care deriva din coroana jacket.
 Pragul se realizeaza doar pe suprafatele proximale si pe cea orala, suprafata vestibulara ramanand
nepreparata.
 Pentru a asigura stabilitatea corespunzatoare a coroanei este necesara prepararea unor santuri proximale.

42
Prepararea bonturilor pentru coroanele partiale
 Dintii alesi pentru exemplificarile de preparatii care urmeaza sunt premolarii, ei fiind frecvent folositi
pentru restaurarile partiale. Trebuie spus ca utilizarea coroanelor partiale pe lintii frontali a scazut
comparativ cu utilizarea din ce in ce mai frecventa a CMMC.
 Totusi ele unt utilizate adeseori ca elemente de agregare pentru canini. Pe dintii laterali tehnica ilustrata
poate fi adaptata, cu o variatie minima, pentru alti dinti.
 Atat pentru prepararea dintilor frontali cat a celor laterali, se cere o atentie deosebita si o precizie, daca
restaurarile partiale se doresc a fi o altemativa de succes (conservatoare) fata de restaurarile cu acoperire
totala.
 Obiectivele prepararii bontului:
 Stabilirea conturului marginal,
 Crearea formei de retentie si stabilitate,
 Crearea formei de rezistenta,
 Prepararea peretilor axiali,
 Prepararea zonei terminale gingivale.

Stabilitatea conturului marginal.

 Marginile vestibulare ale coroanei partiale trebuie plasate intr-o zona care sa permita accesul pentru
igienizare, dar in acelasi timp sa nu fie prea vizibile.
 Vizualizarea metalului ar avea un efect negativ asupra esteticii, atat la nivelul marginii incizale, cat si a
celor proximale. Conturul marginal include si marginile gingivale.

Crearea formei de retentie si stabilitate

 Rezultantele orizontale ale fortelor ocluzale tind sa basculeze coroana partiala in directie orala si sa o
roteasca in sens mezio-(disto) oral.
 Pentru a compensa retentia si stabilitatea pierdute prin neacoperirea fetei vestibulare (nu se mai realizeaza
incercuirea) se creaza santuri in peretii proximali ai dintelui.
 Santurile proximale la dintii frontali trebuie sa fie:
 paralele cu cele 2/3 incizale ale suprafetei vestibulare
 paralele sau usor convergente intre ele (50-60).
 Paralelizarea cu cele 2/3 incizale ale fetei vestibulare ofera urmatoarele avantaje:
 permite plasarea marginilor in zone de acces pentru igienizare
 incercuirea a trei sferturi din cimmferinta dintelui
 santurile vor fi mai lungi si ofera mai multa rezistenta decat santurile paralelizate cu xul lung al
dintelui.
 Pentru ca santurile sa aibe o eficienta maxima, peretii orali trebuie sa fie bine delimitati
 Rezistenta la tensiune se obtine prin directionarea santului putin spre coltul opus al lintelui - efect de zavor
 In absenta unui perete oral bine definit, cum ar fi santul in forma de „V", rezistenta la fortele rotationale
este mai scazuta.
 Daca santul este orientat vestibular si nu oral, smaltul vestibular se va submina.
 Smaltul din vecinatatea marginilor restaurarii, fiind subminat, se poate fractura in cursul adaptarii coroanei
partiale sau dupa cimentare
 Plasarea santurilor prea oral slabeste rezistenta marginilor restaurarii, care se pot deforma fiind prea subtiri
 Santurile proximale la dintii laterali trebuie sa fie:
 paralele cu axul lung al dintelui;
 la unirea treimii vestibulare cu treimea mijlocie, marginile sale ajung astfel in zona de igienizare
iar fundul santului va fi plasat vestibular de varful papilei interdentare
 la dintii cu forma rotunjita in sectiune longitudinala santul va fi in forma de „U", forma de
palalelogram indicand santuri ca de caseta („box like").

43
Crearea formei de rezistenta
 Santurile transversale creaza lacas nervurilor orizontale care asigura rigiditatea coroanei partiale.
 Nervurile verticale ofera rezistenta structurilor marginale vestibulare.

Prepararea peretilor axiali

 Peretii opozanti proximali trebuie sa fie cat mai paraleli intre ei.
 Se admite o convergenta de 5-6°.
 Prin conformarea lor, ei trebuie sa imbunatateasca retentia.

Zona terminala gingivala

 Ca la orice coroana turnata, se prefera in chanferin.

Instrumentar necesar prepararii coroanele partiale

 Instrument diamantat cilindro-conic subtire cu varf rotunjit (aproximativ 0,8 mm, granulatie medie sau
mare).
 Instrument diamantat cilindro-conic cu varf rotunjit de dimensiune normala aproximativ 1,2 mm
(granulatie fina).
 Instrument diamantat in forma de flacara, scurt, subtire si efilat.
 Instrument diamantat pentru chanfrein.
 Instrument diamantat in forma de minge de fotbal sau roata de moara (granulatie medie).
 Freze cilindro-conice sau fisura din carbid-tungsten.
 Freza rotunda de diametru mic din carbid-tungsten.
 Freza burghiu cu diametru mic.
 Freza con invers din carbid-tungsten.
 Pietre de fnisare.
 Oglinda.
 Sonda parodontala.
 Dalti.
 Acesta este instrumentarul tipic pentru prepararea unei coroane partiale.
 Pot fi folosite insa si instrumente suplimentare, in functie de preferinta practicianului.
 Instrumentele diamantate cu granulatie medie sunt folosite pentru reducerea volumului, iar cele cu
granulatie fina pentru finisare.
 Orificiile pentru crampoane sunt preparate cu freze burghiu speciale si finalizate cu o freza din carbura de
tungsten.
 Frezele fisura sunt recomandate pentru prepararea cavitatilor si marginilor, iar freza din carbid-tungsten
con invers pentru prepararea bizourilor incizale.
 Instrumentele manuale pot fi utilizate pentru finisarea evazarilor proximale sau bizourilor.
 O sonda parodontala este de neinlocuit in evaluarea directiei si dimensiunii in cadrul diferitelor etape.

44
Prepararea dintilor pentru coroana partiala 4/5
 Coroana 4/5 acopera 4 din cele 5 fete ale unui dinte lateral, de obicei fata vestibulara ramanand libera.
 Prepararea dintilor se face diferit la maxilar fata de mandibula.
 La maxilar zona terminala ocluzala se gaseste in dreptul unghiului vestibulo-ocluzal.
 La mandibula zona terminala se gaseste la 1 mm gingival de contactul ocluzal, deoarece cuspidul
vestibular este cuspid de sprijin si trebuie protejat.
 Inainte de inceperea oricarei preparatii pentru o coroana partiala, va fi utila marcarea cu un creion a
localizarii propuse a marginii prepararii pe dinte.
 Punctele de reper astfel identificate vor servi ca repere in timpul diferitelor etape ale prepararii.

Prepararea unui premolar maxilar pentru o coroana partiala 4/5

 Slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale
 Se incepe cu realizarea santurilor de orientare la o adancime de 1,5 mm la nivelul cuspidului
palatinal (de sprijin) si de 1 mm la nivelul santului mezio-distal si al cuspidului vestibular.
 Slefuirea suprafetei ocluzale urmeaza profunzimea santurilor de orientare.
 Se indica instrumente diamantate cilindro-conice cu virf rotunjit.
 Urmeaza conformarea bizoului extem al cuspidului palatinal.
 La fmalizare, marimea spatiului interocluzal obtinut este evaluat in pozitie de PIM, cat si in toate
miscarile excursive ale mandibulei.
 Slefuirea suprafetei palatinale
 Debuteaza cu plasarea santurilor de orientare in centrul suprafetei orale si in unghiurile mezio-
orale si disto-orale.
 Ele trebuie sa fie paralele cu axul lung al dintelui si nu vor depasi jumatate din grosimea varfului
instrumentului diamantat folosit.
 Pentru ca axa de insertie a unei coroane partiale este in mod particular critica, aceste santuri vor
trebui evaluate cu mare atentie cat timp corectarea lor este inca posibila.
 O greseala obisnuita este inclinarea axei de insertie spre vestibular.
 Aceasta fie reduce retentia, fie conduce la o expunere excesiva a metalului.
 O sonda parodontala plasata in fiecare sant va fi urmarita cu atentie in ambele planuri (mezio-
distal si vestibulo-oral).
 Dupa verificarea preparatiei, structura dentara restanta intre santurile de orientare se indeparteaza
(cu o miscare plana continua) utilizand un instrument diamantat pentru chanfrein, prelungind
prepararea cat mai mult pe fetele proximale fara a leza dintii vecini.
 Slefuirea reductionala a suprafetelor proximale
 Urmareste intr-un prim timp desfiintarea zonei de contact cu dintii vecini.
 Se indica un instrument diamantat in forma de flacara, scurt, subtire si efilat.
 Dupa ce s-a obtinut acces, deretentivizarea si paralelizarea peretilor se realizeaza cu suprafetele
axiale ale unui instrument diamantat pentru chanfrein.
 Desfiintarea contactului interdentar in zona vestibulara a preparatiei se face cu un instrument
diamantat in forma de flacara, dar efectul estetic este mai bun daca se foloseste dalta dreapta din
instrumentarul de mana Black.
 Zona terminala gingivala trebuie sa fie in continuarea aceleia de pe fata palatinala, avand aceeasi
conformatie.

45
  Prepararea santurilor proximale
 Se face cu freze din carbid-tungsten cilindro-conice cu varf plat.
 Se marcheaza, pe suprafata ocluzala, cu un creion, conturul viitorului sant.
 Urmarind conturul desenat cu freza se schiteaza santul la o adancime de 1 mm.
 Tinand freza paralel cu axa de insertie se prelungeste santul initial pe jumatatea distantei pana la
colet.
 Dupa un control prealabil se definitiveaza pe toata lungimea lui.
 La nivelul premolarilor, primul sant se prepara pe fata meziala, critica pentru estetica si dupa aceea
pe fata distala, mai greu accesibila.
 Paralelizarea celui de-al doilea sant poate fi usurata prin fixarea cu ceara a unei tije (freze) in santul
preparat.
 Prepararea santului orizontal pe suprafata ocluzala
 Se face cu freza cilindro-conica cu varf plat.
 Santul se plaseaza pe versantul palatinal al cuspidului vestibular si uneste cele doua santuri
proximale.
 Grosimea metalului de la nivelul santului transversal rigidizeaza coroana partiala si protejeaza
marginile subtiri.
 Forma santului este de treapta
 Crearea unui bizou terminal (0,5 mm) de-a lungul zonei vestibulo-ocluzale
 Se realizeaza cu ajutorul unui instrument diamantat in forma de flacara sau al unei pietre montate
cu granulatie fina.
 Bizoul se va prelungi mezial si distal pierzandu-se in peretii vestibulari ai santului.
 Cu aceasta ocazie se rotunjesc unghiurile cuspidiene meziale si distale.

Prepararea unui molar mandibular pentru o coroana partiala 4/5

 Slefuire reductionala ocluzala
 Se face ca si la tehnica descrisa la premolari.
 Se reproduce morfologia naturala, asigurand un spatiu interocluzal de 1,5-2 mm la nivelul
cuspidului de sprijin (vestibular) si 1-1,5 mm la nivelul cuspidul lingual.
 Se slefuieste un plan inclinat (bizou larg) pe versantul extem al cuspidului de sprijin.
 La terminatia bizoului se prepara pe fata vestibulara un prag ocluzal, cu o largime de 1 mm si la
1 mm de contactul ocluzal cel mai coborat.
 Prepararea este similara cu cea descrisa la onlayul MOD.
 Pragul indeplineste functia santului orizontal descris la premolaml superior
 Prepararea suprafetei linguale
 Se face dupa tehnica descrisa la suprafata palatinala a premolarului superior
 Slefuirea suprafetei proximale
 Incepe cu desfintarea zonei de contact interdentar care se face cu un instrument diamantat scurt,
in forma de flacara.
 Cu acelasi instrument se desfiinteaza contactul interdentar si in zona vestibulara.
 Dupa crearea accesului slefuirea reductionala se continua cu un instrument diamantat in chanfrein.
 Finisarea peretilor si a zonei terminale se face cu o freza chanfrein din carbid-tungsten
 Santurile proximale
 Se prepara cu freze cilindro-conice cu varf plat.
 Primul sant este cel distal.
 Muchia formata cu peretele vestibular se finiseaza cu instrumentul diamantat efilat sau cu dalti
de smalt Black
 Se prepara un bizou cu largime de 0,5 mm la nivelul pragului ocluzal.
 Marginile meziale si distale ale bizoului trebuie sa fie rotunjite si pierdute
46
Variante ale coroanelor partiale pe dintii posteriori
 Coroana partiala 7/8
 Indicata cand trebuie acoperit cuspidul distal, ramanand neatins doar cuspidul mezio-vestibular.
 Marginea disto-vestibulara a coroanei se extinde putin mezial de mijlocul fetei vestibulare.
 Ofera avantajele coroanei partiale 4/5, dar rezistenta este mai buna, fiind incluse mai multe
tesuturi dentare.
 Prepararea dintelui se face fara dificultate, accesul pentru finisare si igienizare este usurat. Se
indica si ca element de agregare.
 Coroana 4/5 inversa
 Indicata la molarii inferiori inclinati lingual.
 Slefuirea bontului pentru o coroana de invelis metalica ar necesita un sacrificiu prea mare de
substanta dura dentara. Se lasa libera fata linguala si se acopera suprafata vestibulara, exigentele
estetice fiind minime.
 Santurile se prepara in jumatatea linguala a suprafetei proximale.
 Santul transversal care le uneste, se prepara pe versantul vestibular al cuspizilor linguali, similar
cu cel preparat la un premolar superior (nu sunt cuspizi de sprijin).
 Coroana proximala 1/2
 Se indica si ca element de agregare la molarii inferiori inclinati mezial, in conditiile unei igiene
perfecte si incidenta scazuta a cariilor proximale.
 Suprafata meziala a dintelui va fi paralelizata cu stalpul mezial al protezei fixe.
 Santurile se prepara pe fetele vestibulara si linguala, paralel cu stalpul mezial, fiind unite cu un
sant ocluzal situat mezial de creasta meziala distala.
 Pentru retentia coroanei 4/5 santurile proximale pot fi inlocuite cu casete proximale, care asigura
o retentie mai buna.
 Se indica la molarii superiori scurti sau in cazul agregarii unor proteze fixe de intindere mai mare.
 Se mai indica in caz de carii sau restaurari proximale.
 Exereza dentinei ramolite (restaurarii) precede prepararea dintelui.

Indicatii. Coroane partiale pe dinti laterali

 Coroana clinica robusta de lungime medie sau mai lunga
 Suprafata vestibulara intacta fara a necesita modificarea conturului si bine sustinuta de structura dentara
sanatoasa
 Fara confict intre amplasarea axiala a dintelui si axa de insertie propusa a protezei partiale fixe.

Contraindicatii. Coroane partiale pe dinti laterali

 Dinti scurti
 Indice crescut de carrii
 Distructii coronare excesive
 Aliniere incorecta pe arcada
 Dinti globulosi
 Dinti subtiri

Avantaje. Coroane partiale pe dinti laterali

 Conservarea unor structuri dentare
 Implicare gingivala mai redusa decat la coroana turnata
 Refluarea usoara a cimentului si o adaptare buna
 Verificarea simpla a adaptarii
 Posibilitatea testarii electrice a vitalitatii

47
Dezavantaje. Coroane partiale pe dinti laterali
 Mai putin retentiva decat o coroana turnata
 Adaptarea limitata a axei de insertie
 O anumita expunere a metalului

Preparare pentru coroana partiala la dinti laterali

48
Prepararea dintilor pentru coroana 3/4

Prepararea unui canin maxilar pentru o coroana 3/4

 Coroana 3/4 de pe un canin maxilar este probabil una dintre variantele coroanelor partiale cel mai frecvent
utilizate.
 Ca si prepararile partiale de pe alti dinti, pe un canin maxilar prepararea implica suprafetele proximale si
orale si lasa suprafata vestibulara intacta.
 Cu toate acestea, cel mai mare grad de dificultate rezida din forma diferita a caninului.
 Daca amplasarea santurilor nu este determinata foarte precis inainte, va apare o expunere nedorita a
metalului in ambrazurile proximale.
 Peretii proximali relativ mici nu permit o corectie mare dupa plasarea initiala a santului.
 Similar, gradul mai mare de curbura al fiecarui perete proximal adiacent zonei de contact influenteaza
semnificativ amplasarea marginii vestibulare a prepararii.
 Inainte de inceperea prepararii se poate face o cheie cu ajutorul careia se poate urmari corectitudinea
reducerii suprafetelor dentare. Se adapteaza o masura de silicon chitos cu reactie de condensare pe
suprafetele vestibulara si orala ale dintelui care urmeaza sa fie preparat si pe dintii vecini.
 Un index medio-sagital este util in urmarirea corectitudinii reducerii orale.
 Acest lucru se realizeaza prin sectionarea siliconului chitos de-a lungul liniei medio-sagitale a dintelui din
portiunea gingivo-vestibulara spre cea gingivo-orala.
 Se mai poate realiza si un index orizontal care se obtine printr-o incizie orizontala a siliconului chitos la
nivelul mijlocului dintelui ce urmeaza a fi preparat.
 SIefuirea reductionala a suprafetei palatinale supracingulare
 Se realizeaza cu o piatra roata de moara de diametru mic sau cu un instrument diamantat in forma
de minge de rugby.
 Se urmareste obtinerea unui spatiu interocluzal in jur de 1 mm.
 La canin slefuirea se face in doua planuri cu pastrarea unei muchii longitudinale mediane.
 La incisivi suprafata este concava
 Trebuie sa se acorde o deosebita atentie slefuirii, sa nu se scurteze peretele palatinal axial, prin
distrugerea cingulum-ului, deoarece se prejudiciaza retentia.
 La nivelul marginii incizale
 Se slefuieste o suprafata inclinata spre oral.
 Slefuirea reductionala se face cu piatra diamantata in forma de roata de moara, de dimensiuni mici.
 Bizoul va fi paralel cu marginile incizale si formeaza un unghi de 45° cu axul lung al dintelui.
 Prin conformarea bizoului se asigura rezistenta metalului (1 mm) si protectie pentru marginea
incizala
 Slefuirea suprafetei palatinale axiale
 Se realizeaza intr-o directie paralela cu cele 2/3 incizale ale fetei vestibulare.
 Zona terminala va fi in chanfrein sau „muchie de cutit"
 Suprafetele proximale
 Se prepara mai intai cu instrumente diamantate in forma de flacara, scurte si subtiri in directie
orovestibulara pana la punctul de contact.
 Desfiintarea contactului cu dintii vecini se face cu dalti de smalt pentru a nu crea un spatiu prea
mare si inestetic.
 Separarea se poate face si cu un disc abraziv, dar deschiderea vestibulara este prea mare.
 Prin desfiintarea zonei de contact interdentar se creeaza acces pentru instrumentul diamantat (efilat
sau chanfrein) cu care se realizeaza deretentivizarea, paralelizarera peretilor si prepararea zonei
terminale
 Prepararea santurilor proximale
 Se face cu o freza cilndro-conica cu varf plat.
 Santurile vor fi plasate cat mai vestibular, fara sa se submineze stratul de smalt.
 Santurile nu trebuie sa se extinda pana in zona terminala a prepararii proximale.
49
  Initial se separa santul mezial, apoi cel distal, cat mai paralel cu primul
 Un sant transversal
 Va uni cele doua santuri proximale.
 El are o forma de treapta, bine delimitata, pe panta slefuita a suprafetei palatinale.
 Se recomanda amplasarea lui in apropierea zonei de contact ocluzal cu dintii antagonisti.
 Pentru preparare se pot folosi freze cilmdro-conice, pietre lenticulare sau tronconice.
 Adancimea santului este de 0,5-0,8 mm.
 Muchia formata intre marginea incizala si peretele vertical al santului trebuie rotunjita.
 In santul orizontal va fi adaptata o nervura metalica care va conferi rigiditate si rezistenta coroanei
partiale si va intari marginile metalice subtiri.
 La nivelul zonei terminale vestibulo-incizale
 Se slefuieste un bizou pe o largime de 0,5 mm. Bizoul va fi in unghi drept fata de axa de insertie.
 La dintii frontali bizoul extern se poate slefui numai pe versantul distal al caninului.

Indicatii. Coroane partiale pe dinti frontali

 Coroana clinica de lungime medie sau mai lunga
 Suprafata intacta care nu se modifica si care este sustinata de tesuturi dure
 Sa nu prezinte discrepanta intre orientarea axiala a dintelui si de insertie propusa a protezei partile
fixe

Contraindicatii. Coroane partiale pe dinti frontali

 Dinti scurti
 Dinti devitali
 Index crescut de carie
 Distructii coronare extensive
 Neconcordanta in alinierea dintelui si de insertie a protezei partiale fixe
 Carii cervicale
 Dinti globulosi
 Dinti subtiri

Avantaje. Coroane partiale pe dinti frontali

 Conservarea tesuturilor dentare
 Acces usor la …pentru finisare si igienizare
 Implicare gingivala mai redusa decat la coroanele de invelis
 Refluarea usoara a cimentului
 Verificare usoara a adaptarii
 Posibilitate de electrica a vitalitatii dintilor

Dezavantaje. Coroane partiale pe dinti frontali

 Usor mai putin retentiva decat coroana turnat
 Adaptare limitata a axei de insertie
 O anumita expunere “la vedere”
 Neindicata pe dintii devitali
 Retentivitate mai slaba decat a coroanelor de invelis (bine de stiut cand se foloseste ca element
de agregare)

50
Preparare pentru coroana partiala, dinti laterali

51
Prepararea dintilor pentru coroana partiala cu crampoane (pinledge)
 Prepararea pentru un pinledge reprezinta o altenativa pentru coroana partiala, in care crampoanele
suplinesc retentia realizata de peretii proximali si santuri.
 Este o coroana cu talon si crampoane.
 Ea este cunoscuta in literatura de specialitate sub numele de „pinledge" spre deosebire de „pinlay"
care este o incrustatie (un inlay) cu crampoane.
 Acest tip de coroana partiala (mai exact preparatia pentru receptarea ei) reprezinta o provocare
pentru orice medic.
 Retentia este mai redusa decat la coroana 3/4 dar aspectul estetic este mai bun si prepararea
dintelui este mai economica.
 Gradul de retentie depinde de numarul crampoanelor, diametrul lor si profunzimea lacasurilor
(puturilor) dentinare.
 De obicei se folosesc trei crampoane, doua incizale si unul unghiular, circumscriind un triunghi.
 Plasarea lor in dreptul unghiurilor asigura stabilitate maxima.
 Stabilitatea este asigurata, pe langa dispunerea crampoanelor, de doua trepte transversale, una in
1/3 incizala cealalta la cingulum.
 In aceste trepte se prepara trei nise si in centrul lor puturile dentinare pentru cramppane.
 Rezistenta este asigurata de barele metalice care se sprijina pe cele doua trepte si prin grosimea
lor intaresc restul talonului, care este mai subtire.
 Pinledge-ul se indica ca element de agregare in edentatiile frontale reduse, cand dintii stalpi
(incisivi centrali sau laterali) au dimensiuni reduse vestibulo-orale si/sau cingulum-ul este mic.
 Pentru incisivii inferiori este o altemativa utila, date find dimensiunile reduse care nu permit
conformarea de santuri proximale si nici prepararea bontului pentru o CM nu este lipsita de riscuri.
 Se contraindica la dintii care prezinta carii sau restaurari pe suprafetele care nu vor fi acoperite si
la pacientii care prezinta un puseu de leziuni carioase.
 Obiectivele preparatiei sunt urmatoarele:
 efectuarea treptelor ofera sprijin si rezistenta tumaturilor fata de presiunile masticatorii si
creeaza conditii pentru realizarea niselor si puturilor. Pe suprafetele orale ale dintilor
frontali, treptele se realizeaza in unghi drept, perpendicular pe axul lung al dintelui sau al
axului de insertie al restaurarii si nu neaparat paralele cu marginea incizala. Ele trebuie sa
aiba latimea necesara pentru a face fata solicitarilor;
 puturile sunt efectuate pentru a primi crampoanele, de obicei in numar de trei pentru ca sa
formeze un tripod destinat sa reziste deplasarii, desprinderii sau rotatiei coroanei.
 Prepararea dintelui prezinta urmatorii timpi:
 reducerea fetei orale
 realizarea treptelor si a niselor
 prepararea puturilor dentinare parapulpare
 bizotarea si finisarea marginilor incizale si a muchiilor
 Forma puturilor va fi reprodusa in coroana turnata cu ajutorul unor fire din plastic, crampoane din iridiu-
platina, care se fixeaza de macheta sau in amprenta.
 Coroana va fi tumata din aur platinat, aliaj cu modul de elasticitate mare, dar poate fi realizata si din alte
aliaje.
 Retentia si rezistenta acestei coroane partiale cu crampoane poate fi imbunatatita prin realizarea unor
elemente suplimentare de retentie, obtinandu-se astfel o coroana partiala cu crampoane modificata.

52
Indicatii. Coroana partiala cu crampoane (pinledge)
 Dinti frontali nedeteriorati in cavitatea bucala, fara carii
 Cerinte estetice crescute
 Unele santuri proximale sunt imposibil de realizat
 Pentru modificarea conturului oral al dintilor frontali maxilari sau pentru modificarea ocluziei
 Sine de imobilizare frontale

Contraindicatii. Coroana partiala cu crampoane (pinledge)

 Camera pulpare mari
 Dinti subtiri
 Dinti devitali
 Implicarea carioasa
 Probleme cu axa de insertie propusa a protezei partiale fixe

Avantaje. Coroana partiala cu crampoane (pinledge)

 Reducerea minima a dintelui
 Lungime minima a marginii
 Implicare gingivala minima
 Acces optim pentru finisare marginala si igiena
 Retentia adecvata
 Aspect estetic excellent

Dezavantaje. Coroana partiala cu crampoane (pinledge)

 Mai putin retentiva decat acoperirea totala
 Alinierea se poate dovedi dificila
 Tehnic solicitata
 Neutilizabila pe dintii devitali

Prepararea coroanei partiale cu crampoane

53
Prepararea dintilor pentru coroane de invelis
 Metoda de tratament prin acoperire totala se concretizeaza in coroane care se agrega la toate suprafetele
coroanei dentare, pe care le acopera integral, cu exceptia coroanelor ecuatoriale.
 Coroanele de invelis se confectioneaza din diferite materiale, folosind tehnici si tehnologii diferite.
 Din combinarea variabilelor materiale si tehnologii rezulta o multitudine de tipuri de coroane.
 In functie de materialele din care sunt confectionate ele se impart in trei categorii:
 Metalice
 Nemetalice
 Mixte

Coroanele de invelts metalice

 Confectionate din diverse aliaje, in functie de procedeele de confectionare se impart in:
 coroane turnate => cu sau fara grosime dirijata
 Coroane din doua bucati =>inel si capac turnat
 Stantate =>abandonate aproape in totalitate

Coroanele nemetalice sau estetice

 Se confectioneaza din ceramica, materiale compozite si rasini acrilice (ultimele doar ca restaurari
provizorii).

Coroanele mixte
 Prezinta o componenta metalica si un placaj estetic.
 In functie de placaj, ele pot fi:
 metalo-ceramice
 metalo-compozite
 metalo-acrilice.

 In indicarea tipului de coroana de invelis, a materialelor din care se confectioneaza si a tehnologiei

folosite, se au in vedere urmatoarele variabile:
 scopul urmarit => restaurarea morfologiei si functiei coronare, agregarea unei proteze fixe,
ancorarea unei proteze mobilizabile etc.
 topografia dintelui pe arcada => in zona frontala sau lateral
 starea pulpei si a parodontiului marginal
 conditii clinico-tehnice => dotarea cabinetului si a laboratorului.

54
Contraindicatii. Coroanele de invelis
 Igiena bucala deficitara
 Orice tratament protetic trebuie precedat de igienizarea si educarea pacientului in vederea
executarii unei igiene corecte la domiciliu.
 Doar dupa verificarea insusirii unei tehnici corecte de periaj se va trece la efectuarea
tratamentului protetic.
 Orice proteza unidentara favorizeaza depunerea placii bacteriene.
 Prin protezare, in conditiile unei igiene deficitare, putem face adeseori mai mult rau,
compromitand dintele, lucrarea si chiar reputatia medicului.
 Inflamatii gingivale cu sau fara pungi parodontale.
 Tratamentul protetic se va institui dupa reusita tratamentului parodontal, verificat clinic si
radiografic.
 Leziuni carioase netratate sau tratate incorect.
 Tratamentul protetic trebuie sa fie precedat de obturarea corecta a cavitatilor. in caz de leziuni
carioase, care intereseaza mai multi dinti, se indica asanarea prealabila a intregii cavitati bucale
pentru a reduce incidenta aparitiei cariilor in zona marginala a coroanelor.
 Tratamente endodontale incorecte cu sau fara procese periapicale evolutive
 Se indica refacerea tratamentului endodontal sau completarea cu tehnici chirurgicale ajutatoare.
 Distructii coronare mari, care intereseaza mai mult de jumatate din coroana dintelui, care pot fi tratate
prin onlay M.O.D. sau substitutie coronara.
 Dinti inclinati cu mai mult de 30° fata de planul de ocluzie.
 In vederea protezarii se indica redresarea ortodontica in prealabil.
 Dinti mobili care nu pot fi consolidati dupa tratament parodontal si / sau ocluzal.
 Coroane clihice prea scurte => se poate proceda la o alungire chirurgicala
 Retentia poate fi imbunatatita si prin mijloace aditionale.
 Pacienti cu o serie de maladii generale care nu pot suporta succesiunea procedurilor terapeutice din
cursul realizarii unei proteze fixe.

Contraindicatii particulare. Coroanele de invelis

 Nu se fac coroane metalice in zona frontala a arcadei dentare, efectul inestetic al acestora fiind dizgratios,
si coroane din RA in zona laterala, deoarece nu rezista in timp la solicitarile functionale si nu pastreaza
integritatea stopurilor ocluzale (cu exceptia RPP).

55
Prepararea dintilor pentru coroane turnate din aliaje
 Pregatirea unui dinte pentru aplicarea unei coroane de invelis consta in transformarea lui in bont coronar.
 In general nu se mai folosesc instrumente abrazive la turatii conventionale, ci numai ultrarapide (turbina).
 Printr-o excizie chirurgicala de tesuturi dure, adesea integer, se deretentivizeaza coroana dintelui astfel ca
bontul sa aiba diametrul maxim la colet.
 In acelasi timp se reduce si dimensiunea verticala a coroanei. Obiectivul urmarit este asigurarea spatiului
necesar pentru confectionarea unei coroane care dupa aplicarea pe bont:
 sa realizeze raporturi de protectie mutuala cu parodontiul marginal
 sa prezinte un volum final integrat in arcada
 sa stabileasca raporturi ocluzale functionale cu dintii arcadei antagoniste.
 Obiectivele biofunctionale si biomecanice sunt aceleasi la toate tipurile de coroane de invelis.
 Materialele si tehnicile de executie fiind diferite se adapteaza forma bontului la aceste cerinte.
 Deosebirile esentiale vizeaza:
 configuratia marginala a zonei terminale
 volumul tesuturilor excizate de pe fetele axiale si suprafata ocluzala in conditii de economicitate a
prepararii.
 Coroanele de invelis turnate sunt cele mai comune restaurari protetice unitare indicate pentru dintii
laterali, fiind si cele mai des folosite elemente de agregare in protezarile din zona de sprijin.
 Prepararea pentru o coroana de invelis metalica tumata necesita o reducere adecvata a structurii dentare
pentru a permite restaurarea contururilor initiale ale dintelui.
 Reducerea va fi mentinuta la minimum, dar trebuie sa fie suficienta pentru a permite confectionarea unei
coroane cu o rezistenta acceptabila.
 Tehnicile modeme de tumare permit realizarea unei adaptari optime pe bont si in zona marginala.
 Suprafetele ocluzale pot fi conformate adecvat unei ocluzii functionale.
 Unele imperfectiuni se pot compensa in cursul fazelor tehnice.
 Cu toate acestea coroana de invelis metalica tumata nu trebuie considerata un panaceu universal.
 Acoperirea unui bont cu o coroana turnata este un tratament radical, care duce la desfiintarea configuratiei
dintelui, refacerea identica a morfologiei sale fiind mai dificila.
 Coroanele tumate se confectioneaza din aliaje nobile (cu continut crescut, mediu sau scazut de Au) si din
aliaje nenobile adecvate.
 In functie de particularitatile biomecanice ale bontului, indicatie si aliajul folosit se confectioneaza cu
grosime totala (raport cu toata suprafata bontului) sau grosime dirijata (raport intim doar in zona terminala
si partial ocluzala).

Avantajele coroanelor de invelis turnate

 Toate suprafetele axiale ale dintelui fiind incluse in preparatie, coroana turnata are o retentie mai mare
decat o coroana partiala.
 Prepararea in vederea realizarii unei coroane de invelis turnate asigura o forma de rezistenta mai mare
decat in cazul unei preparari pentru realizarea unei coroane partiale.
 In cazul coroanelor partiale este suficient sa se fractureze un fragment din peretele oral al santului axial
pentru ca restaurarea sa fie dislocata prin torsionare.
 In conditiile unei convergente corecte a peretilor axiali, bontul coronar rezista la solicitari in cazul
coroanelor de invelis.
 Rezistenta unei coroane turnate este superioara altor restaurari.
 Configuratia ei quasicilindrica inconjoara dintele si este rigidizata prin includerea unei suprafete ocluzale.
 Asa cum intr-un lant o legatura tip zala in forma de 0 rezista mai bine decat o zala in forma de C, aceasta
restaurare este mai greu deformabila decat alte restaurari care sunt mai conservatoare pentru structurile
dentare (ex: coroane partiale).
56
  Coroana turnata permite operatorului sa modifice conturul axial al dintelui.
 Aceasta poate avea o semnificatie speciala cand este vorba de dinti malpozitionati, desi trebuie recunoscut
ca masura unei reconturari posibile este limitata din considerente parodontale.
 In cazul dintilor cu afectare parodontala pentru a asigura o imbunatatire a igienei orale este posibila
realizarea unei reconturari a peretilor vestibulari si orali in vederea asigurarii unui acces mai bun la
furcatii.
 Cand exista indicatii speciale ce privesc contururile axiale (de exemplu, ancorarea unor proteze partiale
mobilizabile), coroana turnata este adeseori singura restaurare care permite ca modificarile sa fie facute
astfel incat sa poata fi create planuri de ghidare si lacasuri ocluzale.
 Restaurarea permite modificarea usoara a raporturilor ocluzale, care adeseori este mai greu de realizat cu
alte tipuri de restaurari. Aceasta este de o importanta deosebita in cazul dintilor extruzati sau egresati sau
cand planul de ocluzie trebuie corectat.
 Aspectele tehnice ale prepararii dintelui pentru o coroana turnata sunt mai simple, comparativ cu alte tipuri
de preparare mai complexe.
 Din nefericire, acesta este unul din motivele principale ale popularitatii restaurarilor cu acoperire totala
fata de altele care sunt mai conservatoare din punct de vedere biologic (coroanele partiale).

Dezavantajele coroanelor de invelis turnate

 Deoarece toate suprafetele coronare sunt incluse in preparare, indepartarea structurilor dure dentare poate
avea efecte nefavorabile asupra pulpei si parodontiului.
 Datorita proximitatii zonei terminale cu gingia nu este neobisnuit sa se produca o traumatizare a tesutului
gingival.
 Dupa cimentare nu mai este posibila realizarea testarii electrice a vitalitatii unui dinte stalp. Acest lucru
poate fi un dezavantaj daca apar complicatii ulterioare.
 Pacientii cu cerinte estetice majore pot obiecta vizualizarea metalului.
 La pacientii cu o linie normala a surasului, indicatiile se vor limita la molarii maxilari, molarii mandibulari
si uneori premolarii mandibulari.

Prepararea bontului
 Fazele clinice ale prepararii bontului reprezinta slefuirea reductionala a suprafetelor coronare intr-o
succesiune precisa conform principiilor biologice si biomecanice.
 Ordinea depinde de autori. Fiecare varianta prezinta unele avantaje.
 Se pare ca cele mai multe respecta urmatoarea ordine: ocluzal-vestibular-oral si proximal.
 Alte succesiuni: ocluzal-proximal-vestibular si oral sau proximal-ocluzal- vestibular si oral.
 Indiferent de varianta este esential ca bontul sa fie preparat intr-o anumita ordine si nu haotic.
 Cand se slefuiesc mai multi dinti in aceeasi sedinta este ergonomic ca la toti dintii sa se execute aceeasi
faza cu acelasi instrument abraziv inainte de a trece la faza urmatoare.

Etapele de preparare ale unui dinte pentru o coroana turnata:

 Slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale.
 Slefuirea fetelor vestibulara si orala.
 Slefuirea reductionala a fetelor proximale.
 Rotunjirea muchiilor.
 Slefuirea la nivelul zonei terminale.
 Finisare

57
Instrumentar necesar
 Instrument diamantat cilindro-conic cu varf rotunjit si granulatie medie (0,8 mm).
 Instrument diamantat in forma de flacara, subtire si scurt.
 Instrument diamantat in chanfrein
 Instrument diamantat cilindro-conic cu varf rotunjit (granulatie fina) (1 2 mm)
 Placa de ceara roz
 Instrument diamantat in forma de flacara.
 Turbinacuracire

Etape de lucru
 Santuri de orientare ocluzale.
 Elemente suplimentare de retentie
 Slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale.
 Santuri de orientare axiale.
 Slefuirea reductionala a fetelor proximale, fetelor vestibulara si orala.
 Finisare
 Slefuirea reductionala a fetelor axiale.
 Prepararea chanfrein-ului.
 Prepararea fara prag a zonei terminale.
 Finisare.
 Verificarea spatiului ocluzal si a designului bontului in general.

Tehnica de preparare
 Inainte de inceperea prepararii se poate face o cheie din silicon chitos cu ajutoml careia se va urmari
corectitudinea reducerii suprafetelor dentare.
 Se aplica siliconul chitos cu reactie de condensare pe suprafetele vestibulare, orale, si ocluzale ale dintelui
sau dintilor ce urmeaza a fi preparati si pe dintii vecini.
 Se poate realiza un index medio-sagital din silicon prin sectionarea in jumatate de-a lungul liniei mediane
vestibulo-orale a dintelui ce trebuie preparat.
 Se mai poate obtine si un index vestibular realizat prin sectionarea siliconului de-a lungul cuspizilor
vestibulari ai dintilor.
 Cheia vestibulara astfel formata este apoi sectionata de-a lungul unei linii mediane situate intre liniile
cervicale ale dintilor si varfurile cuspizilor vestibulari.
 Se indeparteaza jumatatea ocluzala si se foloseste jumatatea gingivala ca si index.

58
Slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale
 Reprezinta primul timp, oferind urmatoarele avantaje:
 vizualizarea lungimii viitorului bont orientand astfel prepararea suprafetelor axiale conform
principiilor biomecanice
 vizibilitate mai buna asupra zonei gingivale
 slefuirea unor suprafete axiale cu dimensiuni verticale reduse solicita mai putin pulpa dentara
 accesul la suprafetele axiale este usurat, mai ales in zonele interproximale
 ca dezavantaj se mentioneaza riscul lezarii dintilor vecini.
 Prin preparare se urmareste crearea unui spatiu interocluzal intre bont si dintii antagonisti care sa ofere
grosime suficienta metalului si sa permita refacerea morfologiei ocluzale in acord cu ocluzia functionala.
 Slefuirea trebuie sa se faca uniform, urmarind reperele anatomice, cuspizii si santurile intercuspidiene.
 Slefuirea aplatizata contravine principiului conservarii tesuturilor dure dentare, reduc retentivitatea
bontului prin scurtarea peretilor si prezinta riscul lezarii unui corn pulpar.
 Marimea spatiului interocluzal trebuie sa fie mai mare in dreptul cuspizilor de sprijin (1,5-2 mm) decat la
nivelul cuspizilor de ghidaj (1-1,5 mm).
 Deoarece dupa cimentare intre bont si suprafata interna a coroanei poate sa apara o distantare fata de
situatia de pe modelul de lucru, ceea ce impune o slefuire selectiva, se recomanda ca din cuspidul de
sprijin sa se slefuiasca 2 mm si din cel de ghidaj 1,5 mm.
 Daca nu exista dinti antagonisti planul preparatiei va fi dictat de dintii vecini.
 La dintii egresati slefuirea se face in raport cu dintii adiacenti sau planul de ocluzie.
 Pentru a asigura o slefuire uniforma atat la nivelul cuspizilor cat si a santurilor intercuspidiene, cu un
instrument diamantat cilindro-conic cu varful rotunjit se traseaza santuri de orientare care marcheaza
profunzimea prepararii. Numarul santurilor de orientare variaza in functie de dintele ce urmeaza a fi
preparat.

Realizarea santurilor de orientare ocluzala

 Este utila initial efectuarea unor orificii cu adancime de aproximativ 1 mm in fosetele centrale, meziale si
distale; orificiile adancite pot fi apoi unite astfel incat sa se formeze un sant care trece de-a lungul santului
central si se extinde pana in crestele marginale, meziala si distala.
 Santurile de orientare sunt apoi plasate in santurile intercuspidiene vestibulare si orale si pe fiecare creasta
cuspidiana ele se extind din varful cuspidului spre centrul bazei sale.
 Cuspizii de sprijin trebuie sa fie protejati de o grosime adecvata de metal; un bizou extern pe cuspizii de
sprijin este realizat pentru a asigura acest lucru in zona de contact cu dintele antagonist. Adancimea
santului de orientare de pe versantul extern va fi usor mai mica de 1,5 mm (pentru a permite finisarea) in
zona cuspidului de sprijin si va diminua gradual in directie cervicala.
 Santurile de orientare servesc pentru a ne asigura ca reducerea ocluzala urmareste configuratia anatomica
si astfel minimalizeaza pierderea structurii dentare, asigurandu-se simultan reducerea adecvata asa cum
este ea dictata de proprietatile mecanice ale aliajului din care este confectionata restaurarea.
 Este imperativ necesar ca santurile de ghidare sa fie plasate cu atentie.
 Adancimea necesara a santurilor poate varia in functie de pozitia si conturul dintelui.
 Daca inainte de preparare este prezent un spatiu adecvat va fi suficienta finisarea suprafetei, mai degraba
decat plasarea santurilor de ghidare.
 Stomatologul trebuie sa cunoasca diametrele instrumentelor rotative; aceasta va facilita evaluarea
caracterului adecvat al reducerii progresive.
 Daca este necesar se poate utiliza o sonda paradontala care sa masoare marimea reducerii.
 Odata ce santurile de orientare au fost considerate satisfacatoare, se unesc fundurile de sant ale peretilor
despartitori cu instrumentul diamantat cilindro-conic cu varf rotunjit montat la turbina.
 Amplasarea corecta a santurilor conduce automat la un spatiu ocluzal adecvat.
59
  Se recomanda ca reducerea ocluzala sa fie realizata in doua etape.
 Jumatate din suprafata ocluzala este redusa initial, astfel incat cealalta jumatate poate fi mentinuta ca o
referinta convenabila.
 Odata ce reducerea impusa primei jumatati s-a realizat, se finalizeaza reducerea jumatatii care a ramas
 La nivelul cuspizilor de sprijin (palatinal superior, vestibular inferior) se slefuieste un bizou (plan inclinat)
pe versantele externe
 In final un spatiu minim de 1,5 mm va fi realizat pe cuspizii de sprijin si de cel putin 1 mm pe cuspizii de
ghidaj. Spatiul trebuie verificat in toate miscarile excursive pe care pacientul le poate face.
 Se recomanda ca pacientul sa inchida gura pe o placa de ceara roz cu grosimea de 2 mm, incalzita la
flacara si aplicata la nivelul prepararii.
 Ceara este indepartata din cavitatea bucala si evaluata. Ceara este apoi reintrodusa in cavitatea bucala a
pacientului iar pacientul isi misca mandibula in pozitiile excursiva si protruziva.
 La indepartare, se masoara din nou grosimea cerii, de aceasta data pentru a verifica daca exista un spatiu
adecvat atat in miscarile excursive cat si in pozitia de intercuspidare maxima.
 Se examineaza la lumina punctele transparente care tradeaza zonele de slefuire insuficienta. Se
completeaza slefuirea zonelor detectate.
 Verificarile trebuiesc facute repetat pana se obtine o grosime uniforma.

Slefuirea fetelor vestibulara si orala

 Initial se realizeaza santuri de orientare pentru reducerea axiala.
 Pe suprafetele vestibulara si orala se plaseaza cate trei santuri de orientare cu ajutorul aceluiasi instrument
diamantat cilindrico-conic cu varf rotunjit.
 Unul este amplasat in centrul suprafetei, iar cate unul in apropierea unghiului de tranzitie spre suprafata
meziala, respectiv distala.
 Cand aceste santuri de orientare sunt trasate, tija instrumentului diamantat trebuie sa fie paralela cu axa
de insertie propusa a restaurarii.
 Acest lucru produce automat o convergenta intre peretii axiali ai santurilor de orientare care este identica
cu gradul de conicitate al instrumentului diamantat.
 Daca se utilizeaza un instrument diamantat cu o conicitate de 6 grade, va rezulta o convergenta axiala
identica intre peretii preparati.
 Tehnica pentru slefuirea suprafetelor vestibulara si orala este similara celei utilizate pentru slefuirea
reductionala a suprafetei ocluzale.
 Cu un instrument diamantat de marime si forma adecvata se unesc fundurile de sant prin slefuirea peretilor
despartitori
 Alegerea instrumentului abraziv pentru slefuirea fetelor vestibulara si orala depinde de forma de preparare:
 In chanfrein
 in prima alternativa intreaga preparare se face cu un instrument diamantat in chanfrein,
reducand fetele laterale se realizeaza slefuirea reductionala, varful conformand zona
terminala.
 Se va avea grija ca sa nu se slefuiasca prea in profunzimea tesuturilor, deoarece exista
riscul transformarii terminatiei chanfrein in prag drept
 Peretii vestibulari si orali trebuie sa asigure o convergenta ocluzala.
 Tangential
 in prepararile tangentiale (in muchie de cutit, pana) se folosesc aceleasi instrumente
abrazive care se utilizeaza la prepararea suprafetei ocluzale.
 Diametrul si lungimea lor vor fi adecvate lungimii bontului si proximitatii dintilor vecini.

60
Slefuirea fetelor proximale
 Urmareste desfiintarea zonelor de contact cu dintii vecini, asigurarea de spatiu necesar pentru refacerea
contactelor interdentare si a ambrazurilor in plan vertical (cu precadere cervicala), precum si crearea
conditiilor pentru retentia si stabilitatea coroanei.
 Pentru desfiintarea ariei de contact se foloseste un instrument diamantat in forma de flacara, montat la
turbina. Instrumentul trebuie sa fie subtire si scurt.
 Miscarile sunt ocluzo-gingivale si in plan orizontal, de ferestruire.
 Prin executarea corecta si controlata a miscarilor trebuie evitata lezarea dintelui adiacent.
 Daca se doreste, dintii adiacenti pot fi protejati prin aplicarea unei matrici de metal interdentare.
 Dupa desfiintarea ariei de contact prepararea se continua cu un instrument de marime mai mare si forma
adecvata tipului de preparare: in chanfrein sau fara prag
 La turatia conventionala se pot folosi discuri metalice abrazive pe o singura parte, slefuirea facandu-se
din aproape in aproape, pomind de la zona de contact interdentar.
 In tehnicile moderne discurile diamantate au fost abandonate.
 Controlul prepararii se face vizual, direct si / sau indirect (in oglinda) si prin palpare cu sonda dentara.

Rotunjirea muchiilor formate intre suprafetele axiale ale bontului.

 Este vorba de cele 4 muchii pe care le formeaza fetele vestibulara si orala cu suprafetele proximale.
 Se folosesc freze de finisat de carbid - tungsten de forma adecvata tipului de preparare, in chanfrein sau
fara prag.
 Alte tipuri de instrumente:
 instrumente diamantate cu granulatie fina
 discuri concave (abrazive pe fata concava sau convexa)
 pietre diamantate con invers.
 In esenta, trecerea intre suprafetele bontului trebuie sa fie lina, asa cum este si la dintii naturali, fara a fi
complet desfiintate demarcarile.

Slefuirea la nivelul zonei terminale

 In cazul prepararii in chanfrein aceasta faza este inutila, deoarece cu freza chanfrein de rotunjit muchiile
s-a finisat si zona terminala a bontului.
 La bonturile preparate fara prag se definitiveaza zona terminala prin slefuirea crestelor de smalt, asigurand
o adaptare subgingivala.
 Slefuirea se face cu instrumentul diamantat in forma de flacara, montat la turbina.
 Miscarea se face uniform, circular, fara a leza epiteliul santului gingival.
 Jetul de apa de la turbina, directionat pe varful frezei, ajuta la indepartarea gingiei libere.
 Cand zona furcatiei este denudata sau pe radiografie se observa o afectare a septului osos interradicular,
conturul interradicular trebuie prelungit pana la nivelul suprafetei ocluzale.
 Prepararea canelata se indica cel mai frecvent pe fetele vestibulara si orala ale molarilor inferiori, urmeaza
ca frecventa fata vestibulara a molarilor superiori si fetele proximale ale premolarilor superiori (indeosebi
primul premolar).
 Coroana de invelis va trebui sa reproduca aceste caneluri pentru a usura igienizarea zonei critice pentru
parodontiul marginal.
 Pentru a evita contactul dintre parodontiul marginal si marginea coroanei, precum si necesitatea de a slefui
prea mult pentru deretentivizare, la dintii cu retractii parodontale accentuate, cu convexitati prea mari, se
recomanda coroane ecuatoriale.
 Se deosebesc de coroanele de invelis obisnuite prin deplasarea zonei terminale, in prag, la nivelul
ecuatorului anatomic al dintelui.
 Unii autori preconizeaza ca in aceasta faza sa se slefuiasca pe fata vestibulara, cu o freza cilindro-conica,
un sant longitudinal cu rol antirotational si de orientare a adaptarii coroanei pe bont.

61
  Conformarea de santuri si casete pe suprafata ocluzala si pe cele proximale este necesara pentru
imbunatatirea retentiei si stabilitatii coroanei de invelis.

Rotunjirea muchiilor formate intre suprafata ocluzala si fetele axiale

 Aceasta operatiune se executa pentru a usura adaptarea coroanei finite pe bont.
 Muchiile ascutite se pierd adesea pe modelele de gips.
 Finisarea finala se face cu instrumente abrazive cu granulatie foarte fina si cu discuri de hartie, sub jet de
apa.
 Se urmareste netezirea neregularitatilor si asperitatilor aparute in cursul slefuirii reductionale.
 Nu se pune problema „lustruirii" bontului.
 Oricum stratul de lac sau ceara, pentru distantarea machetei pe bont, va realiza o suprafata neteda.
 Pe de alta parte, asperitatile microscopice influenteaza pozitiv calitatea cimentarii.

Verificarea finala a bontului

 Verificarea realizarii obiectivelor biomecanice se face pe tot parcursul preparatiei.
 Controlul final urmareste aprecierea acuratetii cu care s-a realizat slefuirea reductionala, pentru a corecta
eventualele imperfectiuni legate indeosebi de o insuficienta deretentivizare.
 In mod uzual examinarea fmala a preparatiei se face prin:
 inspectie directa si indirecta (in oglinda)
 palpare cu varful si latul sondei dentare
 tehnica dentimetriei
 aprecierea amprentei, prin urmarirea in „negativ" a contururilor si mai ales pe modelul de control,
pe baza unei amprente. Aceasta metoda este deosebit de utila in preparari multiple, indeosebi in
asociere cu un paralelometru.
 In cursul prepararii bontului pot sa apara incidente si accidente care intereseaza dintii, pulpa dentara,
parodontiul marginal si tesuturile moi.
 Complicatiile sunt legate de afectarea si/sau neprotejarea pulpei dentare, a dintelui (fractura) si a
parodontiului marginal.
 Un grup aparte il reprezinta erorile care apar mai frecvent in prepararea bonturilor, cunoasterea lor fiind
deosebit de importanta, mai ales pentru incepatori.
 Reducerea insuficienta din suprafata ocluzala.
 Reducerea neuniforma a suprafetei vestibulare si/sau orale cu prezenta de retentivitati.
 Reducerea axiala minima a fetelor vestibulara si orala la dintii laterali ceea ce amplifica incidenta
contactelor premature si a interferentelor, mai ales pe partea nelucratoare.
 Slefuirea exagerata in zonele mai accesibile.
 Retentivitati in zonele mai putin accesibile (de exemplu fetele disto-orale)
 Prepararea insuficienta in zona terminal a bontului. Convergenta prea mare a suprafetelor dentare.

Indicatii. Coroana turnata

 Distrugeri datorita cariilor sau traumatismelor
 Dinti tratati endodontic
 Restaurare existenta
 Necesitatea unei retentii si rezistente maxime
 Asigurarea contururilor pentru aplicarea unei proteze mobilizabile
 Alte reconturari ale suprafetelor axiale (corectii minore ale malpozitiilor)
 Corectia planului de ocluzie

62
Contraindicatii. Coroana turnata
 In situatiile cand se pate realiza o coroana partiala
 Estetice

Avantaje. Coroana turnata

 Rezistenta
 Calitati retentive mari
 De obicei se obtine usor forma adecvata de rezistenta
 Optiunea de a modifica forma si ocluzia

Dezavantaje. Coroana turnata

 Indepartarea unei mari cantitati din structura dintelui
 Efecte adverse asupra campului protetic
 Testarea vitalitatii nu este posibila
 Vizibilitatea metalului
Preparare pentru coroana turnata

63
Prepararea dintilor pentru coroane mixte
 Norma pentru ceea ce constituie o restaurare estetica acceptabila variaza de la cultura la cultura, de la tara
la tara si din timp in timp.
 De obicei, ea este influentata de posibilitatile tehnologice disponibile.
 Astazi este posibila confectionarea unor coroane din materiale care imita aproape perfect aspectul
smaltului natural.
 Aspectul natural al dintilor este idealul in zona vizibila.
 Ansamblul estetic al acestei zone variaza de la pacient la pacient.
 Pentru majoritatea oamenilor ea include toti dintii frontali, premolarii si primii molari maxilari cat si primii
premolari mandibulari.
 Stomatologul trebuie sa analizeze de la inceput fonatia si zambetul pacientului pentru a determina
extinderea zonei in mod obiectiv si sa discute cu pacientul posibilitatea de extindere a zonei in mod
subiectiv.
 Daca perceptia pacientului legata de extinderea zonei vizibile depaseste ceea ce este aparent real,
stomatologul trebuie sa se adapteze la conceptia despre sine a pacientului.
 Daca se procedeaza altfel se ajunge la insatisfactia pacientului, la discutii, chiar la litigii.

Prepararea dintilor pentru coroanele mixte metalo-ceramice

 Coroana mixta metalo-ceramica este utilizata frecvent in practica datorita avantajelor estetice
pe care le ofera.
 In contextul progreselor realizate de tehnologiile de laborator la ora actuala coroanele integral
ceramice o depasesc.
 Prepararea corecta a bontului pentru o coroana metalo-ceramica implica o reducere
semnificativa de tesuturi dure dentare.
 O preparare corecta ofera o grosime suficienta atat materialului de placare, cat si scheletului
metalic conferind un aspect natural restaurarii.
 Coroanele mixte au intrat in arsenalul proteticii modeme din anul 1956 cand s-a realizat arderea
portelanului pe aliaje de aur.
 S-a obtinut astfel combinarea calitatilor estetice ale portelanului cu rezistenta, ductilitatea si duritatea
aliajului de aur.
 Au apamt ulterior tipuri noi de ceramica, adecvate arderii pe aliaje de aur, portelanul leucitic creat de
Weinstein si colab. in anul 1962 impulsionand extinderea noului sistem de protezare fixa.
 In anul 1970 s-au introdus aliajele inoxidabile pe baza de crom, iar in anul 1974 aliajele pa baza de Paladiu-
argint. Ambele sisteme reprezinta altemative la aliajele de aur cu mult mai scumpe (15-20 ori) pentru
tehnica metalo ceramica.
 Coroana mixta metalo-ceramica combina, rezistenta metalului turnat cu estetica unei coroane jacket
ceramice. Aspectul natural poate fi obtinut individualizand restaurarea cu pigmenti.
 Retentia este excelenta si este, de obicei, destul de usor sa se asigure forma de rezistenta adecvata in timpul
prepararii dintelui.
 Deoarece restaurarea implica toti peretii axiali cat si suprafetele ocluzale ale dintilor laterali, ea permite o
corectare usoara a formei axiale.
 Adeseori, preparatia este mai putin pretentioasa decat pentru coroanele cu acoperire partiala.
 Prepararea dintelui pentru o CMMC necesita o reducere importanta de substanta dura dentara pentru a
asigura spatiu suficient ambelor materiale de restaurare.
 Marginea vestibulara a unei restaurari frontale este deseori plasata subgingival pentru a obtine un efect
estetic mai bun, desi o margine supragingivala este preferata daca nu exista contraindicatii estetice.
 Drept urmare, riscul lezarii gingivale este crescut, in comparatie cu o restaurare integral ceramica,
rezultatele estetice ale CMMC pot fi usor inferioare.
 Cu toate acestea, un element de agregare metalo-ceramic se poate folosi deseori pe dintii stalpi si in situatii
cand restaurare integral ceramica nu se poate utiliza.
64
  Din cauza caracteristicilor materialului de placare, acesta este supus riscului la fractura (desi un astfel de
esec poate fi atribuit, de obicei, designului sau confectionarii necorespunzatoare a restaurarii).
 O problema frecventa o constituie dificultatea de a face o alegere exacta a nuantei si comunicarea
ulterioara a nuantei tehnicianului dentar.
 Deoarece sunt necesare multe etape tehnologice atat pentru tumarea metalului cat si pentru aplicarea
ceramicii, costurile de laborator plaseaza in general restaurarea mixta metalo-ceramica printre cele mai
costisitoare dintre procedurile stomatologice.
 Prepararea corecta a bontului pentru aceasta restaurare este in functie de materialele utilizate si de spatiul
necesar pentru asigurarea rezistentei in timp cat si a unui rezultat estetic optim.
 Crearea unui placaj ceramic necesita un strat subtire de opac care sa mascheze metalul de baza si un strat
mai gros de ceramica transparenta care sa produca iluzia de smalt natural.
 Metalul va avea o grosime de 0,3-0,5 mm daca este folosit un aliaj nobil, in timp ce scheletul metalic
realizat din aliaje inoxidabile poate fi de 0,3mm.
 Un calcul aritmetic simplu arata ca o reducere minima de 1,3-1,5 mm din zona vestibulara este necesara
pentru o CMMC cu un schelet metalic confectionat din aliaj nenobil, in timp ce pentru o restaurare facuta
din aliaj nobil se recomanda cel putin 1,4-1,7 mm.
 Reducerea inadecvata atrage supraconturarea restaurarii in laborator.

Prepararea dintilor pentru coroane mixte metalo-ceramice in zona frontala

 Slefuirea reductionala a dintelui pentru o CMMC in zona frontala se face in urmatoarele limite
 Suprafetele vestibulare in zonele vizibile se reduc uniform, cu cel putin 1,5 mm, pentru a asigura
spatiu scheletului metalic rigid (0,3-0,5 mm) si cel putin 1 mm pentru ceramica. Din spatiul de 1
mm rezervat ceramicii 0,2-0,3 mm va reprezenta opacul cu care se mascheaza metalul, iar restul
masa de baza si incizal pentru a da o anumita profunzime culorii.
 Marginea incizala a dintelui se reduce cu minimum 2 mm pentru a putea conforma marginea
incizala ceramica subtire, translucida, cu aspect natural
 Suprafetele proximale se reduc cu minimum 1 mm, masurarea facandu-se la colet. Se asigura astfel
spatiu mai mare in zona de contact interdentar pentru masa translucida de ceramica, cu efect estetic
si se conserva structurile dentare in zona de colet cu valoare estetica mai scazuta.
 Slefuirea fetei palatinale variaza in functie de conformarea scheletului metalic si raporturile
ocluzale. Cand suprafata palatinala a coroanei va fi metalica se indica o reducere cu 0,5 mm. Cand
conturul va fi refacut din ceramica si exigentele estetice sunt mari se slefuieste cel putin 1 mm.
Daca nu se asigura spatiu suficient, in urma slefuirilor selective se descopera portelanul de masa
sau opac cu efect potential abraziv asupra dintilor antagonisti.
 Prepararea bontului se face intr-o anumita succesiune a slefuirii suprafetelor coronare:
 slefuirea marginii incizale
 slefuirea fetei vestibulare
 slefuirea fetelor proximale
 slefuirea fetei orale
 rotunjirea muchiilor
 defmitivarea pragului gingival.

65
Instrumentar necesar
 Instrumente diamantate cilindro-conice cu varf rotunjit (cu granulatie medie pentru reducerea
volumului, granulatie fina pentru finisare).
 Instrument diamantat efilat.
 Instrument diamantat in forma de minge de rugby sau roata de moara (pentru reducerea orala a
dintilor frontali).
 Instrument diamantat cilindro-conic cu varf plat (pentru prepararea pragului).
 Freze de finisare.
 Sonda parodontala.
 Dalta si conformator de unghiuri.

Tehnica de preparare a bontului

 Inainte de inceperea prepararii, se poate face la fel ca si in cazul oricarui alt tip de preparatie: o cheie cu
ajutorul careia se poate urmari corectitudinea reducerii suprafetelor dentare.
 Se aplica siliconul chitos cu reactie de condensare pe suprafetele vestibulare si orale ale dintelui sau
dintilor ce urmeaza a fi preparati. Cheia se extinde si la nivelul dintilor vecini
 Se realizeaza un index vestibular prin sectionarea cheii din silicon chitos de-a lungul muchiilor incizale
ale amprentelor dintilor.
 Segmentul gingivo-vestibular format in acest fel este plasat pe dinte pentru a-i verifica adaptarea
 Daca conturul suprafetei vestibulare a dintelui va fi modificat semnificativ de catre restaurare, indexul
trebuie facut dupa un model diagnostic pe care anterior s-au realizat cu ceara modificarile propuse.
 Un index medio-sagital poate fi realizat prin sectionarea cheii din silicon chitos din zona gingivo-
vestibulara spre cea gingivo-orala de-a lungul liniei mediane a dintelui ce urmeaza a fi preparat.
 Acest index ofera o imagine mai buna a reducerii totale, incluzand aspectele incizale si orale, dar nu
asigura nici o informatie despre reducerea vestibulara in sens mezio-distal.
 Medicul trebuie sa decida care index asigura cele mai utile informatii.
 Se pot realiza doua chei daca practicianul are timpul necesar sa faca acest lucru.

Slefuirea marginii incizale

 Pentru a asigura o slefuire uniforma, in limitele mentionate, se indica realizarea unor santuri de orientare
cu ajutorul unor instrumente diamantate calibrate cilindro-conice cu varf plat.
 La nivelul marginilor incizale se fac incizuri in profunzime de 2 mm.
 Instrumentul diamantat trebuie sa fie paralel cu marginea incizala.
 La nivelul suprafetei vestibulare santurile vor fi dispuse in doua planuri, avand o adancime de 1,2 mm in
jumatatea de colet si 1,5 mm in jumatatea incizala
 Urmarind profunzimea santurilor de orientare se slefuieste marginea incizala intr-un plan paralel cu
conturul natural al marginii incizale sau suprafetei ocluzale.
 Daca slefuirea reductionala este insuficienta se pierd avantajele estetice conferite de ceramica.
 Prin reducerea incizala se obtine o buna vizibilitate asupra suprafetelor axiale si a zonei gingivale

Suprafata vestibulara
 Se va realiza in doua planuri, cervical si incizal, urmand conturul natural al dintelui.
 Planul cervical va determina axa de insertie a restaurarii fmalizate.
 Planul incizal asigura spatiul necesar pentru ceramica.
 Acest tip de slefuire reductionala se numeste „biofunctionala" si asigura convexitatea incizo-gingivala si
mezio-distala
 Initial se slefuieste portiunea incizala a fetei vestibulare urmarind desfiintarea santurilor de orientare prin
reducerea structurii restante intre acestea, cu ajutorul instrumentelor diamantate cilindro-conice cu varf
plat
 Zona gingivala restanta se reduce de aceeasi maniera pana la distanta de 1 mm de creasta gingiei libere.
66
  Cu ajutorul unei freze cilindro-conice din carbura de tungsten se netezesc suprafetele si se conformeaza
pragul gingival care se prelungeste in jumatatea vestibulara a fetei proximale.

Slefuirea suprafetelor proximale

 Se face cu instrumente diamantate efilate, subtiri, montate in piesa de turbine.
 La turatiile conventionale se pot folosi discuri active pe o singura fata, dar acest instrument este azi depasit.
 Instrumentul diamantat este plasat la 1-1,5 mm de suprafata proximala a dintelui adiacent.
 Slefuirea reductionala se face pana in apropierea varfului papilei interdentare.
 In cursul dententivizarii se urmaresc principiile biomecanice de asigurare a retentiei prin convergenta de
6o a celor doua suprafete proximale.

Slefuirea suprafetei palatinale

 Suprafata palatinala supracingulara se slefuieste cu o piatra mica de moara sau cu un instrument diamantat
in forma de minge de rugby
 Daca suprafata orala a CMMC va fi metalica este suficienta o reducere de 0,5 mm la acest nivel.
 In cazul cand CMMC va prezenta la acest nivel si material ceramic, se indica o reducere orala de 1-1,2
mm.
 Suprafata palatinala subcingulara va fi conformata ca un perete axial deretentivizat care realizeaza o
convergenta de 6-10° cu portiunea gingivala a fetei vestibulare.
 Se asigura astfel conditii de retentie pentru coroana.
 Terminatia este in chanfrein, ca pentru orice coroana tumata, care se prelungeste in jumatatea orala a fetei
proximale

Rotunjirea muchiilor si definitivarea pragului gingival

 Constituie etapa finala a prepararii bontului.
 Rotunjirea muchiilor urmareste aceleasi obiective ca la orice coroana tumata.
 Deosebit de importanta este la CMMC eliminarea punctelor de concentrare de stres.
 Pragul gingival nu este uniform, ca la coroanele de invelis ceramice.
 La nivelul fetei vestibulare pragul va avea o latime mai mare pentru a asigura rezistenta componentelor
metalo-ceramice si un strat suficient de gros de material ceramic pentru asigurarea unui aspect cat mai
natural restaurarii.
 Pragul vestibular va fi prelungit la nivelul suprafetelor proximale pe o distanta impusa de considerentele
estetice.
 Pentru a face economie de tesuturi dure dentare zona terminala a fetei orale, prelungita pe restul
suprafetelor proximale va avea o forma de chanfrein.
 Sunt zone, in general, fara valoare estetica ce vor intra in contact doar cu metalul.
 Prin conformarea diferentiata a formei si latimii pragului pe suprafetele proximale axiale din dreptul
intalnirii celor doua tipuri de preparari rezulta o „aripioara", care va trebui conformata paralel cu suprafata
gingivala a fetei vestibulare.
 Pragul gingival in zona vestibulara se poate conforma in patru feluri, pentru o mai buna inchidere
marginala a unei restaurari metalo-ceramice.
 Colereta metalica, care se adapteaza la prag, asigura cea mai buna stabilitate marginala in cursul arderii
ceramicii.
 Desi este forma cea mai raspandita de preparare, in ultimii ani, crescand exigentele estetice au fost
formulate diverse critici:
 colereta metalica subgingivala coloreaza inestetic in albastru-cenusiu marginea gingivala, mai
ales, la cei care prezinta o gingie libera subtire
 mascarea coleretei metalice in profunzimea santului gingival va avea drept rezultat inflamatia
gingivala

67
 acoperirea coleretei metalice cu ceramica (practica extrem de gresita si totusi frecvent practicata
la CMMP) nu este o solutie. Marginile vor fi supraconturate, efectul estetic dubios, influenta
asupra parodontiului marginal absolut nefavorabila prin actiune mecanica si porozitatea ceramicii
 pentru ca bizoul sa ofere rezistenta coleretei metalice la fortele de distorsionare ce apar in cursul
arderii ceramicii trebuie sa aiba un unghi de 70-80°, ceea ce atrage dupa sine o margine metalica
prea groasa.
 Cu toate criticile ce i se aduc, prepararea cu prag si bizou ramane cea mai raspandita deoarece tehnicile
metalo-ceramice sunt mai simple si mai putin sensibile.
 Infundarea subgingivala a pragului se face dupa largirea temporara a santului gingival, iar bizoul se creaza
cu varful unei freze de chanfrein.
 Pentru definitivarea pragului si a bizoului se folosesc instrumente diamantate cu granulatie fma.

Pragul inclinat.
 Prepararea bontului cu prag inclinat urmareste suprimarea coleretei metalice inestetice, dar mentine o
margine metalica cu ajutorul careia sa se previna contractia portelanului in cursul sinterizarii. Se
reproseaza acestei tehnici ca se intalnesc prea multe straturi heterogene: dinte, ciment, metal, portelan
opac si gingival, ceea ce favorizeaza acumularea de placa bacteriana.
 Prepararea pragului se face cu instrumente de mana.

Prag drept de 90°

 CMMC se confectioneaza prin diferite tehnici, care in esenta urmaresc acelasi scop: imbunatatirea
efectului estetic prin jonctiune „cap la cap" a ceramicii cu pragul gingival al bontului.
 Marginea metalica se intinde pana la prag.
 Recent s-a pus la punct o solutie hibrida, care combina rezistenta metalo-ceramicii cu estetica coroanei
din ceramica.
 Marginea coroanei este complet ceramica in treimea cervicala a zonei vestibulare, in rest este metalo-
ceramica. Se indica la restaurari unitare sau proteze fixe in edentatii unidentare in zona frontala cand linia
surasului este inalta si se vede gingia

Chanfreinul
 Indicatiile acestei terminatii se vor limita la dinti cu coroana clinica lunga si in zona furcatiilor pentru a
preveni pulpectomizarea lor.
 In faza actuala a dezvoltarii metalo-ceramicii se pare ca nu se poate renunta la colereta metalica.
 Mascarea ei subgingivala nu este intotdeauna eficienta din punct de vedere estetic si prezinta riscul
afectarii parodontiului marginal.
 Prepararea in chanfrein, la o adancime care se apropie de a pragului drept, isi gaseste aplicarea intr-o
varianta tehnica de mascare a coleretei metalice („blend gold technique").
 Aceasta metoda permite plasarea marginilor coroanei la nivelul crestei gingiei libere, avantajul biologic
asociindu-se celui estetic.
 Marginea coroanei metalice se bizoteaza. Se arde un prim strat de opac peste care se aplica un amestec de
aur, un nou strat de opac si urmeaza o noua ardere a portelanului.
 In rest fazele sunt cele obisnuite pentru CMMC.

68
Prepararea dintilor pentru coroane mixte metalo-ceramice in zona laterala
 Utilizarea CMMC permite realizarea unei restaurari estetice pe un dinte lateral in zona vizibila, atunci
cand este necesara aplicarea unei coroane de invelis. Asa cum s-a discutat, limitele obiective ale acestei
zone (observate de altii in timpul conversatiei) si limitele subiective (percepute de pacient) pot fi diferite.
 Premolarii maxilari, primii molari maxilari si primii premolari mandibulari se situeaza aproape constant
in zona vizibila. Premolarii secunzi mandibulari pot intra si ei in aceasta categorie.
 Molarii secunzi maxilari si molarii mandibulari pot necesita CMMC daca pacientul este nemultumit de
prezenta metalului pe acei dinti.
 Plasarea de rutina a CMMC pe toti premolarii si molarii este considerata o indicatie de tratament exagerata
datorita structurii dure dentare aditionale care trebuie indepartata pentru a asigura o grosime
corespunzatoare pentru metal si ceramica.
 Frecvent este si o cheltuiala in plus pentru pacient datorita costurilor mari ale laboratoarelor cat si riscului
crescut de fractura al placajelor ceramice.
 Utilizarea de rutina a suprafetelor ocluzale din ceramica a fost criticata. Acest design al restaurarilor ofera
un efect estetic maxim cand este reclamat de localizarea dintelui intr-o zona vizibila sau atunci cand
reprezinta o cerinta a pacientului.
 Pacientii care doresc suprafete ocluzale din ceramica ar trebui sa cunoasca problemele potentiale ce pot
sa apara. Realizarea suprafetelor ocluzale din ceramica necesita indepartarea unei cantitati mai mari din
structura dintelui, restaurarile finalizate ridicand anumite probleme referitoare la integritatea suprafetelor
ocluzale antagoniste.
 In practica, adeseori nu se reduce suficient din suprafata ocluzala.
 In aceasta situatie tehnicianul realizeaza „la cerere" un placaj ceramic ocluzal extrem de subtire si fragil,
care cedeaza de foarte multe ori.
 De vina este medicul care nu-si impune ferm punctul de vedere: ori reducere ocluzala suficienta, ori
suprafata ocluzala fara placaj.
 Ceramica glazurata conventionala este de aproximativ 40 de ori mai abraziva decat aurul in raport cu
structurile dentare antagoniste.
 Prepararile pentru CMMC trebuie sa fie facute avand un plan clar in ceea ce priveste extinderea placajului
cu ceramica, de vreme ce zonele ce vor fi placate necesita o reducere mai mare de structuri dure dentare
decat in cazul cand aceleasi zone se acopera doar cu metal.

Prepararea bontului
 Se face intr-o anumita succesiune a slefuirh suprafetelor coronare:
 slefuirea suprafetei ocluzale;
 slefuirea fetei vestibulare;
 slefuirea fetei proximale;
 slefuirea fetei orale;
 rotunjirea muchiilor;
 defmitivarea pragului gingival.

Instrumentar
 Instrumente diamantate cilindro-conice cu varf rotunjit (cu granulatie medie pentru reducerea volumului,
granulatie fina pentru finisare).
 Instrument diamantat efilat.
 Instrument diamantat in forma de piatra roata de moara.
 Instrument diamantat cilindro-conic cu varf plat (pentru prepararea pragului).
 Freze de finisare.
 Sonda parodontala.
 Dalta si conformator de unghiuri.

69
Tehnica de preparare a bontului
 Inainte de inceperea prepararii se poate face o cheie cu ajutorul careia se urmareste corectitudinea reducerii
suprafetelor dentare.
 Se poate realiza un index medio-sagital din silicon prin sectionarea in jumatate de-a lungul liniei mediane
vestibulo-orale a dintelui ce trebuie preparat.
 Se mai poate confectiona si un index vestibular realizat prin sectionarea siliconului de-a lungul cuspizilor
vestibulari ai dintilor.
 Cheia vestibulara astfel formata este mai departe impartita de-a lungul unei linii mediane situate intre
liniile cervicale ale dintilor si varfurile cuspizilor vestibulari.
 Se indeparteaza jumatatea ocluzala si se foloseste jumatatea gingivala drept indicator.

Slefuirea reductionala a suprafetei ocluzale

 Slefuirea reductionala se incepe cu realizarea santurilor de orientare cu un instrument diamantat cilindro-
conic cu varf rotunjit.
 In zonele ce vor fi placate cu ceramica reducerea suprafetei ocluzale va fi de 1,5-2 mm.
 Slefuirea ocluzala este realizata in continuare prin indepartarea prismelor de smalt restante intre santurile
de orientare folosind tot instrumentul diamantat cilindrico-conic cu varf rotunjit.
 Reducerea trebuie sa se realizeze dupa planuri bine definite care sa reproduca morfologia ocluzala
generala sau forma geometrica de baza a suprafetei ocluzale
 Bizoul de la nivelul cuspidului de sprijin, asigura o grosime corespunzatoare materialului de restaurare pe
pantele externe ale cuspizilor palatinali maxilari si ale cuspizilor vestibulari mandibulari.
 Adancimea santurilor de orientare realizate la acest nivel va fi de 1,5 mm daca restaurarea este metalica
si de 2 mm daca metalul va fi placat cu ceramica.
 Bizoul de pe cuspidul de sprijin este realizat apoi prin indepartarea prismelor de smalt restante intre
santurile de orientare.
 Angulatia bizoului trebuie sa aproximeze inclinatia cuspizilor opusi

Slefuirea fetei vestibulare

 Suprafata vestibulara va fi slefuita in doua planuri, urmarind si in aceasta situatie conturul natural al
dintelui.
 Acest tip de slefuire reductionala se numeste „bio functionala" si asigura convexitatea ocluzo-gingivala si
mezio-distala.
 Pentru a asigura o slefuire uniforma, se indica realizarea unor santuri de orientare dispuse in doua planuri
avand adancime de 1,2 mm in jumatatea gingivala si 1,5 mm in jumatatea ocluzala
 Intial se slefuieste portiunea ocluzala a fetei vestibulare, urmarind desfiintarea santurilor de orientare prin
reducerea structurii dentare restante intre acestea cu ajutorul instrumentelor diamantate cu varf plat.
 Zona gingivala se reduce in acelasi fel pana la distanta de 1 mm de creasta gingiei libere.
 Cu ajutorul unei freze cilindro-conice din carbid-tugsten se netezesc suprafetele si se conformeaza pragul
gingival care se prelungeste in jumatatea vestibulara a fetei proximale

Slefuirea fetelor proximale

 Se face cu instrumente diamantate efilate, subtiri, montate in piesa de turbina.
 Diametrul lor redus permite reducerea proximala fara riscul lezarii dintilor vecini.
 Instrumentul diamantat este plasat la 1-1,5 mm de suprafata proximala a dintelui adiacent si printr-o
miscare vestibulo-orala se efectueaza separarea fara a realiza o convergenta exagerata a suprafetei
preparate si fara a leza dintele vecin

70
Slefuirea fetei orale
 Slefuirea suprafetei orale se realizeaza cu ajutorul unui instrument diamantat pentru chanfrein.
 Se realizeaza o reducere adecvata atat pe peretii orali cat si in jumatatea orala a suprafetelor proximale
pentru a obtine o zona terminala distincta in chanfrein, acolo unde nu va fi o placare cu portelan.
 Zona terminala si suprafetele axiale adiacente ei sunt finisate apoi cu o freza de finisat din carbura de
tungsten pentru chanfrein

Rotunjirea muchiilor si definitivarea pragului gingival

 Constituie etapa finala a prepararii bontului.

Indicatii. Coroana mixta metalo-ceramica

 Daca este contraindicata coroana mixta integral ceramica
 Element de agregare
 Estetice

Contraindicatii. Coroana mixta metalo-ceramica

 Camera pulpara voluminoasa
 Perete vestibular intact
 Cand din punct de vedere tehnic este posibil de realizat un element de agregare mai conservator

Avantaje. Coroana mixta metalo-ceramica

 Aspect estetic superior comparativ cu restaurarile turnate metalice

Dezavantaje. Coroana mixta metalo-ceramica

 Indepartarea unei cantitati importante din structura dintelui
 Risc de lezare gingivala
 Riscul de fractura, deoarece ceramica este fragila
 Dificultatea de a obtine uneori o ocluzie exacta la ceramica glazurata
 Alegerea culorii este dificila
 Aspect estetic inferior in comparatie cu coroana integral ceramica
 Pret de cost ridicat

Prepararea pentru coroana mixta metalo-ceramica

71
Prepararea dintilor pentru coroane mixte metalo-polimerice (metalo-compozite si metalo
acrilice)
 Coroanele mixte metalo-compozite, respectiv metalo-acrilice se compun dintr-un schelet metalic, de
obicei, tumat, care asigura, rezistenta la solicitarile mecanice, suprafete de conectare pentru intermediarii
protezei fixe, retentie si protectie pentru compozit sau acrilat.
 Componentele estetice, confectionate din compozit, respectiv acrilat termopolimerizabil, placheaza
suprafetele metalice in zonele cu maxima vizibilitate, care sunt fetele vestibulare ale dintilor frontali, fetele
vestibulare la dintii laterali superiori si partial la dintii laterali inferiori.
 Caracteristicile de elasticitate, duritate, rezistenta mai scazuta la uzura mecanica etc., contraindica
folosirea compozitelor si acrilatelor pe suprafete care realizeaza stopuri ocluzale. Crearea de insule
metalice ocluzale pentru a impiedica abrazarea materialului de placare nu este o solutie realista.
 In urma uzurii compozitului, respectiv acrilatului se modifica raporturile ocluzale si pot sa apara disfunctii
mandibulare.
 Oricand este posibil, vom prefera o CMMC in dauna unei CMMP.
 In cadrul CMMP vom opta intotdeauna pentru o placare cu materiale compozite iar daca si acest placaj
este prea scump pentru pacient, vom prefera un acrilat cu polimerizare reticulata in dauna unuia cu
polimerizare liniara.

Prepararea bontului
 Principiile de preparare a bontului sunt asemanatoare cu cele expuse la CMMC.
 Critice pentru estetica si parodontiu sunt fata vestibulara si zona de colet.
 Fata vestibulara trebuie slefuita in doua planuri, „biofunctional".
 Trebuie sa se asigure un spatiu uniform de 2 mm; pentru metal 0,30-0,40 mm, pentru acrilat 1,50 mm,
respectiv compozit.
 Orice derogare de la aceasta regula va influenta negativ aspectul estetic sau integritatea pulpei.
 In prima alternativa coroana mixta va fi bombata incizal, protuziva.
 Daca la o astfel de coroana se modeleaza si o suprafata palatinala supracingulara convexa se creaza
senzatia de „bolovan" si nu de dinte.
 In zona de colet trebuie sa se asigure un prag vestibular care sa aiba o latime minima de 0,8 mm, preferabil
1-1,5 mm.
 Pragul gingival va forma cu peretele axial un unghi exprimat si va fi infundat subgingival 0,25-0,50 mm.
 Pentru obtinerea efectului estetic colereta metalica va fi mascata subgingival si in nici un caz nu va fi
acoperita cu compozit sau acrilat.
 La nivelul coleretei se creaza un prag, in metal, pe care se sprijina placajul din acrilat sau compozit,
demarcand cele doua materiale.
 Pragul vestibular se continua pe jumatatile vestibulare ale fetelor proximale.
 Trecerea de la prag in unghi drept la chanfrein se poate face mai abrupt decat la CMMC.
 Aripioara ce se formeaza, fara rol in retentie, se va orienta in planul de insertie al suprafetei vestibulare
gingivale.
 Tehnica de preparare este cea expusa la CMMC.
 La ambele se poate folosi si o alta succesiune a fazelor reductionale.
 Cu un instrument diamantat pentru chanfrein se sculpteaza un sant adanc de 1,25 mm.
 Santul se va intinde de la marginea incizala pana la creasta gingiei libere, fundul lui fiind paralel cu
conturul fetei vestibulare.
 La nivelul marginii incizale se taie o incizura cu adancime de 1,75 mm. Se slefuieste reductional initial
jumatate din suprafete, cealalta jumatate fiind folosita ca termen de comparatie pentru profunzimea
prepararii si punct de referinta pentru contur.

72
Prepararea dintilor pentru coroane de invelis metalice ceramice
 Coroanele de invelis ceramice mai sunt cunoscute in literatura de specialitate si sub numele de coroane
jacket ceramice.
 Ele nu trebuie confundate cu coroanele integral ceramice (SIC).
 Jacket-urile ceramice (arse pe folie de platina) alaturi de coroanele integral ceramice sunt cele mai reusite
restaurari protetice din punct de vedere estetic, deoarece suportul metalic care blocheaza transmiterea
luminii, a disparut.
 Culoarea si transluciditatea lor amintesc de structura naturala a dintilor.
 Tehnologia clasica de confectionare a unei coroane de invelis ceramice consta in arderea ceramicii pe
folie de platina adaptata pe un model turnat al dintelui preparat.
 Pentru imbunatatirea efectului estetic, in final se indeparta folia de platina.
 Ulterior au aparut numeroase tipuri de mase ceramice si tehnologii de confectionare incluse in ceea ce se
cunoaste sub numele de SIC
 Indicatiile si contraindicatiile, precum si particularitatile de preparare a bontului se stabilesc pe baza
urmatoarelor examene:
 Examen odontal
 Examen parodontal
 Examen ocluzal.

Examenul odontal
 Determinarea vitalitatii pulpei si a gradului de afectare coronara este primul obiectiv.
 In functie de varsta si starea pulpei se va decide pulpectomia, care la randul ei va influenta fazele clinice.
 Aprecierea intinderii leziunii coronare in suprafata si profunzime, cantitatea si calitatea tesuturilor
restante, influenteaza viitoarea stabilitate si retentie coroanei ceramice.
 In general pana la 35 de ani aproape 50% din cazuri reclama pulpectomie in scop protetic la dintii frontali.
 In situatia prezentei unei leziuni coronare extinse sau a unor obturatii mari se recomanda realizarea unor
DCR-uri.
 Precizarea etiologiei leziunii coronare are importanta pentru decelarea parafunctiilor (abraziuni, eroziuni
de colet).
 Masurarea dimensiunilor coronare in zona incizala si a coletului este necesara atat pentru indicatii cat si
pentru confonnarea pragului. Pe un dinte prea subtire nu se indica o coroana ceramica.
 Examenul radiografic ofera relatii cu privire la marimea camerei pulpare, grosimea peretilor, raportul cu
procesul lezional.
 O camera pulpara voluminoasa constituie o contraindicatie.
 Pozitia dintelui in arcada are importanta pentru aspectul estetic al viitoarei coroane.
 Examenul modelului de studiu poate oferi relatii suplimentare.
 In caz de dinti in malpozitie se incearca restaurarea preliminara cu ceara sau fateta de acrilat pentru a
aprecia viitorul efect estetic si functional.

73
Examenul parodontal
 Urmareste aceleasi obiective ca la orice tip de proteza.
 Parodontiul marginal de invelis trebuie sa fie sanatos, sa nu prezinte semne de inflamatie.
 In caz de afectiuni gingivale se instituie obligatoriu un tratament parodontal preprotetic.
 Inflamatia gingivala va influenta negativ nu numai prognosticul protezarii, ci si efectul estetic al restaurarii
 Examinarea liniei surasului are importanta pentru plasarea marginilor coroanei.
 S-a discutat influenta negativa a marginilor care patrund in santul gingival.
 Nici coroana de invelis ceramica nu constituie o exceptie.
 Desi efectul estetic este mai bun, plasarea subgingivala a coroanei nu trebuie sa devina o regula.
 In luarea deciziei intervin doi factori: vizibilitatea gingiei in timpul vorbirii si surasului si doleantele
pacientului cu privire la efectul estetic al restaurarii.
 Daca gingia nu este vizibila, si pacientul nu este prea exigent, marginile vor fi plasate supragingival.
 Examinarea contururilor gingivale este obligatorie, pentru a interveni prin gingivoplastie sau tehnici de
chirurgie muco-gingivala in caz de contururi incompatibile cu aspectul estetic.
 Examenul radiografic ofera relatii asupra starii parodontiului de sustinere, a raportului dintre jonctiunea
smalt-cement si a dispozitiei varfului septurilor osoase interdentare, forma radacinii.

Examenul ocluzal
 Este obligatoriu in pozitiile centrice si excentrice.
 O ocluzie adanca acoperita contraindica coroana de invelis ceramica, preferandu-se o CMMC.
 Examenul fotografic ofera relatii suplimentare ceramistului si este un document util pentru medic.
 De altfel exista sisteme in care ceramistul lucreaza in fata cu diapozitivul initial, de dinaintea prepararii.

Prepararea dintelui pentru o coroana de invelis ceramica

 Forma bontului are o deosebita importanta pentru toate aspectele ce le ridica o restaurare estetica din
ceramica:
 culoarea si transluciditatea depind de slefuirea reductionala uniforma
 longevitatea depinde de suportul oferit de bont, de transpunerea principiilor biomecanice in
prepararea lui
 aspectul estetic si sanatatea parodontala depind de contururi si raportul cu tesuturile moi.

Prepararea bontului
 Se face intr-o anumita succesiune a slefuirii suprafetelor coronare:
 slefuirea marginii incizale
 slefuirea fetei vestibulare
 slefuirea fetei orale
 rotunjirea muchiilor
 definitivarea pragului gingival

74
Instrumentarul necesar
 Instrumente diamantate cilidro-conice cu varf rotunjit (0,8 mm), granulatie medie si fma.
 Instrument diamantat efilat.
 Instrument diamantat cilindro-conic cu varf plat (1 mm), granulatie medie.
 Instrument diamantat de forma lenticulara sau con invers.
 Instrument diamantat in forma de minge de rugby.
 Freze de finisare.
 Piatra de moara.
 Freza de infundat prag
 Sonda parodontala.
 Dalti si conformatoare de unghiuri.

Slefuirea reductionala a marginii incizale

 Urmareste urmatoarele obiective:
 asigurarea unei grosimi adecvate a marginii incizale a coroanei, avand rol mecanic si estetic,
 asigurarea unui spatiu necesar pentru miscarile de protruzie,
 crearea unui plan inclinat palatinal la incisivii superiori si vestibular la incisivii inferiori, pentru
ca fortele ocluzale sa actioneze in unghi drept.
 Inainte de inceperea prepararii, se poate face o cheie cu ajutorul careia se poate urmari corectitudinea
reducerii suprafetelor dentare.
 Se pot verifica prin aceasta metoda mai multe tipuri de index-uri ca si la preparatiile precedente.
 Slefuirea marginii incizale (si a fetei vestibulare) se recomanda sa fie precedata de crearea unor santuri
de orientare, care usureaza toate fazele prepararii
 Astfel se plaseaza trei santuri de orientare in muchia incizala, pastrandu-le initial la o adancime de
aproximativ 1,3 mm pentru a permite o pierdere suplimentara din structura dintelui in timpul slefuirii.
 Santurile sunt orientate perpendicular pe axul lung al dintelui antagonist pentru a asigura un suport
adecvat pentru coroana de ceramica.
 Vestibular, santurile au o adancime de 0,8 mm si vor fi trasate in doua planuri pentru a asigura o
suprafata convexa bontului.
 Din marginea incizala se slefuiesc 2 mm, cu ajutorul unui instrument diamantat cilindro-conic cu varf
plat, montat in piesa de turbina.
 Se poate folosi si o piatra de moara de marime adecvata, la viteze conventionale
 Planul de slefuire are o inclinare de 45° palatinal la incisivii superiori si vestibular la incisivii inferiori.
 In caz de ocluzie cap la cap planul va fi drept.
 Bontul trebuie sa ofere maximum de suport pentru coroana.
 Daca se depaseste limita de 2 mm, bontul va fi prea scurt, si nu va oferi suficienta retentie.
 La coroanele de invelis ceramice apare un pericol suplimentar in caz de scurtare exagerata a bontului.
 In zona vestibulo-gingivala se produce o concentrare de stres care va duce la fracturarea caracteristica
„in semihma" a marginilor coroanei.
 Pentru a preveni aceste fracture, marginea incizala a bontului trebuie sa fie cat mai aproape de marginea
incizala a coroanei de invelis ceramica, in concordanta cu cerintele estetice si fortele functionale.
 In cazul coroanelor de invelis ceramice confectionate la dintii laterali, se procedeaza ca si in cazul
coroanelor de invelis turnate, implicand realizarea santurilor de orientare si incluzand utilizarea unui
bizou al cuspizilor de sprijin.
 Pe acesti dinti spatiul interocluzal va fi de 2 mm.

75
Slefuirea fetei vestibulare
 Obiective:
 prepararea pragului gingival
 derentivizarea suprafetei vestibulare
 asigurarea unei grosimi uniforme de 1 mm pentru coroana de invelis ceramica.
 Slefuirea fetei vestibulare trebuie sa se faca in doua planuri:
 un plan incizal, paralel cu conturul original al dintelui
 altul cervical, paralel cu axa de insertie propusa.
 Se asigura astfel grosime uniforma peretilor coroanei de invelis ceramice si un efect estetic mai bun, fara
a prejudicia vitalitatea dintelui.
 Se slefuieste initial jumatatea incizala a suprafetei vestibulare (pana dispar santurile de orientare) cu un
instrument diamantat cilindro-conic cu varf plat
 Prepararea se continua cu jumatatea gingivala a suprafetei vestibulare si include conformarea pragului
gingival.
 In continuare, prepararea se extinde de pe suprafata vestibulara pe suprafata vestibulo-proximala si se
termina pierdut, in jumatatea orala a suprafetei proximale.
 Marginea pragului va trebui sa urmareasca creasta gingiei libere si nu se va extinde prea mult subgingival.

Slefuirea fetei orale

 Slefuirea suprafetei palatinale supracingulare are in vedere asigurarea unui spatiu necesar pentru
confectionarea coroanei astfel incat sa aiba grosimea necesara, dar in acelasi timp sa permita ghidajul
anterior si miscarile de lateralitate.
 Pentru slefuirea reductionala se vor folosi pietre in forma de roata de moara sau un instrument diamantat
in forma de minge de rugby.
 Dupa transferarea axului de insertie din planul cervical al prepararii vestibulare pe suprafata orala, se
plaseaza un sant de orientare in mijlocul peretelui cingulumului.
 Se slefuieste suprafata orala subcingulara si se perepara pragul gingival.
 Acesta se continua pe jumatatea orala a fetei proximale pana la unirea cu pragul vestibular
 Pragul va trebui sa urmareasca creasta gingiei libere si nu se va extinde subgingival.
 Astfel fata palatinala subcingulara se prepara la un unghi de convergenta de 6-10° cu jumatatea gingivala
a fetei vestibulare.
 Aceasta suprafata axiala reprezinta o zona aditionala de retentie si stabilitate a coroanei.

Rotunjirea muchiilor dintre peretii axiali

 Se face cu instrumente diamantate cilindro-conice cu granulatie fina.
 Muchiile trebuie rotunjite, dar nu vor disparea complet.
 La coroanele ceramice orice unghi ascutit de la nivelul bontului reprezinta zone de concentrare de stres
care pot duce la fisurarea si, in fmal, la fracturarea coroanei.
 Insasi aplicarea foliei de platina pe bont este ingreunata de prezenta muchiilor ascutite.
 Se admite prezenta unui unghi ascutit doar la nivelul pragului.
 In aceeasi ordine de idei, a concentrarii de stres, trebuie evitate grosimile neuniforme ale peretilor
coroanei.

76
Definitivarea pragului gingival
 Coroana de invelis ceramica trebuie sa se sprijine pe un prag circular, care formeaza cu peretii axiali un
unghi de 90°.
 Pragul va fi paralel cu varful crestei gingiei libere.
 Latimea pragului este de 1 mm, variatiile in minus fiind legate de dimensiunile dintilor si suprafetele
dentare (0,50-0,75 proximal).
 Clasic se preconizeaza „infundarea" subgingivala a pragului.
 Daca se alege altemativa plasarii subgingivale a marginilor coroanei, pragul va trebui sa fie la distanta de
0,5-1 mm de insertia epiteliala.
 Este foarte important acest criteriu de apreciere la tineri, cu santul gingival foarte redus, la care insertia
epiteliala este pe smalt.
 La varsta adulta, cand insertia epiteliala este pe cement, pragul va putea fi infundat cu 0,5-1 mm, dar sa
nu depaseasca jumatatea distantei dintre creasta gingiei libere si fundul sulcusului.
 Pentru conformarea pragului foarte utile sunt frezele de infundat prag, la care peretii axiali sunt inactivi.
 Finisarea marginilor de smalt de la nivelul pragului se face cu instrumente de mana (dalti, bizotatoare).
 Pentru a nu leza peretii gingivali se recomanda ca infundarea pragului sa se faca dupa o prealabila largire
a santului gingival.
 Localizarea pragului este dictata de considerente estetice si parodontale.
 Cand se impune, considerentul estetic va trece pe prim plan.
 In restul situatiilor se da preferinta integritatii parodontiului
 In final, bontul, o miniatura a dintelui va prezenta urmatoarele caracteristici:
 un plan incizal in unghi de 45° in vederea intalnirii fortelor de masticatie in unghi drept
 toate suprafetele axiale usor convergente spre axul prepararii
 suprafata vestibulara convexa gingivo-incizal si mezio-distal, forma care asigura grosime uniforma
ceramicii
 suprafata palatinala (la incisivii superiori) usor concava mezio-distal si gingivo-incizal care se
extinde de la planul incizal la creasta cingulumului
 spatiul adecvat intre bont si antagonisti pentru a asigura ceramicii o grosime suficienta
 treime gingivala a fetei palatinale usor convergenta spre incizal
 prag gingival circular, care formeaza cu peretii axiali un unghi de 90°.
 . Coroana ceramica fiind indicata indeosebi pentru refacerea esteticii, alegerea culorii are o deosebita
importanta. Cele trei atribute ale culorii sunt:
 tonalitatea cromatica
 valoarea
 croma

77
Modificari ale prepararilor dintilor in cazul unor coroane de invelis ceramice realizate prin tehnici
alternative
 Diferentele de baza intre prepararile dintilor pentru coroanele de invelis ceramice realizate prin tehnici
altemative (ceramica tumata, ceramica presata) fata de cele realizate clasic prin ardere pe folie de platina,
constau in necesitatea unei reduceri mai accentuate a suprafetelor axiale (datorita necesitatii unei grosimi
mai mari a materialului din care se confectioneaza coroana) si a unui prag cu unghiuri interioare rotunjite.
 Tranzitia de la prag la peretele axial al prepararii trebuie sa semene cu un chanfrein larg.
 Conturul este stabilit simultan cu reducerea axiala.
 Fabricantii ambelor tipuri de ceramica tumata si presata indica necesitatea unei reduceri a peretelui axial
de 1,5 la 2 mm.
 Acestea sunt mai putin conservatoare pentru structura dintelui decat alte restaurari, in special cand o
margine se extinde considerabil intr-o directie apicala.
 Este posibila realizarea restaurarilor integral ceramice cu aceste tehnici pe o preparare usor mai
conservatoare ( de exemplu, reducere axiala de 1,2 la 1,5 mm) si sa se obtina totusi un rezultat estetic
acceptabil. Ultima abordare este sustinuta.

Indicatii. Coroana de invelis ceramica

 Cerinte estetice mari
 Carii proximale de dimensiuni medii/mari
 Dinti tratati endodontic si cu DCR-uri
 Distributie favorabila a solicitarilor ocluzale

Contraindicatii. Coroana de invelis ceramica

 Cand este necesara o rezistenta superioara a CMMC este mai potrivita
 Carii extinse cu o structura coronara insuficienta a dintelui pentru suport
 Dinti subtiri vestibulo-oral
 Distributie nefavorabila a solicitarilor ocluzale

Avantaje. Coroana de invelis ceramica

 Din punct de vedere estetic este de neintrecut
 Raspuns bun tisular chiar si pentru marginile sub-gingivale
 Usor mai conservatoare pentru peretele vestibular

Dezavantaje. Coroana de invelis ceramica

 Rezistenta scazuta in comparative cu CMMC
 Prepararea corecta este extreme de critica
 Printre cele mai putin conservatoare preparari
 Natura fragila a materialului
 Poate fi folosita numai ca restaurare unitare

78
Prepararea pentru coroana de invelis ceramica

79
Amprenta in protetica fixa

Scop
 O amprenta corecta trebuie sa redea cat mai fidel detaliile si dimensiunile campului protetic.
 Ea trebuie sa permita realizarea unui model corect care la randul lui sa reproduca cat mai exact fidelitatea
campului protetic. prodii

Obiective
 Obiectivele amprentei in protetica fixa sunt:
 redarea cat mai fidela a formei, detaliilor si dimensiunilor preparatiei (cu precadere limita cervicala
a acesteia)
 preluarea si redarea cu fidelitate maxima a rapoartelor preparatiei cu parodontiul marginal
 inregistrarea si redarea cat mai corecta a reliefului dintilor antagonisti
 redarea exacta a rapoartelor preparatiei cu dintii vecini
 sa ofere posibilitatea obtinerii unui model de lucru cat mai exact, pe care sa se poata realiza
macheta viitoarei proteze fixe.
 Obiectivul final al oricarei amprente este obtinerea unui model de lucru cat mai apropiat de campul
protetic.

Fidelitatea si evidentierea zonei terminale

 Prin fidelitatea amprentei se intelege exactitatea reproducerii in detaliu si dimensiune a tesuturilor dure si
moi ale campului protetic.
 In protetica fixa se impune ca detaliile de suprafata a preparatiilor dentare sa fie redate cu o precizie de
cel putin 25 µm, iar detaliile tesuturilor moi peridentare cu o exactitate de minimum 50 µm
 O exactitate mai mare (sub 20 µm) nu este oportuna, datorita diametrului granulelor din pulberile
cimenturilor de fixare.
 Relatiile dintilor preparati in cadrul arcadei trebuiesc de asemenea reproduse cu exactitate tinand cont de
mobilitatea fiziologica a dintilor vecini care in mod normal au o rezilienta parodontala de ~100 µm.
 Asadar in final piesa protetica prin ariile ei de contact trebuie sa se incadreze intr-un echilibru functional
al arcadei cu o precizie de maximum 10 µm.
 Fidelitatea unei amprente poate fi influentata de mai multi factori dintre care amintim:
 factori clinici
 modalitatea de prezentare a limitelor preparatiei (se utilizeaza inele sau fire de retractie)
 modul de aplicare al materialului de amprenta
 portamprenta
 materialul de amprenta
 metoda de amprentare
 momentul confectionarii modelului

80
Factorii clinici
 Una dintre conditiile de baza ale amprentarii in protezarea fixa este ca suprafetele de amprentat trebuie sa
fie uscate, fara urme de secretii, saliva si/sau sange.
 Esentiala este inregistrarea exacta a limitelor preparatiei, de aceea amprenta trebuie sa depaseasca
constant limitele acesteia.
 In cazul preparatiilor subgingivale, materialul de amprenta trebuie sa depaseasca limita preparatiei,
patrunzand in santul gingival.
 Sangerarile de la nivelul parodontiului marginal trebuiesc oprite inainte de amprentare.
 In cazul preparatiilor subgingivale este contraindicata amprentarea in aceeasi sedinta cu prepararea
bonturilor.
 Ea se poate face la cateva zile de la aceasta, ideal la 2-3 saptamani.
 In acest interval procesele de reparatie tisulara se finalizeaza si riscul sangerarilor este minim; eventualele
retractii gingivale secundare actului de slefuire se stabilizeaza.
 Este de dorit ca inainte de amprentare sa se efectueze o asanare parodontala corecta pe cadrane, pentru ca
reproducerea fidela a preparatiilor sa aiba loc fara placa si/sau secretii subgingivale iar pe dintii vecini sa
nu existe depozite de tartru.

Prepararea santului gingival in vederea amprentarii

 Materialele elastice de amprentare se introduc in cavitatea bucala in stare semifluida.
 Ele fiind putin compresibile nu reusesc sa indeparteze gingia libera si papila interdentara.
 Insasi elasticitatea tesuturilor moi contribuie la transformarea santului gingival intr-un spatiu virtual.
 Daca totusi materialul de amprenta reuseste sa patrunda putin in sulcus, marginile vor fi inevitabil subtiri,
friabile si cu tendinta la deformare.
 Pentru reproducerea fidela a zonei terminale a bontului se impune pregatirea santului gingival, urmarind
urmatoarele obiective:
 indepartarea temporara a tesuturilor gingivale de suprafetele dentare pentru a evidentia zona
cervicala si o parte din suprafata subiacenta. Se asigura astfel acces in plan vertical, pentru
elastomerul fluid;
 crearea unui spatiu, in plan orizontal, care sa asigure grosime suficienta marginii amprentei
evitandu-se astfel distorsionarile, conditie prealabila a acuratetei. Distantarea gingiei trebuie
mentinuta pe toata durata intaririi amprentei;
 spatiul creat pentru materialul de amprentare trebuie sa fie uscat, fara saliva, secretii sulculare sau
sange si trebuie sa se mentina uscat pe perioada intaririi intrabucale a materialului, pentru a nu
influenta negativ calitatile mecanice ale acestuia.

Portamprentele
 Portamprentele sau lingurile de amprenta sunt suporturi rigide in care se aplica materialele de amprenta
 Doar cu ajutorul lor, materialele se pot insera pe campul protetic al edentatilor.
 Portamprentele sunt confectionate din diferite materiale, fiind utilizate in aproape toate procedeele de
amprentare, de la cele mai simple la cele mai complexe. .
 Indiferent de scopul utilizarii lor, ele trebuie sa indeplineasca anumite conditii:
 sa cuprinda tot campul protetic => daca este prea scurta distal sau apical ele pot fi prelungite cu
diferite materiale (de obicei mase termoplastice sau polimeri autopolimerizabili)
 sa fie rigide, adica stabile la deformare => lingurile din materiale fotopolimerizabile se pot utiliza
imediat, cele din materiale plastice autopolimerizabile, este bine sa se foloseasca doar dupa 24 de
ore
 sa asigure o grosime cat mai uniforma materialelor de amprenta => se apreciaza ca spatiul intre
lingura si camp ar fi bine sa fie cuprins intre 3-5 mm in toate directiile, ca sa permita revenirea
elastica a materialului

81
  sa retentioneze cat mai bine materialele de amprenta prin diferite sisteme mecanice => trebuie
amintita insa si posibilitatea utilizarii unor lacuri (pelicule) adezive care permit o mai buna fixare
(aderenta) a materialelor la portamprente
 sa prezinte un maner, stopuri si puncte de reper necesare unei centrari corecte;
 sa nu limiteze miscarile functionale ale partilor moi.
 In protetica fixa se utilizeaza portamprente
 standard => confectionate pe cale industriala, din diferite materiale si la diferite marimi
 individuale => de obicei din materiale plastice care se confectioneaza pe modele obtinute pe baza
unor amprente preliminare.
 Exista portamprente pentru
 arcadele maxilare
 arcadele mandibulare
 portamprente totale => integre
 segmentare => partial edentate
 Forma portamprentelor determina grosimea materialului de amprenta.
 Cu cat materialul este in strat mai gros, cu atat el se va contracta mai mult.
 De aceea este de dorit ca materialele sa fie aplicate in strat cat mai subtire, conditie pe care o realizeaza
doar portamprentele individuale.
 Prin reducerea grosimii stratului de material de amprenta apare riscul deformarilor acestuia sub actiunea
fortelor de tractiune si presiune care apar la dezinserarea amprentei de pe camp.
 De aceea, portamprentele sunt prevazute cu retentii, iar daca acestea nu exista, se folosesc o serie de
adezivi sau benzi adezive.
 Hupfauf si Tokmann au demonstrat ca retentia materialelor de amprenta creste cu cat perimetml orificiilor
este mai mare.
 Retentiile se pot prezenta si sub forma de orificii, nervuri, fante sau santuri.
 In timpul amprentarii, precum si al indepartarii portamprentei si amprentei de pe campul protetic pot
aparea deformari ale acesteia.
 Ele sunt proportionale cu marimea portamprentei si depind de rezistenta si elasticitatea materialului din
care acestea sunt confectionate.
 Marimea fortelor care actioneaza asupra portamprentei depinde de viscozitatea si de posibilitatea de
refluare a materialelor de amprenta utilizate.
 Lingurile metalice universale se confectioneaza din otel inoxidabil, din alama cromata sau din aluminiu
placat cu rasini epoxidice.
 Lingurile din mase plastice (rasini acrilice, materiale compozite, polistiren, rasini policarbonate etc.)
prezinta un modul de elasticitate scazut.
 Comparand modulele de elasticitate ale diferitelor materiale din care se confectioneaza lingurile se obtin
urmatoarele valori: otel inox/alama/material plastic = 70/35/1.
 Deformabilitatea crescuta a lingurilor din materiale plastice are drept urmare faptul ca peretii acestora se
destind in cursul exercitarii presiunilor din timpul amprentarii si revin la dimensiunile initiale dupa
dezinserarea amprentei, determinand adeseori deformari ale amprentei.
 O importanta deosebita o are forta (presiunea) care se exercita asupra lingurii in timpul inserarii pe campul
protetic.
 Marimea fortei se modifica in cazul utilizarii unei linguri prea mari sau a unui bont dentar mic
 Important este si spatiul „S" dintre bont si lingura, spatiu necesar refluarii materialului de amprenta in
exces, ca si spatiul „S'" dintre marginile lingurii si fundurile de sac vestibulare, planseu sau palat
 Forta de presiune exercitata pe amprenta depinde si de calea parcursa de materialul refluat; fanta scade cu
cat drumul parcurs este mai rectiliniu.
 In protezarea fixa se utilizeaza un numar mare de seturi de linguri standard, ele fiind elaborate pe trei
marimi, atat pentru maxilar, cat si pentru mandibula.
 Portamprentele standard din metal suporta temperaturi de sterilizare pana la 200°C.
82
  Exista seturi prevazute cu multe orificii (perforatii) cum sunt portamprentele „Unis" (otel inoxidabil 18/8)
sau „Premier", spre deosebire de altele cu numar redus de orificii (Ehricke) care necesita utilizarea unor
adezivi.
 In sfarsit sunt portamprentele fara perforatii (RimLock), asa zisele linguri autoretentive prin constructie
(Caulk).
 Un rol important il joaca si consistenta materialului folosit. Astfel, forta exercitata in cursul amprentei
difera de la un material la altul

Portamprentele standard
 Acest gen de portamprente se confectioneaza industrial in trei marimi pentru fiecare arcada.
 Ele se confectioneaza fie din metale, fie din mase plastice.
 Exista insa si o categorie de linguri metalice care sunt placate cu lacuri de rasini epoxidice care se
coloreaza diferit pentru delimitarea marimilor.
 Culorile corespund normelor ISO putandu-se steriliza la temperaturi ce nu depasesc 160°C.
 Portamprentele standard in protetica fixa se pot utiliza pentru amprente cu alginate (de situatie, de studiu)
sau pentru amprente cu siliconi conventionali, la tehnicile in doi timpi.
 Eventuale nepotriviri ale portamprentelor standard la campul protetic se pot corecta fie cu materiale
termoplastice, fie cu materiale de consistenta chitoasa.
 Portamprentele standard, din punct de vedere al utilizarii lor in practica, se impart in doua categorii:
 unele care pot fi utilizate de mai multe ori, asadar trebuiesc sterilizate
 altele de unica folosinta, care se livreaza in ambalaje de 50 sau 100 de piese, la care se adauga 1-
2 manere metalice care se adapteaza la linguri.
 Portamprentele sterilizate se pastreaza in cutii metalice care se pot inchide etans, cele de unica folosinta
se scot din ambalajul lor, iar dupa confectionarea modelului, tehnicienii dentari le indeparteaza la deseuri.
 Portamprentele standard prezinta de cele mai multe ori sisteme de retentie si pot fi totale, pentru
amprentarea arcadelor integre, sau partiale pentru amprente segmentare.

Portamprente individuale
 Asa dupa cum le spune numele, ele se fac pentru fiecare caz in parte, fiind confectionate pe baza unei
amprente si a unui model preliminar.
 Utilizarea lor merita efortul confectionarii portamprentelor individuale, deoarece ele rezolva foarte multe
din imperfectiunile amprentelor standard.
 In primul caz materialul de amprenta este dispus in strat uniform si se contracta unifom, permitand
obtinerea unei valori de marime uniforma a impresiunilor, fara deformari.
 Cand amprenta se ia cu o lingura universala, materialul de amprenta nu are o grosime uniforma, se va
contracta diferit, cu aparitia unor deformari consecutive a elementelor campului protetic.
 Portamprentele individuale se confectioneaza in laboratorul de tehnica dentara din diferite materiale, prin
tehnologii variate.
 In general ele se confectioneaza din materiale plastice si/sau compozite.
 In istoria protezelor fixe inelul de cupru a fost multa vreme o portamprenta unidentara ideala
 Dupa Wirz (153), materialul din care se confectioneaza lingura individuala, trebuie sa-i confere acesteia
stabilitatea formei, modificari volumetrice reduse, rigiditate si rezistenta la coroziune. Portamprenta
individuala trebuie sa asigure o grosime cat mai uniforma a materialului de amprenta, precum si o adeziune
chimica de durata si calitate a acestuia.
 S-a demonstrat ca dintre toate materialele utilizate la confectionarea portamprentelor individuale (mase
termoplastice, mase termoformabile, rasini acrilice, materiale compozite etc.), doar rasinile diacrilice
compozite fotopolimerizabile intrunesc aceste conditii
 Unele din materialele des folosite sunt masele termoplastice, de tipul polistirenului si placile de baza,
fabricate dintr-un amestec de shellack cu alte rasini, ceruri naturale si sintetice. Sunt insa linguri putin

83
 rezistente, de aceea necesita armare cu diferite nervuri metalice sau ingrosari ale zonelor de maxima
solicitare.
 Alt material folosit frecvent este PMMA (auto si foarte rar termopolimerizabil).
 Acrilatii autopolimerizabili sunt preferati datorita tehnologiei mai simple de realizare a lingurilor
(Formatray®, Kerr, Karlnuke; Pekatray®, Bayer Dental, Leverkusen - Germania etc.).
 Tensiunile inteme care apar in timpul contractiei la polimerizare dispar in decurs de 24 ore. Abia atunci
lingura acrilica nu mai prezinta deformari.
 Grosimea peretilor trebuie sa fie aproximativ 4 mm, cu ingrosari in zonele de solicitare maxima.
 Sunt preferati polimerii din acrilat de metil (etil).
 Pulberea este de obicei plastifiata cu acid stearic sau cu adaosuri de umpluturi similare pentru a mari
omogenitatea si plasticitatea pastei.
 Alte materiale utilizate in elaborarea portamprentelor individuale sunt poliesterii si copoliesterii. in
protetica fixa portamprentele in general (deci si cele confectionate din acrilate, de obicei
autopolimerizabile), trebuie sa fie prevazute cu trei stopuri pozitionate pe suprafetele ocluzale ale dintilor.
 Pentru a fi manevrata cu usurinta portamprenta va avea un maner central si doua aripioare sau butoni
laterali.
 Fata intema a portamprentei individuale Se pensuleaza cu un adeziv inainte cu cel putm l0-l5 minute de
amprentare (in functie de recomandarile producatorului).
 De data mai recenta sunt diferite materiale compozite fotopolimerizabile a caror tehnologie permite
tehnicianului o modelare corecta, fara sa fie presat de timp ca si in cazul materialelor a caror polimerizare
se realizeaza prin initiatori chimici.
 In timp ce portamprentele din materiale termoplastice necesita de obicei, pentru plastifiere o sursa de
caldura (bec bunsen sau apa calda, de exemplu SIMP-TRAY, Hager si Werken) portamprentele din RA
sau RDC se confectioneaza dintr-o pasta care rezulta din amestecarea unei pulberi cu un lichid sau sunt
gata fabricate sub forma de placi; pasta se modeleaza in stare plastica, lingura mentinandu-se in contact
cu modelul pana la definitivarea reactiei de polimerizare, cand dispare starea de plasticitate.
 Un astfel de material este SPECTRA TRAY, un produs fotopolimerizabil reticulat, incarcat atat cu macro-
cat si cu microumplutura.
 Fiecare cutie are 50 de placi pentru maxilarul superior si 50 pentru mandibula, de aproximativ 20 g fiecare,
protejate de surse de lumina intr-un ambalaj special.
 Aceste materiale necesita pentru fotopolimerizare instalatii speciale de tipul: Triad 11 (Dentsply), Woelm
Pharma (Wilde Dental), Spectramat (Ivoclar), Wil-0-Lux F (Wilde Dental). Timpul necesar polimerizarii
este de aproximativ 3-5 minute.
 Portamprentele din materiale fotopolimerizabile pot fi utilizate imediat dupa finalizarea polimerizarii.
 Ulterior prelucrarea lor este mai optima decat a celor polimerizate la rece si nu contin monomer rezidual.
 De obicei stratul superficial a carui polimerizare este inhibata de oxigen se indeparteaza cu diferite
mijloace ce contin alcool.
 Dublarea timpului de polimerizare in cuptoare specifice cu sursa de lumina de halogen actioneaza pozitiv
asupra proprietatilor fizice ale lingurii individuale din materiale compozite fotopolimerizabile.
 De remarcat este rigiditatea mare, fara influentarea in mod negativ a rezistentei la incovoiere a
materialului.
 De asemenea, duritatea de suprafata a materialului este crescuta, conferind lingurii individuale stabilitatea
formei, in diferite conditii de solicitare.
 Realizarea unei linguri individuale din RDC fotopolimerizabile este simpla si nu ridica probleme
deosebite.
 Avantajele multiple pe care le ofera lingurile individuale din RDC fotopolimerizabile compenseaza costul
materialului.
 Inainte de confectionarea lingurii individuale, zonele retentive de pe modelul de situatie trebuie eliminate.
 In acest scop se utilizeaza ceara.
 In final se adapteaza o placa de ceara cu o grosime de 2 mm pe toata arcada.
84
  Pentru a obtine un sprijin al portamprentei, ea nu se sprijina direct pe mucoasa.
 Al treilea punct de sprijin se poate alege in zona palatului dur la maxilarul superior sau la arcada
mandibulara in zona marginilor incizale a frontalilor.
 Datorita acestor stopuri in timpul amprentarii se obtine un spatiu uniform necesar si in protetica fixa.
 Deretentivizarea se face pana la fundurile de sac pentru ca lingura sa fie corect distantata.
 Peste materialul de deretentivizare se adapteaza un strat de material fotopolimerizabil pentru lingura (de
exemplu Palatray, Kulzer, D-Weinheim).
 In zonele expuse (margini incizale, suprafete ocluzale) materialul sa nu fie prea subtire ca sa pericliteze
stabilitatea lingurii.
 La materialele fotopolimerizabile dispunem de suficient timp pentru adaptarea si extensia lingurii.
 O adaptare atenta micsoreaza timpul de prelucrare dupa priza.
 Cu resturile taiate din marginile portamprentei se confectioneaza un maner, care se adapteaza la corpul
acesteia. Trebuie sa fim atenti la suprafata de unire a manerului cu corpul, care trebuie sa fie rezistenta.
 Prelucrarea lingurii se realizeaza dupa indicatiile producatorului si dureaza in functie de materialul
fotopolimerizabil intre 5 si 15 minute.
 Polimerizarea se realizeaza initial pe model, pe suprafata extema si ulterior se indeparteaza de pe model
si se polimerizeaza dinspre interior.
 Lingura se prelucreaza cu instrumentar rotativ (freze si pietre), apoi cu hartie abraziva. Marginile trebuie
sa fie rotunjite si netede. Unul din materialele consacrate este Individo Lux (Voco), aromatizat cu esenta
de menta.
 In ultimele doua decenii s-a raspandit procedeul de termoformare. Rapid si eficient, poate fi utilizat in
cabinetul stomatologic, scurtcircuitand laboratorul de tehnica dentara.
 Necesita o aparatura specifica de tipul ERKOFORM-D sau ERKOPRESS ca si o serie de placi (de diferite
grosimi) cu o morfologie adecvata situatiei clinice, produse in Europa atat de firma ERKODENT, cat si
de alte firme specializate.
 O alta noutate in domeniu sunt granulele „Hyohoplastic" (Odontos), care introduse in apa calda se
plastifiaza, pasta se modeleaza pe modelul preliminar si se intareste la temperatura camerei.
 Un material precis de realizare a portamprentei individuale (de ex: RDC fotopolimerizabile) nu poate
asigura singur succesul unei amprente cu elastomer, fara sa existe conditii mecanice si/sau chimice de
adeziune pe timp indelungat a materialului de amprenta la lingura. ,
 Elastomerii de sinteza se contracta dupa indepartarea din cavitatea bucala. Aceasta contractie este
conditionata de coeficientul de expansiune termica si de contractia la polimerizare.
 Contractia liniara totala este de aproximativ 0,85% la polisulfuri si de 0,2% la siliconi cu reactie de aditie.
 Daca materialul de amprenta este aderent la lingura, modelul turnat va fi usor mai mare, comparativ cu
coeficientul de contractie al materialului de amprenta.
 Daca materialul de amprenta se desprinde din lingura, modelul tumat va fi mai mic decat originalul si va
duce la realizarea unei restaurari incorecte.
 Cele mai importante mecanisme de retentie si adeziune sunt perforatiile realizate in portamprenta
individuala, in functie de vascozitatea materialului de amprenta si pastele sau lacurile adezive, specifice
fiecarei grupe de material.

Portamprentele speciale
 Clinica protezelor fixe necesita adeseori realizarea unor amprente care se iau in situatii sau conditii
deosebite sau cu materiale care necesita conditii speciale.

85
Lingurile pentru amprentarile segmentare in ocluzie
 Sunt confectionate din sarma si/sau lame (cadrane) metalice sau plastice care circumscriu o hemiarcada,
fiind deschise spre spatiul retromolar.
 Intre cele doua lame (vestibulara si orala), de obicei exista sau nu un material textil sub forma de plasa
foarte fina (asemanator tifonului), materialele de amprenta depunandu-se deasupra si dedesubtul acestei
plase (Premier Triple Tray).
 Exista unele sisteme si tipuri de astfel de linguri ca: Bimax, Nicrominax, Duo Trays „Svedia" etc.

Linguri cu sistem de racire

 Performantele obtinute, cu precadere in protetica fixa, de catre amprentele cu hidrocoloizi reversibili, ca
si pretul lor de cost mult mai redus a dus la extinderea acestor materiale in practica.
 Utilizarea lor insa este conditionata de un gen aparte de portamprente prevazute cu un sistem de racire.
 Ele sunt confectionate din metal fiind prevazute cu un circuit de apa la temperatura de 18-20°C
 Portamprentele prevazute cu sistem de racire sunt strabatute de o retea de canale prin care apa circula si
care se termina prin doua extremitati (stuturi), ce joaca uneori si rolul de maner.
 La acest nivel portamprenta se racordeaza la circuitul de apa care ajunge printr-un tub din material plastic,
ce se racordeaza la un stut, strabate reteaua de canale, fiind evacuata prin celalalt.
 Una dintre cele mai cunoscute in Europa este aceea de tipul Van R.
 Portamprentele cu sistem de racire pot sau nu pot fi prevazute cu sisteme de retentii.
 Cele fara sisteme de retentii necesita prezenta unor pastile autocolante. Este necesara si in acest caz
prezenta a trei stopuri (din diferite materiale; de obicei polimerice).
 Tehnologia amprentelor luate exclusiv cu hidrocoloizi reversibili a pierdut teren, in ultimii ani fiind
preferata asa-zisa amprenta cu hidroalginate (primul timp apartine alginatelor, iar al doilea unui
hidrocoloid reversibil).
 Rebecq si Girot sustin chiar ca rezultatele obtinute cu amprentele hidroalginice sunt comparabile cu cele
obtinute exclusiv cu hidrocoloizi reversibili.
 In situatia amprentelor hidroalginice portamprentele cu racire nu mai sunt necesare.
 Apare insa necesitatea prezentei unui vibro-malaxor pentru alginate, hidrocolidul fluid injectandu-se pe
suprafata campului protetic.

Modalitati de prezentare si depunere a materialelor de amprenta pe campul protetic si/sau in

portamprente
 Odata cu diversificarea materialelor elastice de amprentare, au aparut sisteme noi de prezentare,
omogenizare si depunere a acestora pe campul protetic si/sau in linguri, cu intentia producatorilor de
a creste exactitatea dozarii componentelor (baza si acceleratori) si de a usura munca echipei.
 Daca pana nu demult practicienii obtineau materialul de amprenta amestecand pe un bloc de hartie
sau placa, doua paste (baza si accelerator) sau o pasta si un lichid, la ora actuala exista si se extind
numeroase alte variante de dozare, omogenizare si depunere:
 Dozarea si omogenizarea componentelor in boluri de cauciuc si/sau pe blocuri de hartie,
depunerea materialului de amprenta rezultat putandu-se efectua:
 direct, intr-o portamprenta, de exemplu alginatele (utilizate pentru amprentari
preliminare sau a arcadelor antagoniste) si
 prin intermediul unei seringi (de obicei materialele cu vascozitate redusa -Light
bodied), a caror continut se exprima in santurile gingivale si pe preparatii. Seringile de
injectare a materialelor de amprenta prezinta (in loc de ace) conuri (canule) din mase
plastice, detasabile, de obicei de unica folosinta. Acestea se pot incarca cu materialul
de amprenta fie prin aspirarea lui, fie prin depunerea materialului cu ajutorul spatulei
sau a unui con de hartie. In ultimii ani, dupa lansarea pistoalelor, seringile mai pot fi
umplute si cu ajutorul acestora, anterograd, inainte de adaptarea conului (varfului).

86
  Dozarea componentelor in cartuse unite si omogenizarea lor in pistoale pentru amprentare.
Pistoalele de amprentare sunt dispozitive mecanice complexe care se livreaza de catre firme
specializate
 Predozarea industriala si omogenizarea mecanica. De mai multi ani o serie de materiale de
amprenta (cu precadere hidrocoloizii si polieterii) se pot omogeniza si in capsule fixate in
suporturi adecvate ale unor vibromalaxoare (alginatele) sau se pot prepara in vacuum
malaxoare. Aceasta ultima varianta permite obtinerea unui material omogen si fara incluziuni
de aer. Mai recent si polieterii (Impregum, Permadyne, Penta H, Penta L etc.) beneficiaza de
o malaxare (mixare) automata (Pentamix Mixing, Unit - ESPE America). Acest dispozitiv
permite obtinerea unui material de amprenta omogen in cateva secunde, material care poate fi
incarcat ulterior fie in seringa, fie in lingura
Pentamix
 Prototipul acestui aparat, aparut in mai 1993 a fost testat de un colectiv de autori condusi de catre
Pospiech P, din departamentul de Protetica Dentara al profesorului Gernet W. (Munchen).
 Pentamix are un dispozitiv in care se amplaseaza cele doua cartuse (cartridge system) cu baza (mare)
si catalizator (mic).
 Aparatul prezinta un orificiu prevazut cu un stut prin care, la actionarea butonului de comanda, cele
doua componente dozate si amestecate sunt incarcate in portamprente sau seringi.
 Pentamix omogenizeaza si dozeaza trei categorii de polieteri: cu viscozitate crescuta (heavy body),
cu viscozitate medie (regular) si cu viscozitate redusa (light body) si reduce pierderile de pana la 20%
(fig. 15.11.).
 Aparatul poate umple o lingura Rim Lock nr. 13 in aproximativ 60 secunde.
 Unul din telurile cele mai importante ale tehnicilor actuale de amprentare este prevenirea aparitiei
incluziunilor de aer, care se poate combate eficient la unele materiale de amprenta prin vibro-spatulare
in vid.
 In general, luarea unei amprente presupune pe langa o dotare minima pentru fiecare procedeu si
existenta unui ajutor care sa cunoasca produsele si ale carui gesturi sa fie sincronizate cu cele ale
medicului.

Materiale de amprenta utilizate in protetica fixa

 In protetica in general si in cea fixa in special, obtinerea unei amprente traditionale chimico-manuale
perfecte este si in prezent un obiectiv indepartat.
 Complexitatea tehnologiei majoritatii restaurarilor protetice fixe presupune realizarea lor prin metoda
indirecta, in cursul careia piesa protetica se confectioneaza in afara cavitatii bucale (in laboratorul de
tehnica dentara) fiind repozitionata succesiv de mai multe ori pe model si pe campul protetic, pana la
fixarea ei pe preparatii.
 De asemenea, reamintim ca in protetica fixa pe baza amprentelor preliminare si finale se realizeaza modele
de studiu, documentare, de lucru si duplicat si ca intre materialele utilizate in cursul acestor tehnologii
trebuie sa existe o compatibilitate perfecta.
 Conditiile esentiale pe care trebuie sa le indeplineasca un material de amprenta in protezarea fixa sunt:
 Plasticitatea
 Fidelitatea
 Elasticitatea
 Rezistenta mecanica buna
 Stabilitatea dimensionala
 Timpul de priza corespunzator
 Compatibilitatea cu materialele din care se confectioneaza modelele
 Pe langa acestea exista si o serie de conditii secundare pe care materialele de amprenta este de dorit sa le
indeplineasca.
87
 De-a lungul anilor, au fost efectuate mai multe clasificari ale materialelor de amprenta (Falk 1948, J.
Poggioli 1959, L. leremia 1981, R. Nussbaum 1986)
 D. Munteanu si D. Bratu (1993) recunoaste patm grupe de materiale:
 Rigide si semirigide ireversibile (gipsuri, polimeri acrilici, paste ZOE);
 Rigide reversibile (termoplastice) =>compounduri Stents, gutaperca, cemri, materiale bucoplastice
 Elastice reversibile (hidrocoloizi agar-agar)
 Elastice ireversibile (hidrocoloizi ireversibili: alginate, elastomeri de sinteza: polisulfuri, siliconi,
polieteri, poliuretano-dimetilmetacrilati).
 In 1992 Combe simplifica mult lucrurile si imparte materialele de amprenta in:
 elastice (hidrocoloizi si elastomeri)
 rigide.
 In protetica fixa, gipsurile, cerurile si compoundurile Stents ca materiale de amprenta apartin de domeniul
trecutului, fiind contemporane cu utilizarea inelelor de cupru.
 La ora actuala, in acest domeniu se folosesc, cu precadere, doar materialele de amprenta elastice din
grupele C si D.
 Practicianului care efectueaza o restaurare protetica complexa, obtinerea unei amprente exacte ii solicita
un anumit efort si timp.
 Orice esec in amprentare, care trebuie reluata, conduce la cheltuieli materiale suplimentare.
 Alegerea unui tip de material sau al altuia se poate face tinand cont de anumite criterii dintre care amintim:
 timpul de pastrare al amprentei pana la realizarea modelului
 necesitatea realizarii succesive a mai multor modele exacte dupa aceeasi amprenta
 manipulare facila adaptata la cazul clinic
 toleranta la umiditate, umectabilitatea si caracteristicile reologice influenteaza abilitatea
materialului de a inregistra exact detaliile campului protetic
 pretul de cost (in anumite situatii).
 La modul general se poate spune ca toate materialele de amprenta sunt bune daca se folosesc la indicatii
corecte si se respecta instructiunile fabricantului.
 Totusi, la ora actuala, elastomerii sunt socotiti drept materiale de electie in protezarea fixa.
 Dintre acestia siliconii cu reactie de aditie (polivinil siloxanii) si polieterii sunt preferati de cele mai multe
ori.

Hidrocoloizii reversibili
 Desi nu sunt elastomeri, hidrocoloizii reversibili sunt si ei utilizati frecvent, datorita proprietatilor lor
hidrofile si umectabilitatii reduse.
 Aceste materiale, relativ inextensibile au o rezistenta slaba la deformare si necesita tumarea imediata a
modelului. Mai mult, cu un hidrocoloid reversibil nu se pot obtine mai multe modele exacte.

Polisulfurile
 PoIisulfurile (primii elastomeri de sinteza), pe baza de mercaptani sunt materiale mai rar folosite datorita
mirosului lor neplacut, precum si a manipularii lor mai dificile. Amprentele luate cu polisulfuri sunt
exacte, dar nu depasesc pe cele cu elastomerii modemi.
 Dezavantajele polisulfurilor (tiocauciucuri) au determinat aparitia elastomerilor siliconici
(organosiloxani). Ei sunt obtinuti fie prin reactii de policondensare, fie prin reactii de poliaditie. Acestia
din urma sunt cele mai populare materiale de amprenta in protetica fixa.

88
Siliconii cu reactie de aditie
 Siliconii cu reactie de aditie sunt elaborati in diferite vascozitati, putand fi utilizati in mai multe tehnici.
Ei sunt extrem de exacti si prezinta o rezistenta la deformare adecvata, stabilitate dimensionala foarte buna
(0,05% in 24h), gust si miros neutral.
 Dezavantajele lor includ faptul ca sunt hidrofobi si prezinta unele susceptibilitati la o polimerizare
inadecvata, ca rezultat al contaminarii latexului. Mai mult, s-a constatat ca metilmetacrilatul si sulfatul
feric (agent hemostatic) inhiba reactia de priza a polivinil siloxanilor. Adaugarea unor surfactanti pentru
ameliorarea umectabilitatii a determinat aparitia polivinilsiloxanilor hidrofili.

Polisiloxanii
 Fiind unele dintre materialele de amprenta cele mai rigide, polisiloxanii cu vascozitate ridicata (putty) nu
se folosesc niciodata singuri, ci in asociere cu polivinilsiloxanii cu vascozitate redusa (wash) care prezinta
o rigiditate scazuta. Asadar, cu exceptia unor situatii clinice cu bonturi extrem de divergente, modelul de
lucru poate fi recuperat si amprenta utilizata pentru o noua tumare.

Siliconii cu reactie de condensare

 Siliconii cu reactie de condensare au scazut in popularitate datorita unei stabilitati dimensionale si a
revenirii elastice mai reduse. Modificarile volumetrice semnificative din timpul polimerizarii impune
utilizarea tehnicilor in doi timpi (putty si wash), pentru mentinerea unei valori mmime a vascozitatii
scazute a acestor materiale.
 Siliconii cu reactie de condensare nu ofera avantaje fata de polivinilsiloxani, utilizarea lor in prezent
datorandu-se unui pret de cost mai redus.

Polieterii
 Polieterii (ESPE, Nomstown, PA) datorita naturii lor hidrofile si a umectabilitatii lor scazute absorb apa.
Dupa ce amprenta se scoate din cavitatea bucala, se indica spalarea si uscarea ei, apoi pastrarea la adapost
de umezeala1.
 Amprentele cu polieteri realizeaza o exactitate si stabilitate dimensionala buna; aceste materiale au o
rezistenta crescuta la deformare si o revenire elastica optima.
 Deoarece prezinta un grad crescut de rigiditate, necesita un efort mai mare la dezinserarea amprentei de
pe camp.
 Polieterii au un gust destul de neplacut.
 Fiind elaborati in consistente diferite ei pot fi utilizati atat in tehnici de unul sau doi timpi.
 Ca o noutate a ultimului deceniu mentionam vibromalaxarea in vid a multor materiale de amprentare.
 Astfel, un polieter cu vascozitate mare (Permadyne PentaH Tray, ESPE, Nomstown, PA) si un polieter
(light-bodied) in seringa (Permadyne Garant, ESPE, Nomstown, PA) pot fi utilizati intr-o amprentare intr-
un singur timp, cu sistemul de malaxare (Pentamix, ESPE, Nomstown, PA) care asigura o malaxare fara
incluziuni de aer; mai mult polieterul cu vascozitate crescuta prezinta proprietati reologice superioare.

89
Momentul turnarii modelului
 In protetica fixa nu este de ajuns sa obtii o amprenta exacta. Este foarte important momentul turnarii
modelului.
 La ora actuala aceasta etapa se poate executa atat in laboratorul de tehnica dentara, dar si in cabinet.
 Alegerea momentului tumarii modelului depinde in mare masura si de proprietatile materialului de
amprenta (amprentele cu hidrocoloizi trebuie turnate imediat), dar si de efectul conditiilor de transport
asupra pastrarii acuratetei amprentei finale.
 Corso si colab. au demonstrat ca pastrarea unei amprente de polivinilsiloxani si/sau de polieteri la o
temperatura de 4-40 °C nu afecteaza acuratetea modelului de lucru.
 Este usor de imaginat ca temperatura in timpul transportului (cu masina sau cu avionul - ceea ce astazi
este un fapt curent) poate depasi aceste limite.
 Purk si colab. au studiat efectul pastrarii amprentelor in intervalul de temperatura -10 °C - 66 °C si au
observat deformari semnificative ca urmare a pastrarii indelungate a amprentelor la 66 °C.
 Coeficientul de expansiune termica a elastomerilor de sinteza difera de la o categorie de materiale la alta,
conform schemei: polieter > silicon > polisulfide.

Materiale rigide
 In protetica fixa materialele de amprenta rigide sunt folosite tot mai rar.
 Materialele rigide de amprentare pot fi clasificate astfel:
 rigide si semirigide ireversibile - gipsuri si polimeri acrilici
 rigide reversibile (termoplastice) - compounduri Stents si ceruri

Gipsurile
 Gipsurile de amprenta (clasa 1 - DIN 13911) sunt utilizate foarte rar in protetica fixa (uneori facultativ in
cadrul unor tehnici de supraamprentare).
 Gipsul de amprenta este constituit din 90% gips tip alabastru (Dental Plaster) si se obtine prin tehnica de
ardere uscata, fiind un semihidrat de sulfat de calciu (CaS04•l/2H20) si 10% alte substante: coloranti,
acceleratori de priza, substante aromatizante, umpluturi (4,5% creta, talc), 1% borax (reduce expansiunea
de priza) precum si inhibitori de priza.
 Gipsul de amprenta se prepara pomind de la gipsul natural, prin deshidratare in aer liber.
 Reactia este reversibila si rehidratarea sa duce la aparitia fenomenului de priza.
 Acest material este ieftin, lipsit de toxicitate, prezinta o fidelitate mare, are o expansiune de priza de 0,1-
0,3% si un timp de priza convenabil (3-5 minute).
 Normele pe care trebuie sa le indeplineasca un gips destinat amprentarii sunt cuprinse in specificatiile
DIN 13911 si ISO (ISO Standard, Dental Gypsum products).
 Gipsurile de amprenta sunt comercializate intr-o gama variata de preparate (gips de Paris, Impression
Plaster, Snow White - KERR BUCCOFIX, G.77 ONDOCIA etc.) si trebuie deosebite de varietatile de
gips destinate confectionarii modelelor
 Dezinfectia amprentelor din gips se poate face timp de o ora cu solutii utilizate la dezinfectia elastomerilor
de sinteza. Izolarea amprentei se face cu solutii alcoolice de lacuri si ceurri, solutii eterice de colofoniu
etc.

Tehnica de lucru
 In cabinet, gipsul de amprenta se prepara intr-un bol de cauciuc in care pulberea de gips se amesteca cu
apa (50 g). Amestecarea se poate face prin doua procedee:
 amestecul predozat a 100 g pulbere de gips si 50 g apa timp de un minut
 procedeul saturatiei progresive tera spatulare: 100 g pulbere se incorporeaza lent in 45 cm3 apa
pusa intr-un bol uscat. Conul de pulbere trebuie sa depaseasca nivelul apei. Procedeul permite o
manipulare mai de durata a amestecului, priza accelerandu-se prin spatulare, prin adaosuri
suplimentare de pulbere si prin ridicarea temperaturii.
90
Dezavantaje
 manipulare greoaie;
 volum mare de material in cavitatea bucala a pacientului;
 indepartare dificila de pe campurile protetice retentive, urmata frecvent de fracturarea amprentei;
 numeroasele fragmente care pot rezulta in urma indepartarii din cavitatea bucala, pot fi
repozitionate defectuos;
 aparitia in timp a fenomenului de imbatranire a materialului.

Proprietati comparative ale gipsurilor dentare

Rasinile acrilice
 Rasinile acrilice autopolimerizabile se folosesc ca materiale de amprenta in protezarea fixa doar in cadrul
metodelor directe (machetarea viitoarelor proteze unidentare: incrustatii, capacele coroanelor din doua
bucati, dispozitive corono-radicularre etc.).
 Polimetacrilatii de metil se prezinta in sistem bicomponent: pulbere/lichid, prin amestecul carora rezulta
o pasta din care se pot realiza amprente, care concomitent sunt si machete, simplificand astfel tehnologia
de elaborare a unor proteze unidentare.

91
Compozitie rasini acrilice
 Pulberea
 polimetacrilat de metil (sfere)
 peroxid de benzoil 0,5-2% (initiator de polimenzare)
 substante inerte (talc, gelatina) care impiedica coalescenta particulelor sferice in cursul depozitarii
 ftalat de butil 8%, cu rol de plastifiant si de diminuare a coeziunii intermoleculare
 coloranti organici sau minerali.
 Lichidul (metacrilat de metil)
 incolor, volatil si inflamabil
 are o greutate specifica de 0,950 si fierbe la 100,3 °C.
 Are un efect necrotic asupra terminatiilor nervoase si o tendinta la polimerizare spontana la lumina
si caldura.
 De aceea i se adauga un antioxidant cu rol de nhibitor al polimerizarii (0,006% hidrochinona sau
0,003-0,1% pirogalol).
 contine o amina tertiara cu rol de activare a polimerizarii.

Indicatii
 Amprentele-macheta din rasini acrilice se utilizeaza in tehnologia incrustatiilor (cu sau fara pivot), a
coroanelor partiale, DCR-urilor sau cu totul exceptional pentru capacele coroanelor din loua bucati
(valoare istorica).
 Tehnicile sunt cronofage.
 Avantajul lor major este ca rasina odata polimerizata devine dura, iar amprenta-macheta poate fi retusata.

Dezavantaje
 Coeficient ridicat de contractie la polimerizare, care se insoteste de o reactie exoterma.
 Monomerul rezidual poate provoca aparitia unor leziuni alergice la nivelul tesuturilor moi.

Compoundurile Stent's
 Compoundurile preconizate de catre Charles Stent (1857) sunt mase termoplastice care se plastifiaza intre
50-57 °C, fara a suferi modificari a structurii lor chimice (atata timp cat incalzirea lor se face in limitele
si conditiile prescrise de producator).
 Ele devin solide la temperatura cavitatii bucale.
 Pe langa Stent si-au adus contributia la dezvoltarea acestor materiale si altii, printre care: fratii Greene,
Supple si Fripp (care le-au perfectionat).

92
Compozitie
 In compozitia compoundurilor Stent's intra, de obicei, o rasina termoplastica naturala sau artificiala, un
plastifiant, materiale inerte si coloranti.
 La ora actuala, in formula compoundurilor Stent's intra trei tipuri de materiale:
 Materiale plastice (% masa):
 copal - 28
 rasina de Sandarak - 6
 In locul celor doua materiale in unele formule se pot regasi: selac, mastic, colofoniu, sini
sintetice.
 Materiale elastice si de fluidificare (% masa):
 ceara de Camauba - 4
 stearina – 2
 In locul celor doua materiale, in alte formule se pot identifica: cauciuc primar
(nevulcanizat), gutaperca, stirol, parafina, ozocherita, ceara de Japonia, acid oleic,
trifenilfosfat.
 Umpluturi si coloranti (% masa):
 talc -59
 coloranti -1
 Materialele plastice reprezinta componenta principala. Ele joaca rolul de lianti, conferind compoundurilor
proprietati termoplastice.
 Materialele elastice reduc friabilitatea si duritatea rasinilor, coboara temperatura de plastifiere la 60 °C,
creeaza posibilitatea manipularii materialului la 50-45 °C si asigura revenirea materialului in starea rigida
la temperatura de 37 °C.
 Talcul, pe langa rolul de umplutura, reduce adezivitatea materialului.
 Proprietatile compoundurilor Stent's sunt normate astfel:
 in SUA prin ADA Nr. 3
 in Australia prin AS nr. 6
 Marea Britaiiie prin BS nr. 3886
 Dupa Nally, materialele termoplastice trebuie sa aiba urmatoarele calitati:
 sa se plastifieze la 60-70 °C
 sa nu fie lipicioase
 sa se intareasca dupa doua minute.
 La temperatura de 45 °C, fluajul lor trebuie sa fie mai mare sau egal cu 85%, la 40 °C sa nu fie mai mic
de 20%, iar la 37 °C sa nu depaseasca 5%.

93
Tehnica de lucru
 Placile, ca si unele batoane, se plastifiaza in bai sau instalatii speciale cu apa la 70 °C dupa care masa
termoplastica se introduce in inel sau in lingura.
 Inelul sau lingura incarcata se trece o data printr-o flacara pentru ca materialul sa devina lucios, iar apoi
se insera pe campul protetic.
 Aceste materiale nu se plastifiaza in flacara.
 Temperatura masei in cursul amprentarii trebuie sa fie in jur de 50 °C.
 Valorile termice inferioare nu asigura amprentari corespunzatoare, iar cele superioare pot provoca arsuri.
 O serie de compounduri se pot plastifia (cu atentie) si la flacara (in special batoanele Kerr), dar temperatura
sa nu depaseasca 70 °C.
 In cursul utilizarii compoundurilor, devine necesara vaselinarea degetelor operatorului pentru a evita
aderenta materialului cald la tegumente, cu aparitia consecutiva a unor arsuri.
 Reutilizarea compoundurilor este o operatiune contraindicata datorita imposibilitatilor sterilizarii acestor
materiale, precum si a posibilitatii de alterare termica a amestecului cu efecte negative asupra calitatii
amprentei.

Conservare
 Compoundurile Stent's se pot conserva timp indelungat la temperatura mediului ambiant, fara sa-si
modifice proprietatile fizico-mecanice.

Prezentare
 Compoundurile Stent's se prezinta sub forma de placi sau batoane care se pot plastifia la diferite
temperaturi (in functie de indicatii).
 Sunt ambalate in cutii cu 10, 20 sau mai multe placi si 20-50 batoane.

Indicatii
 foarte rar in tehnicile de amprentare cu inele de cupru, in care au fost partial eliminate de catre siliconi;
 uneori in amprentarea supraecuatoriala a arcadelor antagoniste; .
 in tehnicile de amprentare rigid-elastice (in prezent folosite episodic) unde masele termoplastice trebuie
sa aiba un fluaj sub 2% la 30 °C si de 75% la 45 °C.

Produse comerciale
 Dintre produsele cele mai cunoscute amintim: Kerr (KERR), Stents (DE TREY), Xantigen (BAYER),
Harvard (RICHTER&HOFFMAN), Exact compound (SS WHITE), Ceroform si Stent's (SPOFA
DENTAL).

Cerurile
 Dupa o perioada de glorie ca materiale de amprenta, cerurile dentare au pierdut teren in acest domeniu.
 La ora actuala, ca materiale de amprenta in protetica fixa, cemrile se folosesc in doua ippostaze:
 ca material unic (tehnici integrale) in cadrul metodelor directe: amprentarea canalelor radiculare,
a cavitatilor pentru incrustatii
 ca material complementar de amprentare (cum ar fi, de exemplu, ,Manschettenwachs" utilizata
complementar la amprentele in inel de cupru, la individualizarea unor portamprente) sau pentru
inregistrarea ocluziei.

Prezentare
 Ceara de amprenta se prezinta sub forma de batoane sau conuri care se ambaleaza in cutii, de obicei doua
sau trei randuri separate, intre ele cu hartie.

94
Compozitie
 Exista materiale de amprenta in compozitia carora intra aproape exclusiv ceara (parafina, ceara de albine,
ceara de Carnauba etc.).
 Parafina, ozocherita si colofoniul se adauga pentru resterea consistentei amestecurilor, iar ceara de
Carnauba pentru ridicarea intervalului de plastifiere (in jurul valorii de 80 °C).
 Aceste materiale se folosesc in tehnicile integrale de amprentare cu ceruri.
 Ceara este insa si un component de baza ale altor materiale de amprenta, cum ar fi diferite compounduri
sau materialele bucoplastice.
 Cunoscuta ceara inlay are in compozitia sa 40% parafina, 35% ceara Carnauba, 25% ceara alba pura si un
colorant (de obicei albastru de metilen).

Conditii
 la temperatura cavitatii bucale sa fie rigida si casanta, astfel incat sa nu se deformeze straturi subtiri, ci sa
se fractureze, indicand astfel incorectitudinea preparatiilor.
 sa arda fara reziduri - conditie importanta pentru situatiile cand amprenta este concomitent si macheta
 sa poata fi modelata cu instrumente metalice ascutite fara a suferi deformari la stanta
 in cursul variatiilor termice impuse de manipulare sa prezinte modificari neglijabile de 1µm
 in ceea ce priveste plasticitatea si fluajul, intre 56 si 40 °C sa prezinte un stadiu plastic tanzitoriu, la 56 °C
sa inceapa sa se solidifice iar la 40 °C sa fie dura.
 Inca din 1961, ADA a formulat specificatia nr. 4 pentru ceara de amprenta (19), mentionand temperatura
de plastifiere si coeficientul de dilatare (

Metode de plastifiere a cerii de amprenta

 Plastifierea cerii de amprenta (asa-numita ramolire), se poate face prin mai multe metode:
 plastifierea in baie de apa, la o temperatura constanta. Prezinta avantajul unei incalziri uniforme si
evitarea dizolvarii unor componente ale cerii in apa
 plastifierea la flacara, metoda practica, dar impune o serie de precautii: obtinerea unei ramoliri
uniforme in toata masa si evitarea volatizarii sau arderii unor componente prin supraincalzire. Daca
totusi se practica, batonul va fi tinut la 30-50 mm deasupra flacarii, pana ce straturile superficiale
devin lucioase. Prin aceasta metoda este greu de evitat aparitia tensiunilor interne
 utilizarea cerii licnide sau pulverizate (Franckel) nu este recomandata, datorita riscurilor de lezare a
organului pulpo-dentinar, a posibilitatii volatizarii unor componente, precum si aparitiei tensiunilor
interne prin adaosurile repetate de straturi
 folosirea cuptoarelor-termostat, de gabarit mic, care permit obtinerea unei plastifieri uniforme la
temperatura dorita.
Indicatii
 Amprentarea cavitatilor pentru incrustatii, in general
 Unele amprentari ale unor preparatii dificile, in trepte
 Amprentarea canalelor radiculare preparate cu DCR-uri.

95
Tehnica directa de amprentare
 In general, la ora actuala, amprenta directa cu ceara constituie un exercitiu de stil si manualitate, excelent
test pentru tinerii practicieni.
 Indiferent de variante, sunt necesare o serie de instrumente:
 sonda Davenport
 brunisoare
 spatule (Ward 1, 2, Hollenbach A.C.D., Wall etc)
 benzi metalice lucioase si abrasive
 matrici (elastice - Walser, Mac Kean; rigide si reglabile - Ivory, Toffelmire, Meba, Dentatus,
Nystrom etc.)
 Tehnica propriu-zisa incepe prin curatirea cavitatii si ramolirea cerii printr-unul din procedeele descrise.
 Urmeaza insertia materialului care difera de la caz la caz si de la un procedeu la altul.
 Dintre cele mai cunoscute produse amintim:
 Blue Inlay Wax (SYLBRON KERR),
 Ruscher's Inlaywachs (BELADI) in doua culori - verde si albastra etc.
 Cerurile sunt folosite adeseori si pentru inregistrarea ocluziei, produsele fiind livrate in diferite forme:
 placi dreptunghiulare
 sub forma de „U".
 Cerurile de inregistrat ocluzia contin si pulberi metalice care prelungesc perioada plastica a materialului
deoarece inmagazineaza si transmit mai usor caldura (Almiwax).

Materiale elastice
 Amprenta cu materiale rigide, din cursul realizarii protezelor unidentare si a protezelor partiale fixe, a
reprezentat multa vreme pentru medici un act de mare virtuozitate tehnica.
 Pentru a suplini o serie de neajunsuri datorate lipsei unor materiale elastice, au fost imaginate tehnici de
amprentare in doi sau mai multi timpi, de exemplu amprentele cu chei vestibulare.
 Eforturile cercetatorilor s-au indreptat insa spre descoperirea unor materiale elastice.
 Anul 1925 a marcat lansarea primului material elastic, Negocoll, un hidrocoloid pe baza de agar-agar.
 Apoi au urmat alginatele lui Wilding (1940).
 In sfarsit, dupa al doilea razboi mondial, au fost lansati elastomerii de sinteza, seria acestor materiale fiind
deschisa de catre Corporatia chimica Thiokol din Trenton (New Jersey - SUA) care a lansat Tiocolul, un
elastomer polisulfuric
 Materialele elastice sunt de o mare diversitate structurala si prezinta urmatoarele caracteristici:
 in faza finala de priza (ireversibila) au o consistenta elastica
 faza intermediara de priza este relativ scurta
 fidelitatea variaza in limite foarte largi, scazand o data cu cresterea consistentei.
 Manevrele de amprentare cu aceste materiale se efectueaza doar in faza plastica.
 Faza intermediara, partial reversibila (partial deformabila) in care incep sa se deformeze componente ale
fazei elastice, nedeformabile si ireversibile, obliga la o imobilizare absoluta a amprentei pe campul protetic
(fara presiuni si fara deplasari).

96
Hidrocoloizi ireversibili
 Cunoscute si sub numele de alginate, aceste materiale au o aplicabilitate (desi mai redusa) si in protetica
fixa.
 Ele se prepara usor, cu un echipament minim, fiind ieftine.
 Elementul de baza ale acestor materiale este, in general, un alginate alcalin de sodiu sau potasiu, solubil
in apa.
 Alginate se extrag dintr-o serie de alge marine, bogate in acid manuronic.
 Ca materiale de amprenta, alginatele au fost introduse de Wilding, in 1940 (Zelex, Amalgamated Dental
Co).
 La testarea lor o contributie mare a avut si E. Dolder.
 Au inceput sa fie utilizate pe scara larga dupa cel de-al doilea razboi mondial. .
 Alginatele se prezinta sub forma de pulbere cu un puternic caracter hidrofil, care se amesteca cu apa
rezultand un sol ce se aplica intr-o portamprenta si prin intermediul acesteia, pe campul protetic.
 Transformarea solului in gel (reactie de priza) este rezultatul unei reactii chimice.
 Gelul astfel format poate fi readus in stare de sol doar printr-un alt proces chimic (materialul de amprenta
nemaiputand fi recuperat). \
 Pulberea este ambalata in recipiente metalice (din tabla), staniol sau polietilena, cu inchidere ermetica.
 Intr-un ambalaj exista de obicei 250-300g pana la 1-2 kg pulbere, dar exista si ambalaje ce contin doze
unice de amprentare pentru o singura arcada.

Compozitie
 Acidul alginic, ale carui saruri de sodiu si potasiu intra in structura alginatelor, este extras dintr-o specie
de alge brune (Phacophycea), fiind un polimer al acidului manuronic
 Astbury i-a descris structura liniara, iar Kohler a stabilit gradul de polimerizare al acestui acid (injur de
1000). Acidul alginic este insolubil in apa sau solventi organici.
 Acidul alginic prezinta, dupa Darmois, o constanta de disociatie de 20-105, fiind astfel ,de zece ori mai
tare decat acidul acetic.
 De aceea, acidul alginic formeaza cu usurinta saruri, dintre care, in cazul de fata, cele mai importante sunt
samrile alcaline, care rezulta in urma reactiei cu pamantul diatomeic (de infuzorii).
 Pulberea de alginat contine doua componente de baza
 un alginat alcalin de sodiu sau potasiu
 o sare metalica (sulfat de calciu), care in contact cu apa formeaza alginatul de calciu
 Pe langa alginatul alcalin, pulberea mai contine sulfat de calciu, un agent chimic de gelificare introdus sub
forma de semihidrat.
 El asigura si o conservare optima a pulberii si o mai mare stabilitate dimensionala a starii ulterioare de
gel.
 Cu rol de umplutura minerala inerta, in pulbere se introduce pamant diatomeic (roca silicioasa formata
din acumularea de cochilii de diatomee, o specie de alge unicelulare).
 Particulele de pamant diatomeic asigura o mai buna dispersie a pulberii in apa, crescand rezistenta si
rigiditatea gelului final.
 Intr-o serie de formule, in locul pamantului diatomeic apare talcul sau carbonatul de magneziu.
 Umplutura minerala inerta reduce la minimum actiunea lipicioasa a pastei, oferind materialului de
amprenta vascozitate, un anumit fluaj, granulatie si rezistenta
 Fosfatul trisodic joaca rol de inhibitor al gelificarii realizate prin absorbtia accidentala a apei in pulbere.
 Fluorura de sodiu sau silicofluorura de sodiu diminua pH-ul gelului, previne aderenta amprentei la gipsul
de model, ameliorand astfel calitatea acestuia.
 In compozitia pulberii mai intra pulbere de silicat, glicoli, diferiti coloranti si substante aromatizante.
97
  La ora actuala exista produse carora li s-au adaugat indicatori care fac sa vireze culoarea amestecului in
momentul cand gelul si-a consolidat reteaua tridimensionala si amprenta poate fi scoasa de pe camp.
 Pulberea de alginat este foarte fina si dezvolta la preparare o cantitate mare de praf. Dimensiunile
particulelor se aseamana cu cele ale fibrelor de azbest implicate in carcinogeneza.
 De aceea, trebuie evitata inhalarea prafului de alginat.
 Aceste particule pot fi acoperite cu glicol (inglobat in material), care permite evitarea acestui inconvenient
(Dustless Products).
 I ultimii ani au aparut asa-zisele alginate siliconizate, care inglobeaza polimeri siliconici.
 Ele au rezistenta superioara la forfecare, comparativ cu cele traditionale.
 Cu toate acestea stabilitatea dimensionala a acestor produse nu a putut fi mult imbunatatita.
 Lichidul este apa, eventual distilata, mai ales in regiunile unde este bogata in saruri calcare (apa
calcaroasa).

Proprietati
Elasticitatea
 Alginatele au elasticitate mai redusa decat elastomerii de sinteza, ceea ce explica acuratetea mai slaba in
amprentarea detaliilor unei preparatii dentare.
 Legata de elasticitatea mai redusa este deformarea permanenta (in medie 1,5%).
 Gradul de deformare permanent variaza in functie de distorsionarea amprentei in cursul dezinserarii ei de
pe campul protetic, durata de mentinere sub compresiune (creste odata cu durata), raportul dintre apa si
pulbere (creste la consistente subnormale).
 Pentru evitarea deformarii si ruperii, amprenta se va scoate din gura cu o miscare rapida, fara sa se
prelungeasca nemotivat mentinerea ei pe campul protetic.

Rezistenta
 Rezistenta materialului fiind legata de consistenta, se vor evita pastele subtiri. Cele preparate prea gros
influenteaza negativ acuratetea amprentei.

Fidelitatea
 Odata cu trecerea timpului fidelitatea amprentei scade, modificarile dimensionale aparand repede, de
aceea modelele trebuiesc turnate imediat.
 Modificarile dimensionale se datoreaza faptului ca alginatele sunt geluri hidrocoloidale ce contin cantitati
mari de apa.
 Daca amprenta sta in aer, apa se evapora si alginatul se ratatineaza (se retracta).
 Daca amprenta se depoziteaza in apa, alginatele absorb apa si se dilata.
 Asadar, fidelitatea amprentei se modifica prin depozitarea atat in aer cat si in apa.
 De aceea amprenta se pastreaza (pentru scurt timp - maximum o ora) in conditii de umiditate 100%.
 Dupa o ora si in aceste conditii, fenomenul de sinereza (aglomerarea de alginat de calciu) forteaza iesirea
apei din gel si depunerea pe suprafata amprentei.
 Rezistenta la compresiune
 Rezistenta la compresiune a alginatelor este mai mare decat a hidrocoloizilor reversibili.
 Aceasta depinde de raportul apa/pulbere, de timpul de spatulare, precum si de timpul scurs de la gelificare.
 Dupa normele ADA, aceasta valoare nu trebuie sa scada sub 0,3 MPa.

Solubilitatea
 Alginatele alcaline sunt solubile in apa (de exemplu, alginatul de magneziu). T
 Toate celelalte alginate sunt insolubile in apa, dar solubile in amoniac, cu exceptia alginatului de calciu.
 Aceasta solubilitate diferentiata a alginatelor alcaline si alcalino-pamantoase este esentiala deoarece
influenteaza gelificarea.
98
Timpul de gelificare
 Timpul de gelificare este intervalul de timp care separa momentul amestecului (sau cand amestecul este
in stare de sol) de cel in care amestecul se transforma in gel. S
 Structura gelului corespunde unei retele tridimensionale in care lanturile de alginat insolubil sunt legate
intre ele (prin fenomenul de „cross linking"), prin atomi de calciu.
 In ochiurile acestei retele exista alginat solubil nereactionat, in stare de sol, un exces de apa, particule de
umplutura si produsi secundari de reactie.
 Transformarea solului in gel are loc in 3 minute la mai putin de 32°C pentru tipul 1 si 3-5 minute la peste
32 °C pentru tipul II.

Timpul de manipulare
 Timpul de manipulare este de 75 secunde pentru tipul 1 si 120 secunde pentru tipul II (la 23 °C ± 2 °C si
50% ± 10% umiditate relativa).
 Fosfatul trisodic creste timpul de priza deoarece reactioneaza cu sulfatul de ealciu, rezultand fosfat
tricalcic
 Fosfatul trisodic restant poate reactiona cu sulfatul de calciu din materialul de model imediat dupa
stabilirea contactului amprenta/model sau ulterior pana la demulare, alterand suprafata acestuia. De aceea,
unele amprente luate cu o serie de alginate a caror pulbere nu contine corectori (sulfat de zinc, fluomri sau
silicati), trebuie imersate intr-o solutie de sulfat de zinc 2%, alaun 4% sau sulfat de potasiu 2%, timp de
doua minute (astazi aproape toate produsele contin corectori).

Vascozitatea
 Vascozitatea alginatului in stare de sol scade cand temperatura creste (700 mPa-s la 20 °C si 300 mPa-s
la 50 °C) sau prin adaugarea unui antiferment (formol 2-3%).
 Vascozitatea creste odata cu concentratia (150 mPa-s pentru 0,5% si 1400 mPa-s pentfu 1%) si cu scaderea
pH-ului (la un pH de 4 acidul alginic precipita).

Deformarea permanenta
 Deformarea permanenta a gelului poate imbraca doua aspecte:
 mecanica - o parte din material ramane pe camp si partea cealalta in portamprenta.
 hidrocinetica - cand se comite o eroare de tehnica:
 fie ca saliva se interpune intre camp si amprenta (gelul suferind un proces de imbibitie cu
dilatare consecutiva);
 fie ca amprenta dezinserata se lasa la temperatura mediului ambiant, cand gelul se
deshidrateaza prin evaporare sau prin sinereza.
 ADA solicita ca deformarea permanenta sa fie mai mica de 3% cand materialul este comprimat timp de
30 secunde.
 Reducerea deformarii permanente se asigura clinic prin asigurarea unei grosimi de cel putin 3 mm a
materialului de amprenta, prin dezinserarea amprentei printr-o singura miscare si prin respectarea unui
timp de maximum cateva minute pana la tumarea modelului.

99
Clasificare
 In timp, hidrocoloizii ireversibili au evoluat, diversificandu-se in functie de necesitatile clinice.
 Astfel, in functie de timpul de gelificare, se disting doua tipuri:
 tipul 1 - cu gelificare rapida
 tipul II - cu gelificare normala.
 Dupa destinatia pentru un anumit camp protetic se deosebesc trei clase:
 clasa A - pentru amprente in vederea confectionarii protezelor fixe unidentare (inlay, coroane etc.)
si partiale
 clasa B - pentru amprentarea de hemiarcade sau arcade in totalitate
 clasa C - pentru realizarea modelelor de studiu pentru realizarea portamprentelor individuale.

Indicatii
 Alginatele sunt materiale relativ ieftine care se prepara usor si au o durata convenabila a fazei plastice.
 Prezinta o fideiitate si elasticitate optime.
 Aceste calitati le fac sa fie utilizate in mai toate ramurile stomatologiei.
 Mult timp, in protetica fixa, alginatele au fost utilizate doar pentru amprentarea arcadelor antagoniste si a
amprentelor pentru realizarea modelelor de studiu si document, fiind socotite materiale de electie in
protezarile mobile si mobilizabile.
 In protetica fixa alginatele se pot utiliza in urmatoarele situatii:
 amprente pentru realizarea modelelor de studiu si document
 amprentarea arcadelor antagoniste
 amprente pentru realizarea modelelor duplicat (tehnica Morin, Valentin, Dauriac)
 alginatele din clasa A (injection type) pentru amprentarea campurilor protetice in protezarea
unidentara
 amprentarea hidro-alginica pentru realizarea modelelor de lucru (pentru proteze unidentare si
punti).

Contraindicatii
 Contraindicatiile acestor materiale vizeaza situatiile cand modelele nu pot fi turnate imediat sau in
minutele urmatoare, precum si in amprentarile ce pretind o fidelitate deosebita (cu exceptia amprentelor
hidro-alginice)

Ambalare, depozitare, dezinfectie

 Alginatele care se prezinta exclusiv sub forma de pulberi se ambaleaza in recipiente metalice sau plastice
prevazute cu sisteme de inchidere ermetica.
 Exista insa ambalaje sub forma de folii metalice sau chiar plastice.
 Ambalajele contin diferite cantitati de pulbere (de la cantitati pentru o singura doza de utilizare, circa 18-
20 g, pana la cantitati de 1-2 kg).
 Pentru ca pulberea de alginat sa nu se hidrateze, i se mai adauga o serie de substante de protectie si
neutralizare a aciditatii remanente (sulfat de magneziu, sulfat de potasiu etc.).
 Ambalajele cu alginate se pastreaza bine la o temperatura de 23 °C, respectiv 73 °F, pe cat posibil intr-o
atmosfera de aer uscat.
 Cand sunt ambalate in pungi din folii metalice, acestea trebuie inchise cat mai etans (prin plisare) sau
continutul va fi mutat in recipiente metalice prevazute cu sisteme etanse de inchidere.
 Inaintea tumarii modelului, amprenta trebuie dezinfectata.
 O serie de vimsuri (herpes simplex, HIV sau ale unor hepatite) pot fi transmise prin cele mai cunoscute
produse: Palgat (ESPE), Imprex (ESPE), Zelex, Blueprint, Zelgan 2000 (DeTrey), Xantalgin (fara
plumb), Algetral, Alginoplast (Bayer), Septalgin (Septodont), Ypeen (Spofa Dental), Algodent (Astar),
Ortoprint si Hidrogum (Zhermack), Jeltrate (Caulk), Kromopan - a carui culoare variaza in functie de

100
 momentul prizei (Lascod), Algi-X (cu variante light A body - pentru seringa si heavy B body - pentru
aplicat in lingura - Svedia Dental).
 Cand cumparati un alginat, urmariti cateva inscriptii esentiale de pe ambalaj
 denumirea produsului
 destinatia
 gelificarea (rapida sau normala)
 gramajul continutului
 specificatiile ADA si/sau ISO
 instructiunile de folosire
 conditiile de depozitare
 numarul lotului de fabricatie
 clasa si mai ales tipul.

Hidrocoloizi reversibili
 Hidrocoloizii reversibili sunt primele materiale elastice de amprentare aparute.
 Substanta principala este un gel pe baza de agar-agar, care devine plastic sub influenta caldurii.
 Denumirea de hidrocoloid provine de la faptul ca aceste materiale formeaza cu apa, in etapa finala de
priza, solutii coloidale sub forma de gel.
 Termenul de reversibil desemneaza posibilitatea ca odata adusi in starea de gel sa poata fi readusi in starea
de sol.
 Componenta de baza a hidrocoloizilor reversibili este un extract din algele rosii marine (Rhodophycee)
cunoscute si sub numele de agar-agar.
 Acestui extract i se mai adauga ceruri, rasini, coloranti si aromatizanti.
 Primii hidrocoloizi au fost creati si prezentati lumii stomatologice de catre Aplhons Poller, care in 1925
a lansat produsul Negocoll.
 Din 1927, hidrocoloizii pe baza de agar-agar sunt utilizati curent ca materiale de amprenta in protezarea
mobilizabila.
 Sears, inca din 1937, ii foloseste si in cadrul protezarilor fixe.
 Materiale excelente de amprenta, prin finete si precizie, putere foarte ridicata de defmire (10 µm), au fost
neglijate o vreme, fiind folosite mai mult in laboratoarele de tehnica dentara pentru duplicarea modelelor.
 La ora actuala sunt reactualizate, fiind folosite si in cabinet cu mare succes, chiar si in protezarea fixa.

Compozitie
 Materia prima din componenta unui hidrocoloid reversibil este agar-agarul (geloza), un coloid organic
hidrofil.
 Din punct de vedere chimic, este vorba de un polizaharid, format din resturi galactozidice, esterificate cu
o grupare sulfonica.
 In literatura de specialitate exista mai multe formule ale esterului sulfuric al gelozei: Malquarti si Martin
(1990), Ph. Demolan (1971) etc.
 Agar-agarul se lichefiaza, trecand in gel in sol intre 71 °C si 100 °C si se gelifica, trecand din sol in gel
intre 30 °C si 50 °C.
 Dimensiunea particulelor de geloza aflate in suspensie (in apa) variaza intre 0,001 si 0,2 µm.
 Exista mai multe formule de hidrocoloizi reversibili
 De obicei, in compozitia lor intra apa (~ 80%), agar-agar, borax, sulfat de potasiu, timol, glicerina, caolin
etc.
 Boraxul creste vascozitatea solului si rezistenta gelului prin cresterea densitatii fibrelor din reteaua
tridimensionala, dar inhiba reactia de priza a gipsului din care se confectioneaza modelul.
 Sulfatul de potasiu accelereaza priza gipsului, neutralizand astfel efectul negativ al boraxului.

101
  Continutul de potasiu face aceste materiale foarte sensibile la fenomenul de sinereza (pierderea apei) sau
imbibitie (cresterea continutului de apa).
 De aceea, este bine ca modelele sa se toarne in maximum 15 minute.
 Daca acest lucru nu este posibil, amprenta se va depozita in conditii de umiditate 100%.
 Chiar in instalatia speciala Hydrophor, stabilitatea dimensionala absoluta se mentine doar o perioada
scurta de timp.
 Elementele inerte si accesorii din compozitia acestor materiale sunt: timolul (bactericid de conservare),
mentolul (antiseptic), glicerina (plastifiant), talcul, pamantul diatomeic, argila, silicea si ceara (regleaza
rezistenta, vascozitatea si rigiditatea gelului).

Proprietati
 Structura de gel este compusa din fibre microscopice si lanturi de particule coloidale.
 Fibrele formeaza o retea in ochiurile careia este retinuta apa.
 Gelul lasat la aer se deshidrateaza si se retracta.
 El poate insa sa si absoarba o cantitate de apa, prin fenomenul de imbibitie.
 In mediu uscat, gelul pierde apa prin „transpiratie" si se retracta (sinereza), aceste fenomene putand fi
controlate prin:
 adaosuri de saruri solubile
 introducerea gelului intr-o solutie cu presiune osmotica corespunzatoare solventului
 depunerea intr-o atmosfera umeda.
 Este preferabila tumarea imediata a modelului.
 Sinereza si imbibitia au loc in functie de concentratia gelului.
 Pentru a le influenta, se pot modifica fie substantele inerte, fie componentele chimice care intaresc
legaturile intramoleculare.

Produse comerciale si materiale accesorii

 La ora actuala exista hidrocoloizi reversibili care se utilizeaza exclusiv in protetica fixa si hidrocoloizi de
uz general, dupa cum pe langa produse comerciale devenite „clasice" (Hydrocolloid - Kent Dental,
Hydrocolloid - Kerr, Surgident - Lactona) au aparut hidrocoloizi moderni: Versatile (Henry Schein),
Alginoplast (Bayer Dental), Kromopan (Lascod S.p.A.), Algi-X B DF (Svedia Dental) etc.
 Aceste materiale se prezinta in consistente diferite.
 O buna parte din hidrocoloizii reversibili, cu precadere cei traditionali necesita o dotare suplimentara,
care consta in:
 instalatii de conditionare (de exemplu, baile multimodulare Commande, Satellite si B-Tran 301
Hydrocolloid Conditioner ale firmei VAN R sau Sigmatherm 3000 NT al firmei Sigma); yiy iai
 seringi si ace
 portamprente metalice cu circuite de racire
 tablete autoadezive
 termometru
 comprese.

Indicatii
 amprentarea preparatiilor cavitare (inlay, onlay)
 preparatii coronare, indiferent de configuratia zonei cervicale, dar mai ales la cele cu prag si cu o pregatire
anterioara a santului gingival
 preparatii corono-radiculare (in asociere cu dispozitive radiculare prefabricate)
 preparatii coronare multiple pentru proteze partiale fixe extinse sau adezive
 pentru duplicarea modelelor (de obicei, in laboratorul de tehnica dentara).

102
Contraindicatii
 cand nu se poate efectua o conditionare de calitate a santului gingival
 la preparatiile in muchie de cutit, care confera amprentei margini foarte subtiri
 preparatii bilaterale simultane la nivelul premolarilor si molarilor, la pacienti cu macroglosie si/sau
mobilitate linguala exagerata;

Dezavantaje
 necesitatea conditionarii riguroase a santurilor gingivale care sa permita o umplere suficienta a acestora
cu material de amprenta
 material relativ friabil (energie de rupere 0,120-0,264 mJ)
 stabilitate dimensionala foarte redusa (ca timp) dupa gelificare (modelul trebuie turnat imediat)
 modelele se pot realiza doar din gipsuri
 investitie initiala mare pentru accesorii
 imposibilitatea realizarii unei dezinfectii riguroase a amprentei cu substante obisnuite. Aceasta se poate
face doar cu produse de generatie mai recenta: Impresept (ESPE), Mucalgin (MERZ), MD SZO (DURR)
etc.
 uneori pacientii acuza un „soc termic" datorita inserarii.materialului incalzit si racirii lui ulterioare
(disconfort pana la durere).

Elastomeri de sinteza
 Aparitia elastomerilor, ca materiale de amprenta se datoreaza progreselor remarcabile ale chimiei
polimerilor de sinteza.
 Din punct de vedere chimic, aceste materiale difera de hidrocoloizi.
 Numele lor (elastomeri) care dateaza de prin anii '50 provine din termenii elastic si (poli)mer.
 Aparitia lor in ordine cronologica s-a succedat astfel:
 elastomerii polisulfidici (1954)
 siloxanii (1955)
 polieterii (1965)
 vinilpolisiloxami (1975)
 Dezvoltarea, timp de aproape jumatate de secol a elastomerilor de sinteza a revolutionat practica
stomatologica si a determinat schimbarea unor conceptii si tehnologii in amprentarea campurilor protetice.
 Aceste materiale de amprenta au o fidelitate crescuta, se prepara usor, au o elasticitate si o stabilitate
volumetrica exceptionala, modelele nu mai trebuiesc realizate in primele 10-15 minute, mai mult, ele se
pot obtine si prin galvanoplastie.
 Polimerii de baza din cadrul elastomerilor sunt cauciucuri polisulfidice, siliconate sau polieterice.
 Elastomerii de sinteza, in functie de vascozitate, se pot clasifica in patru tipuri:
 tipul 1 - chituri (Putty)
 tipul II - cu vascozitate crescuta (Heavy body)
 tipul III - cu vascozitate medie (Regular)
 tipul IV - cu vascozitate redusa (fluide) pentru tehnici de injectare (Light body).
 Nu toti elastomerii se prezinta in toate cele patru tipuri. De exemplu, polieterii se prezinta in doar doua
forme: cu vascozitate crescuta si cu vascozitate redusa
 Din punct de vedere clinic la toti elastomerii de sinteza intereseaza urmatoarele proprietati:
 fidelitatea
 stabilitatea dimensionala
 timpul de lucru
 timpul de amestecare
 consistenta
103
  deformarea permanenta in timpul indepartarii amprentei
 fluajul dupa priza
 flexibilitatea
 compatibilitatea cu materialul din care se confectioneaza modelul de lucru
 culoarea bazei si acceleratorului
 durata de conservare cu pastrarea proprietatilor componentelor de baza.

Elastomeri polisulfidici
 Elastomerii polisulfidici (tiocauciucurile, polisulfurile) au fost primii elastomeri de sinteza.
 Produsul initial, Thiokol, a fost lansat in 1953.
 Datorita acestui produs, elastomerii polisulfidici sunt denumiti impropriu „tiocoli".
 Thiokol a fost produs de firma Thiokol Chemical Corporation din Irenton, New Jersey (SUA).
 Denumirea lor s-a modificat in mercaptan, datorita gruparii -SH (mercaptan), grupare care in cursul
reactiei de polimerizare se transforma in grup polisulfidic.
 Elastomerii polisulfidici fac parte din categoria cauciucurilor sintetice si rezulta din polimerizarea la
temperatura obisnuita a hidrocarburilor sulfuroase cu masa moleculara de 300-400
 Productia lor industriala se face prin depolimerizarea partiala a tioplastelor cu greutate moleculara foarte
mare (pana la 50.000).

Prezentare
 Elastomerii polisulfidici se prezinta in sistem pasta-pasta in trei consistente (crescuta, medie si fluida);
una dintre ele baza si cealalta acceleratorul.
 Baza poate fi alba sau de alta culoare iar acceleratorul este de culoare bruna (de obicei, brun inchis) datorita
peroxidului de plumb (Pb02).
 Notiunea de accelerator include totalitatea substantelor inglobate in aceasta pasta, in timp ce componenta
chimica care declanseaza propriu-zis vulcanizarea ar trebui sa se numeasca reactor.
 Peroxidul de plumb este mai de graba un reactor, mai bine zis un initiator si nu un catalizator, fiindca la
sfarsitul reactiei nu mai este regasit ca atare.
 Reactia de priza consta in oxidarea gruparilor mercaptan din moleculele pastei de baza sub actiunea
initiatorului si formarea de grupari disulfurice.
 In cursul reactiei de polimerizare din forma de pasta se ajunge la cea de cauciuc.

104
Compozitie
 Compozitia lor de baza reprezinta mai mult sau mai putin un secret de fabricatie.
 Reproducem formula consemnata de Pearson.
 Baza, care poate fi si un polimer lichid tiolic, are urmatoarea compozitie medie:
 Polimer polisulfidic => 79,75 (lichid)
 Oxid de zinc => 4,85
 Sulfat de calciu => 15,40
 Oxidul de zinc joaca rolul de umplutura (incarcatura) care determina gradul de vascozitate, iar sulfatul de
calciu indeplineste functia de plastifiant.
 De obicei, se mai adauga silice foarte fina pentru a creste rezistenta materialului si ameliorarea elasticitatii
 Bioxidul de titan se adauga ca si colorant.
 Proportia materialului de umplutura (de exemplu, oxid de zinc, dioxid de titan, sulfat de zinc, silice),
variaza de la 12% la 50%, in functie de consistenta dorita: fluida, medie sau crescuta.
 Un produs evita folosirea Pb02 si il inlocuieste cu o substanta organica asemanatoare hidroperoxidului de
cumen sau t-butilhidroperoxidului.
 Totusi acest constituent este volatil si pierderea sa prin evaporare duce la o contractie crescuta in timpul
reactiei de polimerizare.
 Acceleratorul este constituit din:
 Peroxid de plumb => 77,65 (pulbere)
 Sulf => 3,52 (pulbere)
 Ulei de ricin => 16,84
 Adaosuri => 1,99
 Peroxidul de plumb (care confera materialului culoarea maro inchis sau gri-bmn) sau hiperoxidul de
mangan joaca rolul de initiator; sulful asigura reticularea si, respectiv, legarea cap la cap a lanturilor
polimerice.
 Unele produse contin in loc de peroxid de plumb, hidroperoxid de mangan.
 O polisulfida recent produsa inlocuieste dioxidul de plumb cu un sistem accelerator carbonat de zinc si o
substanta organica.
 Se pretinde ca aceasta se manuieste mai usor (si mai curat) decat o polisulfida conventionala.
 Uleiul de ricin reprezinta plastifiantul pentru cele doua pulberi de mai sus.
 In unele produse se mai adauga acid stearic sau oleic pentru a inhiba vulcanizarea si pentru a atenua pe
cat posibil mirosul dezagreabil al compozitiei.
 Cresterea temperaturii si umiditatea accelereaza reactia dintre baza si accelerator.

Proprietati
Solubilitate
 Elastomerii polisulfurici, geluri coloidale hidrofobe sunt insolubili in apa si in solventi clasici.
 Spre deosebire de hidrocoloizi, elastomerii polisulfidici nu prezinta deformari prin imbibitie sau sinereza
deoarece sunt coloizi hidrofobi.
 In schimb, trebuie mentionat ca vulcanizarea este insotita de contractii.
Vascozitate
 Vascozitatea acestor materiale creste in cursul reactiei de vulcanizare si scade odata cu cresterea cantitatii
de plastifiant.
 Teoretic ea este suficient de crescuta pentru a permite obtinerea unor proprietati mecanice satisfacatoare
si totodata suficient de joasa ca sa permita penetrarea in cele mai mici detalii ale campurilor protetice,
evitand concomitent o porozitate inoportuna.
 Desigur, la fiecare categorie de material, vascozitatea difera.
 Fiecarei categorii de consistenta ii corespunde un fluaj specific.

105
Stabilitate dimensionala
 Stabilitatea dimensionala este mai buna decat a hidrocoloizilor; totusi aceste materiale se contracta usor,
ceea ce impune realizarea modelului in prima ora de la amprentare mai mica decat a polieterilor si mult
mai mica decat a siliconilor cu reactie de condensare
 Elastomerii de sinteza sufera o deformare permanenta in cursul indepartarii amprentei.
 Aceasta deformare se petrece in momentul cand materialul elastic depaseste zonele retentive ale campului
protetic.
 Nu toti elastomerii revin la forma initiala, prezentand astfel o deformare remanenta, specifica fiecarui tip
 Distorsionarea este mai mare la produsele cu vascozitate mica (0,9%) decat la cele cu vascozitate mare
(0,3%).
 Dupa Inoue, modulul de elasticitate este maxim la 11-12 minute de la debutul mixajului. Coeficientul de
dilatare termica este de circa 150 x 10'6 grade'1 (Jorgensen), de 14 ori mai mic decat cel al coroanei
dentare (11,2 x 10'6 grade'1). Aceasta inseamna ca o amprenta trecuta de la temperatura cavitatii bucale
(37 °C) la temperatura cabinetului sau a laboratorului (20 °C), va prezenta o retractie liniara de 0,26%. in
realitate, adeziunea materialului la portamprenta limiteaza aceasta reactie astfel incat ea poate fi
considerata nula.
 De altfel, reactia exoterma a gipsurilor de model limiteaza partial contractia termica a materialului de
amprenta.
 Toxicitatea acestor materiale este nula cu toate ca s-a incercat incrimmarea peroxidului de plumb in
aceasta actiune.
 Mirosul lor sulfuros este insa dezagreabil.

Mecanismul vulcanizarii
 Schematic se poate admite ca prin intarirea amestecului celor doua componente se formeaza un polimer
sulfuric.
 Reactia in lant, usor exoterma (temperatura creste cu 3-4 °C) se desfasoara in trei etape: initiere, propagare
(vulcanizare), stagnare (intrempere).
 Prima etapa corespunde timpului de amestec, a doua - timpului de lucru, iar ansamblul celor trei etape,
timpului de priza.
 Din punct de vedere chimic, in final rezulta un gel coloidal hidrofob format din lanturi de hidrocarburi
sulfurate reunite la extremitati datorita refacerii legaturilor disulfidice -S-S- prin intermedierea unei reactii
de oxidare cu eliminare de apa.

Indicatii
 In protetica fixa elastomerii polisulfidici se utilizeaza in cele trei consistente (crescuta, medie si fluida) in
functie de particularitatile clinice ale cazului.
 amprentarea campurilor protetice pentru realizarea de proteze partiale fixe uni- si pluridentare; amprente
globale;
 O calitate in plus a acestor materiale este posibilitatea turnarii mai multor modele de lucru (de pe aceeasi
amprenta), cu conditia ca acestea sa fie realizate cat mai repede din momentul amprentarii.
 Datorita fidelitatii, elasticitatii si fluiditatii din starea plastica, precum si a contractiei minime volumetrice
(0-0,35% la 24h pentru cele medii si fluide si 0,9% pentru chituri) dupa priza, aceste materiale nu au
practic contraindicatii in ceea ce priveste tipul de camp protetic amprentat in cadrul protezarilor fixe.

106
Contraindicatii
 Contraindicatiile se refera doar la persoanele care manifesta intoleranta (de obicei, manifestari alergice)
la constituentii chimici din componenta polisulfurilor.
 S-a sugerat toxicitatea potentiala a peroxidului de plumb.
 Pearson demonstreaza insa ca aceasta nu are timp sa provoace intoxicatii in intervalul scurt in care se
destasoara reactia de priza a materialului.
 Dezavantajul major al polisulfurilor este mirosul neplacut.

Produse comerciale
 Dintre produsele mai des utilizate amintim: Permlastic (KERR), Neo-Plex (SURGIDENT), Coeflex
(COE), Unilastic (KERR), SuperRubber (BOSWORTH),
RubberBase (Henry Schein) etc.

Depozitare - conservare
 Dupa o perioada mai lunga de stocare mercaptanul din lichid tinde sa se separe de oxidul de zinc si de
sulfatul de calciu.
 Skinner considera ca daca tuburile sunt bine inchise si plasate la o temperatura si umiditate ambianta
normale, ele se pot pastra chiar un an

Elastomeri siliconici
 Dezavantajele materialelor polisulfurice (spatularea dificila, mirosul neplacut, timp lung de priza,
colorarea materialelor de protectie, deformarea remanenta mare) au stimulat cercetatorii in sintetizarea de
materiale noi.
 Printre acestea se afla si elastomerii siliconici (organo-siloxani).
 Siliconii sunt compusi ce contin grupari organice dintre care una sau mai multe sunt legate covalent de un
atom de siliciu.
 Elastomerii siliconici utilizati pentru amprentare sunt obtinuti fie prin reactii de policondensare, fie prin
reactii de poliaditie.
 Ei sunt lipsiti de toxicitate, dar contactul prelungit al acceleratorului cu pielea si mucoasele se va evita pe
cat posibil.

Prezentare
 Elastomerii siliconici se livreaza in sistem bicomponent: baza este ambalata in tuburi (siliconi de
consistenta medie si fluida) sau in cutii (cei cu consistenta chitoasa), iar catalizatorul (activatorul) in
flacoane, cand este sub forma lichida, sau in tuburi, cand se prezinta sub forma de pasta.
 Siliconii se comercializeaza in toate tipurile de vascozitate.

107
Elastomeri siliconici cu reactie de condensare (conventionali)
 Baza este un polidimetilsiloxan cu greutate moleculara relativ mica si o grupare terminala hidroxil
reactiva, la care se adauga o incarcatura anorganica inerta (in proportie de 35-37%, in functie de
vascozitatea dorita): particule de silice pirolitica (de 2, respectiv 8um) sau bioxid de titan ca plastifiant
sau agent de albire.
 Incarcatura confera pastei consistenta si rigiditate produsului final.
 Catalizatorul, sub forma de lichid sau pasta (ambele colorate), este o suspensie de octoat de staniu si
ortosilicat de etil.
 Pentru a evita degajarea de hidrogen, nociv pentru suprafata amprentei unii fabricanti introduc un captator
de hidrogen, cum ar fi aldehida sau oxidul de crom.
 Reactia de reticulare asigurata de ortosilicatul de etil in prezenta octoatului de staniu determina formarea
unei retele tridimensionale; ea este usor exoterma (-1 °C) si se insoteste de formarea etanolului, un produs
secundar al reactiei de policondensare.
 Evaporarea alcoolului este responsabila de contractia amprentei si de stabilitatea tridimensionala redusa,
ceea ce impune turnarea modelului in prima ora.
 Contractia esfe mai mare decat la polisulfuri si polieteri.

Siliconi cu reactie de aditie (polivinil siloxanii)

 De obicei se prezinta tot in sistem bicomponent: pasta/pasta.
 Baza contine un polivinilsiloxan cu o greutate moleculara redusa, avand o valenta a siliciului satisfacuta
de un atom de hidrogen.
 Acceleratorul (catalizatorul) contine un polisiloxan cu o grupare vinil (CH^CH-) terminala.
 Reactia de aditie rezulta in urma fixarii hidrogenului (initial legat de atomul de siliciu), la unul din atomii
de carbon ai gruparii vinil in urma desfacerii dublei legaturi, in prezenta unui catalizator organometalic,
cum ar fi acidul cloroplatinic (HsPtC).
 Cauciucul care rezulta poarta numele de silico-vinil polisiloxan.
 Spre deosebire de reactia de condensare, nu apar produse secundare volatile, ceea ce explica modificarile
dimensionale minime din cursul polimerizarii.

Proprietatile elastomerilor siliconici

 Siliconii sunt geluri coloidale hidrofobe constituite din lanturi de polidimetilsiloxani care se reticuleaza
datorita gruparilor lor hidroxil terminale (siliconi de condensare) sau a gruparilor vinilpolisiloxanice
(siliconi de aditie).

Solubilitate
 Exista pe piata si siliconi hidrofili, primul de acest gen, Oranwash, de consistenta fluida este produs de
firma Zhermack.
 Siliconii sunt insolubili in apa si in solventi clasici.

Vascozitate
 Vascozitatea lor creste rapid si constituie un inconvenient in utilizarea practica.
 Acest inconvenient se poate preintampina, diminuand (pana la un anumit punct) cantitatea de accelerator.

108
Modificari dimensionale
 Elastomerii siliconici, cu toate ca sunt geluri coloidale hidrofobe, nu prezinta nici o modificare
dimensionala prin imbibitie sau sinereza.
 In schimb, se poate prevedea o contractie la fel de importanta cand polimerizarea este lenta si polimerii
au o greutate moleculara mica.
 Variatiile dimensionale sunt mai mari decat la polisulfuri.
 Sunt cu atat mai accentuate, cu cat stratul de material este mai gros (ideal 2-3 mm).
 Siliconii cu reactie de condensare sufera, in special in prima ora dupa priza, o contractie volumetrica
importanta (0,4%), datorita evaporarii unor componente.
 Siliconii cu reactie de aditie prezinta o stabilitate dimensionala mai buna, deoarece in cursul acestei reactii
nu apar produse secundare volatile.
 Modificarile dimensionale la aceasta categorie de siliconi sunt de circa 0,05% in 24h, cele mai mici dintre
toate materialele elastice de amprenta.
 La fel de mici sunt si valorile deformarii permanente dupa indepartarea din cavitatea bucala(0,07%-
0,16%).

Elasticitate
 Modulul de elasticitate maxim al elastomerilor siliconici este atins dupa 15 minute.
 Rezistenta la tractiune este mai mare decat a polisulfurilor, dar siliconii cu reactie de aditie au o
flexibilitate mai redusa, indepartarea amprentei din zonele retentive intampinand greutati din cauza
rigiditatii materialului.
 Coeficientul de dilatare termica al siliconilor este de 200x10'6 la 0 OC (Anderson), de 18 ori mai mic
decat al coroanei dentare.
 Aceasta inseamna ca o amprenta care trece de la temperatura cavitatii bucale (37 °C) la aceea a
laboratorului (circa 20 °C) prezinta o contractie liniara de 0,34%.
 Valoarea este insa neglijabila, fiind compensata de aderenta la portamprenta.

 Octoatul de staniu se deterioreaza cu timpul.

 La temperatura de 21 °C se poate pastra circa patru luni. La 27 °C se deterioreaza rapid si devine
inutilizabil.
 Multi activatori (acceleratori), lasati in contact cu aerul se intaresc (octoatul de staniu' lichid se transforma
intr-un compus stanic solid).
 De aceea, flacoanele vor fi inchise intre utilizari.
 La produsele initiale s-a observat o degajare gazoasa (hidrogen) pe parcursul polimerizarii, care
influenteaza calitatea modelelor (bule pe suprafata acestora).
 Prin introducerea pulberilor de paladiu sau a oxidului de crom s-a reusit captarea hidrogenului.
 Siliconii de aditie hidrofili permit tumarea unor modele de gips foarte fidele, dar ingreuneaza aderenta
pulberii metalice pe aceste materiale in cazul confectionarii modelelor pe cale galvanica.

Indicatii
 In toate tipurile de amprentari ale campurilor protetice pentru protezari fixe;
 Pentru obtinerea modelelor deosebit de precise (inlay, restaurari adezive etc.) se vor utiliza doar
polisulfurile, siliconhi cu reactie de aditie si polieterii.

Contraindicatii
 Persoanele cu intoleranta sau manifestari alergice la unele componente chimice ale bazelor sau
acceleratorilor;
 Confectionarea mai multor modele pe baza aceleiasi amprente;
 Cand se doreste realizarea unor modele deosebit de fidele cu multe microdetalii se contraindica utilizarea
siliconilor cu reactie de condensare.
109
Polieteri
 Ultimii sositi in seria elastomerilor de sinteza sunt polieterii (gumele sau cauciucurile polieterice).
 Polieterii au fost elaborati de catre W.Schmidt si echipa sa in anul 1969.
 Proprietatile mecanice ale polieterilor sunt mai bune ca ale polisulfurilor, modificarile dimensionale sunt
mai reduse decat la siliconii cu reactie de condensare, in schimb timpul de lucru este ceva mai redus iar
rigiditatea mai mare.
 Polieterii se prezinta in sistem bicomponent (pasta/pasta), in tuburi (primele produse) si in cartuse
(produsele de data mai recenta).
 Atat in tuburi cat si in cartuse sunt ambalate separat, baza si acceleratorul.
 Sistemul cartuselor se preteaza la o predozare si omogenizare asigurata de un aparat - PENTAMIX mixing
unit
 Baza este un tetrametilenglicol care prezinta o grupare iminica terminala.
 Acceleratorul contine un ester al acidului sulfuric care reactioneaza cu gruparile iminice, formand o retea
reticulara, intermoleculara, care confera amestecului stabilitatea unui elastomer.
 Initial polieterii se prezentau intr-o singura consistenta (Impregum ~ ESPE), ulterior au aparut materiale
in doua consistente: una mai vascoasa si alta mai fluida (Permadyne - ESPE), iar in prezent se
comercializeaza in trei consistente cu vascozitate crescuta (Permadyne Penta H, Dimension® Penta H si
Denta H Quick), cu vascozitate medie (Impregum Penta) si cu vascozitate redusa (Permadyne Penta L).
 Acceleratorul contine un plastifiant (de exemplu un eter glicol), umplutura minerala inerta (silice) si un
initiator, cum ar fi paratoluensulfonatul de metil, care permite o polimerizare ionica la nivelul gruparilor
etilen iminice.
 Polieterii sunt geluri coloidale alcatuite din lanturi polieterice reticulate la nivelul gruparilor iminice
terminale de catre diferite sulfone aromatice. Ei sunt hidrofili si tixotropi.

Proprietati
Solubilitate
 Spre deosebire de siliconi si tiocoli care sunt hidrofobi, polieterii sunt materiale hidrofile si nu trebuie
conservati sau lasati mult timp in contact cu apa.

Vascozitate
 Consistenta lor initiala poate fi comparata cu a siliconilor cu vascozitate medie, dar vascozitatea lor creste
rapid datorita vitezei deosebite a reactiei de polimerizare.
 Consecutiv reactiei de priza exista o contractie foarte redusa datorita polimerizarii.
 Coeficientul de expansiune termica al acestor materiale este mai redus decat cel al siliconilor si
polisulfurilor.

Stabilitatea dimensionala
 Stabilitatea dimensionala este buna, fiind intrecuta doar de siliconii cu reactie de aditie.
 Aceasta stabilitate se pastreaza ca atare doar in mediu uscat.
 Datorita afinitatii crescute fata de apa si a solubilitatii in diferiti solventi organici (de exemplu,
etilenglicolul), este contraindicata realizarea modelelor prin electrogalvanizarea modelelor realizate din
polieteri.
 Reactia de priza este usor exoterma, tempertaura creste cu aproximativ 4 °C.
 Polieterii absorb apa, modificandu-si dimensiunea de aceea amprenta odata dezinserata de pe camp, se
spala si se usuca apoi se pastreaza la loc uscat.

110
Flexibilitate
 Flexibilitatea lor este mai mare, de aceea este indicata realizarea unui strat mai gros de material intre
lingura si campul de amprentat.
 Daca la celelalte materiale elastice grosimea ideala a stratului de material era de 2-3 mm, la polieteri este
recomandabila realizarea unui strat de 4-5 mm.
 Catalizatorul are un efect iritant asupra mucoaselor si tegumentelor, de aceea pasta trebuie omogenizata
bine in timpul prepararii.

Indicatii
 Polieterii prezinta in general aceleasi indicatii ca si tiocauciucurile si siliconii.
 In protetica fixa polieterii au o gama larga de utilizari: de la amprente pentru incrustatii si coroane partiale,
la coroane de invelis, amprente pentru punti de diferite amplitudini, supraamprente pentru proteze fixe din
mai multe bucati, restaurari pe implante.
 Oserie de polieteri mai noi (Position® Penta Quick) preiau indicatiile alginatelor (amprente pentru modele
de studiu, amprentarea arcadelor antagoniste, amprente pentru obtinerea protezelor provizorii etc.).
 Nu trebuie omisi polieterii pentru inregistrarea ocluziei (produsul mai vechi: Ramitec si mai nou: Ramitec
Penta).

Produse comerciale
 Firma ESPE detine prioritatea europeana in domeniul elaborarii polieterilor.
 Astfel sunt cunoscute produsele Impregum si Impregum F, Permadyne (in doua variante de consistenta,
Permadyne Garant si Permadyne Garant light) un produs ambalat in cartuse adaptate pentru amestec
automat, Polyjel (L.D. CAULK Co.). Mai recent, ESPE a dezvoltat gama de polieteri: Permadyne Penta
H (heavy body), Dimension Penta H (heavy body), Permadyne Penta L (light body), Dimension Penta H
Quick (heavy body), Dimension Penta L (light body) etc.
 In ultimul deceniu a aparut ESPE America.

Materiale de amprenta fotopolimerizabile

 La inceputul anului 1988 a fost lansat pe piata de catre firma Genesis/L.D. Caulk, un material de amprenta
fotopolimerizabil.
 Din punct de vedere chimic este o rasina de poliuretan dimetacrilat fotopolimerizabila sub actiunea luminii
vizibile.
 Rasina este sarjata cu umplutura pe baza de Si02.
 Materialul monocomponent se livreaza in seringi - consistenta fluida - sau in tuburi - consistenta chitoasa.
 Initiatorul fotosensibil (probabil tot camforchinona) este activat de o lumina vizibila cu lungimea de unda
in jur de 480 nm.
 In afara de constituentii de baza se mai adauga plastifianti, coloranti si stabilizatori (inhibitori de
polimerizare).
 Pentru declansarea reactiei de priza se utilizeaza lampile de fotopolimerizare din dotarea obisnuita a
cabinetelor stomatologice.
 De subliniat este faptul ca materialul de amprenta se incarca in portamprente transparente.
 Pentru amprentarea campurilor protetice ce urmeaza a fi reconstituite cu proteze ancorate cu pinuri, in
puturi se introduc pinuri cu diametru mai mic de 0,002 din nylon care transmit fascicolul luminos necesar
fotopolimerizarii.

111
Proprietati mecanice
 Plasticitatea si stabilitatea dimensionala sunt bune.
 Modelele pot fi tumate imediat sau pana la doua saptamani dupa amprentare.
 Materialul este destul de rigid, astfel se indica deretentivizarea zonelor puternic retentive pentru a usura
dezinsertia amprentei.
 Manipularea materialului este extrem de simpla, fiind eliminate omogenizarea si incarcarea amestecului
in seringi.
 Polimerul de consistenta fluida se injecteaza in santul gingival, peste preparatie si peste dintii adiacenti.
 In paralel, se incarca o lingura transparenta cu material de consistenta chitoasa.
 Dupa inserarea lingurii in cavitatea bucala se fotopolimerizeaza simultan ambele consistente, utilizandu-
se o sursa luminoasa cu un diametru minim de 8 mm.
 Durata de expunere este de aproximativ 3 minute.
 Zonele periferice raman lipicioase datorita efectului inhibitor al aerului, insa acest lucru nu constituie un
impediment clinic.
 Cu toate avantajele mentionate de producator, produsul a disparut de pe piata, datorita unor probleme
aparute in polimerizarea straturilor de suprafata.

Avantaje
 Practicianul are un control desavarsit asupra timpului de lucru.
 Intervalul de priza este relativ scurt, aproximativ 3 minute.
 Materialul are proprietati fizice, mecanice si clinice excelente.

Dezavantaje
 Necesitatea unor linguri speciale, transparente;
 Depozitarea materialului prelevat din tub/seringa intr-un loc intunecos, daca se intarzie inserarea lingurii
pe campul protetic.
 Dificultatea polimerizarii in zonele greu accesibile spotului luminos;
 Materialul nu se poate utiliza la pacientii cu alergie sau sensibilitate crescuta la uretani, acrilati sau
metacrilati.

112
Proprietatile materialelor de amprenta. Sinteze
 Dintre proprietatile fizico-chimice ale materialelor au o deosebita importanta:
 capacitatea de umectare;
 vascozitatea si compresiunea in cursul insertiei;
 plasticitatea si timpul de priza;
 prezenta cavitatilor si a retentivitatilor;
 pozitia limitelor.
 Capacitatea de umectare a materialelor => caracteristica se refera la proprietatea de a se intinde pe o
suprafata data si este legata de compozitia materialului. Intervin insa si unele variabile legate de:
 starea suprafetei ce urmeaza sa fie amprentata
 suprafata neteda este mult mai favorabila decat o suprafata rugoasa
 Umiditatea suprafetelor
 Uunele materiale „accepta” un grad de umiditate, de exemplu hidrocoloizii, in contrast cu altele,
de exemplu, elastomerii.
 Tendinta actuala este de a reduce caracteristicile hidrofobe a vinilpolisiloxanului prin includerea
in compozitia lor a unor produse umectante.
 Tensiunea superficiala
 Se pot folosi produse care scad tensiunea superficiala si astfel favorizeaza etalarea elastomerilor.
 Conditia primara este sa nu fie toxice si sa fie compatibile cu materialul de amprenta.

113
 Vascozitatea materialului si compresiunea din cursul inserarii
 Un material cu vascozitate mica si capacitate de umectare redusa se etaleaza relativ bine pe
reliefuri suple prin fluaj, dar in cazul formelor complexe si mai ales a celor cavitare favorizeaza
includerea de bule de aer.
 Un material cu vascozitate ridicata nu are capacitatea de a patrunde in zonele retentive. Ca urmare
exista riscul ca detaliile sa nu fie inregistrate.
 Pentru a evita aceste defecte se impune exercitarea unei oarecare presiuni in cursul inserarii
materialului.
 Este de altfel unul din rolurile indeplinite de catre portamprenta care ofera spatiul necesar unei
atare compresiuni.
 Se pot stabili unele corelatii dintre portamprenta si vascozitatea materialului de amprentare.
 In caz de portamprenta larga si material cu vascozitate mica compresiunea va fi insuficienta si vor
fi incluse bule de aer.
 In caz de portamprenta stramta si material cu vascozitate mare compresiunea va fi excesiva,
insertia va fi dificila, centrarea va fi aproximativa, in masa materialului vor fi induse diferite stari
de contractie si tensiuni.
 Ca o concluzie, se indica alegerea de portamprente care sa fie compatibile cu forma suprafetelor
ce urmeaza a fi amprentate si cu materialul ce va fi folosit.
 Amprentele realizate cu un singur produs cu o singura vascozitate, de exemplu alginat din clasa
A, polieter (Impregum F ESPE), vinil-polisiloxan prezinta avantajul ca sunt practice si expeditive,
dar necesita o portamprenta individuala.
 Ele sunt rezervate situatiilor clinice simple, cu retentivitati reduse (preparatii ale zonei terminale
supragingivale sau la nivelul crestei gingiei libere, preparatii corono-radiculare).
 Cel mai frecvent asocierea a doua vascozitati ale aceluiasi produs compenseaza inconvenientele
fiecaruia in parte, folosite separat. Exemple de asocieri care se pot recomanda:
 vascozitate mare in asociere cu vascozitate mica (putty + light) folosind o portamprenta
standard.
 vascozitate medie in asociere cu vascozitate mica (regular + light), folosind o portamprenta
individuala confectionata cu distantare de cativa milimetri.
 Plasticitatea si timpul de priza
 Toate materialele au o curba specifica de priza, fixata de catre fabricant. Ea variaza sub influenta
unor factori ca si temperatura, dozajul catalizatorilor si malaxarea.
 Temperatura:
 temperatura la care se pastreaza produsul si temperatura mediului ambiant;
 temperatura apei la alginate
 temperatura cavitatii bucale.
 Dozajul catalizatorilor
 In prezent este prea aleatoriu, mai ales in cazul siliconilor C.
 Unele firme cauta rezolvarea acestor probleme oferind un sistem de dozaj mai precis si mai practic
prin asocierea unei seringi duble de distributie simultana.
 Altele ofera produse pe baza de vinil-polisiloxan cu priza rapida si cu priza normala.
 Malaxarea
 In caz de malaxare manuala rezultatul este foarte variabil in timp si calitate, in functie de operator.
 Pentru a obtine rezultate constante este necesara „familiarizarea” cu produsul dat.
 Malaxarea prea rapida are drept rezultat un amestec heterogen si includerea de bule de aer;
 Malaxarea prelungita diminua timpul de lucru in cavitatea bucala.
 Amestecul in parti egale a doua paste, in cazul vinil-polisiloxanului a permis realizarea a doua
cartuse din care continutul este exprimat cu ajutorul unui pistolet, iar amestecul se realizeaza intr-
un sistem de serpentine.
114
 Initial in aceasta formula au fost incluse produsele cu vascozitate mica si medie. In ultimii ani se
extinde si la vascozitati mai mari (Reprosil quick-putty – De Trey).
 Polieterii beneficiaza de acelasi mod de prezentare (Permadine Garant ESPE).
 Din multiplele avantaje trebuie mentionate:
 timpul de malaxare este foarte scurt
 amestecul este lipsit de bule de aer
 injectarea se poate face direct pe suprafata ce urmeaza a fi amprentata cu ajutorul unui
dispozitiv cu varf subtire.
 In cazul alginatelor rapiditatea si calitatea amestecului pot fi imbunatatite prin folosirea
dispozitivelor mecanice, cu sau fara vid partial.
 Hidrocoloizii reversibili poseda un avantaj major, deoarece dupa primul ciclu termic sunt in
permanenta gata de folosire fara a fi necesara malaxarea si nu exista nici riscul de includere de
bule.
 Doar gelificarea produsului fluid limiteaza timpul de lucru in gura. Structura hidrocoloidului ii
confera capacitate de umectare a suprafetelor umede care este de departe superioara elastomerilor.
 Hidroalginatele insumeaza avantajele hidrocoloizilor reversibili (fara malaxare, fara bule de aer)
si evita deficientele alginatelor (porozitatea amestecului, variabilitatea prizei in functie de
temperatura apei).

Proprietati comparative ale materialelor de amprenta

115
Contractia de polimerizare
 Contractia de polimerizare nu depinde numai de tipul materialului utilizat, ci si de viscozitatea celor doua
componente din cadrul tehnicii „dublului amestec”.
 Cea mai redusa contractie de polimerizare s-a constatat in cazul utilizarii siliconilor cu reactie de aditie in
combinatia material chitos/material cu vascozitate redusa.
 Insa prin utilizarea siliconilor cu reactie de condensare in combinatia viscozitate crescuta-viscozitate
redusa contractia de polimerizare este sensibil mai mare.
 Cea mai importanta contractie s-a constatat la materialele de amprenta polisulfidice utilizate in combinatia
viscozitate crescuta-viscozitate redusa.
 Foarte multe amprente (poate majoritatea) se toarna de abia a doua zi.

Proprietati mecanice ale unor materiale elastice de amprenta.

Biomaterial Siliconi
Hidroco Siliconi
cu
-loizi Polisul- cu
Alginate reactie Polieteri
reversib furi reactie
Proprietati mecanice de con-
ili de aditie
densare
Deformatie
1,2 2,7 2,1 0,5 0,3 1,1
Remanenta 
Rezistenta la
11 12 7 5 2,6 2
incovoiere 
Reproducerea detaliilor (m) 25 75 25 25 25 25
Variatii dim.
>5 >5 0,25 0,6 0,05 0,30
Dupa 24 h
Contractia 0,15– 0,15–
0,2 0,2–0,4 0,05 0,2
De priza 0,5 0,5

Indicatie de protezare => metoda de amprentare => material de amprenta

INDICATIE METODA DE AMPRENTARE MATERIAL

DE PROTEZARE DE AMPRENTA

INJECTARE COMPOUNDURI

AMPRENTA DE CORECTIE HIDROCOLOID

PROTEZE
UNIDENTARE REVERSIBIL
AMPRENTA CU INEL DE Cu
SI PROTEZE ALGINAT
AMPRENTARE PRIN TEHNICA
DUBLULUI AMESTEC ELASTOMERI

116
Dezinfectia amprentelor traiditionale

Generalitati
 In anii ’60 mijloacele de igienizare din cabinetul stomatologic si laboratorul de tehnica dentara constau in
mare dintr-un sapun anexat chiuvetei, care de multe ori nu avea nici un efect dezinfectant.
 Prosopul din apropiere se schimba eventual zilnic, insa de multe ori era lasat sa se usuce pe calorifer fiind
refolosit a doua zi.
 Tehnicienii dentari luau micul dejun la locul de munca, in cestile lor de cafea putand fi depistate adeseori
resturi de acrilat.
 Instalatiile de aspirare erau privite drept ceva exotic, iar utilizarea mastilor si manusilor de protectie
folosite la turnarea amprentelor sau prelucrarea protezelor vechi reparate nu erau cunoscute.
 Tot prin anii ’60 „cartea bolilor infecto-contagioase parea ca va fi inchisa”, progresele pe taramul
antibioterapiei erau evidente si cu rezultate edificatoare .
 Cu aceasta situatie „roza” a patruns profesia noastra in anii ’80. Ce s-a intamplat dupa 1980?
 Dupa 1980 am aflat despre SIDA, am trait recrudescenta hepatitelor, printre ultimele raporturi OMS
constatand urmatoarele:
 inmultirea deosebita a microorganismelor resistente la antibiotice;
 cresterea rezistentei fata de masurile de dezinfectie;
 revenirea unor boli mai vechi, care pareau invinse: difteria, tuberculoza, holera si ciuma;
 cresterea numarului persoanelor in varsta, cu sistemul imunitar labil;
 descoperirea si izolarea continua a unor agenti patogeni noi, chiar necunoscuti;
 pericolul infectiei cu HIV, care se raspandeste exploziv mai ales in Asia, Africa si chiar in Europa.
 Alaturi de cele punctate mai sus, alte rapoarte OMS amintesc de neajunsurile sociale si de suprapopulatie.
 Este cunoscut faptul ca nu exista vaccinuri pentru toate infectiile sau ca unele dintre acestea si-au pierdut
efectul.
 Argumentul ca unele viroze ar aparea doar in anumite zone ale globului nu este valabil in epoca turismului
de masa.
 Prin turismul actual ajung astazi in cateva ore chiar si virusuri exotici in statele industrializate.
 Pericole de contaminare vizeaza in special anumite grupe profesionale printre care si medicii stomatologi,
ajutoarele lor si tehnicienii dentari, care prezinta un factor de risc ridicat.
 Datele statistice variaza in functie de grupa profesionala si de sursa.
 Se poate vorbi de un risc de infectie chiar de 3–4 ori mai mare.
 Dupa 5 ani de activitate, 15 din medicii stomatologi se infecteaza cu hepatita B si 55 dupa 25 de ani
de activitate.
 Aceste cifre ar trebui sa conduca la o regandire a masurilor practice de dezinfectie in stomatologie.
 Practic – medicul stomatolog si/sau tehnicianul dentar – sunt direct raspunzatori de respectarea masurilor
corespunzatoare de igiena si dezinfectie.
 Cheltuielile pentru masurile de dezinfectie sunt importante pentru fiecare practician posesor de cabinet
sau laborator, chiar si in situatii dificile din punct de vedere economic.
 Acesta este insa doar un aspect.
 Daca insa, prin masurile de preventie si de dezinfectie se reduce lipsa de la servici a personalului doar cu
cateva procente pe an, atunci intregul program de dezinfectie devine rentabil.
 Daca se hotaraste o dezinfectie, atunci se recomanda cea de tip sistem: produsele sunt corelate, iar
personalul cunoaste timpul in care dezinfectia are efect.

117
 Pentru cel care le foloseste sunt importante urmatoarele:
 timp scurt de actiune;
 spectru larg de actiune, cu certificat de aprobare de la o institutie recunoscuta;
 efect ireversibil, sigur;
 lipsa efectelor daunatoare fata de om si mediu;
 absenta lezarii tegumentelor;
 avantaj economic.
 Colaborarea stransa dintre medicul stomatolog si tehnicianul dentar include posibilitatea unei transmiteri
de germeni de la pacient spre laboratorul de tehnica dentara.
 Astfel, exista un pericol potential de infectare, mai ales dinspre cabinet catre laborator.
 Aproape toate microorganismele intalnite la om se regasesc in cavitatea bucala.
 A devenit consacrata impartirea in flora standard si flora de tranzit.
 Flora standard, in care predomina microorganismele nepatogene si facultativ patogene, are o componenta
relativ constanta si se reface cantitativ si calitativ in urma unor masuri de reducere a numarului de germeni.
 Pe de alta parte, flora de tranzit, care poate contine o serie de germeni patogeni, variaza si depinde de o
infectie acuta.
 Schimbari in spectrul microbiologic al cavitatii bucale se petrec din cauza unor factori locali, cum ar fi
igiena buco-dentara precara, insuficienta aportului proteic, boala parodontala, inflamatiile, ori diferite
cauze generale precum infectiile, boli generale sau malnutritia.
 Anumite microorganisme sunt deosebit de relevante pentru personalul stomatologic.
 Din categoria virusurilor trebuie amintite in primul rand virusurile hepatitei, dintre care se cunosc pana
acum tipurile A pana la F, pe langa altele nespecificate.
 Virusul hepatitei A se transmite pe cale fecal-orala sau prin apa si alimente infestate, fiind activ in tari cu un
standard scazut de igiena, unde poate fi transmis in calatorii.
 Doar de curand a devenit posibila vaccinarea preventiva. In domeniul nostru de activitate reprezinta un pericol
mai ales virusul hepatitei B (VHB), deoarece poate fi transmis prin intermediul celei mai mici cantitati de sange
si saliva.
 Purtatorii de germeni nu sunt doar cei care sufera de boala acuta sau cronica, ci si persoanele infectate, inainte
de declansarea bolii (timpul de incubatie variaza de la 6 saptamani la 6 luni), precum si purtatorii de virus.
 Nu se cunoaste cu exactitate limita duratei de supravietuire a VHB in afara organismului, dar fara indoiala
ca aceasta se ridica la cateva luni. In jur de 10 din imbolnavirile cu hepatita B ajung la stadiul cronic.
 O cale de transmitere asemanatoare prezinta virusul hepatitei D – cu deosebirea ca are nevoie de VHB
pentru multiplicare – si cel al hepatitei C.
 Vaccinarea cu resturi de VHB, care stimuleaza sistemul imunitar sa creeze anticorpi (fara ca sa apara
simptome ale bolii), reprezinta o protectie eficienta impotriva hepatitei B si hepatitei D in acelasi timp.
 Este neaparat necesar ca fiecare persoana care activeaza in stomatologie – inclusiv tehnicienii dentari – sa
fie vaccinata dupa testarea reactiei imunologice.
 Astfel se exclude riscul specific de imbolnavire cu hepatita B sau D, care in 1977 era la acesti angajati de
20 de ori mai mare decat la restul populatiei.
 O vaccinare impotriva hepatitei C nu este inca posibila. Spre deosebire de VHB, diferitele tipuri de HIV
cunoscute pana acum nu au o rezistenta prea mare in atmosfera, astfel incat riscul de imbolnavire cu SIDA
nu este atat de mare daca se respecta normele de igiena in cadrul practicii stomatologice.
 Mediile de propagare sunt: sangele, o serie de componente ale acestuia precum si secretiile.
 In cazul unui stadiu avansat de SIDA., unde lipseste o medicatie specifica se cere ca profilaxia sa fie
realizata cu toata responsabilitatea.
 Este posibila insa vaccinarea impotriva virusurilor gripale.
 Din cauza schimbarii tipului agentilor patogeni (A, B, C si subtipuri), vaccinul antigripal trebuie sa se
orienteze dupa probabilitatea epidemiologica a aparitiei virusurilor, care este urmarita ciclic de catre OMS.
 Virusurile gripale traiesc in afara organismului doar cateva ore.
 Aceasta este valabil si pentru alte virusuri cu tropism pentru arborele respirator.
118
  Alaturi de acestea mai sunt importante virusurile herpesului, ale parotiditei epidemice, ale rubeolei precum
si paramixovirusurile.
 Dintre bacterii trebuie sa amintim diferiti coci (stafilococi, streptococi, meningococi), bacili si, chiar daca
nu traieste in afara organismului, treponema pallidum.
 Candida albicans este o levura relevanta pentru stomatologie.
 Pericolul germenilor este considerabil si in laboratorul dentar.
 Desigur, acesta nu se refera numai la transmiterea orala.
 Cele mai expuse zone sunt: masa pentru ghips, locul unde se prelucreaza, zona de lucru si telefonul.
 Amprentele, modelele si protezele sunt vehicole care poarta germeni.
 Posibilitatea transmiterii agentilor patogeni prin amprente de alginat a fost clar dovedita.
 Germenii nu sunt inlaturati prin spalarea amprentelor cu apa.
 Ei raman activi mult timp chiar si dupa aceea.
 Toti tehnicienii trebuie sa fie constienti de riscul permanent si invizibil de infectie.
 Adeseori si notiunea de igiena este pusa doar in legatura cu proteza acoperita cu secretii si sange, sau cu
amprentele dentare.
 In tehnologia amprenta - model, care poate reprezenta doar o parte din codul general de igiena de la debutul
unui tratament pana la inceputul altuia exista in principiu mai multe posibilitati de dezinfectie.
 Alegerea lor depinde de criteriul eficientei, care are prioritate, precum si de avantajele practice si
economice.
 In principiu, bariera impotriva infectiilor trebuie creata la inceputul unui lant de infectii, dar interventiile
ulterioare sunt totusi mai bune decat lipsa totala de masuri.
 De mai multa vreme se acorda atentie deosebita dezinfectarii amprentelor, pentru a se evita transportul de
germeni in laboratorul dentar.

Dezinfectia amprentelor
 O dezinfectie a amprentelor dentare decurge sub forma de: dezinfectie externa si de autodezinfectie.
 Prima modalitate se caracterizeaza prin obtinerea unei distrugeri a germenilor prin actiune chimica si/sau
fizica a agentilor patogeni care se gasesc pe amprenta.
 Prin autodezinfectare, insusi materialul amprentei este pregatit ca sa anihileze germenii contactati prin tratarea
cu o substanta antiseptica. In cazul ultimelor, dezavantajul este dat de faptul ca lingura de amprenta ramane
contaminata.
 Materialele pentru amprente au proprietati fizice corespunzatoare necesitatilor speciale de prelucrare.
 De aceea, nu ne putem astepta sa nu existe probleme atunci cand se folosesc substante de dezinfectie.
 Cu exceptia gipsului, care este folosit foarte rar, materialele pentru amprente nu suporta sterilizare termica
 Sterilizarea prin radiatii se foloseste doar in cazuri speciale si nu este potrivita pentru alginate.
 Sterilizarea cu etilen oxid nu se foloseste pentru alginate, in special datorita riscurilor igienice si ecologice.
Solutia de formaldehida poate provoca alergii, dermatoze si eczeme; tratarea cu formaldehida ar modifica
alginatele.
 Posibilitatile de simpla dezinfectare prin imersie nu au avut la inceput succes din cauza unor modificari
inaceptabile ale materialului sau din cauza spectrului redus de actiune al mijloacelor de dezinfectare.
 O dezinfectare reusita presupune respectarea exacta a normelor amintite anterior. In caz contrar, efectul
dezinfectiei si/sau calitatea amprentei sunt periclitate.
 De aceea, solutiile gata preparate sunt mai sigure. Dupa timpul de actiune cunoscut si care nu trebuie diminuat,
mijloacele de dezinfectare trebuie indepartate.
 Daca timpul de actiune este depasit sau daca mai raman resturi de solutie, calitatea modelului de gips scade.
 Aceasta se poate demonstra prin amestecarea ghipsului cu substante de dezinfectie, caz in care nu se ajunge
la concentratia experimentala de 100 solutie la suprafata de contact dintre amprenta si modelul din ghips.
 La scurt timp dupa amestecarea cu ghips, aproape toate solutiile de dezinfectie, dar mai ales cele pe baza de
saruri, reduc rezistenta mecanica a ghipsului.
119
 Dupa 24 ore in care ghipsul s-a aflat sub influenta preparatului de saruri, se observa ca acesta devine mult mai
moale.
 Daca se foloseste ca mijloc de dezinfectie o solutie 40 alcool, dupa evaporarea acestuia se constata intarirea
ghipsului.
 La studierea dezinfectarii modelelor s-a mai constatat ca mijloacele de dezinfectie pot modifica chiar si
ghipsul intarit.
 In concluzie, dezinfectarea modelelor este dezavantajoasa (interventie tardiva in lantul infectiei, posibila
deteriorare a modelului ).

Dezinfectia amprentelor prin imersie prezinta urmatoarele dezavantaje:

 Nu e indicata tuturor tipurilor de materiale
 Nu se presupune clatirea inainte de dezinfectia propriu-zisa, impuritatile ramanand pe amprenta, ceea ce
poate duce la realizarea unor modele deficitare din gips
 Eficienta baii dezinfectante nu este constanta, depinzand de numarul de amprente dezinfectate si de
lungimea perioadei de folosire a aceleiasi bai;
 riscul de depasire al timpului de actiune asupra amprentelor implica posibilitatea aparitiei modificarilor
dimensionale – pierdere de timp si bani – precum si crearea unor tensiuni inutile in cabinet si laborator
alterand atmosfera de lucru

Modalitati principale de impiedicare a transmiterii diferitelor bacterii din cavitatea bucala

 Sunt putine studii care se refera la efectele dezinfectantelor asupra hidrocoloizilor reversibili. Acestea
atesta ca o imersie a acestor amprente intr-o solutie de glutaraldehida alcalina 2 timp de 10 minute este
satisfacatoare.
 Cresterea timpului de imersie la 20 minute sau peste, in aceeasi solutie, se soldeaza cu afectarea stabilitatii
dimensionale si pastrarea detaliilor de suprafata.
 Polieterii nu pot fi imersati in solutii dezinfectante din cauza proprietatilor lor hidrofile.
 Stabilitatea lor dimensionala a fost demonstrata in urma imersarii lor timp de 10–30 minute in solutii de
hipoclorit de sodiu si fenoli.
 S-a demonstrat ca amprentele pe baza de polisulfuri au stabiltate dimensionala in cazul imersarii lor in
hipoclorit de sodiu, glutaraldehida, iodoform sau fenol.
 Solutiile de hipoclorit de sodiu, glutaraldehida si fenol se pot utiliza cu succes la dezinfectia amprentelor
pe baza de siliconi conventionali (condensare), cu mentionarea necesitatii respectarii timpilor de imersie.
 Polivinilsiloxanii prezinta o toleranta excelenta la imersia in solutie de hipoclorit de sodiu, glutaraldehida,
iodoform si fenoli.
 Timp de peste 20 de ani, in stomatologie s-au folosit cu rezultate bune sarurile peracide pentru
dezinfectarea amprentelor si mijloacelor auxiliare.
 Totusi, se citeaza in cazul acestei posibilitati de dezinfectare reactii adverse la unele persoane.

120
Dezinfectarea prin pulverizare
 Solutiile au o arie restransa de utilizare.
 Pe langa preparatele cu saruri, astazi avem la dispozitie mijloace de dezinfectare a amprentelor sub forma
de solutii apoase pe baza de compusi biguanid legaturi cuaternare de amoniu.
 La acestea se adauga alte mijloace mai usor de folosit si un sistem de aparate ce permit dezinfectarea prin
pulverizare.
 Preparatele difera in functie de tipurile de material la care se preteaza.
 Pentru noile materiale de siliconi hidrofili si pentru hidrocoloizi reversibili a fost confirmata aceasta
posibilitate de dezinfectare.
 Problemele de natura igienica (inhalarea) si ecologica sunt reprezentate de eventuala acoperire incompleta
a amprentei de dezinfectat si de formarea unui aerosol prea slab in cazul spray- urilor cu gaz comprimat.

Autodezinfectarea
 Autodezinfectarea reprezinta o alternativa avantajoasa la dezinfectarea prin imersie.
 Ea se preteaza in special la alginate, deoarece acestea sunt sensibile la mediul ambiant, sunt dificil de
dezinfectat prin imersie si imposibil de supus unor procese fizice.
 Sunt cunoscute produsele comerciale Blueprint asept si Blueprint plus.
 Este vorba de o sare cuaternara de amoniu.
 S-a dovedit eficienta ei bacteriologica, dar efectul antiviral este nesatisfacator.
 Rezultatele microbiologice in urma unui program practic care foloseste probe de saliva si amprente de
alginat tratate cu clorhexidrina, precum si rezultatele testelor in vitro asupra virusurilor din grupa herpes
au aratat ca se poate obtine o importanta reducere a numarului de germeni.

Efectul antiseptic
 Materialele de amprenta tratate antiseptic nu garanteaza o bariera absoluta impotriva infectiei pe zona
amprenta-model.
 Principiul antiseptic are efect doar la suprafata de contact dintre alginat si materialul modelului, precum
si in interiorul amprentei.
 Mai mult decat atat, unele substante antiseptice sunt toxice.
 A le introduce in gura este mai putin indicat decat a le lasa sa actioneze asupra amprentei.
 In cazul alginatului tratat cu clorhexidina s-a dovedit si faptul ca efectul antiseptic prin anioni poate fi
anulat cu apa.
 Daca se foloseste insa o solutie de clorhexidina si apa distilata, efectul bactericid nu mai este anulat. In
cazul alginatului incapsulat, costurile sunt mai ridicate.
 In functie de concentratia clorhexidinei, se pot constata uneori interactiuni nedorite cu alginatul.
 Acest lucru poate fi evitat printr-o dozare corespunzatoare.

 Tehnicianul dentar trebuie sa fie constient de potentialul pericol de infectare la locul de munca.
 El are datoria sa contribuie la protectia impotriva infectiilor si dreptul de a-si influenta colegii.
 Aceasta presupune pretentia indreptatita de a prelua doar amprente si materiale dezinfectate corect.
 La ora actuala, cele mai folosite si mai sigure metode de dezinfectare a amprentelor sunt reprezentate de
dezinfectarea prin imersie, respectiv prin pulverizare cu ajutorul aparatelor, cu respectarea exacta a
parametrilor.
 Sistemul Dürr Hygojet este primul procedeu complet, ale carui componente au fost concepute spre a
veni in intampinarea multiplelor solicitari.
 Este indicat pentru amprente, proteze, punti, coroane, articulatoare, rezistente la coroziune
 Este un sistem inchis

121
 Sistemul prezinta urmatoarele componente
 aparat Hygojet
 preparatul pentru. dezinfectie MD520
 ambalajul Hygoseal
 etichete adezive speciale pentru insemnarea amprentelor.
 In aparat pot fi dezinfectate pana la 6 amprente in doar 10 minute.
 Dezinfectantul e pulverizat uniform acoperind amprentele din toate directiile.
 Astfel, dezinfectantul patrunde in cele mai fine detalii fara a provoca deformari.
 Dupa expirarea celor 10 minute, amprenta este clatita si optional si uscata.
 In 12 minute pot fi dezinfectate/curatite/spalate 6 amprente.
 Un avantaj al acestei metode de dezinfectie il constituie faptul ca la fiecare noua dezinfectie necesita o
cantitate proaspata de dezinfectant.
 Metoda este eficienta fara a fi costisitoare.
 Pentru expedierea amprentelor precum si a materialelor insotitoare exista ambalajul Hygoseal in
combinatie cu aparatul de sigilat Hygoseal.
 MD520 este o solutie foarte eficienta, care nu contine aldehida formica, pentru dezinfectia si curatirea
concomitenta a amprentelor din alginat, silicon, polieteri si hidrocoloizi si apartine de aparatul Dürr
Hygojet.
 Procedeul indeparteaza sangele, saliva si alte impuritati.
 Prin aceasta se obtine o precizie crescuta a modelului din gips.
 Cu sistemul Hygojet pot fi dezinfectate in afara de amprente si proteze, punti si coroane.
 MD520 se bazeaza pe o combinatie de aldehide, combinatii cuaternare ale amoniului, substante
tensioactive speciale si aditivi in solutie apoasa. 100 g de MD520 contin 1g dialdehida glutarica 50, 0.5g
N-alchil-N-benzil-N, N-dimetil clorura de amoniu.
 Preparatul este activ impotriva bacteriilor, inclusiv asupra bacilului Koch, fungilor, virusurilor (inclusiv
cele anvelopate, adenovirusuri, HBV, HIV).
 Timpul de actiune este de 10 minute.
 Avand un LD50 de peste 5 ml/kg-corp, preparatul este apreciat ca fiind, practic netoxic.
 Expertize independente si studii proprii confirma eficienta bactericida crescuta concomitent cu pastrarea
stabilitatii dimensionale si tolerantei la gips.
 MD520 este ecologic, deoarece toate substantele dizolvate in apa reziduala in proportii adecvate sunt
integral biodegradabile. Ambalajul arde fara reziduri.
 Hygoseal rezolva concomitent trei probleme:
 etichetarea lingurilor de amprenta => se folosesc etichete prevazute cu o pelicula speciala pentru
identificarea certa a lingurilor de amprenta si a materialelor protetice
 protectia impotriva umiditatii pentru amprentele din alginate => substantele de protectie pentru
alginat confera protectie impotriva umezelii la expedierea sau depozitarea provizorii a amprentelor
higroscopice
 expedierea igienica
 Hygoseal este un ambalaj transparent si impermeabil pentru apa si microorganisme de forma unei pungi
cu doua compartimente, pentru amprente, modele, lucrari protetice si hartiile insotitoare.
 In cabinet Hygopac este si aparatul ideal de sigilare a ambalajelor transparente de sterilizat in conformitate
cu normele europene in vigoare.
 Sigilarea Hygopac este sigura din punct de vedere igienic.
 Recipientul de dezinfectie
 cutia pentru dezinfectia prin imersie si curatirea cu MD520 in cabinet
 pentru amprente si lucrari protetice
 dispozitiv pentru fixarea a maxim doua linguri de amprenta pentru un ciclu.

122
  Cutia de dezinfectie Dürr
 decantor cu marcaj de umplere
 se pot dezinfecta pana la 6 amprente sau lucrari protetice
 prezinta manere ergonomice pentru un transport comod si mai sigur
 pozitie stabila a decantorului
 usor de intretinut, format din materiale rezistente.

Igienizarea amprentelor prin pulverizare (cu spray)

 In afara metodei de dezinfectare prin imersie avem la dispozitie si metoda prin pulverizare a sistemului
Dürr Hygojet – pentru amprente de toate tipurile.
 Sistemul are urmatoarele avantaje:
 procedura adaptata diferitelor conditii (dezinfectie riguroasa datorita indepararii impuritatilor,
sangelui, salivei etc., posibilitatea impachetarii igienice a materialelor)
 mentinerea designului amprentei (nu exista riscul deformarii amprentei)
 dezinfectare/curatire/uscare rapida (6 amprente in 12 min)
 dezinfectant economic si eficient, cu spectru larg de actiune.

Sistemul Picodent
 Un program complet de dezinfectie in laboratorul de tehnica dentara este oferit de catre firma Picodent.
 Avantajul lui este utilizarea simpla si buna posibilitate de dozare a mijloacelor, precum si raportul
avantajos dintre cost si rezultate.
 Dezinfectia se face prin imersie, fiind rapida.
 Acest program este completat de lotiunea pentru spalarea mainilor, dezinfectarea lor si un plan de igiena,
care trebuie afisat in cabinet si in laborator.
 Dezinfectarea prin imersie este procedeul cel mai utilizat inca si la ora actuala.
 Toate materialele de amprenta (inclusiv amprentele din hidrocoloid) pot fi dezinfectate astfel.
 Baia nu contine formaldehida si nu determina aparitia asa-ziselor „degete de fumator” la un contact
neprevazut cu pielea.
 Schimbarea baii depinde de numarul de amprente si trebuie realizata o data pe saptamana daca este vorba
de 70–80 amprente.
 Dezinfectarea prin imersie de la firma Picodent se prezinta sub forma de concentrat.
 Schimbarea baii nu reprezinta o problema datorita recipientului de dozare.
 Timpul de actiune este de 10 minute.
 Baia poate fi folosita si ca alternativa la dezinfectarea prin pulverizare.
 Pentru amprente si alte componente auxiliare care au avut contact cu pacientul se poate folosi
dezinfectarea prin imersie.
 Cu un cronometru, tehnicianul poate masura exact timpul necesar.
 Dezinfectarea prin pulverizare se foloseste pentru diferite suprafete, amprente si materiale auxiliare,
deoarece necesita un timp de doar 1 minut.
 Camera de ghips, aparatul cu jet de aburi sub presiune, alte materiale auxiliare precum amprentele dentare,
machetele de ceara sunt dezinfectate repede si sigur.
 Legatura cu pacientul presupune ca fiecare procedeu de dezinfectare (inclusiv cea a recipientelor de
transport) sa fie consemnata in fisa de lucru.
 O alternativa la dezinfectarea prin pulverizare o reprezinta cea prin stergere, care este folosita mai ales la
curatirea suprafetelor si recipientelor de lucru.
 Picodent ofera mijloace de dezinfectare si impotriva microorganismelor de pe maini.
 Mainile uscate si crapate sunt o poarta de intrare pentru bacterii, ciuperci si virusuri.
 Cu ajutorul unei lotiuni de spalat cu actiune rapida se reduce considerabil pericolul aparitiei unor
dermatite, precum si a altor manifestari patologice cutanate ce pot apare pe mainile practicianului.

123