Farmacologia efectelor adverse și

toxice

13. INTOXICAȚIA ACUTĂ Șl CRONICĂ CU METALE GRELE

Intoxicațiile cu metale grele se produc mai ales accidental, prin

contactul organismului cu diferite metale- grele, în mediul industrial sau ia
domiciliu.
Pătrunderea metalelor grele se face prin ingestie sau prin inhalație, sau
chiar prin contact cu tegumentul, dar în majoritatea situațiilor, prin expunere
cronică, dar și în mod acut
Metalele sunt inhalate sub formă de pulberi, fam sau vapori (de
exemplu, vapori de mercur utilizați la fabricarea lămpilor fluorescente).
Atunci când metalele sunt ingerate prin intermediul alimentelor sau
băuturilor contaminate, absorbția gastrointeStinală a acestora variază mult în
funcție de forma chimică specifică a metalului și particularitățile organismului.
După absorbție, metalul greu trece în sânge și ulterior se cantoneză în diferite
organe (oase, ficat și rinichi), unde realizează concentrații relativ ridicate timp
de ani de ziie.
Majoritatea metalelor se elimină renal și/sau gastrointestinal, dar există
diferite metale, care se elimină în particular în salivă, transpirație, secreția
lactată, unghii sau Tn păr/
Indiferent de tipul de metal greu cu care se produce intoxicația, prima
strategie de terapie este reprezentată de întreruperea expunerii, concomitent
cu administrarea agenților chelatori specifici.

> Intoxicația cu plumb

Plumbul se absoarbe în principal pe cale respiratorie 7 și

gastrointestinal (folosind aceleași mecanisme de transport ca și calciul).
Inițial este distribuit în țesuturile moi (tubii renali, ficat), apoi redistribuit
în oase, dinți, păr.
Timpul de înjumătățiră al plumbului în sânge este de aproximativ 25 de
zile, iar în oase de peste 25 de ani. în aceste condiții, frecvent, deși
concentrația plumbului din sânge scade semnificativ, cantitatea totală de
plumb din organism rămâne o perioadă îndelungată la nivel foarte crescut
Pătruns în organism plumbul interferează procesele de fosforilare
oxidativă și înhibă activitatea activitatea mesagerilor intraceluiari, în special ia
nivel cerebral. Nivelurile crescute ale plumbului cresc producerea radicalilor
liberi, cu perturbarea eliberării și efectelor principalilor neurotransmițători din
organism.
Expunerea de lungă durată are ca rezultat alterarea expresiei genice.
Intoxicația se poate produce accidental în mediul casnic, prin
expunerea la plumb din cauza:
- consumului unor plante dezvoltate în sol contaminat cu plumb,
* consumului de anumite specii de pește care trăiesc în ape
contaminate,

10
8
 Farmacologia efectelor adverse șl
toxice

- utilizării vaselor de ceramică smălțuite necdrespunzător,

- manipulării vopselelor pe bază de plumb,
- consumului unor „leacuri" populare.

Riscul de intoxicație cu plumb este crescut în zonele circulate (prin

arderea tetraetilului de plumb din benzină), cunoscut fiind faptul că plumbul
inhalat se absoarbe în proporție de 90%.
Cel mai frecvent, intoxicația se produce în sectoarele industriale, unde
există produse pe bază de plumb (fabricarea bateriilor, a lacuri și vopselelor,
tn industria ceramică),

♦ Intoxicația acută cu compuși organici sau anorganici se manifestă

diferit în funcție de compuși și de calea de pătrundere.
. Astfel, după ingerare apar următoarele manifestări:
- grețuri, vărsături, gust metalic;
- dureri abdominale (colică saturn inîcă);
- scaune negre (prin formare de sulfură de plumb);
- diaree - constipație.

în cantități mari se instalează următoarele simptbme: .

- stare de șoc;
- tulburări nervoase, encefalopatie satumină, parestezii;
- dureri, slăbiciune musculară;
- uneori, criză hemolitică acută;
- oligurie.

Tratamentul constă în următoarele:

- susținerea funcțiilor vitale;
- tratamentul șocului;
- antispastice, analgezice;
- tratamentul specific constă în administrarea agentului chelator
- EDTA - Na2Ca (acid etilen d.iamino tetraacetic calciu
disodic), oral, timp de câteva zile.

• Intoxicația cronică se numește saturnism și se manifestă prin:

- anorexie;
- gust metalic, îizereu gingival;
- tulburări de tranzit;
- tulburări nervoase, rar encefalopatie (la copil);
- anemie, porfirinurie;
- nefropatie, insuficiență renală cronică.

Tratamentul constă în următoarele:

- tratament specific: cu EDTA
- măsuri generale și de susținere a funcțiilor vitale;

10
9
Farmacologia efectelor adverse și
toxice

- vitaminoterapie (B1, B6, B12).

> Intoxicația cu mercur

• intoxicația acută

Această intoxicație survine după ingestia de preparate anorganice de

mercur.
Acest metal este toxic doar în formă solubilă, de cloruri sau
monometilmercur. Cei mal toxici sunt compușii organici ai mercurului:
metiimercur și dimetilmercur.
Mercurul se găseste:
- în componența soluțiilor pentru instllații nazale, auriculare sau în
unele colîruri,
- în compoziția unor preparate antiseptice.
- diferite materiale utilizate în stomatologie sunt pe bază de mercur
(amalgam);
- în mediul industrial (de fabricare a termometrelor, manometrelor).

Căile de pătrundere în organism sunt: digestivă, respiratorie (inhalare

de vapori, în cursul avariilor, în diferite sectoare industriale) sau cutanată
(combinându-se cu sulful prin legături covalențe). După ingestie, mercurul se
absoarbe rapid la nivel gastrointestinal, formând complexe stabile cu cisteina,
care se elimină foarte greu din organism.
Cel mai frecvent intoxicația este accidentală, dar au fost semnalate și
tentative de suicid cu produse pe bază de mercur.
Clinic, intoxicația acută .se manifestă prin:
- colorație cenușie ă mucoasei buco-faringiene,
- vărsături,
- diaree sangvinolentă,
- dureri abdominale,
- șoc, moarte.

După inhalarea toxicului apare sindromul pneumonie.

• Intoxicația cronică

Intoxicația cronică determină afectarea sistemului nervos central

(generând tulburări neurologice, psihice), a sistemului endocrin, renal,
cardiovascular. De asemenea se produc diferite boli autoimune.
Manifestările evidente apar la locurile de pătrundere sau de eliminare a
plumbului din organism (rinichi, colon, gură):
- stomatită, lizereu gingival, căderea dinților, gust metalic;
- leziuni tubuiare, glomerulare renale;
- albuminurie, oiigurie, anurie.

11
0
 Farmacologia efectelor adverse șl
toxice

Expunerea prelungită la vapori de mercur, cauzează distrugeri la nivelul

sistemului nervos și moarte.
De asemenea, mercurul produce efecte teratogene, copiii mamelor
expuse, prezentând întârziere în dezvoltarea psihică, tulburări de memorie,
defecte de vorbire.
în prezent, se discută tot mai frecvent posibilitatea implicării mercurului
în apariția autismului la copii.

Tratamentul constă în următoarele:

- măsuri generale nespecifice;
- specifice: ca antidot se folosește agentul chelator Dimercaprol
(DMP), iar în intoxicațiile cu vapori de mercur este eficientă D-
Penicilamina.

> Intoxicația cu arsen

Arsenul este prezent sub formă de produși organici și anorganici.

Compușii anorganici ai arsen ului sunt mai toxici decât cei organici.
Arsenicul este toxic în cantitate de peste 0,01-0,05 g, doza letală fiind
cuprină între 0,1-0,3 g.
Compușii trivalenți ai arsenului (frecvent industriali) sunt mai toxici
decât cei pentavalențî. Compușii pentavalenți devin periculoși numai din
momentul în care sunt reduși prin reacții chimice în arseniți.
Intoxicația se produce cel mai frecvent prin ingestia unor alimente (de
exemplu: în fructe de mare, bere, lapte praf contaminat) sau a apei
(contaminate) conținând arsen.
Arsenul poate pătrunde în organism și pe cale respiratorie (prin fumul
de țigară) sau mult mai rar prin tegumente, mai ales dacă există soluții de
continuitate (detergențî, pesticide, ierbicide, pesticide, otrăvuri pentru
șobolani).
Intoxicația se produce accidental, dar și voluntar, în scop suicidar (prin
ingestie de pesticide ce conțin arsen) sau criminal.
Intoxicația poate fi și profesională, în urma expunerii la arsen în diferite
sectoare industriale (metalurgie, industria chimică, ceramică, sticlărie,
industria blănurilor).

11
1
 Farmacologia efectelor adverse și
toxice

După pătrundere în organism, se absoarbe foarte rapid, după care este

depozitat mai ales în ficat, rinichi, splină, plămâni, păr, unghii. Este toxic
celular și vascular, mai ales pentru capilare, având efecte edemațiante și
necrozante.
în organism, arsenul inhibă lanțurile enzimatice celulare care conțin
grupul sulfhidrilic (SH).

• Intoxicația acută

în funcție de gradul de severitate manifestările clinice pot fi:

- supraacute - vărsături dureroase, diaree sanguinolentă,
oligurie, convulsii, colaps, comă;
- acute - vărsături (cu miros de usturoi), dureri, abdominale,
diaree, facies cenușiu, lipotimii, hipotensiune arterială, colaps.
După 2-3 zile, apar fenomene de afectare toxică hepatică șt
renală cu: hepatomegalie moderată, icter, azotemie, oligurie,
albuminurie;
- moderate - senzație de arsură la nivelul buzelor, senzația de
constricție la nivelul gâtului, vărsături, albuminurie, hematurie,
oligurie.

• Intoxicația cronică afectează muncitorii din diferite sectoare

industriale (de exemplu, în turnătorii). în condițiile expunerii cronice, pacientul
prezintă:
-scaune diareice, pigmentarea pielii;
-edeme (la nivelul feței, pleoapelor, la nivelul gleznei);
-transpirație și respirație cu miros de usturoi;
-ulcere gastrice și duodenale;
-leziuni hepatice, renale;
-nevrite periferice, encefalopatie.

Expunerea cronică la arsen induce neurotoxicitate (retard mental, boli

neurologice) și carcinogeneză. *-
Arsenui produce și efecte teratogene, copiii mamelor expuse,
prezentând malformații cardiace majore și anomalii scheletice.

Tratamentul constă în următoarele:

- măsuri generale nespecifice și tratament simptomatic;
- măsuri specifice: Dimercaprol, soluție 5% administrat i.m. repetat;
- reechilibrare hidroeiectrolitică;
- vitaminoterapie, cu vitamine din grupul B (Bi, B6, B12).