Rocile magmatice pot lua nastere in conditii extreme de diferite, intervenite de la
formarea primara a topiturii magmatice pana la consolidarea ei definitive. In deplasarea lor in scoarta terestra , topiturile pot ajunge la conditii speciale de temperatura si presiune, fiind supuse unui proces mai lent sau mai rapid de racire, care va determina, pe de o parte evolutia mineralogica, pe de alta parte, totalitatea proprietatilor structurale si texturale. Consolidarea se poate realiza intrusive (in interiorul scoartei terestre) sau efusiv (prin revarsare sau explozie, in cazul eruptiilor vulcanice). In cazul consolidarii magmelor in zone foarte adanci, abisale sau plutonice, racirea se face extrem de lent, sub presiune si, in general, cu deplasari (curgeri) nesemnificative ale topiturii.
CLASIFICAREA ROCILOR MAGMATICE
In clasificarea rocilor magmatice se tine seama, pe de o parte de criteriul
structural, relevant pentru conditiile de consolidare, si, pe de alta parte, de criteriul mineralogic, prin care se iau in consideratie proportiile mineralelor principale continute.
Totusi, in general, se utilizeaza criteriul chimic al continutului de silice (SiO2),
apreciat ca ACIDITATE, prin care rocile magmatice pot fi acide (supersaturate cu SiO2, la care, dupa formarea silicatilor, ramane sufiecienta silice pentru a forma cuart), intermediare (saturate cu SiO2, insuficient insa pentru a forma cuart), bazice (subsaturate in silice) si ultrabazice ( sarace in silice)
Pe baza criteriului mineralogic, rocile magmatice sunt grupate in patru familii. In
cadrul fiecarei familii, in functie de criteriul structural, se separa tipurile generalizate de roci. Pentru definirea detaliata a acestora este necesara prezentarea completa a compozitiei, a structurilor si texturi, prin aceasta stabilindu-se varietatile petrografice.