Comentariu de Jurisprudență Cauza T-586/16

Reclamantul, domnul Guillaume Vincenti este funcționar la Oficiul Uniunii Europene

pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO), în grad AST 7, acest grad l-a obținut în 2009.
Evaluarea sa pentru anii 2009-2012 arată că competențele ultimului corespund cu nivelul impus
de postul ocupat. Rapoartele sale de evaluare pentru 2013-2014 lipsesc, deoarece ultimul s-a
aflat în concediu medical în lunile decembrie a anilor indicați.
În 2014 autoritatea împuternicită să facă numiril-a informat pe reclamant că numărul de puncte
de care a beneficiat pînă în prezent este de 9,25, iar pragul pentru promovare este 9.
În 2015 EUIPO a lansat exercițiul de promovare prin analogie – conform articolului 110 din
Statutul funcționarilor UE. Totodată a anunțat personalul că au fost întocmite odine de serviciu
pentru a defini modalitățile de promovare în cadrul EUIPO.
În cadrul exercițiului de promovare numele reclamantului nu a fost introdus în listă, fapt prin
care reclamantul a contestat această decizia și a solicitat includerea numelui său. Comitetul
paritar pentru promovare a recomandat respingerea contestației întemeindu-se pe ordinile de
serviciu, iar AIPN a respins reclamația.
În susținerea acțiunii formulate, reclamantul invocă trei motive, dezvoltate împreună în cererea
introductivă și întemeiate, primul, pe încălcarea articolului 45 din statut, a articolului 3 din DGE
privind articolul 45 și a articolului 13 din Decizia ADM-05-09 a EUIPO, al doilea, pe încălcarea
principiului protecției încrederii legitime, a principiului bunei administrări și a dreptului la
apărare, precum și pe denaturarea faptelor care au stat la baza deciziei atacate și, al treilea, pe o
eroare vădită de apreciere săvârșită de AIPN, cu titlu principal, din cauza refuzului său dea-și
exercita puterea de apreciere referitoare la promovarea sa și, în subsidiar, din cauza refuzului său
dea-l promova în măsura în care un asemenea refuz ar exceda puterea sa de apreciere.
EUIPO susține că rapoartele de evaluare ar fi necesare pentru a asigura în mod legal examinarea
comparativă a meritelor funcționarilor promovabili, aspect ce ar rezulta și din articolul 3 din
DGE privind articolul 45, lucru care impune, ca regulă generală, ca aceste rapoarte să fi devenit
definitive.
Pe de altă parte, EUIPO consideră că examinarea comparativă a meritelor pe baza altor
informații decât cele cuprinse în rapoartele de evaluare nu trebuie să se facă decât în ultimă
instanță și nu s-ar putea justifica decât dacă ar rezulta în mod clar că niciun raport întocmit
corespunzător cerințelor legale nu ar fi disponibil întrucât funcționarul vizat nu s-ar fi reintegrat
pe post.
Conform deciziei, AIPN a considerat că articolul 3 a cincea liniuță a doua teză din DGE privind
articolul 45 vizează situațiile în care raportul de evaluare a funcționarului nu era finalizat, de
exemplu din cauza lipsei notatorului sau a notatorului de apel în momentul în care aceștia
trebuiau să intervină în procedura de evaluare. Aceasta a apreciat, prin urmare, că dispoziția
menționată nu îi era aplicabilă reclamantului. AIPN a indicat în continuare că, din cauza
concediului său medical, reclamantul nu dispunea de rapoarte de evaluare pentru anii 2013 și
2014 și că procedurile de evaluare și de promovare care îl vizau erau suspendate până la reluarea
atribuțiilor sale. Aceasta a precizat că, dat fiind că procedura de promovare a reclamantului
fusese suspendată din cauza absenței sale justificate, în mod corect meritele sale comparative nu
au fost luate în considerare pentru exercițiul de promovare 2015. În sfârșit, AIPN a concluzionat
din considerațiile de mai sus că numele reclamantului nu a fost în mod întemeiat înscris pe lista
funcționarilor promovați în anul 2015.
În cursul acestui exercițiu organizat anual, un funcționar poate face obiectul unei decizii de
promovare, adică să fie promovabil dacă îndeplinește cinci condiții cumulative, conform
articolului 3 din DGE privind articolul 45. A cincea dintre aceste condiții este, după cum a arătat
EUIPO, ca rapoartele de evaluare ale funcționarului să fi devenit definitive în temeiul DGE
privind articolul 43. Cu toate acestea, articolul 3 menționat prevede în mod expres că, „în
cazurile în care un raport de evaluare nu a fost finalizat din cauza unei întârzieri care nu îi este
imputabilă titularului unui post, acesta din urmă participă la procedura de promovare pe baza
altor elemente de informare valabile care suplinesc lipsa unui raport de evaluare și poate, așadar,
să facă obiectul unei decizii de promovare”.
Din această dispoziție rezultă că funcționarul care îndeplinește primele patru condiții prevăzute
de articolul 3 din DGE privind articolul 45, dar unul dintre rapoartele sale de evaluare nu a
devenit definitiv, este totuși considerat promovabil în momentul în care respectivul raport nu a
putut să fie finalizat din cauza unei întârzieri care nu îi este imputabilă. Funcționarul vizat
participă în acest caz la procedura de promovare pe baza altor elemente de informare valabile
care suplinesc lipsa raportului de evaluare.
Articolul 3 a cincea liniuță a doua teză din DGE privind articolul 45 precizează că funcționarul
este promovabil și dispune de dreptul de a participa la procedura anuală de promovare pe baza
altor elemente de informare disponibile, de aici rezultă că AIPN a încălcat respectiva dispoziție
și a săvârșit o eroare de drept.
Interpretarea dată de EUIPO articolului 3 a cincea liniuță a doua teză din DGE privind articolul
45, potrivit căreia această dispoziție nu se aplică în situația reclamantului, este, în consecință,
incorectă. Astfel, în situația reclamantului, adică atunci când întocmirea unor rapoarte de
evaluare în cadrul procedurii prevăzute în acest scop nu poate fi realizată în timp util pentru a fi
luată în considerare cu titlu de procedură de promovare relevantă, reclamantul beneficia, în
temeiul DGE privind articolul 45, de dreptul de a fi considerat promovabil, de a participa la
această procedură de promovare și, prin urmare, de a participa la examinarea comparativă a
meritelor funcționarilor promovabili în temeiul exercițiului de promovare pentru anul 2015 în
lumina altor elemente de informare valabile care suplinesc lipsa rapoartelor de evaluare.
Ca urmare o directivă internă precum ordinele de serviciu este o normă inferioară statutului și
reglementării adoptate pentru aplicarea acestuia (a se vedea în acest sens și prin analogie
Hotărârea din 30 ianuarie 2008, Strack /Comisia, T-85/04, EU:T:2008:18, punctele 37-41 și
jurisprudența citată). În consecință, ordinele de serviciu ale EUIPO nu pot în mod legal impune
norme derogatorii de la dispozițiile din statut sau din DGE privind articolul 45.
Din acestea reiese că în niciun moment EUIPO nu a căutat să pună reclamantul într-o situație în
care să fi avut posibilitatea să își precizeze poziția cu privire la meritele sale. Astfel, EUIPO s-a
limitat să întârzie în mod greșit, din cauza concediului medical, participarea reclamantului la
procedura de promovare în temeiul exercițiului de promovare 2015, așteptând o eventuală
reluare a atribuțiilor sale.
În consecință, decizia atacată trebuie să fie anulată în măsura în care reclamantul nu a fost luat în
considerare pentru exercițiul de promovare 2015.
Tribunalul consideră că, pentru repunerea reclamantului în drepturile sale, posibilitatea ca acesta
să participe la procedura de promovare 2015 trebuie să fie reexaminată. Numai după ce va fi
făcut obiectul unei astfel de reexaminări, AIPN va putea să ia în mod valabil o decizie în privința
sa și să aprecieze dacă este sau nu este necesar să îl înscrie retroactiv și în plus pe lista
funcționarilor promovați în exercițiul de promovare 2015.
TRIBUNALUL (Camera a treia)
declară și hotărăște:

1) Anulează Decizia Oficiului Uniunii Europene pentru Proprietate Intelectuală (EUIPO) din
24 iulie 2015 de stabilire a listei funcționarilor promovați pentru exercițiul de promovare
2015 în măsura în care domnul Guillaume Vincenti nu a fost luat în considerare pentru
exercițiul de promovare 2015.

2) 2) Obligă EUIPO la plata cheltuielilor de judecată.