Predicatul

Este parte principală de propoziţie

 care spune ceva despre subiect (Camioanele urcă.; Panta este grea.; Şi lupul buf!
în groapă.) sau
 care atribuie subiectului o acţiune (Mieii aleargă),
 stare (Dinu şade pe scaun.),
 o însuşire sau o calitate (Creta este albă.; Dana este studentă.),
 o identitate (Căpitanul echipei este Ştefănescu).

Întrebări: ce se spune despre subiect?

Predicatul verbal (P.V.) – atribuie subiectului o acţiune sau o stare, arată ce face
subiectul sau ce se spune despre subiect. De aici şi întrebările cu care se poate afla: ce face? Ce
se spune despre?
P.V. este exprimat prin:
1. Verb predicativ (la un mod personal şi la orice diateză)
1. Marian repară fierul de calcat.
2. Să nu te pripeşti în acest caz.
3. Gabriel ar pleca imediat.
4. Lăsaţi jaluzelele.
5. Or fi căutând şi acum.
6. Strazile sunt curăţate de maturători.
7. Plouă mereu.
8. Găinile cotcodăcesc. Etc.
2. Locuţiune verbală (cu verbul din structură la un mod personal şi la orice diateză)
1. Cei doi prieteni s-au luat la harţă.
2. Să ai grijă de copii!
3. El ar lua cuvântul în această problemă.
4. Cădeţi de acord mai repede!
5. Şi-or fi dând seama de asta.
6. După un timp a fost dus de nas de aceştia.
7. Se are în vedere acest lucru.

Datorită intonaţiei predicative şi valorii lui modale de imperativ, şi modul infinitiv al unui
verb predicativ poate avea funcţia de predicat verbal, ca în exemplele:
1. A nu se apleca în afară. (Nu vă aplecaţi în afară.)
2. A se agita înaite de întrebuinţare. ( Agitaţi conţinutul înainte de utilizare.)

1
 Predicatul nominal (P.N.) – atribuie subiectului o însuşire, o calitate sau o identificare.
Raspunde la întrebările: cum este (pare, devine, arată)?, cine este?, ce este? (pare, devine,
arată)

PN este alcătuit din două componene: un verb copulativ şi un nume predicativ.

1. Verbul copulativ – este prima componentă a PN. Cele mai cunoscute verbe
copulatative sunt:
a fi a constitui a rămâne a ieşi
a se găsi a reprezenta a părea a se face
a se afla a întruchipa a deveni a se preface(în)
a însemna a se arăta a ajunge a se transforma(în) etc.

Ex. 1. Martorul acestei întâmplări este Simionescu.

2. Se afla atunci judecător la tribunal.
3. Mă gaseam elev la liceu.
4. Mişcarea înseamnă sănătate.
5. Răspunsul lui constituie o dovadă.
6. Aceasta reprezintă o tendinţă.
7. Mihai Viteazul întruchipează ideea de unitate naţională la români.
8. La faţă arăta sănătos.
9. Ei s-au arătat înţelegători.
10. Cuiburile au rămas goale.
11. Zarea părea de smalţ.
12. Motivele acţiunii devin clare.
13. În final dungile ajung negre.
14. Nepotul lui iese inginer.
15. Fratele meu se face profesor.
16. Făt-Frumos s-a prefăcut în paloş.
17. Zmeul s-a transformat într-un pod.

Fiecare dintre aceste verbe cu funcţie de copulă poate fi (atunci când se foloseste singur şi la
un mod personal şi cu anumite sensuri) predicat verbal. Astfel:
1. În pomi erau privighetori.
2. Mai sus se află un drum.
3. Acest metal se găseşte în Apuseni.
4. Ciobanul însemnează oile.
5. Ei au constituit un club.
6. El l-a reprezentat la întrunire.
7. Aceştia au întruchipat (au realizat) un plan detaliat.
8. Ea arată greşelile făcute.
9. Unii s-au arătat chiar atunci.
10. Găleţile au rămas la fântână.
11. Pare că ninge.
12. Totul devine pe lumea asta (se transformă).
13. Au ajuns la mal.
14. Iese din apă.
15. Asta se face mai greu.
16. S-a prefăcut că pleacă.
17. Totul se transformă în univers.

2
2. Numele predicativ – poate fi exprimat prin:

I. substantive:
1. Promisiunea este datorie. (în N.)
2. Hainele sunt pentru Silvia. (Ac. Cu prepoziţie)
3. Rezultatele sunt conform aşteptărilor. (D. Cu prepoziţie)
4. Copilul este al colegului meu. (G. Fără prep.)
5. Ei sunt împotriva întârzierilor.(în G. Cu prep.)

II. adjective(în N. La orice grad de comparaţie):

1. Lămâia este acră. (pozitiv)
2. Barele aceste sunt mai lungi decât acelea. (comparativ de superioritate)
3. Caii sunt foarte frumoşi. (superlativ absolut), etc.

III. numerale (cardinale, ordinale, multiplicative, fracţionare, adverbiale):

1. Hârtia este de douăzeci şi cinci. (Ac. cu prep.)
2. El este asemenea celor doi. (în D. cu articol demonstrativ şi prepoziţie)
3. Casa este a celor trei. (în G. cu articol dem. şi fără prepoz.)
4. Ea este contra celor două.(în G. cu art. dem. şi cu prep.)
5. El a fost al doilea. (în N.)
6. Nevasta este de-a doua. (în Ac. cu prep.)
7. Jacheta este a celei dintâi. (în G. cu art. dem.)
8. Efortul a fost întreit. (în N.)
9. Aceasta este o doime. (în N.)
10. Aniversarea este o dată, nu de două ori. (în N.), etc.

IV. pronume (personale, posesive, demonstrative, interogative, relative, nehotarâte şi negative):

1. Prajiturile sunt pentru voi.(în Ac. cu prep.)
2. Gestul este asemenea vouă.(în D. cu prep.)
3. Pantofii sunt ai lui. (în G. fără prep.)
4. Toţi sunt contra ei. (în G. cu prepoziţie)
5. Portmoneul este al meu. (în N.)
6. Metoda cea mai eficace este aceasta.(în N.)
7. Ce este tatăl tău? (în N.)
8. Nu ştim cine este făptuitorul. (în N.)
9. Datoria este a fiecăruia dintre noi. (în G. cu prepoziţie)
10. Copilul este al nimanui. (în G. cu prepoziţie), etc.

V. verbe (la infinitiv cu prepoziţie şi la supin):

1. Grija noastra este de a ajunge la timp.
2. Lucrurile acestea sunt de aruncat.

VI. adverbe (de obicei de mod, fără prepoziţie; rar de timp sau de loc cu prepoziţie)
1. Ei sunt altfel.
2. E uşor de vorbit.
3. Pâinea asta este de astăzi.
4. Ea este de aici.

VII. interjecţii (limitat)

1. Cu o asemenea şefă este vai de ei.
2. În acest caz este halal de voi.
3. Invitaţia asta este hodoronc-tronc.