Sunteți pe pagina 1din 4

Dezvoltarea creativității prin utilizarea jocului matematic în învățământul

primar

Se știe că procesul de învăţământ este un proces complex şi de lungă durată, care prezintă
particularităţi specifice în ciclul primar.
Am observat, că latura formativă a acestuia nu este totdeauna realizată suficient, că
potenţele individuale ale elevilor şi în special procesele intelectuale superioare nu sunt
solicitate pe măsura posibilităţilor acestora în cadrul orelor de matematică.
Am ales această temă din de dorinţa de a căuta şi a găsi la clasă metodele şi tehnicile
cele mai eficiente, care să trezească micilor şcolari, dragostea, interesul pentru acest obiect de
studiu, care să se conştientizeze într-un deziderat major al acestei discipline: cultivarea
creativităţii elevilor.
Unul dintre obiectivele principale ale şcolii este ca prin modul în care îşi desfăşoară
activitatea, să stimuleze interesele de cunoaştere ale elevilor, să-i orienteze spre obţinerea
unor rezultate bune în procesul de pregătire.
Matematica poate contribui nemijlocit la dezvoltarea gândirii creatoare, la realizarea
laturii formative a învăţământului. Copilul se pregăteşte în şcoală pentru lumea de mâine în
care va trăi şi în cadrul căreia trebuie să dea dovadă de independenţă, originalitate şi
creativitate.
Studiul matematicii, în clasele primare, urmărește să asigure cunoștințe matematice de
bază și să formeze deprinderi de calcul.Pentru a ajunge la deprinderi intelectuale temeinice
este nevoie de mult exercițiu, de mult antrenament.
J. Piaget afirmă: "ţelul principal al învăţământului constă în a dezvolta inteligenţa… şi
mai ales în a-l învăţa pe copil s-o dezvolte atâta timp cât este capabil de progres, mult după
încheierea şcolii".
Îndemnurile adresate copiilor de a vedea, auzi, mirosi, pipăi cu atenţie obiectele din
jur, de a exprima rezultatul observaţiilor prin cuvinte, sunt primii paşi în realizarea unei
conduite creative. Şcoala trebuie să realizeze toate condiţiile care să asigure dezvoltarea
acestui înalt atribut al personalităţii umane.
Analizând particularităţile psihologice ale copilului de vârstă şcolară mică, asistăm la o
coincidenţă a trăsăturilor psihice caracteristice vârstei şi celor ce condiţionează activitatea
creatoare. Trebuinţele de cunoaştere, impulsul de investigaţie, nevoia stringentă de activitate
interesantă de autoafirmare şi satisfacţie mobilizează potenţialul lor inepuizabil. Dacă am
întocmi în paralel o listă a celor mai pregnante însuşiri ale persoanelor creatoare am constata o
surprinzătoare suprapunere cu cele mai sus enunţate. Sub raportul caracteristicilor de
personalitate, cele doua extreme - elevul mic şi adultul creator - se întâlnesc, asemănându-se .
Ceea ce deosebeşte creativitatea copilului de creativitatea adultului, este produsul obţinut în
urma activităţii de creaţie, care nu este nou.
Jocul didactic este o metodă activ-participativă, dar și un mijloc prin care învățătorul
consolidează, precizează și verifică cunoștințe, pune în valoare și le antrenează capacitățile
creatoare. Poate să aducă varietate în exercițiul matematic, poate înviora lecția și ca urmare
drumul spre deprinderi este mai sigur și mai plăcut.
Jocul didactic nu înseamnă o ,,joacă de copii“, el este o activitate serioasă, care sprijină
într-un mod fericit, înțelegerea problemelor, fixarea și formarea unor deprinderi matematice
durabile, precum și împlinirea personalității școlarului.
Școlarul mic manifestă multă curiozitate. Apare necesitatea de a-și explica fenomenele, de
a înțelege lumea, de a stabili relații între cauze și efecte. Este vârsta când se trece de la o
gândire intuitivă la o gândire operativă. Elevii învață să rezolve exercițiile și problemele și
apoi treptat, schemele și structurile mintale. Intelectul infantil se caracterizează printr-o
deosebită receptivitate. Copilul poate reține cu multă ușurință o serie de date, numere.
Învățătorul va dirija procesul memorării, va urmări trecerea de la o memorare predominant
mecanică la o memorare logică.
Copilul obosește repede și de aceea este necesară introducerea jocurilor pentru ca
perioadele care solicită atenția să alterneze cu activitatea de înviorare.
Jocurile sunt strategii euristice, în care copiii își manifestă istețimea, inventivitatea, inițiativa,
răbdarea, îndrăzneala și curajul. Prin încărcătura sa afectivă, jocul asigură o antrenare mai
deplină a întregii activități psihice. În joc copilul este un adevărat actor și nu un simplu
spectator. El participă, cu toată ființa lui la îndeplinirea obiectivului jocului, realizând în felul
acesta o învățare autentică. Jocul poate deveni cel mai bun mijloc de activizare al școlarului
mic, de stimulare a resurselor sale intelectuale și de dezvoltare a creativității.
La vârsta școlară mică, cele mai utilizate jocuri matematice sunt jocuri precum: La magazin,
La librărie, Completează șirul… , Găsește vecinii, Cine știe câștigă, Rezolvă și dă mai
departe, etc.

La clasa a III-a, la „Înmulțirea numerelor naturale', elevii s-au angajat în activitatea de tipul
„Ajută-ți echipa să câștige!'. În desfășurarea acestei activități a fost respectat principiul
cooperării. Elevii au avut ca sarcină să aleagă din figura dată, un număr din caseta gri și un
număr din caseta albă și să afle produsul lor. Echipa câștigătoare rezolvă corect cele mai
multe exerciții în timpul stabilit.

6 2 112 3

5 102 100 110

5 0 4 96

Am observat că:
- în cadrul fiecărei echipe elevii au cooperat;s-a creat o atmosferă ce a stimulat
participarea și a anihilat teama de eșec;
-       cooperarea a stimulat interacțiunile din echipă, încurajând comunicarea și socializarea;
-       s-a realizat un tip de învățare prin care copiii învață unul de la altul;
-       în cadrul echipei, cooperarea ajuta mai bine la conturarea unei imagini pozitive de
sine, la stimularea încrederii în propriile forțe;
-       cooperarea încurajează învățarea mai mult decât competiția.
Procesul formării creativității trebuie început încă din clasa I, de aceea se vor evita
procedeele stereotipe, dezaprobarea ideilor personale și a încercărilor de a ieși din cadrele
fixe, care se imprimă adânc în spiritul școlarului, având drept urmare gândirea șablonată,
lipsită de pasiunea cunoașterii.
În vederea stimulării încrederii în forțele proprii, am subliniat posibilitatea fiecărui elev în
parte și a colectivului în întregime; am apreciat fiecare încercare personală de a judeca și
lucra; am scos în evidență participarea activă la lecții; am subliniat realizările, succesul și
progresul lor. Spre exemplu, în rezolvarea problemelor am solicitat elevii să găsească cât mai
multe variante, evidențiind procedeul cel mai bun. De multe ori i-am solicitat să transforme o
problemă din una simplă în compusă, să completeze problema pentru a afla ce se cere în
problemă. Multe activități le-am desfășurat sub formă de joc, de competiție. Exemplu: Jocul
„Numără și vezi să nu te încurci!”
Învățătorul cere elevilor: „Numărați repede fără să vă încurcați până la 30, sărind peste
toate numerele care se împart la 3”. În cazul în care un elev greșește, acesta este scos din joc
și, la un semn al învățătorului, un altul începe. Jocul poate continua, numărând până la 40 și
sărind peste numerele care se împart la 4.
La clasa a IV-a am folosit diferite probleme distractive, care îi ajută pe elevi să își dezvolte
creativitatea și gândirea.
Exemple de probleme:
1) Utilizând de trei ori cifra 3 și o operație aritmetică obțineți 11.
Soluție: 33:3=11

2) Doi pe drum s-au întâlnit şi trei cuie au găsit,


Patru se vor întâlni – câte cuie vor găsi?
Soluția :Cel mai probabil, că nu vor găsi nimic.

3) Doi taţi şi doi feciori au prins trei iepuri, dar fiecăruia i-a revenit câte un iepure. Se
întreabă, cum aşa s-a întâmplat?
Soluția: Au fost bunicul, feciorul lui şi nepotul. 

4) De scris cu cifre numărul, compus din unsprezece mii, unsprezece sute şi unsprezece
unităţi.
Soluția: 12111 = 11000 + 1100 + 11. 

5) Ce este aceasta: două capete, două mâini şi şase picioare, iar în mers numai patru?
Soluția: Un călăreţ pe un cal. 

6) Un morar a venit la moară. În fiecare din cele patru colţuri ale încăperii el a văzut trei
saci de făină. Pe fiecare sac s-au aşezat trei mâţe, iar fiecare mâţă a avut pe lângă
dânsa trei motănaşi. Se întreabă, câte picioare au fost la moară?
Soluția: Două picioare ale morarului, deoarece mâţele şi motănaşii au lăbuțe. 
Prin toate aceste procedee am încercat să-i activizez pe elevi în permanență, să le dezvolt
capacitatea operațională, să le educ atitudinea și comportamentul adecvat muncii de învățare.

Concluzii și recomandări:
Abilitățile creative pot fi influențate, antrenate, deoarece creativitatea „se învață”, iar elevul
trebuie să învețe modul în care se învață creator. De aceea, omul de la catedră, coboară în
zilele noastre printre elevi, poartă un dialog viu cu ei, îi consultă, le solicită comparații,
creează momente de îndoială care se cer a fi depășite prin efort colectiv, subliniază inițiativele
îndrăznețe, imprimând lecției o tensiune creatoare.
Utilizarea jocurilor didactice matematice presupune o antrenare plenară a personalității
elevilor, a componentelor intelectuale, afective și volitive.
Materialele de specialitate, experiența la clasă ne învață că jocul didactic satisface în cel
mai înalt grad nevoia de activitate a copilului, generată de trebuințe, dorințe, tendințe
specifice școlarului, iar valoarea sa formativă răspunde cerințelor actuale, accentul cade pe
formarea și dezvoltarea capacităților mintale și atitudinilor în baza unei cantități de informație
mai redusă.