Sunteți pe pagina 1din 168

Topografie

Cuprins
1. UTILIZAREA HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR TOPOGRAFICE........................................3
1.1. ELEMENTELE TOPOGRAFICE ALE TERENULUI...................................................................3
1.2. HĂRŢI ŞI PLANURI............................................................................................................9
1.3. CLASIFICAREA HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR......................................................................12
1.4. CITIREA HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR................................................................................13
1.5. PROBLEME CE POT FI REZOLVATE PE HĂRŢI ŞI PE PLANURI...........................................14
1.5.1. Determinarea unor elemente de planimetrie..........................................................14
1.5.2. Determinarea unor elemente de altimetrie.............................................................17
1.5.3. Exemple..................................................................................................................21
2. REŢELE DE SPRIJIN.......................................................................................................25
2.1. REŢELE DE TRIANGULAŢIE LOCALĂ...............................................................................25
2.1.1. Operaţii preliminare...............................................................................................25
2.1.2. Operaţii de teren.....................................................................................................31
2.1.3. Operaţii de calcul (Compensarea măsurătorilor)..................................................32
3. ÎNDESIREA REŢELELOR DE TRIANGULAŢIE........................................................34
3.1. PRINCIPIILE INTERSECŢIILOR..........................................................................................34
3.2. INTERSECŢIA ÎNAINTE.....................................................................................................36
3.2.1. Procedeul analitic..................................................................................................37
3.2.2. Procedeul trigonometric.........................................................................................38
3.3. INTERSECŢIA ÎNAPOI.......................................................................................................53
3.3.1. Procedeul Delambre...............................................................................................53
3.3.2. Procedeul Kästner..................................................................................................62
3.3.3. Procedeul Collins...................................................................................................64
3.3.4. Procedeul Hansen..................................................................................................65
3.3.5. Procedeul Cassini - Martinian...............................................................................72
3.3.6. Rezolvarea Marek...................................................................................................78
3.3.7. Procedeul intersecţiei generalizate înapoi.............................................................79
3.4. INTERSECŢIA LATERALĂ.................................................................................................81
3.5. INTERSECŢIA LINIARĂ....................................................................................................83
3.6. CÂTEVA ASPECTE PRIVIND PRECIZIA INTERIOARĂ ŞI EXTERIOARĂ ÎN REŢELELE DE
SPRIJIN...................................................................................................................................84

4. TRANSMITEREA LA SOL A PUNCTELOR DE TRIANGULAŢIE ŞI ÎNDESIRE 89


4.1. CAZUL CÂND PUNCTUAL TRANSMIS LA SOL ESTE STAŢIONABIL....................................89
4.1.1. Exemplu..................................................................................................................91
4.2. CAZUL CÂND PUNCTUL TRANSMIS LA SOL ESTE NESTAŢIONABIL..................................94
4.2.1. Exemplu..................................................................................................................96
5. TRANSCALCULAREA COORDONATELOR..............................................................99
5.1. TRANSCALCULAREA GEOMETRICĂ.................................................................................99
5.1.1. Exemplu................................................................................................................100
5.2. TRANSCALCULAREA TOPOGRAFICĂ..............................................................................102

- C.1 -
Topografie
5.2.1. Exemplu................................................................................................................105
5.3. TRANSCALCULAREA DIN SISTEM TOPOGRAFIC ÎN SISTEM GEODEZIC PRIN UTILIZAREA
TEORIEI CELOR MAI MICI PĂTRATE......................................................................................107
5.3.1. Exemplu................................................................................................................110
6. REŢELE DE RIDICARE.................................................................................................114
6.1. REŢELE DE RIDICARE PLANIMETRICĂ...........................................................................114
6.1.1. Generalităţi...........................................................................................................114
6.1.2. Drumuiri planimetrice..........................................................................................120
6.1.3. Ridicarea planimetrică a detaliilor topografice...................................................154
6.1.4. Găsirea greşelilor la o drumuire planimetrică....................................................157
6.2. 6.2 REŢELE DE RIDICARE ALTIMETRICĂ.......................................................................159
6.2.1. Drumuirea de nivelment geometric sprijinită la capete.......................................159
6.2.2. Drumuirea cu punct nodal....................................................................................163
6.2.3. Drumuirea de nivelment trigonometric sprijinită la capete pe puncte de cote
cunoscute........................................................................................................................171
7. BIBLIOGRAFIE.................................................................................................................173

- C.2 -
Topografie

1. Utilizarea hărţilor şi planurilor topografice

1.1. Elementele topografice ale terenului


 Definiţii
a) PUNCTE TOPOGRAFICE: Sunt puncte din teren, materializate sau nu,
care caracterizează poziţia şi forma detaliilor topografice (obiecte
naturale sau artificiale din teren), sau concură la determinarea poziţiei
altor puncte topografice.
b) GEOMETRIZAREA LINIILOR ŞI SUPRAFEŢELOR DIN TEREN: Este
operaţia de selectare judicioasă a unui număr minim de puncte topografice
care să aproximeze cu suficientă fidelitate liniile în cea mai mare parte
sinuoase din teren, atât în plan orizontal cât si în plan vertical, cu o linie
poligonală, respectiv suprafeţele ondulate ale terenului cu o suprafaţă
poliedrică (figura 1.1).
3 10 11
2 4

f< 0 .2 mm 15 14
5
1 17 18
13 12

16 6
19

7 9
8

22

20
21

f> 0 .2 mm
Figura 1.1 – Geometrizarea liniilor în plan orizontal.
Geometrizare corectă pentru punctele 1-15; necorespunzătoare pentru punctele 16-22
Densitatea punctelor de detaliu este cu atât mai mare cu cât scara
planului, accidentaţia şi sinuozitatea terenului sunt mai mari. Condiţia
care se impune este ca abaterea maximă f a liniei poligonale de la linia din
teren să fie mai mică de 0,2 mm la scara planului.
În plan vertical, pentru redarea reliefului, în funcţie şi de accidentaţia
- C.3 -
Topografie
terenului, se aleg puncte la cel mult 3 - 4 cm la scara planului.
c) ALINIAMENT: Este urma intersecţiei suprafeţei terenului cu un plan
vertical ce trece prin două puncte topografice A şi B. Dacă punctele A şi B
sunt apropiate (prin geometrizare în plan vertical), aliniamentul se poate
aproxima cu dreapta ce uneşte aceste două puncte.
d) DISTANŢA ÎNCLINATĂ: Este lungimea dreptei din spaţiu care uneşte
două puncte topografice A şi B; LAB  AB
e) PROFIL TOPOGRAFIC: Este reprezentarea grafică în plan a liniei de
intersecţie între suprafaţa terenului şi o suprafaţă verticală ce trece prin
două sau mai multe puncte date. Se poate obţine din măsurători în teren
sau de pe plan.
f) SUPRAFAŢA DE NIVEL: Este o suprafaţă normală în orice punct al ei la
direcţia gravităţii. Suprafaţa de nivel zero este aproximativ suprafaţa de
echilibru a mărilor şi oceanelor; se foloseşte ca suprafaţă de referinţă a
altitudinilor (cotelor) în nivelment (figura 1.2).

Suprafata de nivel
a punctului B 



 Suprafata de nivel
a punctului A
Suprafata de
nivel zero

Figura 1.2 – Elemente topografice în plan vertical


În topografie, pe întinderi limitate, suprafeţele de nivel pot fi considerate
plane paralele orizontale; pe suprafeţe mai mari se vor aproxima cu
suprafete sferice concentrice.
g) ALTITUDINE (COTA): Este distanţa verticală între suprafaţa de referinţă
şi suprafaţa de nivel a punctului considerat (figura 1.2).
H A  AO A
H B  BO B

h) DIFERENŢA DE NIVEL: Este distanţa verticală între suprafeţele de nivel

- C.4 -
Topografie
a două puncte A şi B (figura 1.2): H AB  BB  H B  H A
Poate fi pozitivă sau negativă, în funcţie de altitudinea punctelor si sensul
considerat. Dacă
H B  H A  H AB  H B  H A  0
H BA  H A - H B  0

Cu H se notează de regulă diferenţa de nivel determinată din valorile


cotelor; diferenţele de nivel măsurate se notează H.
i) UNGHI VERTICAL: Este unghiul care măsoară înclinarea dreptei ce trece
prin punctele A şi B faţă de orizontală ( AB – unghiul de pantă) sau faţă de
verticală (zAB – unghiul zenital) (figura 1.2).
Diferă ca mărime sau semn în funcţie de sensul considerat:
 BA   AB
z BA  200 G  z AB
Relaţia între cele două tipuri de unghiuri este:
 AB  z AB   BA  z BA  100 G
j) DISTANŢA ORIZONTALĂ: Este lungimea proiecţiei ortogonale a dreptei
AB din spaţiu pe un plan orizontal (figura 1.2): D AB  AO BO  AB
Se poate măsura direct sau determina prin calcul dacă se cunosc (prin
măsurare) lungimea înclinată şi unghiul vertical sau lungimea înclinată şi
diferenţa de nivel:
D AB  L AB  cos  AB  LAB  sin z AB

D AB  L2AB  H AB
2

k) PANTA TERENULUI: Este înclinarea dreptei ce uneşte două puncte A şi B


faţă de orizontală, exprimată prin raportul între diferenţa de nivel şi
distanţa orizontală a celor două puncte.
BB H AB
p AB  
AB  D AB
De regulă, panta se mai exprimă în procente şi la mie:
p AB  /  100  p AB
p AB  /   1000  p AB
De fapt, panta este tangenta trigonometrică a unghiului vertical :
H AB
p AB   tg AB
D AB
l) UNGHI ORIZONTAL: Este unghiul format de proiecţiile ortogonale a două
drepte din teren SA şi SB într-un plan orizontal; aşadar unghiul diedru al
planelor verticale ce trec prin SA şi SB (figura 1.3).
Directiile sunt tot unghiuri orizontale care au toate o aceeaşi origine.
- C.5 -
Topografie
Unghiurile orizontale se pot exprima ca diferenţe a câte două direcţii:
 AB   B   A

Plan orizontal


 


Figura 1.3 – Unghi orizontal. Direcţie.


m) ORIENTARE: Pentru două puncte A şi B orientarea laturii este unghiul
orizontal format între acea axă a sistemului de coordonate care are
direcţia spre nord şi latura AB, măsurat în sens topografic (orar) (figura
1.4).
Pe suprafeţe limitate ca întindere, direcţiile nord ale diverselor puncte sunt
practic paralele între ele, unghiul de convergenţă al meridianelor putând fi
neglijat.
Unghiul orizontal BA se numeşte orientarea inversă a direcţiei AB şi:
 BA   AB  200 G
Punctele A şi B din figură sunt de fapt proiecţiile într-un plan orizontal ale
punctelor respective din spaţiu.
n) COORDONATE RECTANGULARE: Individualizează poziţia în plan or-
izontal a punctelor topografice prin abscisa Y şi ordonata X a proiecţiei
punctelor în planul de referinţă. Orientarea axei OX din suprafaţa de
referinţă este de regulă direcţia nord.

- C.6 -
Topografie




B 

A

 

Figura 1.4 – Orientare directă. Orientare inversă.


L AB AB

B'
 AB
A D AB
1 B0
B1 DAB
  AB  AB
A1 2
A0
XA

YA   AB
B2
A2

Figura 1.5 – Coordonate rectangulare. Coordonate relative.


Coordonatele rectangulare XA şi YA se mai numesc şi coordonate absolute
plane.
X A  A2 A0  OA1
Y A  A1 A0  OA2

o) COORDONATE RELATIVE: Sunt lungimile proiecţiilor pe axele Ox şi Oy


a distanţei orizontale între două puncte.
X AB  A1 B1  A O 1
YAB  A 2 B 2  A O 2

- C.7 -
Topografie
Se pot calcula din elemente măsurate, când se notează X, Y, sau din
coordonate absolute şi se notează X, Y:
X AB  D AB  cos  AB Y AB  D AB  sin  AB
X AB  X B  X A Y AB  YB  Y A
Cu ajutorul coordonatelor relative se pot calcula coordonatele
rectangulare ale unui punct dacă se cunosc coordonatele altui punct:
X B  X A  X AB  X A  D AB  cos  AB
YB  Y A  Y AB  Y A  D AB  sin  AB
p) COORDONATE POLARE: Sunt o distanţă orizontală DSP numită raza pola-
ră şi un unghi orizontal P numit unghiul polar care definesc poziţia unui
punct P faţă de un alt punct S şi o direcţie de referinţă (SA) date (figura
1.6).

 SA
S
A
SP
D
 P

Figura 1.6 – Coordonate polare


Cunoscând orientarea de referinţă SA şi coordonatele rectangulare ale
punctului S, se pot calcula coordonatele absolute ale lui P:
 SP   SA   P
X P  X S  DSP  cos  SP
YP  YS  DSP  sin SP
q) COORDONATE ECHERICE: Sunt coordonate rectangulare într-un sistem
local în care axa absciselor este materializată în teren (de regulă este o
latură de drumuire). Elementele care individualizează poziţia punctelor se
măsoară direct în valoare orizontală, ordonata fiind lungimea
perpendicularei, iar abscisa distanţa de la un capăt al axei până la
piciorul perpendicularei.
Dacă este necesar, coordonatele rectangulare ale punctelor echerice se
vor calcula cu relaţiile:

- C.8 -
Topografie
X i  X 201  y i  cos  201 202 Yi  Y201  yi  sin  201 202
X i  X i  xi  cos( 201 202  100 ) G
Yi  Yi  xi  sin( 201 202  100G )

y3
y2 y1
203 201
x3

x1
x2
202


Figura 1.7 – Coordonate echerice

1.2. Hărţi şi planuri


 Definiţii
a) PLANUL TOPOGRAFIC: Este o reprezentare grafică convenţională a unor
porţiuni restrânse ale suprafeţei topografice, proiectate pe un plan
orizontal, micşorată la o anumită scară şi care prin detaliile pe care le
conţine redă în mod fidel suprafaţa topografică respectivă. La întocmirea
planurilor nu se ţine cont de curbura pământului.
b) HARTA: Este o reprezentare grafică convenţională, micşorată la o anumită
scară, în care este reprezentată întreaga suprafaţă a Pământului sau
numai porţiuni din ea şi în construcţia căreia se ţine seama de curbura
pământului.
SCARA HĂRŢILOR ŞI PLANURILOR
c) SCARA NUMERICĂ: Scara numerică a unui plan sau a unei hărţi este
raportul constant dintre distanţa „d” de pe plan sau hartă şi omoloaga ei
din teren, „D”, ambele fiind exprimate în aceleaşi unităţi de măsură.
Forma de exprimare a scării numerice este 1/n sau 1:n.
Formula scării numerice este:
d 1 P
Sc   
D n T
Cu această formulă se pot rezolva următoarele probleme:
1. se dă distanţa „d” de pe plan şi scara 1:n a planului, şi se cere „D”,
- C.9 -
Topografie

distanţa corespunzătoare din teren D  d  n


Se foloseşte în lucrările pe hărţi şi planuri, la extragerea unor elemente
din conţinutul acestora.
2. se dă distanţa „D” din teren şi scara 1:n a planului şi se cere distanţa
„d” de pe plan
D
d 
n
3. se dă distanţa „d” de pe plan şi „D”, omoloaga sa din teren şi se cere
scara numerică 1:n
D
n
d
Se foloseşte în cazul în care se vrea să determinăm scara la care s-a
executat o reprezentare grafică.
Pe hărţi şi planuri, distanţa „d” se măsoară de regulă în milimetri, iar
distanţa corespunzătoare din teren, „D”, se exprimă în metri.
Regula n/1000
n
1 mm  m
La scara 1:n, 1000 ,
25000
1 mm   25 m
de exemplu, la scara 1:25000, 1000 .

Baza = 1 cm
DAB= 1123 m

Figura 1.8 – Scara grafică liniară (simplă)


d) SCARA GRAFICĂ: Fiecărei scări numerice îi corespunde o scară grafică,
ce constituie o reprezentare grafică a scării numerice. După felul de
construire a scării grafice, se deosebesc:
1. scara grafică simplă sau liniară
2. scara grafică transversală sau compusă
Scara grafică simplă (figura 1.8) asigură o precizie de 1/10 din bază.
Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, între două puncte A
şi B şi se aşează pe scara grafică, astfel încât un vârf al compasului să
corespundă cu un număr întreg de baze, iar celălalt vârf să cadă în
interiorul talonului. Distanţa este egală cu numărul întreg de baze la care
se adaugă partea fracţionară citită pe talon.
- C.10 -
Topografie
Scara grafică transversală (figura 1.9) asigură o precizie de 1/100 din
bază, deoarece talonul este împărţit în 10 unităţi pe orizontală şi în zece
părţi egale pe verticală, astfel că o unitate de pe orizontală reprezintă 1/10
din bază, iar o unitate pe verticală reprezintă 1/10 dintr-o unitate pe
orizontală.

Baza = 2 cm
DAB= 1123 m
20
18
16
14
12
10
8
6
4
2
0
200 100 0 200 400 600 800 1000 1200 1400

Figura 1.9 – Scara grafică transversală (compusă)


Mod de utilizare: se ia în compas distanţa de pe hartă, între două puncte A
şi B şi se aşază pe scara grafică, astfel încât un vârf al compasului să
corespundă cu o diviziune întreagă din bază , iar celălalt vârf să cadă în
interiorul talonului scării transversale. Se deplasează compasul astfel ca
un vârf să rămână tot timpul pe o valoare întreagă din bază, iar celălalt să
fie în talon, până când vârful din talon atinge o intersecţie a două linii ce
marchează diviziunile lui. Mişcarea compasului se face astfel încât
vârfurile lui să fie tot timpul pe aceeaşi linie orizontală.Distanţa este egală
cu numărul întreg de baze la care se adaugă partea fracţionară citită pe
talon.
Scările grafice se folosesc atât pentru determinarea distanţei de pe hărţi şi
planuri, cât şi în transpunerea unor distanţe măsurate pe plan sau hartă.
e) PRECIZIA GRAFICĂ A SCĂRII: Când se măsoară o distanţă pe plan sau
hartă, sau când se raportează un punct sau o distanţă pe plan sau hartă se
comit erori din cauza ochiului omenesc, care fără mijloace optice nu poate
asigura o precizie mai mare de 0,1 - 0,2 mm. Se consideră că eroarea
medie de citire sau raportare a unei distanţe pe plan sau hartă este de 0,2
– 0,3 mm. Această eroare, la transpunerea sau extragerea anumitor
elemente liniare de pe plan sau hartă, duce la denaturarea lungimilor
- C.11 -
Topografie
reale din teren, care este cu atât mai mare cu cât scara planului sau hărţii
este mai mică.
Precizia grafică reprezintă deci valoarea corespondentă din teren a valorii
erorii de raportare sau citire de pe plan. Se exprimă prin relaţia:
e 1
  Pg  e  n,
Pg n
unde: e= eroarea grafică; Pg = precizia grafică; N = numitorul scării
Precizia grafică este un parametru care permite stabilirea scării la care
trebuie întocmit un plan, în funcţie de mărimea detaliilor care trebuie
reprezentate.

1.3. Clasificarea hărţilor şi planurilor


În funcţie de scară şi conţinut, planurile şi hărţile se pot clasifica astfel:
PLANURI TOPOGRAFICE
 Planul topografic de bază al ţării, reprezentat prin planurile topografice la
scările 1:2000, 1:5000 şi 1:10000, tipărit în trei culori şi realizat într-un
singur sistem de proiecţie;
 Planul topografic special, care este întocmit pentru anumite scopuri
economice. Scara sa poate varia de la 1:100 până la 1:1000, conţinutul lui
fiind foarte variat, în funcţie de scopul pentru care se întocmeşte.
HĂRŢI – toate reprezentările grafice întocmite la scara 1:25000 şi mai
mici
 Hărţi topografice la scări mari – 1:25000 până la 1:100000 servesc pentru
studii de detaliu şi o serie de măsurători şi calcule. Scara lor este
considerată constantă pentru fiecare foaie de hartă.
 Hărţi topografice de ansamblu – sunt hărţi la scări medii 1:200000 până
la 1:1000000. Datorită gradului mare de generalizare şi a variaţiei scării
ele servesc pentru studii generale şi nu sunt folosite pentru măsurători şi
calcule.
 Hărţi geografice – sunt hărţi la scări mici peste 1:1000000 şi servesc
pentru studierea generală a unei ţări sau zone geografice.

1.4. Citirea hărţilor şi planurilor


Definiţii
a) CAROIAJUL GEOGRAFIC: Fiecare foaie de hartă sau plan este mărginită
de meridiane şi paralele, care formează caroiajul geografic al secţiunii
respective. În colţurile caroiajului geografic ce mărgineşte o secţiune de
hartă sau plan sunt trecute valorile coordonatelor geografice  şi , care
reprezintă valoarea paralelelor începând de la Ecuator, respectiv valoarea
- C.12 -
Topografie
meridianelor începând de la meridianul de origine Greenwich care
delimitează foaia de hartă.
Intervalele dintre meridianele şi paralelele care delimitează foaia de hartă
sunt împărţite pe verticală în minute de latitudine şi pe orizontală în
minute de longitudine. Baza pentru cadrulgeografic este o linie de 0,1 mm
grosime, care se îngroaşă spre exterior până la 0,5 mm pentru minutele
impare.
b) CAROIAJUL RECTANGULAR: Caroiajul rectangular este format din
drepte trasate paralel la axele de coordonate rectangulare plane ale
sistemului de coordonate adoptat. Aceste paralele formează o reţea de
pătrate cu latura de 1 km sau un număr rotund de kilometri, denumită şi
reţeaua kilometrică. Pe planurile cu scara mai mare de 1:10000 această
reţea de pătrate se trasează cu laturile de 10 cm la scara planului.
Pe un plan sau hartă, liniile caroiajului rectangular nu sunt paralele cu
liniile caroiajului geografic.
c) SEMNE CONVENŢIONALE: Semnele convenţionale sunt semne grafice,
simple, generalizate, alese astfel încât să sugereze imaginea detaliului din
teren. Se pot clasifica astfel:
semne convenţionale pentru planimetrie, care pot fi:
 Semne convenţionale de scară – se folosesc pentru reprezentarea pe hărţi
sau planuri a unor detalii importante din teren, dar care datorită
dimensiunii lor reduse nu pot fi reprezentate la scara respectivă. Aceste
semne indică precis poziţia detaliului pe care îl reprezintă prin centrul lor
sau al axei lor de simetrie. (De exemplu, reprezentarea punctelor
geodezice, a căilor ferate, a stâlpilor, fântânilor, etc.)
 Semne convenţionale de contur – se folosesc pentru reprezentarea pe
hărţi sau planuri a detaliilor ce pot fi desenate la scara hărţii (păduri,
mlaştini, lacuri, grădini, etc.). Ele nu redau poziţia reală a unui anumit
detaliu din interiorul conturului.
 Semne convenţionale explicative – sunt notările convenţionale care se
folosesc pentru a da o caracteristică cât mai deplină detaliilor topografice.
Se folosesc totdeauna combinat cu celelalte două categorii de semne
pentru planimetrie (inscripţiile de pe un pod, în interiorul conturului unei
păduri, la căminele reţelelor edilitare, etc.).
semne convenţionale pentru relief (altimetrie). Relieful, ca un element
principal din conţinutul hărţilor şi al planurilor se reprezintă de asemenea
convenţional. Se reprezintă în general prin:
 Curbe de nivel – reprezintă poziţia în plan a liniilor care unesc puncte de
aceeaşi cotă de pe suprafaţa topografică. Se împart în următoarele
categorii:
- C.13 -
Topografie
 Curbe de nivel normale – se trasează la echidistanţa normală „E”, aleasă
în funcţie de scara hărţii sau a planului şi în funcţie de accidentaţia
terenului. Se reprezintă printr-o linie subţire şi continuă;
 Curbe de nivel principale – sunt curbe de nivel normale îngroşate care se
trasează la cote rotunde. Pe ele se fac inscripţiile care indică valoarea
curbei de nivel;
 Curbe de nivel ajutătoare – se trasează prin linii întrerupte la echidistanţa
E/2, între curbele normale;
 Curbe de nivel accidentale – se trasează cu linie punctată la echidistanţa
E/4, între curbele normale.
Ultimele două categorii de curbe de nivel se folosesc la reprezentarea
reliefului, în teren plan, cu variaţii altimetrice reduse ale suprafeţei
topografice.
 Haşuri – se folosesc la reprezentarea terenurilor accidentate, cu panta
peste 35, care nu pot fi reprezentate prin curbe de nivel. Aceste zone au
indicat conturul, cotele lor la creastă şi la bază, iar în interiorul conturului
apar haşuri care sunt linii trasate pe direcţia de cea mai mare pantă, care
prin lungime, densitate şi grosime indică gradul de accidentaţie al
terenului. (Exemple: râpa, viroaga, ravena, movila, groapa, mal abrupt).
Semnele convenţionale pentru planimetrie şi relief sunt cuprinse în
atlasele de semne convenţionale pentru diverse scări, ele fiind în general identice
ca formă pentru diferite scări, deosebindu-se numai prin dimensiuni.

1.5. Probleme ce pot fi rezolvate pe hărţi şi pe planuri


1.5.1. Determinarea unor elemente de planimetrie
1.5.1.a. Determinarea coordonatelor geografice
Coordonatele geografice ale punctelor se determină pe hartă folosind
caroiajul geografic al foii de hartă.
- Se duc din punctul respectiv paralele la cadrul geografic până ce acestea
intersectează linia cadrului.
- Se stabileşte valoarea minutului de latitudine şi longitudine unde
paralelele au intersectat cadrul geografic, în funcţie de valorile arcelor de
paralel şi de meridian care delimitează foaia de hartă, înscrise în coltul de
S –V al hărţii.
- Prin interpolare liniară se calculează secundele care trebuie adăugate la
valorile mai sus stabilite.
1.5.1.b. Determinarea coordonatelor rectangulare
Coordonatele rectangulare ale punctelor se determină pe hartă folosind
caroiajul rectangular al foii de hartă.
- C.14 -
Topografie
- Se determină coordonatele rectangulare X,Y ale unui colţ de pătrat unde
se află punctul respectiv, folosind valorile înscrise în km pe cadrul hărţii.
- Se coboară perpendiculare pe laturile alăturate colţului căruia i-au fost
determinate coordonatele.
- Se citesc în milimetri distanţele de la colţul determinat până la piciorul
perpendicularelor şi se transformă folosind scara numerică a hărţii. Se
obţin astfel creşterile de coordonate ale punctului faţă de colţul cunoscut.
- Se calculează coordonatele punctului prin adunarea sau scăderea, în
funcţie de sensul de creştere al coordonatelor, a creşterilor de coordonate
calculate.
Datorită unor condiţii atmosferice (umiditate şi temperatură), hârtia pe
care sunt întocmite hărţile şi planurile suferă deformaţii (contracţii sau dilatări).
Pentru determinarea cât mai exactă a unei mărimi de pe hartă (în special
lungimi), se recomandă folosirea unui coeficient care să anuleze diferenţa.
Acest coeficient se poate determina folosind caroiajul rectangular al
hărţii. Cunoscându-se dimensiunea teoretică la care a fost trasat caroiajul
rectangular, se poate verifica prin măsurarea pe hartă dacă acest caroiaj
l
corespunde sau nu şi se poate calcula un coeficient k după relaţia: k  l
teoretica

reala

Întrucât deformaţia hârtiei este neuniformă pe anumite direcţii se vor


calcula coeficienţi de deformaţie atât pe direcţia axei X, cât şi pe direcţia axei Y.
De asemenea, deformaţia hârtiei are valori diferite în anumite porţiuni ale foii de
hartă. Din acest motiv se va stabili deformaţia hârtiei în zona hărţii în care se
lucrează.
1.5.1.c. Determinarea distanţei
Distanţa se poate determina:
n
- folosind scara numerică a hărţii D AB  m  d  mm  ;
1000
- folosind scara grafică a hărţii (simplă şi transversală);
- din coordonate: D AB   X B  X A  2   YB  YA  2 .
Precizia grafică pentru o eroare e=+/-2 mm este:
Pg  e  n
 n
n  1000   Pg  m  0,2   2 m
 1000
e  0,2 
D AB
pe pla n  2m  AB
Dteren  D AB
pe p lan  2m

1.5.1.d. Determinarea orientării şi a unghiurilor orizontale


Orientarea unei direcţii reprezintă unghiul format de direcţia nordului
geografic cu direcţia respectivă, măsurat în sens orar. Unghiul de orientare al
unei direcţii se poate determina pe hartă prin două procedee:
- folosind coordonatele rectangulare care definesc direcţia respectivă:
YB  YA
tg AB 
XB  XA

- C.15 -
Topografie
- folosind raportorul circular gradat în grade centesimale.
Pentru răspunde necesităţilor topografiei, cercul trigonometric s-a
adaptat astfel:
- axa Ox este verticală, Oy este orizontală (vezi figura)
- originea unghiurilor este axa Ox, iar sensul pozitiv, numit sens direct
topografic, este cel orar.
Definiţiile şi proprietăţile funcţiilor trigonometrice se păstrează neschim-
bate dacă se construieşte cercul topografic conform figurii 1.10.
+X

4
 4  4
IV y
1
 1  1
x
x

1 I
4 +Y
+Y y y

x
x

III 3
2
II  2  2

y
 3  3
3

-X

Figura 1.10 – Cerc topografic. Reprezentarea funcţiilor trigonometrice.


În vederea aflării valorii şi a semnului funcţiilor trigonometrice când se
dau unghiuri în diferite cadrane sau calculului unghiurilor din întreg cercul când
cunoaştem semnul şi valoarea funcţiilor, este necesar să aplicăm reducerea
unghiurilor la primul cadran.(vezi tabelul 1.1).
CADRAN CADRAN CADRAN CADRAN
Funcţii I II III IV
trigonometrice
0 <θ<100g
g
100 <θ<200g
g
200 <θ<300g
g
300 <θ<400g
g

ω1=θ1 ω2=θ2-100g ω3=θ3-200g ω4=θ4-300g


sinθ +sin ω1 +cos ω2 -sin ω3 -cos ω4
cosθ +cos ω1 -sin ω2 -cos ω3 +sin ω4
tgθ +tg ω1 -ctg ω2 +tg ω3 -ctg ω4
ctgθ +ctg ω1 -tg ω2 +ctg ω3 -tg ω4
Tabelul 1.1 – Reducerea unghiurilor la primul cadran
Cadranul în care se află orientarea calculată depinde de semnele ambelor
creşteri de coordonate, conform tabelului şi figurii.
Mod de lucru cu raportorul:
- C.16 -
Topografie
- Se duce o paralelă din punctul A la direcţia geografică nord şi se aşază
centrul raportorului în A, astfel ca valoarea zero să coincidă cu direcţia
nordului. Se măsoară direct pe raportor valoarea orientării direcţiei AB.
- Cunoscând orientările mai multor direcţii cu originea în acelaşi punct, se
poate determina unghiul orizontal dintre direcţii ca diferenţă de orientări.

1.5.2. Determinarea unor elemente de altimetrie


1.5.2.a. Determinarea altitudinii unui punct
Altitudinea (cota) unui punct de pe plan sau hartă se determină folosind
curbele de nivel ale hărţii sau planului. Când un punct căruia dorim să-i aflăm
cota, se află chiar pe o curbă de nivel, cota punctului corespunde cu valoarea
curbei de nivel. În cazul în care punctul se află între două curbe de nivel, cota sa
se determină ducând prin punct linia de cea mai mare pantă (linia care este
perpendiculară pe ambele curbe). Din triunghiul de pantă se determină:
d  mm
h m   E  m
D mm
Cota unui punct poate fi determinată mult mai expeditiv, dar cu o
precizie mai scăzută folosind o riglă gradată (metoda zecimilor). Se aşază rigla
astfel încât muchia gradată să fie tangentă la punct şi se roteşte în jurul punctului
până când zero al riglei atinge o curbă de nivel, iar valoarea de 1 cm de pe riglă
atinge cealaltă curbă. Cunoscându-se echidistanţa curbelor de nivel, fiecărui
milimetru de pe riglă îi va corespunde 1/10 din E.
1.5.2.b. Determinarea diferenţei de nivel între două puncte
Cunoscându-se cotele a două puncte A şi B determinate ca mai sus, se
poate determina diferenţa de nivel între cele două puncte:
H AB  H B  H A

A
A 
 h
D d

d
D

Figura 1.11 – Determinarea cotei unui punct

- C.17 -
Topografie
1.5.2.c. Determinarea unghiului vertical (de înclinare) al unei drepte de pe
plan
Cunoscându-se distanţa orizontală determinată prin una din metodele
arătate anterior şi diferenţa de nivel, se poate calcula unghiul vertical (de
înclinare) al dreptei respective:
H AB
tg 
D AB

 BA
B
L AB


 AB DAB

B'
A

Figura 1.12 – Determinarea unghiului de pantă


1.5.2.d. Determinarea pantei liniei între două puncte de pe plan
Tangenta unghiului de înclinare  reprezintă chiar panta liniei ce uneşte
cele două puncte de pe plan:
H AB
p  tg 
DAB
Poate fi exprimată în procente (la sută) şi la mie:
p /   100  tg ; p /   1000  tg
sau se mai poate exprima în grade sexa sau cente.
Panta se mai poate exprima şi pe cale grafică, folosind graficul de pantă.
Graficul de pantă este o scară care permite determinarea grafică pe un plan sau
hartă a pantei unei linii numai între două curbe de nivel. Graficul de pantă se
desenează pe marginea foii de plan sau hartă, în funcţie de echidistanţa E a
curbelor de nivel şi a numitorului scării.
În construcţia graficului de pantă se pleacă de la formula pantei, luându-
se un sistem de axe rectangulare, apoi pe una din axe la intervale arbitrare se
notează valorile pantei sau ale unghiului de pantă . Din aceste puncte se ridică
perpendiculare de lungime
D 100  E
d  D
n p

- C.18 -
Topografie
ale căror extreme se unesc, obţinându-se graficul de pantă.

di

0 1 1.5 2 2.5 3 4 5 6 7 8 9 10 15 20
p%

Figura 1.13 – Graficul de pantă


Folosirea graficului de pantă se face astfel: se ia între vârfurile
compasului sau distanţierului segmentul „di” între două curbe de nivel pe
direcţia liniei căreia dorim să-i aflăm panta. Această distanţă d i se transpune pe
graficul de pantă astfel ca o gheară a compasului să fie aşezată pe axa pantei, iar
celălalt vârf să fie pe grafic (vezi figura), citindu-se prin aproximare panta
acestei linii pe axa pantei.
Graficul de pantă se poate construi pentru orice formă de exprimare a
pantei unei linii (  , p o o , p o oo ), folosind una din axele sistemului rectangular
pentru forma de exprimare a pantei, iar cealaltă axă pentru distanţe.
1.5.2.e. Trasarea pe plan a unei linii de pantă dată
Trasarea pe plan a unei linii de pantă constantă (dată), apare de regulă în
lucrările de studii, pentru trasarea axei unei căi de comunicaţie, a axei unui
canal, etc.. Pentru trasarea unei linii de pantă constantă între două puncte se
folosesc curbele de nivel. În esenţă, această problemă se reduce la găsirea unor
distanţe „di” pe plan, astfel ca omoloagele lor Di din teren să aibă panta p%
egală cu cea impusă.
Când punctele A şi B se află între două curbe de nivel, se vor calcula
distanţele d1şi d3 de la punctul respectiv până la prima curbă de nivel, iar între
curbele de nivel se va calcula o distanţă d2, numită şi pas de proiectare, toate
corespunzând pantei p% impuse.
Se calculează d1, d2, d3 după formulele de mai jos, având semnificaţia:
- d1 - distanţa de la punctul A la prima curbă de nivel;
- d2 - pasul de proiectare (distanţa între două curbe de nivel consecutive);
- d3 - distanţa de la ultima curbă de nivel la punctul B.

- C.19 -
Topografie

100  H A  C1 1 100  E 1 100  H C2  B 1


d1   ; d2   ; d3  
p oo n p oo n p oo n
Pentru a trasa linia de pantă constantă pe plan, se ia în compas distanţa
d1, şi, cu vârful compasului în A se descrie un arc de cerc care va intersecta
prima curbă de nivel în două puncte. Aceste puncte unite cu punctul A dau
direcţii care respectă condiţia de pantă impusă.
Cu vârful compasului în aceste puncte şi cu distanţa d2 se descriu două
arce de cerc care intersectează curba de nivel următoare în patru puncte,
obţinându-se patru variante care respectă condiţia dată. Mergând în continuare
cu d2 în compas, variantele se dublează mereu, până la ultima curbă, din care, cu
d3 în compas se face închiderea pe punctul B.
În funcţie de condiţiile de proiectare se alege din aceste trasee varianta
definitivă. Pentru a elimina încă de la început unele variante care devin
neeconomice (se îndepărtează mult de aliniamentul AB), este bine ca proiectarea
liniei de pantă constantă impusă să se pornească din ambele puncte A şi B,
făcându-se joncţiunea lor pe traseul dintre A şi B.
1.5.2.f. Construirea profilului topografic al terenului pe o anumită direcţie
De multe ori, în lucrările de studiu pe hartă, se ridică problema
reproducerii configuraţiei naturale a terenului pe un anumit aliniament. Pe
planuri sau hărţi cu curbe de nivel, această problemă se rezolvă construind
profilul topografic al terenului pe o anumită direcţie dorită.
Pentru a reprezenta cât mai sugestiv terenul dintre două puncte, se ia de
regulă scara înălţimilor de 10, 20, 25 de ori mai mare decât scara lungimilor.
-
Se unesc punctele A şi B cu o linie dreaptă şi se numerotează toate
punctele unde linia taie curbele de nivel;
-
Se consideră scara lungimilor egală cu scara planului, iar scara înălţimilor
de 10 ori mai mare;
-
Pe axa orizontală se alege o origine care se atribuie punctului A;
-
Se iau în compas distanţele între punctul A şi punctele de intersecţie ale
dreptei AB cu curbele de nivel şi se transpun pe axa orizontală, din aceste
puncte ridicându-se verticale;
-
Pe axa verticală a profilului se aşează cotele punctelor la scara înălţimilor,
pornind de la un plan de referinţă care să permită reprezentarea punctului
de cea mai mică cotă;
-
Având pe aliniamentul AB toate punctele de cotă cunoscută, se duc drepte
orizontale din aceste valori reprezentate pe scara verticală, până ce acestea
intersectează verticalele ridicate din punctele corespondente;
-
Unind punctele de intersecţie obţinute, rezultă profilul topografic al
terenului pe direcţia AB.
În general, la întocmirea profilului topografic nu se mai construieşte
- C.20 -
Topografie
scara înălţimilor, valoarea cotelor raportându-se direct pe verticalele ridicate din
punctele caracteristice, eliminându-se astfel încărcarea nejustificată a graficului.

1.5.3. Exemple
Pe o hartă la scara 1:25000 au fost amplasate două puncte A şi B. Pe
porţiunea de hartă anexată se pot rezolva următoarele probleme:
1.5.3.a. Determinarea distanţei orizontale dintre punctele A şi B folosind
scara grafică simplă a hărţii, cu baza b=1cm

Baza = 1 cm

DAB= 2345 m

Figura 1.14 – Utilizarea scării grafice liniare


1.5.3.b. Determinarea distanţei orizontale dintre punctele A şi B folosind
scara numerică a hărţii:
DAB (m) = d (mm) . n / 1000 = 93.9mm . 25000/1000 = 2345.0 m
Pg = e . n = 0.3 mm . 25000 / 1000 = 7.5 m

- C.21 -
Topografie
1.5.3.c. Determinarea distanţei orizontale dintre punctele A şi B folosind
scara grafică transversală a hărţii, cu baza b=2cm:

Baza = 2 cm
DAB= 2345 m
Precizia = 1/ 100 x baza = 5m
50
45
40
35
30
25
20
15
10
5
0
500 250 0 500 1000 1500 2000 2500 3000 3500

Figura 1.15 – Utilizarea scării grafice transversale


1.5.3.d. Determinarea coordonatelor geografice ale punctelor A şi B
Pentru punctul A:
φA = φ0 + Δ φ = 45056’ + (29.2mm . 60”/74 mm) = 45056’ +23,”7 ≈ 45056’24”
λA = λ0 + Δ λ = 24028’ + (12.3mm . 60”/52 mm) = 24028’ +14,”2 ≈ 24028’14”
Pentru punctul B:
φB = φ0 + Δ φ = 45055’ + (27.0mm . 60”/74 mm) = 45055’ +21,”9 ≈ 45055’22”
λB = λ0 + Δ λ = 24027’ + (10.2mm . 60”/52 mm) = 24027’ +11,”8 ≈ 24027’12”
1.5.3.e. Determinarea coordonatelor rectangulare ale punctelor A şi B:
Pentru punctul A:
XNE = 5093 km
YNE = 5304 km
XA = XNE – ΔX = 5093 km – (15.2mm . 25000 / 1000) =
= 5093 km – 380 m = 5092620 m
YA = YNE – ΔY = 5304 km – (6.1mm . 25000 / 1000) =
= 5304 km – 152.5 m = 5303847.5 m
Pentru punctul B:
XNV = 5091 km
YNV = 5302 km
XB = XNV – ΔX = 5091 km – (10.2mm . 25000 / 1000) =
= 5091 km – 255 m = 5090745 m
YB = YNV + ΔY = 5302 km + (17.9mm . 25000 / 1000) =
= 5302 km – 447.5 m = 5302447.5 m
Ţinând seama de contracţia hârtiei hărţii:
Pentru A: Pentru B:
- C.22 -
Topografie
Kx = 40/40.1 = 0.997506 Kx = 1
Ky = 40/40.2 = 0.995025 Ky = 40/40.3 = 0.992556
ΔXA = 379.05 m; XA = 5092620.95 m
ΔYA = 151.74 m; YA = 5303848.26 m
ΔXB = 255.00 m; XB = 5090745.00 m
ΔYB = 444.17m; YB = 5302444.17 m
1.5.3.f. Determinarea distanţei orizontale dintre punctele A şi B folosind
coordonatele rectangulare:
D AB   X B  X A  2   YB  YA  2 = 2343.22 m
1.5.3.g. Determinarea orientării dintre punctele A şi B:
YB  YA
 AB  arctg = 240g90c41cc
XB  XA
1.5.3.h. Determinarea cotelor punctelor A şi B şi a diferenţei de nivel dintre
acestea:
HA = 655 m + (0.8mm.5 m / 1.5 mm) = 655 m + 2.67 m = 657.67 m
HB = 515 m + (0.9mm.5 m / 1.8 mm) = 515 m + 2.50 m = 517.50 m
H AB  H B  H A = -140.17 m
1.5.3.i. Determinarea pantei liniei dintre punctele A şi B:
H AB
p  tg  = - 0.059819
DAB
p /   100  tg = -5.9819%, p /   1000  tg = - 59.819 %o
H AB
tg  ; αg = -3g80c37cc; αo = -3o25’24’’
D AB
1.5.3.j. Trasarea pe hartă a unei linii de pantă dată (constantă) între
punctele A şi B:
100  7.67m 1
d1    6.1 mm
5 00 25000
100  25m 1
d2    20.0 mm
5 0
0 25000
100  7.5m 1
d3    6.0 mm
5 00 25000
1.5.3.k. Construirea profilului topografic al terenului pe direcţia punctelor
A şi B:

- C.23 -
Topografie

SC D : 1:25000
SCH : 1:2500

Figura 1.16 – Profilul topografic al terenului

Figura 1.17 – Harta la scara 1:25 000. Zona de lucru


- C.24 -
Topografie

2. Reţele de sprijin

2.1. Reţele de triangulaţie locală


Aceste reţele se proiectează şi se execută în cazuri de excepţie ca de
exemplu:
-
când triangulaţia geodezică nu există pe suprafaţa de ridicat;
-
când condiţiile de precizie asigurate de reţeaua geodezică de stat nu sunt
îndeplinite;
-
când se necesită o densitate de puncte de sprijin mai mare, determinate cu
o precizie ridicată.
Triangulaţia locală poate fi privită ca o triangulaţie geodezică pe o
întindere redusă (laturi de lungime maximă de 3 km).
Realizarea unei reţele de triangulaţie locală comportă în principal 3
etape:
-
operaţii preliminare
-
operaţii de teren
-
operaţii de calcul

2.1.1. Operaţii preliminare


-
întocmirea formalităţilor pentru începerea lucrării;
-
procurarea instrumentelor, materialelor şi datelor necesare lucrării;
-
proiectarea pe hartă a triangulaţiei locale.
2.1.1.a. Proiectarea pe hartă a triangulaţiei locale:
a) Pe o hartă la scară mică, se delimitează suprafaţa care constituie
obiectul măsurătorilor geodezice. Această suprafaţă este necesară pentru
probleme de organizare, precum şi pentru un antecalcul privind costul lucrării;
b) Se aleg amplasamentele punctelor de triangulaţie, funcţie de
densitatea dorită şi asigurarea vizibilităţii între puncte. Când vizibilitatea între
puncte este incertă se întocmesc profile topografice ale terenului, pe baza
curbelor de nivel ale hărţii. În cazul când pe aliniamentul dintre două puncte
sunt obstacole (păduri, clădiri, etc.) se va căuta situaţia ca viza să treacă la
minimum trei metri deasupra obstacolelor.
c) Se va prevedea modul de semnalizare a punctelor şi condiţiile de
acces la aceste puncte.
- C.25 -
Topografie
d) Prin proiectare se va căuta ca triunghiurile să fie bine conformate, să
fie pe cât posibil echilaterale. În acest caz, transmiterea erorilor de la un triunghi
la altul va fi minimă. Concomitent se va studia posibilitatea măsurării unei laturi
care să constituie baza reţelei de triangulaţie topografică locală sau eventual a
unei baze auxiliare.

Instrument
de masurare
 a lungimilor

d > 3m
B
Semnal
topografic Suprafata
S fizica a terenului
Obstacol

Figura 2.1 – Asigurarea vizibilităţii între punctele reţelei de triangulaţie


Importanţa care revine conformaţiei optime a triunghiurilor va fi ilustrată
în cele ce urmează (figura 2.2)


  
   

 

   

Figura 2.2 – Analiza propagării erorilor


1.1.1.a.1. A, B, C – notaţia pentru unghiurile triunghiurilor
a, b, c – notaţia pentru laturile triunghiului
α, β, γ – erorile de măsurare a ungiurilor A,B,C
x, y, z – erorile corespunzătoare laturilor
Pentru a analiza propagarea erorilor vom considera două cazuri:
I. Unghiuri neeronate şi baza eronată cu eroarea x (α = β = γ = 0; x ≠ 0).
- C.26 -
Topografie
Eroarea x va genera un triunghi de eroare ∆A1’2’, în care putem scrie:
x y z x x
  => y sin B; z  sin C .
sin A sin B sin C sin A sin A
Triunghiurile ΔABC şi ΔA1’2’ fiind asemenea putem scrie mai departe:
x y z x x
  , de unde: y  b; z c.
a b c a a
Se remarcă din ambele relaţii necesitatea ca a = b = c şi sinA = sinB =
sinC pentru ca erorile x,y,z să fie egale.
Dacă b = 2a => y = 2x sau c = 3a => z = 3x, ş.a.m.d.
Laturile b şi c constituind baze pentru triunghiurile alăturate se remarcă
o amplificare a erorii bazei iniţiale, dacă triunghiurile sunt rău conformate.
II. Când baza este neeronată, iar unghiurile sunt afectate de erori: x = 0, α ≠ 0, β
≠ 0, γ ≠ 0.
a b y cz
  .
sin( A   ) sin( B   ) sin(C   )
a sin(B   )  (b  y ) sin( A   )
a sinB cosβ + a cosB sinβ =
= b sinA cosα + b cosA sinα + y sinAcosα + y cosA sinα,
α şi β – valori mici de regulă de ordinul secundelor =>
sinα = αcc sin1cc, cosα ≈ 1; sinβ = βcc sin1cc, cosβ ≈ 1
=> a sinB + a cosB βcc sin1cc =
b sinA + b cosA αcc sin1cc + y sinA + y cosA αcc sin1cc
însă: a sinB = b sinA, iar ultimul termen se neglijează fiind foarte mic. Rezultă:
a cos B   cc  sin1cc  b cos A   cc  sin1cc
y
sin A
Măsurându-se cu acelaşi instrument se poate considera α = β = γ ca ordin
de mărime.
Însă α = +β sau α = -β
1. Cazul când α = +β =>
a b
y   cc  sin1cc ( cos B  cos A)
sin A sin A
b
Din teorema sinusului ştim că: a  sin B sin A şi rezultă:
sin A b
y   cc  sin 1cc (b cos B  cos A) 
sin B  sin A sin A
  cc  sin 1cc  b(ctgB  ctgA)
se observă că y = 0 numai când B = A şi asemănător şi pentru C
2. Cazul când α = -β =>
a b b
y   cc  sin1cc ( cos B  cos A) , dar a sin A
sin A sin A sin B

- C.27 -
Topografie
a b
y   cc  sin1cc ( cos B  cos A) ,
sin A sin A
y   cc  sin 1cc  b(ctgB  ctgA)
Eroarea y poate deveni zero numai dacă se anulează paranteza.
cos B cos A sin A cos B  sin B cos A
  ctgB  ctgA   
sin B sin A sin A sin B
sin( A  B )

1
[cos( A  B )  cos( A  B )]
2
2 sin C
dar A+B = 200g – C => 
cos( A  B )  cos C
Valoarea minimă pentru ∑ se obţine atunci când numitorul este maxim,
adică cos(A-B) → 1 şi aceasta numai când A = B.
Se admit ca unghiuri normale în triunghiuri, unghiurile cuprinse între 40 g
– 80g; Minim 30g.
e) Proiectarea punctelor de îndesire a reţelei de triangulaţie locală;
Se vor stabili punctele care vor fi determinate prin intersecţie înainte
(antene, coşuri de fum, cruci de biserici, etc.), intersecţie înapoi sau intersecţie
combinată.
f) Recunoaşterea terenului şi definitivarea proiectului:
-
definitivarea proiectului de marcare şi semnalizare a punctelor;
-
să fie asigurat accesul la puncte cu materiale şi instrumente;
-
terenul din jurul punctelor să fie stabil;
-
terenul să nu fie cu vegetaţie înaltă care să împiedice vizibilitatea între
puncte, eventual defrişarea şi curăţirea terenului din jurul punctelor şi de
pe traseul bazei.
În funcţie de forma terenului şi de obstacolele pe care trebuie să le
evităm şi în funcţie de relieful terenului se aleg tipuri de reţele de triangulaţie
locală. În principiu, punctele de triangulaţie se aleg pe locuri dominante ca să se
asigure o cât mai bună vizibilitate în tur de orizont, la cât mai multe puncte de
triangulaţie vecine.
Tipurile principale de reţele de triangulaţie locală sunt:
poligon cu punct central – cu baza normală şi baza scurtă (figura 2.3)
Reţeaua de triunghiuri care formează un poligon cu punct central se
aplică în cazul terenurilor întinse în toate direcţiile şi cu suficientă vizibilitate.
Se va măsura o latură a unui triunghi care va fi considerat triunghiul I şi apoi în
sensul acelor de ceasornic se numerotează celelalte triunghiuri cu II, III, IV şi V.
Poligonul va trebui să aibă un număr de 5, cel mult 7 triunghiuri.
Din fiecare punct de triangulaţie se vor măsura toate unghiurile
triunghiurilor şi se vor nota cu αi, βi, γi ca în figura 2.3.a).
Când nu se poate măsura o latură a triunghiului se va măsura o aşa-
numită “bază scurtă”, care se va dezvolta printr-un patrulater pe latura
- C.28 -
Topografie
triunghiului, ca în figura 2.3.b).
a) b)


 

 
 

b = baza normală b = baza scurtă


Figura 2.3 – Poligon cu punct central
lanţ de poligoane cu punct central (figura 2.4).




Figura 2.4 – Lanţ de poligoane cu punct central


Se aplică în cazul suprafeţelor alungite, dar destul de late. Poligoanele
vor cuprinde câte 5-7 triunghiuri, cu laturile aproximativ egale, după cum
impune terenul, astfel ca triunghiurile să fie cât mai aproape de forma
echilaterală.
patrulater cu diagonalele observate – cu bază normală şi bază scurtă
(figura 2.5).
Se aplică în cazul terenurilor cu suprafaţă mică. Se măsoară o latură şi
toate unghiurile formate de direcţiile diagonalelor şi laturilor. În cazuri speciale
se poate recurge la baze scurte.
Notarea triunghiurilor şi a unghiurilor se poate face considerând tri-
nghiurile suprapuse în parte: 1-2-3, 2-3-4, 3-4-1 şi 4-1-2.

- C.29 -
Topografie

 

 
 
 

 

bS = bază scurtă b = bază normală


Figura 2.5 – Patrulatere cu ambele diagonale observate
lanţ de patrulatere (figura 2.6).




Figura 2.6 – Lanţ de patrulatere


Se aplică tot pentru măsurarea suprafeţelor alungite. Elementele care se
măsoară sunt: toate unghiurile, două laturi la extremităţile lanţului sau două baze
scurte şi orientările acestor baze.
lanţ de triunghiuri (figura 2.7).

- C.30 -
Topografie



Figura 2.7 – Lanţ de triunghiuri


Se aplică în cazul suprafeţelor alungite, în special al văilor înguste. Se
măsoară toate unghiurile din fiecare punct, două laturi (una în primul triunghi şi
a doua în ultimul triunghi) sau două baze scurte, sau o latură şi o bază scurtă,
precum şi orientările acestor baze.
În cazul când numărul triunghiurilor lanţului este mai mare de zece, se
vor măsura baze de control după fiecare zece triunghiuri.

2.1.2. Operaţii de teren


2.1.2.a. Marcarea şi semnalizarea punctelor din reţeaua de triangulaţie
locală a punctelor de îndesire;
Marcarea în sol cu borne şi în suprasol prin semnale se va face în puncte
noi prin borne din piatră naturală sau din beton armat şi respectiv prin semnale
simple cu fluture sau prin semnale cu picioare.
2.1.2.b. Efectuarea măsurătorilor unghiulare:
-
unghiurile orizontale vor fi măsurate între orele 600 – 1100; 1630 – 1930;
-
unghiurile verticale vor fi măsurate între orele 1100 – 1500;
-
se vor măsura dimineaţa punctele din partea de răsărit şi după-amiaza cele
de apus pentru a avea tot timpul soarele în spate;
-
se va întocmi la început un tur de orizont informativ în puncte, pentru a
evita mişcări suplimentare în căutarea punctelor;
-
se vor măsura unghiurile prin metoda seriilor, respectând toate
recomandările şi restricţiile prevăzute.
-
se va stabili numărul de serii complete de măsurare în fiecare punct şi pe
baza acestora se va stabili intervalul dintre originile seriilor:
400 g
I  q – numărul microscoapelor de citire (= 2)
qt
t – numărul seriilor
200 g
I 
t
- C.31 -
Topografie
Pentru a se diminua erorile de perioada scurtă ale gradaţiilor limbului, se
modifică intervalele calculate cu 10c.
Exemplu: pentru un WILD T2 – cu q = 2 şi pentru t = 4 rezultă originile
pentru cele 4 serii:
200 g
I   50 g
4
1. 0g 00c
2. 0g 00c + I + 10c = 50g 10c
3. 0g 00c + 2(I + 10c) = 100g 20c
4. 0g 00c + 3(I + 10c) = 150g 30c
Direcţiile în punctele reţelei vor fi măsurate cu teodolite de precizie
(Wild T2, Theo 010A sau B, Wild T3).
La fiecare direcţie se va măsura cu două coincidenţe la micrometrul
optic. Diferenţa între două coincidenţe nu trebuie să depăşească 4cc.
Închiderea unui tur de orizont să nu depăşească 6 cc s , unde s =
numărul de puncte vizate;
Variaţia între diferitele direcţii reduse la origine să nu depăşească 15 –
cc
20
Seriile fiind cicluri de observaţii independente, este permisă refacerea
calării instrumentului între serii dacă este nevoie.
Într-o serie se admit maximum 8 vize.
Dacă trebuie măsurate mai mult de 8 direcţii dintr-o staţie se vor forma
două grupe care să conţină 2 – 3 direcţii comune, de preferinţă direcţia de
origine să fie comună pentru cele 2 – 3 grupe.
Compensarea seriilor şi stabilirea direcţiilor ce vor intra în compensare.
2.1.2.c. Efectuarea măsurătorilor liniare asupra bazei reţelei de
triangulaţie.
Determinarea mărimii liniare a bazei reţelei de triangulaţie se poate face
prin:
-
măsurarea directă;
-
măsurarea cu aparatură electrooptică;
-
nivelmentul bazei;
-
determinarea lungimii bazei.

2.1.3. Operaţii de calcul (Compensarea măsurătorilor)


În esenţă se urmăreşte o geometrizare a reţelei de triangulaţie, astfel
încât figurile geometrice create să satisfacă următoarele condiţii:
-
suma unghiurilor în triunghiuri să fie 200g;
-
suma unghiurilor în jurul unui punct să fie 400g;
-
între laturi şi sinusurile unghiurilor opuse să existe raporturi de perfectă
egalitate.
- C.32 -
Topografie
Primele două asigură condiţii geometrice de bază, iar ultima asigură
condiţia de scară în reţeaua creată. Ştiut fiind că măsurătorile noastre unghiulare
şi liniare sunt afectate de erori, condiţiile amintite mai sus, vor fi satisfăcute
numai aproximativ, ceea ce impune efectuarea unor calcule de compensare.
Uzual sunt folosite două metode de compensare a măsurătorilor:
-
metoda măsurătorilor condiţionate
-
metoda măsurătorilor indirecte

- C.33 -
Topografie

3. Îndesirea reţelelor de triangulaţie

3.1. Principiile intersecţiilor


Metoda de determinare a punctelor geodezice de ordin inferior este aceea
a intersecţiilor.
Acestea sunt de trei feluri:
-
intersecţii înainte (directe)
-
intersecţii înapoi (retrointersecţii)
-
intersecţii laterale (combinate)
Toate aceste trei feluri de intersecţii utilizate pentru determinarea
punctelor de ordinul IV şi V sunt intersecţii analitice obişnuite, adaptate la trei
situaţii diferite care se pot prezenta în teren.
Se ştie din geometria analitică că având ecuaţiile a două drepte de
orientare cunoscută θ1 şi θ2, trecând fiecare din ele prin câte un punct dat A şi B
(deci cu coordonate cunoscute) se găsesc coordonatele punctului nou P la
intersecţia celor două drepte date, rezolvând sistemul de ecuaţii dat.
În practica topografică nu ne mulţumim cu coordonatele găsite pentru P
numai dintr-o singură combinaţie de două drepte şi două puncte date, ci se va
aplica pentru control şi asigurarea preciziei, aceeaşi problemă la 2 – 3
combinaţii de câte două drepte şi două puncte date.


 

 








Figura 3.1 – Triunghiul de eroare al intersecţiei topografice


Din cauza erorilor inerente făcute în determinările coordonatelor
punctelor A, B, C şi în aceea a orientărilor θ1, θ2, şi θ3 nu va rezulta un punct
- C.34 -
Topografie
unic de intersecţie P al direcţiilor AP, BP şi CP ci trei puncte P 1, P2 şi P3 care
împreună formează aşa-zisul triunghi de eroare al intersecţiei. Aria acestui
triunghi este cu atât mai mică cu cât determinările sunt mai îngrijite şi mai
precise, dar niciodată nulă.
Dacă valorile coordonatelor punctelor P1, P2 şi P3 sunt sensibil apropiate
se va lua o valoare medie între ele şi acestea vor constitui drept coordonate
finale ale punctului căutat P.
Aceasta aste prima caracteristică generală a intersecţiilor topografice.
Ele se mai caracterizează şi prin aceea că se împart în:
a) intersecţii înainte, dacă au fost staţionate numai punctele vechi A, B, C şi s-au
dat vize din ele spre punctul nou P necunoscându-se unghiurile α, β, γ (figura
3.2);
b) intersecţii înapoi, dacă nu a fost staţionat decât punctul nou P din care s-au
dat vize spre punctele vechi A, B, C măsurându-se unghiurile α1, β1, γ1. (figura
3.3).
c) intersecţii laterale dacă a fost staţionat punctul nou P şi încă cel puţin unul
intre punctele vechi, de pildă B, măsurându-se unghiurile α2, β2, γ2 şi unghiul δ
(figura 3.4).
Oricare din cele trei variante se tratează teoretic la fel ca principiu de
rezolvare, căci din punct de vedere matematic problema este aceeaşi indiferent
de felul cum s-au obţinut orientările θ1, θ2 şi θ3.



 

 


 


Figura 3.2 – Intersecţia înainte

- C.35 -
Topografie







Figura 3.3 – Intersecţia înapoi








Figura 3.4 – Intersecţia laterală

3.2. Intersecţia înainte


X

N '
1

N
A(X1,Y1) '
B (X2,Y2)
'' '
'' 2
P (X,Y) '

N
'
''

'
3
C (X1,Y1)

O
Y

Figura 3.5 – Intersecţia înainte. Elemente. Procedeul analitic


- C.36 -
Topografie
Fiind date punctele vechi de ordin superior sau inferior A(X 1,Y1);
B(X2,Y2) şi C(X3,Y3), ele se vor staţiona cu teodolitul de precizie şi se vor
măsura respectiv unghiurile α, β, γ.

3.2.1. Procedeul analitic


Putem scrie:
Y12 Y  Y1 Y12
tg 1 '   2   1 '  arctg
X 12 X 2  X 1 X 12
Y23 Y  Y2 Y23
tg 2 '   3   1 '  arctg
X 23 X 3  X 2 X 23
Y13 Y  Y1 Y13
tg 3 '   3   1 '  arctg
X 13 X 3  X 1 X 13
Se vede că:
θAP = θ1' + α = θ1
θBP = θ2' + β = θ2
θCP = θ3' + γ = θ3
Ecuaţiile analitice a dreptelor (în cazul nostru a vizelor orientate) AP, BP
şi CP sunt:
(AP) Y – Y1 = tgθ1 (X – X1)
(BP) Y – Y2 = tgθ2 (X – X2)
(CP) Y – Y3 = tgθ3 (X – X3)
Luând primele două ecuaţii din sistemul de mai sus avem un sistem de
două ecuaţii cu două necunoscute X şi Y care reprezintă coordonatele punctului
P.
Y – Y1 = tgθ1 (X – X1)
Y – Y2 = tgθ2 (X – X2)
Se scad cele două ecuaţii şi rezultă:
Y2 – Y1 = X(tgθ1 – tgθ2) + (X2 tgθ2 – X1 tgθ1)
Y2  Y1  X 2 tg 2  X 1tg 1
X  (99)
tg 1  tg 2
Introducând valoarea obţinută în relaţia de mai sus obţinem:
Y = Y1 + tgθ1 (X – X1)
Y = Y2 + tgθ2 (X – X2)
Ecuaţiile (99) şi (100) dau tocmai coordonatele punctului P (de fapt P1).
Luând, în continuare, ecuaţiile 2 şi 3 din relaţia (97), apoi ecuaţiile 3 şi 1
şi procedând ca mai sus se vor găsi încă alte două perechi de coordonate pentru
P (de fapt pentru P2 şi P3).
Dacă cele trei rânduri de coordonate alcătuiesc un ecart maxim de ± 15
cm atunci media aritmetică a valorilor obţinute se consideră ca şi coordonate
definitive pentru punctul P:

- C.37 -
Topografie
X ' X ' ' X ' ' '
X 
3
Y 'Y ' 'Y ' ' '
Y 
3

3.2.2. Procedeul trigonometric


Problema se reduce la metoda radierii.

 

  
 

   
  

  

 
   


Figura 3.6 – Intersecţia înainte


3.2.2.a. Etape de rezolvare:
a) Calculul orientării θ1-2 din coordonatele punctelor vechi
Y2  Y1 Y
tg 1 2    12  arctg 12
X 2  X1 X 12
b) Calculul orientărilor θ1-P şi θ2-P
θ1-P = θ1-2 – α; θ2-P = θ1-2 ± 200g + β;
c) Calculul distanţei d1-2 din coordonate:
d1 2  ( X 2  X 1 )2  (Y2  Y1 )2
d) Calculul distanţelor d1-P şi d2-P din teorema sinusurilor:
γ = 200g – (α + β)
d1  2 d d d
 1 P  2  P  d1  P  1 2 sin  ;
sin  sin  sin  sin 
d 1 2
d 2 P  sin ; d1  P  M  sin  ; d 2  P  M  sin 
sin 
d
M  12 şi se numeşte modul
sin 
e) Calculul coordonatelor punctului P prin radiere:
- C.38 -
Topografie
XP’=d1-P cosθ1 + X1 = X1 + ΔX1-P
XP’’=d2-P cosθ2 + X2 = X2 + ΔX2-P
YP’=d1-P sinθ1 + Y1 = Y1 + ΔY1-P
YP’’=d2-P sinθ2 + Y2 = Y2 + ΔY2-P
X P'  X P''  Toleranta
dacă X P'  X P''  Toleranta
, atunci
X P ' X P ' ' YP 'YP ' '
XP  ; YP  ;
2 2
3.2.2.b. Condiţii de aplicare în producţie
Din punct de vedere practic sunt de adăugat câteva reguli de lucru pentru
ca rezultatele să fie cât mai bune.
-
se vor folosi în calcul, pentru determinarea punctelor, vize cât mai scurte
şi în orice caz cât se poate mai egale ca lungime;
-
se vor folosi cel puţin trei vize venite din puncte vechi, luându-se două
câte două în toate combinaţiile posibile;
-
unghiurile optime sub care trebuie să se intersecteze vizele în punctul nou
sunt între 30g – 100g. Se exclud cu desăvârşire unghiurile obtuze sau prea
ascuţite.





 

Distribuţie corectă a Distribuţie la limită a


vizelor la intersecţia înainte vizelor la intersecţia înainte
Figura 3.7.
-
cele 3 - 4 vize din care se calculează un punct nou trebuie să fie răspândite
cât mai uniform pe întregul tur de orizont. Sunt slabe determinările făcute
din vize care se grupează în două cadrane şi sunt excluse cele ce se
grupează într-un singur cadran.

- C.39 -
Topografie

Figura 3.8 - Distribuţie defectuoasă a vizelor


3.2.2.c. Organizarea calculelor pentru intersecţia înainte:
Pct. X tgθ Y Orientarea
A 1 8953,38 0,349434 20210,61 221g40c13cc
Y2  Y1  X 2  tg 2  X 1  tg 1
X 
tg 1  tg 2
P 5130,21 18874,66 Y  Y1  ( X  X 2 )tg 1
Y  Y1  ( X  X 2 )tg 1
-
B 2 3544,17 20317,99 352g99c69cc
0,910018

3.2.2.d. Exemple
DETERMINAREA COORDONATELOR PUNCTELOR DE ÎNDESIRE 913 ŞI 926 PRIN
METODA INTERSECŢIEI ÎNAINTE
Staţia 55
a. Coordonatele punctelor vechi 55, 59, 63, 85, 56
Pct X Y
55 10133.111 6959.121
59 9507.900 8704.780
63 7794.871 7807.489
85 7536.629 6177.881
56 9648.995 5916.022
b. Direcţiile orizontale compensate în staţia 55
PS PV Direcţii măsurate
55 59 382.7289
913 16.9764
63 38.6768
- C.40 -
Topografie
85 79.4409
56 133.1700
c. Schiţa vizelor
N

 55-913

 55-59
 55-63
 55-85
 55-56
dir 59 55
55

56
dir 63
59

ze
ro
dir 56

lim
dir 85

b
dir 913

913
85
63

Figura 3.9 – Schiţa vizelor în staţia 55


1. Calculul orientărilor către punctele vechi:
y
 ij  arctg
x
 55  59  121.8945
 55  63  177.8423
 55  85  218.6063
 5556  272.3371
2. Calculul distanţelor de la punctul 55 la punctele vechi
Di j=  x j  x i  2   y j  y i  2
D 5559 = 1854.242
D5563  2487.387
D5585  2711 .467
D5556  1149 .967
3. Calculul unghiului  55
 I
55   5559  dir59  400G  121.8945  400  382.7289  139.1656
 55II   5563  dir63  177.8423  38.6768  139.1655
 55III   5585  dir85  218.6063  79.4409  139.1654
 55IV   5556  dir56  272.3371  133.1700  139.1671
4. Calculul mediei ponderate  55
mediu

pi = Dij(km) p1 = D55-59 = 1.854 km


p2 =D55-63 = 2.487 km
- C.41 -
Topografie
p3 = D55-85 = 2.711 km
p4 = D55-56 = 1.149 km
p1 55I  p 2 55II  p 3 55III  p 4 55IV
 55mediu   139.1657
p1  p 2  p3  p 4
5. Calculul orientării  55913
 55  913   55med  dir913  156.1421
STAŢIA 59
a) Cordonatele punctelor vechi 59,77,63,55
Pct X Y
59 9507.900 8704.780
77 7006.267 8873.495
63 7794.871 7807.489
55 10133.111 6959.121
b) Schiţa vizelor
N

 55-926
55
 55-913

dir 77

59
dir 55
 59-55
59

 59-63
limb
ze ro  59-77
dir 63

63 913

926

77

Figura 3.10 – Schiţa vizelor în staţia 59


c) Direcţiile orizontale compensate în staţia 59
PS PV Dir. măsurate
59 926 274.3233
77 309.9136
913 333.8175
63 344.9188
55 36.0940
1. Calculul orientărilor către punctele vechi
- C.42 -
Topografie
 59  77  195.7130
 59  63  230.7175
 59  55  321.8945
2. Calculul distanţelor de la pct. 59 la punctele vechi
D5977  2507.315
D5963   7794.871  9507.9   7807.489  8704.780  1933.804
2 2

D5955  10133.111  9507.9   6959.121  8704.780  1854.242


2 2

3. Calculul unghiului  59 (valori provizorii)


4. Calculul mediei ponderate  59med
p1  D5977  2.507km
p 2  D5963  1.933km
p3  D5955  1.854km
 59  77   59  77
 dir77  400  195.7130  309.9136  400  285.7994
 59  63   59  63  dir63  400  230.175  344.9188  400  285.7987
 59  55   59  55  dir55  321.8945  36.0940  285.8005
p1 59I  p 2 59II  p 3 59III
 med
59   285.7995
p1  p 2  p3
5. Calculul orientării  59913 ,  59926
 59 913   59med  dir913  400  219.617
 59 926   59med  dir926  400  160.1228

STAŢIA 63
a) Coordonatele punctelor vechi 63, 55, 59, 77
Pct X Y
63 7794.871 7807.489
55 10133.111 6359.121
59 9507.900 8704.780
77 7006.267 8873.495
b) Direcţiile orizontale compensate în staţia 63
PS PV Direcţii măsurate
55 284.0989
63 59 336.9735
913 351.9322
926 389.7671
- C.43 -
Topografie

77 46.8040
c) Schiţa vizelor
55

N
59
 63-913 63
913
 63-926

dir 59 926


63-59
zero limb

63  63-77
 63-55 dir 77

dir 55

77

Figura 3.11 – Schiţa vizelor în staţia 63


1. Calculul orientărilor către punctele vechi:
 6355  377.8423
 6359  30.7175
 6377  140.5479
2. Calculul distanţelor de la pct. 63 la punctele vechi
D63  55  2487.387
D63  59  1933.804
D63  77  1325.996
3. Calculul unghiului  63 (valori provizorii)
 I
63   6355  dir55  377.8423  284.0989  93.7434
 II
63   6359  dir59  400  30.7175  336.9735  400  93.744
   63 77  dir77  140.5479  46.8040  93.7439
III
63

4. Calculul mediei ponderate  63 med

p1  2.487 km
p 2  1.933km
p 3  1.325km
p1   63I  p 2 63II  p3 63III
 63med   93.7437
p1  p 2  p3
5. Calculul orientărilor  63913  63926
 63913   63med  dir913  93.7437  351.9322  45.6759
 63926   63med  dir926  93.7437  389.7671  83.5108

- C.44 -
Topografie
STAŢIA 77
a) Coordonatele punctelor vechi 77, 92, 63, 59
Pct X Y
77 7006.267 8873.495
92 6058.081 7560.912
63 7794.871 7807.489
59 9507.900 8704.780
b) Direcţiile orizontale compensate în staţia 77
PS PV Direcţii măsurate
92 334.5030
77 63 14.8771
913 52.3590
59 70.0422
926 107.5675
c) Schiţa vizelor
59

913

926
N

 63-913
dir 59
63
63

dir 63

zer o limb  63-77


dir 92
 63-77 77

 63-77

 63-913
92

Figura 3.12 – Schiţa vizelor în staţia 77


1. Calculul orientărilor către punctele vechi
 77  92  260.1737
 77  63  340.5479
 77  59  395.7130
2. Calculul distanţelor de la punctul 63 la punctele vechi
D77  92  1619.238
D77  63  1325.996
D77  59  2507.315
3. Calculul unghiului  77 (valori provizorii)
- C.45 -
Topografie
 I
77   7792  dir92  400  260.1737  334.5030  400  325.6707
 II
77   7763  dir63  340.5479  14.8771  325.6708
 III
77   7759  dir59  395.7130  70.0422  325.6708
4. Calculul mediei ponderate  77
med

p1  1.619km
p 2  1.325km
p3  2.507km
p1  p 2 77II  p3 77III
I
 77med  77
 325.6708
p1  p 2  p3
5. Calculul orientărilor  77913  77926
 77 913   77
med
 dir913  325.6708  52.3590  378.0298
 77 926   77
med
 dir926  325.6708  107.5675  33.2383

A. Procedeul analitic . Intersecţie înainte cu orientări


Elemente necesare rezolvării problemei
a. Coordonatele punctelor vechi 59, 63, 77, 55
Pct X Y
55 10133.111 6959.121
59 9507.900 8704.780
63 7794.871 7807.489
77 7006.267 8873.495
b. Orientările din punctele staţionate către punctul nou 913
 55913  156.1421  59913  219.617
 63913  45.6759  77 913  378.0298

c. Schiţa vizelor
N

 55-913
N

55

59  59-913
I

IV
N II
 63-913 913

III
63 N

 77-913

77

Figura 3.13 – Intersecţia înainte cu orientări


1.Calculul coordonatelor punctului nou 913, folosind relaţiile
Pct X tg Y 

- C.46 -
Topografie

59 9507.900 0.3182813 8704.780 219.617


913 8429.966 - 8361.694 -
8361.694
55 10133.111 -0.8235191 6959.121 156.1421
63 7794.871 0.872611043 7807.489 45.6759
913 8429.97 - 8361.68377 -
8361.68370
77 7006.267 -0.359493472 8873.495 378.0298
Y59  Y55  X 55 tg 55913  X 59 tg 59913
X 913 
tg 55913  tg 59913

Triunghiul 1
Y913  Y59   X 913  X 59   tg 59913
Y913  Y55   X 913  X 55   tg 55913
Y63  Y77  X 77 tg 77913  X 63tg 63913
X 913 
tg 77913  tg 63913

Triunghiul 2
Y913  Y63   X 913  X 63 tg 63913
Y913  Y77   X 913  X 77 tg 77 913
X 913 = 8429.96 X 913 = 8429.97
Y913  8361.69 Y913  8361.683
Y913  8361.69 Y913  8361.683
Calculul valorilor medii ale coordonatelor pct. 913
X I  X III 8429.966  8429.97
X 913   = 8429.968
2 2
Y  YI  YIII  YIII
Y913  I  8361.69
4
X913 = 8429.968 Y913 = 8361.69

B. Procedeul analitic. Intersecţie înainte cu unghiuri  i  i 


Elemente necesare rezolvării problemei

- C.47 -
Topografie
a) Schiţa vizelor
N

N
 55-913
55

4 1
59  59-913
I 1

2
IV
 4N II
 63-913 913

3
III 2
63 N
3
 77-913

77

Figura 3.14 – Intersecţia înainte cu unghiuri


b) Coordonatele punctelor vechi
Pct X Y
59 9507.900 8704.780
77 7006.267 8873.495
55 10133.111 6959.121
63 7794.871 7807.489
c) Unghiurile orizontale măsurate în punctele cunoscute  ii
 2  dir913  dir77  333.8175  309.9136  23.9039
 2  dir59  dir913  70.0422  52.3590  17.6832
 4  dir913  dir55  351.9322  284.0989  67.8333
 4  dir63  dir913  38.6768  16.9764  21.7004
Calculul coordonatelor punctului nou 913
Pct X ctg  Y i  i , i
i

59 9507.900 2.53689 8704.780 23.9039


913 8429.949 - 8361.690 -
77 7006.267 3.50707 8873.495 17.6832
55 10133.111 2.81916 6959.121 21.7004
913 8429.983 - 8361.689 -
63 7794.871 0.553169 7807.489 67.8333

- C.48 -
Topografie
Triunghiul 2.
Y59  Y77   X 77  X 59  ctg 2
X 913  X 59 
ctg 2  ctg 2
X 77  X 59   Y77  Y59  ctg 2
Y913  Y59 
ctg 2  ctg 2
X 913  8429.949
Y913  8361.6904

Triunghiul 4.
Y63  Y55   X 55  X 63  ctg 4
X 913  X 63 
ctg 4  ctg 4
X 55  X 63 Y55  Y63  ctg 4
Y913 Y 63
ctg 4  ctg 4
X 913  8429.983
Y913  8361.689

Calculul valorilor medii


X913 = 8429.966 Y913 = 8361.690
Calculul coordonatelor punctului 913
X913 = 8429.967 m Y913 = 8361.690 m
C. Procedeul trigonometric – prin metoda radierii
Calculul coordonatelor punctului de îndesire 926
Elementele necesare rezolvării problemei
Coordonatele punctelor vechi 59, 63, 77
Pct X Y
59 9507.900 8704.780
63 7794.871 7807.489
77 7006.267 8873.495

- C.49 -
Topografie
Schiţa vizelor
N

59  59-926

1 3
1
N  63-926 926
3 2
1

2 3
63 N
2
 77-926

77

Figura 3.15 – Intersecţia înainte. Procedeul trigonometric


Unghiurile orizontale  i , i calculate
din direcţiile compensate în staţiile
59,63,77
PS PV Dir. măs. PS PV Dir. măs. PS PV Dir. măs.
926 274.3233 59 336.9735 63 14.8771
59 77 309.91360 63 926 389.7671 77 59 70.0422
63 344.9188 77 46.8040 926 107.5675
1 = dir63 – dir926 = 344.9188 – 309.9136 = 70.5955
 1 = dir926 – dir59 = 389.7671 – 336.9735 = 52.7936
 2 = dir77 – dir926 = 46.8040 – 389.7671 = -342.3631 + 400 = 57.0369
 2 = dir926 – dir63 = 107.5675 – 14.8771 =92.6904
 3 = dir77 – dir926 = 309.9136 – 274.3233 = 35.5903
 3 = dir926 – dir59 = 107.5675 – 70.0422 = 37.5253

Triunghiul 1
Etape de calcul
1. Calculul orientării  5963
Y63  Y59
 59  63  arctg  230.7175
X 63  X 59
2. Calculul distanţei D 59  63
D59  63   X 63  X 59  2   Y63  Y59  2  1933.804
3. Calculul orientărilor  59 926 ,  63926
 59  926   59  63   1  230.7175  70.5955  160.122
 63  926   59  63  200  1  400  230.7175  200  52.7936  400 
 83.5111
4. Calculul  1
 1  200   1   1  200  70.5955  52.7936  76.6109
- C.50 -
Topografie
5. Calculul distanţelor r59926 , r63926
D5963 r r 1933.804
M1   59926  63926 , M1   2072.082
sin  1 sin  1 sin  1 sin 76.6109
r59926  M 1 sin  1  1528.047
r63926  M 1 sin  1  1854.957
6. Calculul coordonatelor pct. 926 prin dublă radiere din pct. 59 şi 63
'
X 926  X 59  r59 926  cos  59 926  8269.965
'
Y926  Y59  r59 926  sin 59926  9600.573
X "
 X  r63  9 26  cos  

9 26 63 6 3 92 6

Y9"
26  Y6 3  r63  9 26  sin 63  92 6 

Triunghiul 2
Etape de calcul
1. Calculul orientării  6377
Y77  Y63
 63  77  arctg  140.5479
X 77  X 63
2. Calculul distanţei D6377
D6377   X 77  X 63    Y77  Y63   1325.996
2 2

3. Calculul orientărilor  63926 ,  77 926


 63  926   63  77   2  83.511
 77  926  63  77  200    2  400  33.2383
4. Calculul unghiului 2
 2  200G   2   2   200  57.0369  92.6904  50.2727
5. Calculul distanţelor r63926 , r77 926
D63  77 r r
M2   63  926  77  926  1867.262
sin  2 sin  2 sin  2
r63  926  M 2 sin  2  1854.965
r77  926  M 2 sin  2  1457.943
6. Calculul coordonatelor punctului 926 prin dublă radiere din punctele 63 şi 77
'
X 926  X 63  r 63  926  cos  63  926  8269.969
'
Y926  Y63  r63  926  sin  63  926  9600.580
X "
 X  r  cos  

926 77 77  92 6 7 7  9 26

Y9"
26  Y7 7  r77  92 6  sin 7 7  92 6  9

Triunghiul 3
Etape de calcul
1. Calculul orientării  5977
Y77  Y59 8873.495  8704.780
 5977  arctg  arctg  195.713
X 77  X 59 7006.267  9507.900
2. Calculul distanţei D5977
D59  77   X 77  X 59  2   Y77  Y59  2  2507.316
3. Calculul orientărilor  59926 ,  77 926
- C.51 -
Topografie
 59 926   59  77   3  160.1227
 77 926   59  77  200   3  400  33.2383
4. Calculul unghiului  3
 3  200 G   3   3   126.8844
5. Calculul distanţelor r59926 , r77 926
D5977 r r
M3  59926  770926  2748.801
sin  3 sin  3 sin 3
r59 926  M 3 sin  3  1582.060
r77  926  M 3 sin  3  1457.915
6. Calculul coordonatelor punctului 926 prin dublă radiere din punctele 59, 77
'
X 926  X 59  r59  926 cos  59  926  8269.945
'
Y926  Y59  r59  926 sin  59  926  9600.567
X "
 X  r  cos  

92 6 77 77  9 26 7 7  9 26

Y9"
26  Y7 7  r77  9 26  cos 7 7  9 26 

Calculul coordonatelor finale punctului 926


X 926 
8269.965  8269.964  8269.969  8269.969  8269.945  8269.945
 
6
 8269.959m
Y926 
9600.573  9600.573  9600.580  9600.581  9600.567  9600.567
 
6
 9000.573m

- C.52 -
Topografie

3.3. Intersecţia înapoi


3.3.1. Procedeul Delambre
N N

1
A(x1 y1) B(x2 y2)
1 2 1

C(x3 y3)

3 1
P(x,y)
PA

Figura 3.16 – Procedeul Delambre


Principial, problema este de a găsi coordonatele unui punct nou P (x,y)
prin vize date exclusiv din acest punct nou P spre trei puncte vechi A (x 1,y1), B
(x2,y2) şi C (x3,y3) - date prin coordonatele lor. Din măsurătorile de teren se
determină unghiurile α ş β folosind metode precise de măsurare.
Soluţia acestei probleme a fost dată de Snellius în 1624 şi perfectată de
Pothenot în 1692. Se mai numeşte “Problema Pothenot” sau “Problema hărţii”.
Sunt cunoscute mai multe soluţii:
Soluţia analitică
Pentru a rezolva problema sunt de parcurs două etape:
În prima etapă, specifică retrointersecţiilor, se vor găsi orientările θ1, θ2,
θ3 ale vizelor AP, BP, CP.
În a doua etapă având trei drepte de orientare cunoscută şi trecând
fiecare prin câte un punct dat, se vor rezolva nişte intersecţii obişnuite (înainte).
Deci, doar prima parte a problemei este nouă pentru a cărei rezolvare se
vor scrie cele trei ecuaţii analitice, teoretice ale celor trei drepte care trec prin
punctul P şi respectiv A(x1,y1), B (x2,y2) şi C (x3,y3)
y – y1 = (x – x1) tgθ1
y – y2 = (x – x2) tgθ2 (1)
y – y3 = (x – x3) tgθ3
Se observă că dacă θAP = θ1 atunci
θBP = θ1 + α = θ2 (2)
θCP = θ1 + β =θ3
- C.53 -
Topografie
Se introduc relaţiile (1) şi (2) şi obţinem:
y – y1 = (x – x1) tgθ1
y – y2 = (x – x2) tg(θ1 + α) (3)
y – y3 = (x – x3) tg(θ1 + β)
Sistemul (3) este un sistem de trei ecuaţii cu trei necunoscute tgθ, x şi y
tg 1  tg
tg ( 1   )  (4)
1  tg 1tg
Se iau primele 2 ecuaţii din (3) şi avem:
y – y1 = (x – x1) tgθ1
(y – y2)(1-tgθ1tgα) = (x – x2) (tgθ1 + tgα) (5)
un sistem de 2 ecuaţii cu 2 necunoscute; din prima ecuaţie rezultă
y = y1 + (x – x1) tgθ1 (6)
pe care o înlocuim în ecuaţia a doua din sistemul (5)
(y1 + x tgθ1 – x1 tgθ1 – y2)(1 – tgθ1 tgα) = (x – x2)(tgθ1 + tgα)
y1 + x tgθ1 – x1 tgθ1 – y2 – y1 tgθ1 tgα - x tgθ12tgα + x1 tgθ12tgα + y2 tgθ1 tgα =
= x tgθ1 – x2 tgθ1 + xtgα – x2 tgα
x(1+tg θ1)tgα = y1 – y2 – (y1 – y2)tgθ1 tgα + (x2 – x1)tgθ1 (x2 + x1tg2θ1)tgα (7)
2

Se face şi în ecuaţia a treia aceeaşi substituţie:


tg 1  tg
tg ( 1   )  (8)
1  tg 1tg
Şi apoi se iau ecuaţia I şi a III-a şi se face substituţia de mai sus va
rezulta o ecuaţie de acelaşi tip cu ecuaţia (7)
x(1+tg2θ1)tgβ = y1 – y3 – (y1 – y3)tgθ1tgβ + (x3 – x1)tgθ1 + (x3 + x1tg2θ1)tgβ (9)
Se împarte ecuaţia (7) la (9) rezultă:
x(1  tg 2 1 ) tg

x(1  tg 2 1 ) tg
(10)
y  y 2  ( y1  y 2 ) tg 1tg  ( x2  x1 ) tg 1  ( x2  x1tg 2 1 ) tg
 1
y1  y3  ( y1  y3 ) tg 1tg  ( x3  x1 ) tg 1  ( x3  x1tg 2 1 ) tg
a  ( y1  y2 ) ctg  ( y1  y2 ) tg 1  tg  ctg

b  ( x2  x1 )tg1  ctg  ( x2  x1tg 21 )tg  ctg

c  ( y1  y3 )ctg  ( y1  y3 )tg1  ( x3  x1 )tg 1  ctg  ( x3  x1tg 21 )


ab
1 (11)
c
grupând termenii după tgθ1 vom avea
( y1  y3 )ctg  ( y1  y3 )tg 1  ( x3  x1 )tg 1  ctg  ( x3  x1tg 2 1 ) =
= ( y1  y 2 )ctg  ( y1  y 2 )tg 1  ( x2  x1 )tg 1  ctg  ( x2  x1tg 2 1 )
( y1  y 2 )tg 1  ( y1  y3 )tg 1  ( x3  x1 )tg 1  ctg  ( x2  x1 )tg 1ctg =
= ( y1  y 2 )ctg  ( y1  y3 )ctg  x2  x3 (12)

- C.54 -
Topografie
( y1  y 2 )ctg  ( y 3  y1 )ctg  x 2  x3
tg 1  (13)
( x1  x 2 )ctg  ( x3  x1 )ctg  y 3  y 2
din relaţia (13) se determină θ1 şi apoi θ2 şi θ3.
Urmează determinarea orientărilor inverse θAP, θBP şi θCP cu care se va
intra în calculele unor intersecţii înainte normale găsind astfel coordonatele
punctului nou P.
Caz particular de intersecţie înapoi
Dacă unghiul α este aproximativ 100g şi unghiul β este aproximativ 200g
nu se poate aplica cu succes formula analitică de determinare a orientării θ1-P
deoarece una dintre funcţiuni tgα sau ctgα (tgβ sau ctgβ) → ∞.
Pentru a rezolva această problemă se va nota cu β unghiul făcut de
direcţiile P-2, P-3.
α =  1P2, β =  2P3
În acest caz se notează cu θ orientarea θ2P
θ1P = θ – α; θ3P = θ + β
Cu aceste notaţii, dezvoltând, simplificând şi grupând găsim:
( x1  x2 )ctg  ( x2  x3 )ctg  y 3  y1
tg  (14)
( y1  y 2 )ctg  ( y 2  y 3 )ctg  x3  x1


  



  

Figura 3.17 – Caz particular al intersecţiei înapoi


3.3.1.a. Cazuri de nedeterminare la intersecţia înapoi
a) Cazul când patrulaterul ABCP este inscriptibil

- C.55 -
Topografie

   
 

   

  
 


   

Figura 3.18 – Caz de nedeterminare la intersecţia înapoi


Din figura de mai sus rezultă că:
α + β + γ + δ + ε = 400g (15)
Din ΔABP şi ΔBPC rezultă:
BP a BP b
 ;  (16)
sin  sin  sin  sin 
împărţim cele două relaţii :
sin  b sin 
 (17)
sin  a sin 
  a sin 
tg 1
sin   sin  b sin   a sin  b sin 

sin   sin  b sin   a sin  =>  2   a sin  (18)
tg 1
2 b sin 
a sin 
1
 
 tg
 
 b sin   tg     1  tg
tg
2 2 a sin  2 1  tg
(19)
1
b sin 
a sin 
unde b sin   tg (20)
Într-un patrulater inscriptibil avem:
α + β + γ = 200g => δ + ε = 200g (21)
sinδ = sin(200 – ε) = sinε (22)
b sin  1
din relaţia (17) => 1    tg  1 (23)
a sin  tg
  200 1  1
tg  tg   0 (24) =>caz de nedeterminare
2 2 11
Din cele arătate rezultă că dacă pe teren se măsoară în P două unghiuri α
şi β care însumate la unghiul γ dintre direcţiile vechi AB şi BC totalizează 200 g,
patrulaterul ABCP este inscriptibil şi problema este nedeterminată.
Unghiurile α şi β sunt măsurate în punctul P.
- C.56 -
Topografie
Unghiul γ se află din coordonatele punctelor vechi ABC din diferenţa
orientărilor. Deci nu se pot determina coordonate pentru punctul P până când nu
se schimbă poziţia punctului astfel ca α’ + β’ + γ’ = 200g.
b) Cazul când unghiurile α şi β sunt prea mari
Dacă unul dintre cele două unghiuri măsurate în punctul nou P are o
valoare apropiată de 200g (între 180g şi 210g) ctgα şi ctgβ variază prin salturi
mari şi bruşte pentru variaţii mici ale unghiurilor α şi β. Aceasta înseamnă că o
foarte mică eroare (inevitabilă) la măsurarea unghiurilor se traduce printr-o mare
diferenţă în valoarea ctg.
Se observă că imprecizia ε a lui θ se traduce printr-o imprecizie Δ în de-
terminarea lui P care se măreşte artificial numai din cauza variaţiei ctg unui
unghi de cca. 200g.
 cc
  Dtg D (25)
 cc
Formulele de mai sus arată că ecartul liniar Δ (eroarea în coordonate) a
punctului nou P este funcţie de mărimea lui ε care este eroarea de orientare a
direcţiei D.





Figura 3.19 - Eroarea de orientare ε şi ecartul liniar Δ

- C.57 -
Topografie






Figura 3.20 – Schimbarea referinţei orientărilor la intersecţia înapoi


În cazul acesta se va schimba direcţia de referinţă a orientătilor retro-
intersecţiei şi se vor măsura în P unghiurile α şi β la care din cauză că unghiul
este ≈ 200g nu se va mai lua ca referinţă a orientărilor prima direcţie AP, ci
direcţia din BP (de exemplu).
În relaţia (13) în locul lui θ1 se va trece θ2, iar în locul valorilor α şi β se
vor lua α' şi β' care vor trebui măsurate.
Se va ţine seama de acest lucru la calculul orientărilor pentru a se
transforma intersecţia înapoi în intersecţie înainte.

3.3.1.b. Exemplu
PROCEDEUL DELAMBRE
Calculul coordonatelor punctului 101
Cazul I
Elemente necesare rezolvării problemei
a) coordonatele punctelor vechi
Pct X Y
55 10133.111 6959.121
59 9507.9 8704.780
77 7006.267 8873.495
63 7794.871 7807.489
85 7536.629 6177.881
- C.58 -
Topografie

b) Unghiurile orizontale  i , i
calculate din direcţiile măsurate şi compensate în staţia 101
PS PV Dir. măs
55 48.3523
101 59 139.0429
77 254.8690
63 293.4287
85 347.6241
1  dir77  dir59  254.8690  139.0429  115.8261
1  dir63  dir77  293.4287  254.8690  38.5597
 2  dir85  dir63  347.6242  293.4287  54.1954
 2  dir55  dir85  48.3523  347.6241  100.7282
c) Schiţa vizelor
N
 63-101
N
N 63 85-101

 77-101 85

77

1
2

 2
N 1
101 N

59  59-101  55-101
55

Figura 3.21– Schiţa vizelor în punctul 101. Cazul I.


Etape de calcul:
1. Calculul orientărilor  77 101 ,  85101
 Y59  Y77  ctg1   Y77  Y63  ctg1  X 63  X 59
 77101  arctg
 X 59  X 77  ctg1   X 77  X 63  1  Y63  Y59
 Y  Y  ctg 2   Y85  Y 55 ctg 2  X 55  X 63
 85101  arctg 63 85
 X 63  X 85  ctg 3   X 85  X 55  ctg 2Y55  Y63
 77 101  167.977  85101  260.738

2. Calculul orientărilor  59 101 ,  63101 ,  55101


 59101   77 101   1  167.977  115 .8261  52.1509
 63101   77 101   1  400  167.977  38.5597  206.5367
 63101   85101   2  260.738  54.1954  206.5426
 55101   85101   2  260.738  100.7282  361.4662
- C.59 -
Topografie
206.5367  206.5426
 63med
101   206.5397
2
3. Calculul coordonatelor punctului 101 prin intersecţie înainnte cu orientări
Pct X tg  Y 
59 9507.9 1.06996 8704.780 52.1509
_ 7907.241 _
101 8762.511 7907.241
63 7794.871 0.103088 7807.489 206.5397
85 7536.629 1.410481 6177.881 260.738
_ 7907.309 _
101 8762.755 7907.309
55 10133.111 - 0.691927 6959.121 361.4662
X '
10 1 
Y5 9  Y6 3 
tg
X
 6

63

X "
10 1 
Y8 5  Y5 5 
tg
X

5
5

'
X 101  8762.511
X 101  8762.633m
"
X 101  8762.755
'
Y101  Y59   X 101  X 59  tg 59  101  7907.241
"
Y101  Y63   X 101  X 63  tg 63  101  7907.241
Y '"
101  Y85   X 101  X
Y iv
101  Y55   X 101  X
Y101  7907.36m
Cazul II
Elemente necesare rezolvării problemei
a) Coordonatele punctelor vechi 55, 59, 77
Pct X Y
55 10133.111 6959.121
59 9507.9 8704.78
77 7006.267 8873.495
b) Unghiurile  şi  calculate din direcţii compensate
PS PV Dir. măs
55 48.3523
101 59 139.0429
77 254.8690
  dir 59  dir 55  139.0429  48.3523  90.6906
  dir 77  dir 55  254.8690  48.3523  206.5167
c) Schiţa vizelor

- C.60 -
Topografie

N
 63-101
63

101
N
N

59  59-101  55-101
55

Figura 3.22– Schiţa vizelor în punctul 101. Cazul II.


Etape de calcul
1. Calculul orientării  55101
 Y59  Y55  ctg   Y55  Y77  ctg  X 77  X 59
 55101 arctg
 X 59  X 55  ctg   X 55  X 77  ctg  Y77  Y59
 55101  361.4672
2. Calculul orientărilor  59101 ,  77 101
 59101   55101    361.4672  90.6906  52.1578
 77 101   55101    361.4672  206.5167  167.9839
3. Calculul coordonatelor punctului 101 prin intersecţie înainte cu orientări
Y55  Y59  X 59 tg 59101  X 55 tg 55101
'
X 101 
tg 59101  tg 55101
Y101 '  Y55   X 101  X 55  tg 55101
'
Y101  Y59   X 101  X 59  tg 59 101
'
X 101  8762.725
'
Y101  7907.297
"
Y101  7907.297
" Y59  Y
X 101

Y ''
101
'
 Y59 
Y iv
101  Y77 
X "
1 01  8762.724
Y ' ' '
1 01  7907.296
Y iv
1 01  7907.296

4. Calculul coordonatelor pct. 101


8762.725  8762.74
X 101   8762.7245
2
7907.297  2  7907.296  2
Y101   7907.2965
4
5. Calculul coordonatelor finale ale pct.101

- C.61 -
Topografie
8762.633  8762.7245
X 101   8762.679
2
7907.36  7907.2965
Y101   7907.328
2
 X 101  8762.679m Y101  7907.328m

3.3.2. Procedeul Kästner


Având date punctele A(x1,y1), B(x2,y2), C(x3,y3) se pot calcula orientările
şi distanţele: θBA şi θBC; a = DAB şi b = DBC, apoi unghiul γ = θBA - θBC.
Punctul nou este punctul P. În triunghiurile ABP şi BCP se vor calcula
unghiurile φ şi ψ astfel:
(α + β + γ) + (φ + ψ) = 400g
   400 (     )
 
2 2 2
d2 a a sin 
  d2 
sin  sin  sin 
d2 b a sin
  d2 
sin sin  sin 

    




 
 
    
   


   

Figura 3.23 – Procedeul Kästner


Egalând cele două relaţii ale lui d2 obţinem
a b sin
sin   sau
sin  sin 
sin  b sin p
  1
sin a sin  p 2
p1 = b sinα; p2 = a sinβ
sin   sin p  p2
 1
sin   sin p1  p 2
   
2 sin cos
2 2  p1  p 2
    p1  p 2
2 sin cos
2 2
- C.62 -
Topografie
     p1  p 2
tg ctg 
2 2 p1  p 2
   p1  p 2    
tg   tg   B (cunoscut)
2 p1  p 2 2 2
 
Dacă A  ,A+B=φ
2
 
B ,A–B=ψ
2
Cunoscându-se unghiurile φ şi ψ se calculează unghiurile γ1 şi γ2
γ1 = 200 – (α + φ); γ2 = 200 – (β + ψ)
În final se calculează orientările
θ1 = θBA ± 200 + φ; θ2 = θBA – γ1 = θBC + γ2; θ3 = θBC ± 200 – ψ
Calculul distanţelor d1, d2 şi d3 se face astfel:
d1 a a sin  1
  d1 
sin  1 sin sin
d2 a a sin 
  d2 
sin  sin  sin 
d3 b b sin  2
  d3 
sin  2 sin  sin 
Având orientările θ1, θ2 şi θ3 şi valorile lungimilor d1, d2 şi d3 se vor
calcula coordonatele relative ale punctului P faţă de punctele A, B, C, deci vom
avea trei rânduri de astfel de coordonate:
ΔXi = di cosθi; ΔYi = di sinθi
şi apoi vom obţine 3 rânduri de coordonate absolute pentru punctul P.
Valoarea finală va fi media aritmetică a valorilor obţinute dacă acestea
sunt sensibil egale.

3.3.3. Procedeul Collins


Printre metodele de rezolvare a retrointersecţiilor este şi aceea datorată lui
Collins (1671) cunoscută sub numele de metoda punctului ajutător.
Această metodă se adaptează procedeului analitic.

- C.63 -
Topografie

  
 

   

  
 

  
 

Figura 3.23 – Procedeul Collins


Pe teren (figura 3.23) se măsoară α şi β din punctul P. Q este punctul
ajutător al lui Collins.
Din coordonatele punctelor A şi C se calculează θAC
Y AC Y Y Y AC
tg AC   3 1   AC  arctg
X AC X 3  X 1 X AC
Apoi,
θAQ = θAC – β
θCQ = θAC ± 200g + α
Din coordonatele punctelor vechi A şi C şi cu orientările θ AQ şi θCQ se vor
calcula prin intersecţie înainte coordonatele punctului ajutător Q(XQ,YQ).
Apoi din coordonatele punctelor B şi Q se determină θQB
Y YB  YQ Y
tg QB     QB  arctg
X XB  XQ X
θAP = θQB – α ± 200g
θCP = θQB + β ± 200g
Cu coordonatele date pentru punctele vechi A(X 1,Y1) şi C(X3,Y3) şi cu
orientările calculate mai sus se poate calcula prin intersecţie înainte punctul nou
P.

3.3.4. Procedeul Hansen


În cazul când din punctul nou P nu se văd trei puncte vechi A, B, C ci
numai două puncte A şi B, dar în schimb se vede un punct auxiliar Q ((figura
3.24) care nu are coordonate, dar din care se văd aceleaşi puncte vechi A şi B se
vor măsura în staţiile P şi Q respectiv unghiurile α, β şi α1, β1.
Din figură se vede că în Δ PAB
γ + δ + (β – α) = 200g
   
A  100 g  .
2 2
- C.64 -
Topografie

       


 

Figura 3.24 – Procedeul Hansen


PB PA PB sin 
  
sin  sin  PA sin 
PA PQ PQ
În Δ PAQ:  
sin  1 sin[200  ( 1   )] sin( 1   )
PQ sin  1
PA 
sin( 1   )
PB PQ PQ
În Δ PBQ:  
sin  1 sin[200  (  1   )] sin(  1   )
PQ sin  1
PB 
sin(  1   )
PB sin  1  sin( 1   )

PA sin(  1   )  sin 1
Membrul al doilea al ecuaţiei de mai sus este format numai din valori
cunoscute şi va fi considerat ca tg a unei cantităţi auxiliare cunoscute:
sin  1  sin( 1   )
tg 
sin 1  sin( 1   )
Egalând relaţiile (137) şi (134’) vom avea:
tg sin 

1 sin 
sin   sin  tg  1

sin   sin  tg  1
   
2 sin cos
2  tg  tg 50
g
2
     tg  tg 50 g
2 sin cos
2 2
   
tg ctg  tg (  50 g )
2 2
   
tg  tg(  50 g )  tg
2 2

- C.65 -
Topografie
 
În ecuaţia (139) se introduce valoarea (134) pentru şi se va obţine
2
 
valoarea tg care este numai în funcţie de valori cunoscute.
2
   
tg  tg[100 g  ]  tg(  50 g ) (140)
2 2
 
B
2
Se va putea scrie că:
   
  A B  
2 2
   
  AB  
2 2
Valorile din (141) introduse în (139) şi (140) dau pe δ şi γ. Cu ajutorul lor
se vor calcula θAP, θBP şi θQP cu care se poate calcula o intersecţie înainte pentru a
determina pe P.
3.3.4.a. Exemplu
PROCEDEUL HANSEN
(intersectie cu puncte duble)
Calculul coordonatelor punctului de îndesire 666
Rezolvarea analitică – prin reducerea problemei la intersecţie inainte
Elemente necesare rezolvării problemei:
a) Coordonatele punctelor vechi 56,85:
PCT X [m] Y [m]
56 9648.995 5916.022
85 7536.629 6177.881
b) Schiţa vizelor

- C.66 -
Topografie



D 56-85 

 '

'

 


d 666-1226


Figura 3.25 – Procedeul Hansen. Rezolvarea analitică


c) Unghiurile , ,  şi  măsurate pe teren din punctele 666 şi 1226:
P.S. P.V. DIRECŢII
522 56 73.1808
85 204.9303
1226 251.4979
1226 666 325.2366
56 338.9243
85 53.3259
St 666: = dir85 – dir56 =131.7495
= dir1226 – dir85=46.5676
St 1226:  = dir56 – dir666=13.6877
= dir85 – dir56=114.4016
Etape de calcul:
1) Calculul distanţei D56-85 şi a orientării 56-85:
D56  85   X 85  X 56  2   Y85  Y56  2  2128.535
Y85  Y56
 5685  arctg  192.1482
X 85  X 56
2) Calculul unghiurilor  şi :
   
A ; B
2 2
 
A  30.12765
2
- C.67 -
Topografie
p1  sin  * sin  * sin(     )  0.081537504
p 2  sin  * sin  * sin(      )  0.072633668
  p1  p 2  
tg  * tg
2 p1  p 2 2
p1  p 2
B  arctg * tgA  1.882102
p1  p 2
  A  B  32.0098
  unghiurile  si 
  A  B  28.2455 
3) Calculul unghiurilor ’ şi ’
 '  200 G  (     )  7.9952
 '  200 G  (      )  25.3431
4) Calculul orientărilor 56-666, 56-1226, 85-666, 85-1226
 56 666   5685     '  232.1532
 561226   56 85    224.1580
 85 666   56 85  200    363.9027
 851226   56 85  200     '  338.5596

5) Calculul coordonatelor punctelor 666 şi 1226 prin intersecţie înainte cu


orientări:
PCT X [m] tg  Y [m] 
56 9648.995 0.552892574 5916.022 232.1532
666 8738.462 - 5412.595 -
85 7536.629 -0.63676531 6177.881 363.9027
56 9648.995 0.39880175 5916.022 224.1580
1226 8135.870 - 5312.585 -
85 7536.629 1.443987392 6177.881 338.5596
6) Verificarea calculelor:
1226  d 666 1226
coord mas
D666

Rezolvarea trigonometrică – prin metoda radierii


Elemente necesare rezolvării problemei:
a) Coordonatele punctelor vechi 56, 85:
PCT X [m] Y [m]
56 9648.995 5916.022
85 7536.629 6177.881
b) Unghiurile , ,  şi  măsurate pe teren din punctele 666 şi 1226:
P.S. P.V. DIRECŢII
56 73.1808
- C.68 -
Topografie

85 204.9303
522 1226 251.4979
666 325.2366
1226 56 338.9243
85 53.3259
St 666: = dir85 - dir56 =131.7495; = dir1226 - dir85=46.5676
St 1226:  = dir56 - dir666=13.6877; = dir85 - dir56=114.4016
c) Schiţa vizelor



D 56-85 

 '
 r3
' r2 r4
r1  


d 666-1226


Figura 3.27 – Procedeul Hansen. Rezolvarea trigonimetrică


Etape de calcul:
1) Calculul distanţei D56-85 şi a orientării 56-85:
D5685   X 85  X 56    Y85  Y56   2128.535
2 2

Y85  Y56
 5685  arctg  192.1482
X 85  X 56
2) Calculul unghiurilor  şi :
   
A ; B
2 2
 
A  30.12765
2

- C.69 -
Topografie
p1  sin  * sin  * sin(     )  0.081537504
p 2  sin  * sin  * sin(      )  0.072633668
  p1  p 2  
tg  * tg
2 p1  p 2 2
p1  p 2
B  arctg * tgA  1.882102
p1  p 2
  A  B  32.0098
  unghiurile  si 
  A  B  28.2455 
3) Calculul unghiurilor ’ şi ’
 '  200 G  (     )  7.9952
 '  200 G  (      )  25.3431
4) Calculul orientărilor 56-666, 56-1226, 85-666, 85-1226
 56 666   5685     '  232.1532
 561226   56 85    224.1580
 85 666   56 85  200    363.9027
 851226   56 85  200     '  338.5596

Y85  Y56
 5685  arctg  192.1482
X 85  X 56
5) Calculul distanţelor r1, r2, r3, r4
D56  85
r1  * sin   1040.436
sin 
D5685
r2  * sin(   ' )  1629.013
sin 
D
r3  5685 * sin(   ' )  1424.804
sin 
D
r4  5685 * sin   1052.534
sin 
6) Calculul coordonatelor punctelor 666 şi 1226 prin radiere din punctele 56 şi
85:
I
X 666  X 56  r1 cos  56666  8738.463
II
X 666  X 85  r3 cos  85666  8738.463
I
Y666  Y56  r1 sin  56 666  5412.596
II
Y666  Y85  r3 sin  85666  5412.595
I
X 1226  X 56  r2 cos  561226  8135.87
II
X 1226  X 85  r4 cos  851226  8135.87
I
Y1226  Y56  r2 sin  561226  5312.585
II
Y1226  Y85  r4 sin  851226  5312.585
Coordonate finale :
med
X 666  8738.463 ; Y666
med
 5412.596
med
X1226  8135.87 ; Y1226
med
 5312.585

- C.70 -
Topografie
7) Verificarea calculelor:
 1226  d 666  1226
coord mas
D666

3.3.5. Procedeul Cassini - Martinian


   
 

   
       
  

 


 


Figura 3.28 – Procedeul Cassini - Martinian


Se dau: Punctele 1, 2 şi 3 prin coordonatele lor Xi şi Yi
Se măsoară unghiurile α şi β din punctul P
Se cer coordonatele punctului P.
Demonstraţie:
Construim prin punctele 1, 2, P cercul C1; prin punctele 2, 3, N cercul C2
 MP2 = 900 (subîntinde ½ din cerc şi este cu vârful pe cerc)
 2PN = 900 (subîntinde ½ din cerc şi este cu vârful pe cerc)
 MPN = 1800 M, P, N sunt coliniare
Dreapta 2 P  MN
Coordonatele punctului P pot fi determinate ca intersecţie a dreptei 2P cu
dreapta MN.
Din M şi N se duc paralele la axele de coordonate => Q
Idem din 2 şi P => R
Notaţii:
P – 2 = d; MN = D; NQ = YN – YM = ΔY; QM = XN – XM = ΔX
PR = Y2 - YP; R2 = X2 - XP; X2 – XM = δx; Y2 – YM = δy
De două ori aria Δ M2N = 2S = d D
Calcule Δ MQN ~ Δ PR2
QM QN MN XM  XN Y  YM D 1
  ;  N  
PR R2 P2 Y2  YP X2  XP d r
X Y D 1
  
Y2  YP X2  XP d r
r (XM – XN) = Y2 - YP; YP =Y2 - r (XM – XN) = Y2 + r (XN – XM)
r ΔX = Y2 – YP => YP = Y2 + r ΔX
r ΔY = X2 – XP => XP = X2 + r ΔY
- C.71 -
Topografie
(YN – YM) r = X2 – XP => XP = X2 – r (YN – YM)
XP = X2 - r ΔYMN cunoscut X2, Y2
YP = Y2 + r ΔXMN necunoscut r, ΔYMN, ΔXMN
Calculul diferenţelor ΔXMN, ΔYMN
În Δ M12: M12 = 900
M1
ctg 
12
În Δ N23: N32 = 900
N3
ctg 
23
AB este paralelă cu axa OX; 2B şi MA sunt paralele cu axa OY
1A AM 1M
Δ 1AM ~ Δ 1B2 =>    ctg
2B 1B 12
X1  X M Y  Y1
 M  ctg
Y2  Y1 X 2  X1
X1 – XM = (Y2 – Y1) ctgα; YM – Y1 = (X2 – X1) ctgα
XM = X1 – (Y2 – Y1) ctgα; YM = Y1 + (X2 – X1) ctgα
Construim dreaptele ce trec prin punctele:
C3D - paralelă cu axa OX; B1A - paralelă cu axa OX
MQ - paralelă cu axa OX; QND- paralelă cu axa OY
B2C - paralelă cu axa OY AMR- paralelă cu axa OY
3N ND 3D
Δ 2C3 ~ Δ 3DN => ctg   
23 3C 2C
Y3  YN X  XN
ctg   3
X2  X3 Y3  Y2
Y3 – YN = ctgβ (X2 – X3); X3 – XN = ctgβ (Y3 – Y2)
XN = X3 – (Y3 – Y2) ctgβ; YN = Y3 + (X3 – X2) ctgα
Calculul ΔX şi ΔY
ΔXMN = XN – XM = X3 – (Y3 – Y2) ctgβ – X1 + (Y2 – Y1) ctgα
ΔYMN = YN – YM = Y3 + (X3 – X2) ctgβ – Y1 - (X2 – X1) ctgα
Calculul raportului r
d
r 
D
Dar 2S = d D
2S
r
D2
2S
d 
D
S = suprafaţa Δ M2N
XM YM 1
2S  X N YN 1  X M (YN  Y2 )  X N (Y2  YM )  X 2 (YM  YN )
X2 Y2 1

- C.72 -
Topografie
D 2
MN  ( X N  X M )2  (YN  YM )2
X M (YN  Y2 )  X 2 (YM  YN )  X N (Y2  YM )
r
( X N  X M )2  (YN  YM )2
X N  X M  X
Y N  Y M  Y
X M YN  X M Y2  X 2YM  X 2YN  X N Y2  X N YM  X M YM  X M YM
r 
X 2  Y 2
Y ( X  X M )  X 2 (YN  YM )  X M (YN  YM )  YM ( X N  X M )
 2 N 
X 2  Y 2
( X  X M )(Y2  YM )  (YN  YM )( X M  X 2 )
 N 
X 2  Y 2
 X (Y2  YM )  Y ( X M  X 2 )

X 2  Y 2
Notăm:
X  X 2  X M  X  Y  X  Y
r
Y  Y2  YM X 2  Y 2
Nu se cunosc valorile δX şi δY
X  X 2  X M  X 2  X 1  (Y2  Y1 )  ctg
Y  Y2  YM  Y2  Y1  ( X 2  X 1 )  ctg
Revenim:
X MN  X 3  (Y3  Y2 )  ctg  X 2  X 2 
 X 2  X 1  (Y2  Y1 )  ctg  X 3  X 2  (Y3  Y2 )  ctg 
  X  X 3  X 2  (Y3  Y2 )  ctg
YMN  YN  YM  Y3 
 ( X 3  X 2 )  ctg  Y1  ( X 2  X 1 )  ctg  Y2  Y2 
 Y2  Y1  ( X 2  X 1 )  ctg  Y3  Y2  ( X 3  X 2 )  ctg 
  Y  Y3  Y2  ( X 3  X 2 )  ctg
Calculul coordonatelor punctului P
X P  X 2  r  Y
YP  r  X  Y2
Ordinea calculelor este următoarea:
- se calculează δX şi ΔX şi δY şi ΔY
- se calculează r
- se calculează XP şi YP
3.3.5.a. Controlul operaţiilor de calcul
Există două posibilităţi de control:
a) Folosind o a patra viză
b) Controlul calculului executat
Controlul constă în: razele unui cerc sunt egale
C1P = C12 = C11
- C.73 -
Topografie
C2P = C22 = C33
( X C1  X 1 )  (YC1  Y1 )2  ( X C1  X P )2  (YC1  YP )2
2

X C1
şi YC sunt coordonatele punctului C1
1

X C21  X 12  2 X C1 X 1  YC21  Y12  2YC1Y1 


 X C21  X P2  2 X C1 X P  YC21  YP2  2YC1 YP  0
X12  X P2  Y12  YP2  2{ X C1 ( X1  X P )  YC1 (Y1  YP )}  0

 

 

 
 

 

Figura 3.29 – Procedeul Cassini – Martinian. Control de calcul


X 2 X 2  X
X C1  X 2 
 X C1 
2 2
Y 2Y2  Y
YC1  Y2   YC1 
2 2
( X 1  X P )  (Y1  YP )  [(2 X 2  X )  ( X 1  X P )  (2Y2  Y )  (Y1  YP )]  0
2 2 2 2

Notăm:
K = 2X2 – δX; L = 2Y2 – δY
( X  X )  K  ( X 1  X P )  (Y12  YP2 )  L  (Y1  YP )  0
1
2 2
P

În cercul 2 vom avea:


( X 32  X P2 )  K '( X 3  X P )  (Y32  YP2 )  L'(Y3  YP )  0
K’ = 2X2 – δX + ΔX = K + ΔX
L’ = 2Y2 – δY + ΔY = L + ΔY
Obs.
1. Dacă ΔX şi ΔY → 0 punctul P se află pe cercul vicios
2. Dacă numai ΔX → 0 sau numai ΔY → 0 atunci dreapta P2 este paralelă
cu una din axele de coordonate.
3.3.5.b. Exemplu
PROCEDEUL CASSINI – MARTINIAN
Calculul coordonatelor punctului de îndesire 202
Elemente necesare rezolvării problemei
a) Coordonatele punctelor vechi 63, 77, 92, 73
- C.74 -
Topografie

Pct X Y
63 7794.871 7807.489
77 7006.267 8873.495
92 6058.081 7560.912
73 5902.607 5663.156
b) Unghiurile orizontale  ,  ,  măsurate pe teren
PS PV Dir. măsurate
202 63 227.8989
77 314.9047
92 53.0452
73 105.5005
  dir77  dir63  314.9047  227.8989  87.0058
  dir92  dir77  53.0452  314.9047  138.1405
  dir73  dir77  105.5005  314.9047  190.5958
c) Schiţa vizelor
63

77

101

77

92

Figura 3.30 – Procedeul Cassini – Martinian. Schiţa vizelor în punctul 202


Etape de calcul:
Combinaţia 1 - folosind unghiurile  şi  şi coordonatele pct. 63, 77, 92
1) Calculul valorilor x, y, x.y
 x  (Yn  Y63 ) ctg  X 63  X 77 
 (8873.495  7807.489) ctg 87.0058  7794.871  7006.267 
 567.946053
 y  ( X 63  X 77 ) ctg  Y63  Y77 
 (7794.871  7006.267 ) ctg 87.0058  7807.489  8873.495 
 1229.243111

x   x  X 77  X 92  (Y77  Y92 ) ctg


y   y  Y77  Y92  ( X 92  X 77 ) ctg
X  567.946053  7005.267  6058.081 
 (8873.495  7560.912) ctg138.1405  2412.403652

- C.75 -
Topografie
Y  1229.243111  8873.495  7560.912 
 (6058.081  7006.267) ctg138.1405  564.1103543
2. Calculul raportului r
yx  xy
r  
x 2  y 2
564.1103543  567.946053  2412.403652  1229.243111
  0.4309358
 2412.403652 2  1564.1103543 2
3. Calculul coordonatelor punctului 202
X 202  X 77  ry  7006.267  0.4309358  564.1103543  6763.172
Y202  Y77  rx  8873  0.4309358  2412.403652  7833.904
Combinaţia 2–folosind unghiurile  şi  şi coordonatele punctelor 63, 77,73
1. Calculul valorilor x, y, x, y
x   Y77  Y63  ctg  X 63  X 77
y   X 63  X 77  ctg  Y63  Y77
x  x  X 77  X 73   Y77  Y73  ctg
y  y  Y77  Y73   X 73  X 77  ctg
x   8873.495  7807.489  ctg 87.0058  7794.871  7006.267 
 567.946053
y   7794.871  7006.267  ctg 87.0058  7807.489  8873.495 
 1229.243111
x  567.946053  7006267  5902.607 
  8873.495  5663.156 ctg190.5958  2345.77124
y  1229.243111  8873.495  5663.156 
  5902.607  7006.267  ctg190.5958  5435.735527
2. Calculul raportului r
yx  xy
r  
x 2  y 2
 5435.735527  567.946053  232455.77124  1229.243111
 
 23245.77124 2   5435.735527 2
 0.044721729
3. Calculul coordonatelor punctului 202
2
X 202  X 77  ry  7006.267  0.0447217295435.735527  6763.172
2
Y202  Y77  rx  8873.495  0.044721729  23245.77124  7833.904
Calculul coordonatelor finale ale punctului 202
Comb. 1 + Comb. 2
X 202  6763.172m
Y202  7833.904m

- C.76 -
Topografie

3.3.6. Rezolvarea Marek


În zonă sunt două puncte inaccesibile 1 şi 2 de coordonate cunoscute
spre care există vizibilitate din punctul R pe care vrem să-l determinăm.
În apropiere se poate găsi un punct S (necunoscut) care să aibă
vizibilitate reciprocă cu R şi spre punctele cunoscute 3 şi 4.
Se măsoară: α; β; γ şi δ.
       

 
 

   
   

Figura 3.31 – Procedeul Marek


Calculăm:
α’ = 200g – α; β’ = 200g – β; γ’ = 200g – γ; δ’ = 200g – δ
Se observă că
 A21 = α’;  A12 = β’;  34B = γ’;  43B = δ’
Calculul orientărilor:
θ1-2 = din coordonate; θ1-A = θ1-2 + β’; θ2-A = θ2-1 – α’;
θ3-4 = din coordonate; θ3-B = θ3-1 – δ’; θ4-B = θ4-3 + γ’
Se calculează coordonatele punctelor A şi B prin intersecţie înainte din 1
şi 2, respectiv din 3 şi 4.
Se obţin XA, YA; XB, YB.
Se determină θAB din coordonate: θAB = θRS
θR1 = θRS – α; θS-3 = θR-S ± 200g + γ
θR2 = θRS – β; θS-4 = θR-S ± 200g – δ
Punctele R şi S se determină prin intersecţie înainte respectiv din 1 şi 2;
3 şi 4
Se obţin XR, YR; XS , YS
Verificare:
-
Se calculează suprafaţa închisă ARSB care trebuie să fie zero.
-
Se calculează coordonatele punctului R prin intersecţie înainte din 1 şi S
obţinându-se aceleaşi coordonate.

- C.77 -
Topografie

3.3.7. Procedeul intersecţiei generalizate înapoi


   

 
 
 
   
    

 

 
 
 



 

Figura 3.32 – Procedeul intersecţiei generalizate înapoi


A, B, C – puncte vechi de coordonate cunoscute (Xi,Yi)
P, Q, R – puncte noi de coordonate necunoscute (Xi,Yi)
αi, βi – se măsoară
Calcule:
Y AB Y  YA
 AB  arctg  B
X AB X B  X A
YBC Y  YB
 BC  arctg  C
X BC X C  X B
a X AB
2
 Y AB
2

b X BC
2
 YBC
2

γ = θBA – θBC; φ = ?; ψ = ?
φ + ψ = (n-2) 200 – (∑αi + ∑βi +∑γi)
 
 A
2
a p p q
 ; 
sin P sin  sin Q sin  P
q r p b
 
sin  R sin  Q ; sin sin  R
Înmulţim termen cu termen:
a b

sin P  sin Q  sin R  sin sin   sin  P  sin  Q  sin  R
sin b  sin P  sin Q  sin R P
  1
sin a  sin  P  sin  Q  sin  R P2
sin  P sin   sin P1  P2
 1; 
sin P2 sin   sin P1  P2

- C.78 -
Topografie
   
2 sin cos
2 2  P1  P2
    P1  P2
2 sin cos
2 2
 
tg      P1  P2
2  P1  P2 tg  tg 
  P1  P2
; 2 2 P1  P2
tg
2
   
 B; φ = A + B;  A; ψ = A – B
2 2
4) Calculul orientărilor
θAP = θAB + φ
θPQ = θAP ± 200 + αP + βP; θQR = θPQ ± 200g + αQ + βQ;
g

θRC = θQR ± 200g + αR + βR; θCB = θRC ± 200g + ψ (control)


θBP = θBA – γ1
θBQ = θBA – (γ1 + γ2); θBR = θBA – (γ1 + γ2 + γ3);
5) Determinarea coordonatelor folosind procedeul analitic

  

 


  

Figura 3.33 – Determinarea punctelor P, Q, R


Control: ecart max 15 – 20 cm
6) Determinarea coordonatelor prin procedeul trigonometric
Se determină p, q, r, d1, d2, d3 cu teorema sinusului aplicată în fiecare
triunghi.
P dublu radiat din B şi A
Q dublu radiat din P şi B Ecart ≤ 15 –20 cm
R triplu radiat din B, Q şi C

3.4. Intersecţia laterală


Intersecţia laterală este o metodă de îndesire a punctelor combinată din
intersecţii înainte şi înapoi. Metoda foloseşte atât vize orientate de la puncte
vechi de coordonate cunoscute, ca la intersecţia înainte, cât şi vize duse de la
- C.79 -
Topografie
punctul nou de determinat spre puncte vechi de coordonate cunoscute, ca la
intersecţia înapoi.

   

 

Figura 3.34 – Intersecţia laterală


Din 1 şi 2 se vizează punctul P.
Din P se vizează 1, 3, 4 (punctul 2 nu se vede).
Coordonatele punctului P s-ar putea determina prin:
-
intersecţie înainte a vizelor orientate 1 – P şi 2 – P, dar determinarea dintr-
o singură intersecţie nu este suficientă (nu este nici convenabilă).
-
intersecţie înapoi folosind vizele P – 1, P – 4, P – 3; ca verificare avem θ P-
g
2 egală cu θ2-P ± 200 . Acesta nu se utilizează deoarece nu ia în considerare
şi viza 2 – P.
Pentru a înlătura aceste inconveniente se procedează astfel:
-
se determină θP-1 = θ1-P ± 200g
-
se calculează θP-3 = θP-1 + α; θP-4 = θP-1 – β
-
se calculează θ3-P = θP-3 ± 200g; θ4-P = θP-4 ± 200g
-
Se obţin toate cele patru direcţii orientate θ1-P; θ4-P; θ3-P; θ2-P
-
se grupează direcţiile astfel orientate două câte două încât să formeze
unghiuri optime pentru intersecţiile înainte.
-
se efectuează apoi din aceste vize calculul a două, trei intersecţii înainte.
Observaţie: dacă se doreşte o precizie mai mare se foloseşte intersecţia
laterală. În acest caz avem nevoie de mai multe vize orientate din exterior spre
punctul nou.
3.4.1 Orientarea vizelor în staţie.

- C.80 -
Topografie



  

  

 

 
 
 

 

Figura 3.35 – Orientarea vizelor în staţii de coordonate cunoscute


-
se măsoară direcţiile V1, V2, …,V6;
-
se calculează θ5-1 şi θ5-6 (din coordonate);
-
se determină: Z5’ = θ5-1 – V1; Z5’’ = θ5-6 – V6
Z 5 ' P5  Z 5 ' ' P6
Zm  ; Pi = distanţa;
P5  P6
-
- se calculează orientările vizelor: θ5-2 = Zm + V2
θ5-3 = Zm + V3; θ5-4 = Zm + V4

3.5. Intersecţia liniară



 
    
    
        

    
   
      

Figura 3.36 – Intersecţia liniară


Puncte de coordonate cunoscute: A(XA,YA); B(XB,YB)
Măsurat în teren: DAP; DBP
Distanţele pot fi măsurate din punctele vechi spre punctul nou sau din
- C.81 -
Topografie
punctul nou spre punctele vechi.
Se consideră un cerc circumscris triunghiului ABP cu diametrul AB. De
preferinţă unghiul γ = 100g. Procedeul devine tot mai inexact cu cât punctul P se
află mai aproape de baza AB. Din figură se remarcă că punctul P poate fi în
stânga sau în dreapta bazei AB, rezolvarea matematică fiind acceaşi.
Calcule:
D AB  ( X B  X A )2  (YB  Y A )2
YB  Y A YAB
tg AB    AB  arctg
XB  XA X AB
Determinarea unghiului α aplicând teorema lui Pitagora generalizată:
( calculat )  D AP ( masurat )  D BP ( masurat )
2 2 2
D AB
  arccos
2  D AB( calculat )  D AP( masurat )
În funcţie de sensul de rotaţie unghiul α trebuie să primească semnul +
sau –
θAP = θAB + α
rezultă:
XP = XA + DAP cosθAP; YP = YA + DAP sinθAP
Pentru control trebuie să fie îndeplinite relaţiile
DBP  ( X P  X B )2  (YP  YB )2
YP  YB Y
tg BP    BP  arctg PB
XP  XB X PB
Se poate verifica acum, funcţie de semnul unghiului β, dacă punctul este
în stânga sau în dreapta bazei.
β = θBP - θBA
În cazul în care s-a măsurat suplimentar şi distanţa D AB între punctele
vechi, se poate calcula factorul de scară:
D AB( calculat )
q 
D AB( masurat )
Urmând acelaşi algoritm prezentat înainte se calculează coordonatele
punctului nou cu relaţiile:
XP = XA + (q DAP) cosθAP; YP = YA + (q DAP) sinθAP
Un control suplimentar faţă de cel prezentat mai înainte este:
D BP ( calculat )
DBP( masurat ) 
q

3.6. Câteva aspecte privind precizia interioară şi


exterioară în reţelele de sprijin
După cum este cunoscut eroarea medie a punctului
mP   m x2  m 2y

- C.82 -
Topografie
este o măsură a preciziei care este cel mai adesea preferată pentru reţelele de
sprijin. Ea descrie, printr-o cifră precizia determinării unui punct şi este univoc
determinată, ea nemodificându-şi valoarea în cazul transformărilor spre
deosebire de erorile medii mx şi my ale coordonatelor.
În compensările reţelelor prin metoda observaţiilor indirecte aceste erori
se calculează relativ uşor pentru fiecare punct, coeficienţii de pondere Q xx şi Qyy
pentru punctele noi se găsesc pe diagonala principală a matricei de cofactori.
m H  m0 Qii pentru punctele reţelei nivelitice
i

m x  m0 Q xx pentru punctele reţelei planimetrice


m m Q
y 0 pentru punctele reţelei planimetrice
yy

m P   m0 Q xx  Q yy

De regulă, în multe domenii, reţelele de sprijin locale sunt prelucrate ca


reţele libere. Aici nu sunt date puncte de sprijin vechi, neeronate, care să deter-
mine originea, orientarea şi factorul de scară.
Fiecare punct din reţea este considerat ca punct nou. Înlăturarea singula-
rităţii matricei de ecuaţii normale care apare la compensarea prin metoda măsu-
rătorilor indirecte se face fie prin adăugarea unor ecuaţii de condiţii suplimen-
tare fie utilizând pseudo-inversa Moore-Penrose.
În reţelele libere se pot calcula erorile medii pentru toate punctele reţelei
(nu sunt puncte vechi fără erori).
Se remarcă faptul că erorile medii de determinare ale punctelor în aceste
reţele sunt semnificativ mai mici decât într-o reţea constrânsă cu aceeaşi confi-
guraţie.
Este interesant de urmărit faptul că erorile medii ale punctelor cresc
atunci când se reduce numărul punctelor de constrângere, iar când aceste con-
strângeri dispar în reţea, erorile punctelor devin brusc semnificativ mai mici.
Explicaţia acestui fenomen conduce la întrebarea: care este semnificaţia
geometrică a erorilor medii ale punctelor în reţelele constrânse şi în reţelele
libere?
a) Semnificaţia geometrică a erorii medii a unui punct nou într-o reţea
constrânsă
În reţelele constrânse, pentru eroarea unui punct nou m P se pot da două
explicaţii:
1. Prima rezultă din diferenţa coordonatelor dintre un punct vechi (oare-
care) şi punctul nou.
Notăm:
XA, YA şi HA – coordonatele fără erori ale punctului vechi
Xi, Yi şi Hi – coordonatele cu erori ale punctului nou
Rezultă:
ΔXAi = Xi – XA; ΔYAi = Yi – YA; ΔHAi = Hi – HA
Conform legii de propagare a erorilor:
- C.83 -
Topografie
mX Ai  m Xi mYAi  mYi mH Ai  m Hi
; ;
cu:
; m Hi   mH
m Pi   m Xi2  mYi2  m2X Ai  m2YAi Ai

Observaţie: Eroarea medie mPi a unui punct nou este egală cu radicalul
sumei erorilor medii pătratice a diferenţelor de coordonate dintre punctul nou P i
şi un punct vechi oarecare.

 

 
 

  

  
 

Figura 3.37 – Coordonate polare


2. Cea de-a doua semnificaţie rezultă din legătura dintre un punct vechi
şi punctul nou considerat exprimată prin coordonate polare DAi şi θAi unde:
D Ai  X Ai2  Y Ai2  ( X i  X A )2  (Yi  Y A )2
Yi  Y A
 Ai  arctg
Xi  X A
Aplicând legea de propagare a erorilor obţinem:
2 2
 D   D  2
m 2
D Ai   Ai   m X2 i   Ai  mYi 
 X i   Yi 
2 2
 (X i  X A )   (Yi  Y A ) 
   m2     m2 
 ( X  X )2  (Y  Y )2  Xi
 ( X  X )2  (Y  Y )2  Yi
 i A i A   i A i A 
2 2
 Xi  X A   Y  YA 
   m X2 i   i   mY2i  cos 2   m X2 i  sin 2   mY2i
 D Ai   D Ai 
2 2
    
m 2
  Ai   m X2    Ai   mY2 
 Ai  X  i  Y  i
 i   i 
2 2
 Yi  Y A   X  XA 
   m X2 i   i   mY2i 
 D Ai   D Ai 
1
D Ai2
sin2Ai  m X2 i  cos2Ai  mY2i 
Este ştiut că influenţa erorii orientării acţionează ca o eroare transversală
corespunzătoare distanţei DAi.

- C.84 -
Topografie
D Ai
mq Ai  D Ai  m Ai   sin 2  Ai  mYi  cos 2  Ai  mY2i
D Ai
Deci, eroarea medie totală va fi:
mPi   mD2 Ai  mq2Ai 

   cos 2  Ai  sin 2  Ai   m X2 i  sin 2  Ai  cos 2  Ai   mY2i 

m X2 i  mY2i  mPi
Observaţie: Eroarea medie totală m P este obţinută ca fiind radical din i

suma erorilor distanţei şi orientării dintre punctul nou i un punct vechi oarecare.
b) Semnificaţia geometrică a erorii medii a unui punct într-o reţea liberă
Semnificaţia geometrică de la punctul a) nu se mai poate folosi aici
neavând puncte vechi.
Dacă se calculează însă diferenţa de nivel dintre un punct nou şi centrul
de greutate al altitudinilor unei reţele cu np puncte noi obţinem:
H 1  H 2  ...  H n p n  1 H i 1
np


p
H i  B  H i    Hj
np np np j 2
2
 n  1 2n p  1 np  1
q H iB H iB   P   q H H   q H i H i  ...  2  qH pHnp 
 n  iB ip 2
np n 2p
 p 
1 2 1
 2  q H1H 2  ...  2  q H 2 H n p  2  q H n p H n p
np np np
Grupând convenabil termenii:
qH1 B H1 B  q H1H1 
2n p  1
n 2p

 q H1H1  q H1H 2  ...  q H1H n p  

1
n 2p

 q H1H 2  q H 2 H 2  ...  q H n p H 2  ... 
În cazul reţelelor libere parantezele sunt egale cu zero:
q H H  q H H ; mH H  m H
i i i i i i i

Observaţie: Eroarea medie a altitudinii unui punct nou m H într-o reţea i

liberă este egală cu eroarea medie a diferenţei de nivel între punctul respectiv şi
centrul de greutate (cota medie) a tuturor punctelor din reţea.
Reţele planimetrice
Urmărind raţionamentul de mai sus se obţine asemănător:
q X X  q X X ; q Y y  qY Y
iB iB i i iB iB i i

şi deci
mX  m X ; mY  mY iB i i iB

mPi   m 2
X iB m 2
YiB  m 2
X  m2Y
Folosindu-ne de coordonate polare:

- C.85 -
Topografie
m Pi   m  m 2
Di
2
qi 

 m0 cos 2
i  sin2i   Q X i X i   cos2i  sin2i   QYiYi 
  m0 Q X i X i  QYiYi
Observaţie: Într-o reţea planimetrică liberă, eroarea medie mPi a unui
punct este egală cu radical din suma pătratelor erorilor medii a creşterilor de
coordonate dintre punctul considerat şi centrul de greutate al reţelei sau cu
radical din suma pătratelor erorilor distanţei şi a orientării dintre punctul
considerat Pi şi centrul de greutate.
Concluzii:
-
eroarea medie totală a unui punct
m Hi  m0 Qii
m Pi  m0 Q X i X i  QYiYi
are semnificaţii total diferite în reţele constrânse şi în reţele libere deşi forma de
exprimare este aceeaşi;
-
în reţele cu aceeaşi configuraţie prelucrate ca reţea constrânsă şi liberă,
comparaţii între erorile medii totale nu au sens, ele au semnificaţii
geometrice diferite;
-
pentru a scoate în evidenţă această deosebire mp este denumită în reţelele
constrânse “eroare medie exterioară a punctelor”, iar în reţelele libere
“eroare medie interioară a punctelor”;
-
pe lângă preciziile punctelor, în reţelele locale adesea se mai prezintă şi
precizia întregii reţele, pentru aceasta se foloseşte media pătratică a
tuturor erorilor punctelor np din reţea:
np np
mR  
1
 m 2pi  m0
1
 Q XX(i )  QYY
(i )

np i 1 np i 1

-
În reţelele constrânse aceasta se numeşte “eroare medie exterioară a
reţelei”, iar în reţelele libere “eroare medie interioară a reţelei”.
-
Comparaţii între aceste două mărimi nu au sens, ele au semnificaţii
geometrice total diferite.

- C.86 -
Topografie

4. Transmiterea la sol a punctelor de triangulaţie şi îndesire


În cazul în care nu există vizibilitate (în oraşe, pe şantiere, în terenuri cu
acoperire mare şi obstacole multe şi înalte) şi suntem siliţi să ne urcăm pe
edificii înalte (terasele clădirilor, turnuri, etc.) ca să putem da vizele necesare
triangulaţiei sau îndesirii punctelor, legarea drumuirilor de aceste puncte situate
la înălţime nu se mai poate face pe calea normală cunoscută.
Este necesar în acest caz, ca prin măsurători şi calcule suplimentare să se
determine pe sol în apropierea punctului înalt, de pe clădire, câteva puncte (ex.
1, 2, 3,…) prin coordonatele lor de care se vor lega apoi drumuirile.
Se întâlnesc frecvent în practică două cazuri, după cum punctele sunt
staţionabile sau nestaţionabile.

4.1. Cazul când punctual transmis la sol este staţionabil


   



     
 
 
 

   

 

 

    

 
 




  


Figura 4.1 – Transmiterea la sol. Cazul când punctul este staţionabil


Să presupunem că avem un punct de triangulaţie P de coordonate
cunoscute situat pe terasa unei clădiri. Avem astfel posibilitatea să facem staţie
cu teodolitul în acest punct. Din acest punct P se observă încă cel puţin 1-2
puncte de triangulaţie mai îndepărtate.
Pentru ca acest punct să servească la închiderea drumuirilor, el trebuie
transmis la sol. În acest scop efectuăm următoarele operaţii de teren:
- C.87 -
Topografie
-
se aleg la nivelul terenului punctele 1, 2, 3 astfel încât ele să formeze cu
punctul P două triunghiuri aproximativ echilaterale şi se bornează aceste
puncte;
-
se staţionează cu teodolitul în punctul P, în punctele 1, 2, 3, şi se măsoară
cu precizia corespunzătoare îndesirii triangulaţiei, unghiurile α1, β1, γ1, δ1
şi α2, β2, γ2, δ2;
-
se măsoară cu precizia corespunzătoare laturile d 1 şi d2 ale celor două
triunghiuri;
La birou efectuăm următoarele operaţii:
-
se determină în valorile lor orizontale, distanţele d 1 şi d2 prin aplicarea
tuturor corecţiilor (tensiune, etalonare, temperatură şi reducere la orizont).
Dacă se lucrează în sistemul de coordonate geodezice se vor mai aplica la
distanţele d1 şi d2 şi corecţiile de reducere la nivelul mării, precum şi
corecţiile prin care să se ţină seama de deformaţiile cauzate de sistemul de
proiecţie adoptat.
-
se compensează unghiurile αi, βi, γi în cele două triunghiuri astfel:
În triunghiul I: α1' + β1' + γ1' – 200g = w1, unde α1', β1', γ1' sunt
ungiurile măsurate
w1 w1 w
 1   1 ' ; 1  1 ' ;  1   1 ' 1
3 3 3
În triunghiul II: α2' + β2' + γ2' – 200g = w2
w2 w2 w
 2   2 ' ;  2   2 ' ;  2   2 ' 2
3 3 3
pentru control
αi + βi + γi = 200g
-
se calculează orientările  PT şi  PT din coordonatele punctelor vechi
1 2

(P, T1 şi T2)
-
se calculează orientările de la punctul P spre cele trei puncte de la sol
astfel:
 P' 1 n1   P''1 n2
 P' 1   PT1   1 =>  P1 
n1  n2

 P' 1   PT2  ( 2   2   1 )
'
 P 2 n1   P''2 n2
   PT1  ( 1   1 ) =>  P 
'
P2
2
n1  n2
 P''2   PT2  ( 2   2 )
'
 P 3 n1   P''3 n2
   PT1  ( 1   1   2 ) =>  P 
'
P3
3
n1  n2
- C.88 -
Topografie
 ''
P3   PT2   2
-
cu teorema sinusului se calculează lungimile laturilor, adică r1, r2 şi r3
d1 r r'
 1  2  M1;
sin  1 sin  1 sin 1

r1 = M1 sinβ1; r2’ = M1 sinα1


d2 r '' r
 2  3  M2;
sin  2 sin  2 sin  2

r2’’ = M2 sinβ2; r3 = M2 sinα2


Dacă  r2’- r2’’ toleranţa, se face media celor două valori.
-
se calculează coordonatele punctelor 1,2 şi 3 prin radiere din P’(x, y)
-
ca verificare trebuie să găsim din coordonatele calculate aceleaşi distanţe
d1 şi d2.
Coordonatele punctelor 1, 2 şi 3 transmise la sol se mai pot calcula şi
prin drumuire plecând din punctul P’, pe traseul P’ – 1 – 2 – 3 – P’ la care în
prealabil s-au transmis orientările θP’1, θ12; θ23 şi θ3P’ făcându-se compensarea
respectivă pe orientări şi pe coordonate.
Punctelor 1, 2 şi 3 li se pot determina şi cote prin nivelment geometric,
de la un reper de nivelment sau prin nivelment trigonometric din punctul P în
funcţie de altitudinea punctului P, de unghiurile verticale şi de distanţele res-
pective.

4.1.1. Exemplu
TRANSMITEREA LA SOL A COORDONATELOR
PUNCTULUI DE TRIANGULAŢIE SITUAT LA ÎNĂLŢIME
A) Cazul când punctul este accesibil
Elemente necesare rezolvării problemei
a) Coordonatele punctului ce urmează să fie transmis la sol (59) şi ale punctelor de orientare
(77 şi 55)
Pct X Y
59 9507,900 8704,780
77 7006,267 8873,495
55 10133,121 6959,121
b) Schiţa vizelor

- C.89 -
Topografie

N
2  2-3
d1
 1-2
1
d2
1 1 2 N
I
r2
II 2
r1
1
3 
55 1 3-59
2
r3

59 2

77

Figura 4.2 – Transmiterea la sol a coordonatelor punctului staţionabil 59


c) Unghiurile orizontale măsurate în punctul 59 şi în punctele de la sol 1, 2, 3.
PS PV Dir. măsurate
59 77 309,9136
55 36,0940
1 80,3550
2 127,9193
3 191,2111
1 59 123,0580
2 36,6585
2 3 34,9935
59 97,8630
1 163,8996
3 59 0,0000
2 73,8383
1: 1  dir59  dir2  123.0580  36.6585  86.3995
'

2:  1'  dir1  dir59  163.8996  97.8630  66.0366


59:  1'  dir2  dir1  127.9193  80.3550  47.5643
2: 2'  dir59  dir3  97.8630  34.9935  62.8695
3:  2'  dir2  dir59  73.8383  0.0000  73.8383
59:  2'  dir3  dir2  191.2111  127.9193  63.2918
 1  dir1  dir55  80.3550  36.0940  44.261
59: 
2  dir77  dir3  309.9136  191.2111  118 .7025

- C.90 -
Topografie
d)Distanţele orizontale pe teren între punctele de la sol
d1  D1 2  92.755 m
d 2  D2  3  121.981 m
Etape de calcul
1. Compensarea unghiurilor  i ,  i ,  i în triunghiurule 1 şi 2
 1'   1'   1'  200G  W2  86.3995  66.0366  47.5643  200  0.0004
 2'   2'   2'  200G  W2  62.8695  73.8383  63.2918  200  0.0004
 1   1'  0.0002  86.3993
 1   1'  0.0001  66.0365
 1   1'  0.0001  47.5642
 2   2'  0.0001  62.8696
 2   2'  0.0002  73.8385
 1   2'  0.0001  63.2919

2. Calculul lungimilor laturilor r1 , r2 , r3


Triunghiul 1
d1 r1 r2 92.755
M1      136.4965613
sin  1 sin  1 sin  1 sin 47.5642
r1  M 1 sin  1  136.49656  sin 66.0365  117 .528
r2  M 1 sin  1  136.49656  sin 86.3993  133.393
Triunghiul 2
d2 r2 r3 121.981
M2      145.5071971
sin  2 sin  2 sin 2 sin 63.2919
r2  M 2 sin  2  145.50719  sin 73.8385  133.393
r3  M 2 sin 2  145.50719  sin 62.8696  121.452

3.Calculul orientărilor de sprijin


8873.495  8704.780
 59 77  arctg  195.713
7006.267  9507.900
6959.121  8704.780
 5955  arctg  321.8945
10133.111  9507.900
4. Calculul orientărilor laturilor triunghiurilor
 59I 1   59  55   1  366.1555
 59II 1   59  77    2   2   1   400  366.1544

 59med1  366.155
 1 2   59 1  200   1  400  366.155  200  86.3993  79.7557
 2 3   1 2  200   1   2  79.7557  200  66.0365  62.8696  150.8496
 359   59 77   2  400  200  195.713  118.7025  400  200  277.0105

- C.91 -
Topografie
5. Calculul coordonatelor punctelor
De Coord.relative Coord.absolute
la D(m)  Pct.
la X Y X Y
59 - - - - - 9507.9 8704.78 59
59 1 117.528 366.155 101.307 -59.580 9609.207 8645.2 1
1 2 92.755 79.7557 29.001 88.105 9638.208 8733.305 2
2 3 121.981 150.8496 -87.397 85.095 9550.811 8818.4 3
3 59 121.453 277.0105 -42.911 -113.619 9507.9 8704.781 59
6. Controlul calculelor :
d1mas  D1calc
2 ; d 2mas  D2calc
3

 8733.305  8645.2  2   9638.208  9609.207  2  92.755m


D1 2 
D23   8818.4  8733.305   9550.811  9638.208  121.981m
2 2

Coordonatele punctelor 1, 2, 3.
X1 = 9609.207 m; Y1 = 8645.200 m
X2 = 9638.208 m; Y2 = 8733.305 m
X3 = 9550.811 m; Y3 = 8818.400 m

4.2. Cazul când punctul transmis la sol este nestaţionabil


Elemente cunoscute: coordonatele punctelor P, T1, T2.
Elemente măsurate:
a) αi, βi; ε1 şi ε2
b) a, b.
Rezolvare:
1) Calculul unghiurilor γi :
γ1 = 200g – (α1 + β1);
γ2 = 200g – (α2 + β2)
2) Calculul lungimii laturilor triunghiurilor:
a r1 r2'
  => r1  a sin  1 => r2  a sin 1
sin  1 sin  1 sin 1 sin  1 sin  1
b r r b b
 2  3 => r2  sin  2 => r3  sin  2
sin  2 sin  2 sin 2 sin  2 sin  2

- C.92 -
Topografie
  

   



  
 
 

   









  
 


  

Figura 4.3 – Transmiterea la sol. Cazul când punctul este nestaţionabil


3) Calculul distanţelor PT1 şi PT2 din coordonate:
D P T1  ( X T1  X P )2  (YT1  YP )2
DP T2  ( X T2  X P )2  (YT2  YP )2

4) Calculul unghiurilor δ1 şi δ2
r2  sin  1 r2  sin  2
 1  arcsin ;  2  arcsin
D P T1 D P T2

5) Calculul orientărilor spre punctele noi:


YP T1 YP T2
 P T1  arctg ;  P T2  arctg
X P T1 X P T2
 '
P2   PT1   1 ; 1  200  ( 1   1 )
g

 ''
P2   PT2   2 ;  2  200 g  ( 2   2 )
 '  DP T1   '' D P T2
 P2 
DP T1  D P T2
 P 1   P2   1
 P 3   P 2   2

6) Calculul coordonatelor punctelor 1, 2, 3.


X1 = XP + P1 cosθP-1; X2 = XP + P2 cosθP-2; X3 = XP + P3 cosθP-3
Y1 = YP + P1 sinθP-1; Y2 = YP + P2 sinθP-2; Y3 = YP + P3 sinθP-3
7) Control
D1 2  X 12 2  Y12 2  a ; D2  3  X 223  Y223  b
(în limita a câţiva cm)

- C.93 -
Topografie

4.2.1. Exemplu
B) Cazul când punctul este inaccesibil
Elemente necesare rezolvării problemei
a) Coordonatele punctului ce urmează să fie transmis la sol (85)
Pct X Y
85 7536.629 6177.881
63 7794.871 7807.489
77 5902.607 5663.156
b) Unghiurile orizontale măsurate în punctele de la sol 4, 5, 6.
PS PV Dir. măsurate
4 5 119.3733
85 194.5792
5 6 371.4386
85 35.3581
4 96.2594
63 183.1732
73 327.2589
6 85 190.3527
5 269.0543

5:  1  dir4  dir85  60.9013


4:  1  dir85  dir5  75.2059
6:  2  dir5  dir85  78.7016
5:  2  dir85  dir6  63.9195
5:  1  dir63  dir85  147.8151
5:  2  dir85  dir73  108.0992
c)Distanţele orizontale pe teren între punctele staţionate
d1  D4  5  204.853 m; d 2  D5  6  186.526 m

d) Schiţa vizelor

- C.94 -
Topografie

4
N
r1 D1
1 63
1
1
85 1 III
I
d1
2
2
r2
r3
D2 1
 2 II
1
2
IV 6 2
d2
2 5

73

Figura 4.4 – Transmiterea la sol a coordonatelor punctului nestaţionabil 85


1. Calculul unghiurilor i

 1   1   1  200 G  63.8928
 2   2   2  200 G  57.3789
2. Calculul lungimilor laturilor r1 , r2 , r3
d1
M1   242.882
sin  1
r1  M 1 sin  1  198.497
r2  M 1 sin  1  224.694
r2  224.69
d2
M2   237.874
sin  2
r2  M 2 sin  2  224.685
r3  M 2 sin  2  200.682

3. Calculul distanţelor D1 şi D2
D1  D8563  1649.943
D1  D8573  1713.175

4. Calculul unghiurilor 1 ,  2
D1 r2 D D2 r2 D
  635   735
sin  1 sin  1 sin 1 sin  2 sin  2 sin  2
r  r 
 1  arcsin 2 sin  1   6.3475  2  arcsin 2 sin  2   8.3056
 D1   D2 
5. Calculul unghiurilor 1 ,  2
- C.95 -
Topografie
1   1   1  200 G  45.8374
 2   2   2  200 G  83.5952
6. Calculul orientărilor de sprijin
 85  63  89.9948;  85  73  219.4274
7. Calculul orientărilor laturilor triunghiurilor
 85I  4   8563  1   1  71.9394
 85II  4   8573   2   1  400  71.9394
 85I 5   8563  1  400  135.8322
 85II 5   8573   2  135.8322
 85I 4   8563  1   2  193.2111
 85II 4   8573   2   2  193.2111
8. Calculul coordonatelor punctelor 4, 5, 6 de la sol prin metoda radierii
De Coord. relative Coord. absolute
la la D(m)  Pct
X Y X Y
- - - - - 7536.629 6177.881 85
85 4 198.497 71.9394 84.6878 179.525 7621.316 6357.406 4
5 224.690 135.8322 -119.894 190.029 7416.735 6367.910 5
6 200.682 193.2111 -199.542 21.360 7337.087 6199.241 6
9. Controlul calculelor: d1mas  D4calc
5  204.850m

- C.96 -
Topografie

5. Transcalcularea coordonatelor
Deseori în regiunea unde se efectuează măsurători lipseşte reţeaua geo-
dezică. În acest caz lucrările topografice se sprijină pe puncte ce au fost deter-
minate:
-
printr-o triangulaţie topografică locală
-
prin intersecţie
-
prin drumuire
toate determinate într-un sistem local.
Pentru ca aceste măsurători să fie reprezentate în acelaşi sistem unic al
ţării este necesar să se facă transcalcularea coordonatelor din sistem local în
sistemul general.
Transcalcularea are două aspecte:
Aspectul geodezic atunci când este vorba de puncte situate la distanţe
mari la determinarea cărora s-a ţinut seama de forma curbă a Pământului – cazul
triangulaţiilor geodezice de ordin superior.
Transcalcularea punctelor geodezice de ordin superior dintr-un sistem de
proiecţie într-altul se face trecându-se punctele de pe primul plan pe elipsoid şi
apoi pe cel de-al doilea plan.
Aceste transcalculări se vor studia la Cartografie.
Aspectul topografic atunci când este vorba de puncte care s-au calculat
topografic adică în a căror determinare nu s-a ţinut seama de forma curbă a
Pământului – este cazul punctelor de triangulaţie geodezică de ordin inferior
precum şi a punctelor determinate într-un sistem topografic local.
La acest aspect deosebim:

5.1. Transcalcularea geometrică


Când avem puncte de drumuire pentru care se cunosc coordonatele într-
un sistem oarecare, iar pe laturile de drumuire s-au făcut ridicări echerice.
Se doreşte ca punctele de detaliu ridicate echeric să obţină coordonate
rectangulare în acelaşi sistem cu drumuirea.
Avem două sisteme de axe de coordonate XOY şi xoy.
Pentru punctul 101 şi 102 se cunosc coordonate din calculul şi
compensarea drumuirii A…B.
Pentru punctul P1 se cunosc coordonatele echerice x şi y.
Se cer coordonatele X1 şi Y1 în sistemul în care a fost calculată
drumuirea.

- C.97 -
Topografie
Α = 100g – θ101-102

Figura 5.1 – Transcalcularea geometrică


Din figura de mai sus rezultă:
X1 = X0 + y1 sinα + x1 cosα; Y1 = Y0 + y1 cosα - x1 sinα;
X0, Y0 – coordonatele originii
α – unghiul de rotaţie a axelor de coordonate
x1, y1 – coordonatele echerice ale punctului P1
X1, Y1 – coordonatele topografice ale punctului P1 în sistemul drumuirii

5.1.1. Exemplu
TRANSCALCULAREA GEOMETRICĂ A COORDONATELOR
Elemente necesare rezolvării problemei:
a) coordonatele punctelor 2 şi 3
determinate la transmiterea la sol a coordonatelor unui punct accesibil:
Nr. Coordonate topografice
pct. X Y
2 9368.208 8733.305
3 9550.811 8814.400
b) coordonatele echerice (abscise şi ordonate)
ale punctelor 10, 20 şi 30 care urmează să fie transcalculate:
Nr. Coordonate echerice
pct. x y
10 21.87 32.75
20 21.87 40.43
30 9.04 52.17
- C.98 -
Topografie
c) schiţa reţelei topografice locale:


Figura 5.2 – Transcalcularea geometrică a coordonatelor. Exemplu


Etape de calcul:
1) Calculul unghiului de rotaţie a sistemului local (α):
   L   T  100G   T  349.1504
Y
 T   23  arctg  150.8500 - orientarea axului de operaţie
X
2) Transcalcularea propriu-zisă - punct cu punct:
X0  X2
Y0  Y2

Pentru punctul 10:


X10  X 0  y10sinα  x 10 cos   9629.99
Y10  Y0  y10 cosα  x 10 sin   8771.721
Pentru punctul 20:
X 20  X 0  y 20 sinα  x 20 cos   9624.497
Y20  Y0  y 20 cosα  x 20 sin   8777.179
Pentru punctul 30:
X 30  X 0  y 30 sinα  x 30 cos   9594.523
Y30  Y0  y 30 cosα  x 30 sin   8763.222
sinα

cosα

Nr. Coordonate echerice Coordonate topografice


pct.
x y X Y
0.7164802

0.6976070

2 0 0 9638.208 8733.305
10 21.87 32.75 9629.999 8771.721
20 21.87 40.43 9624.497 8777.179
30 9.04 52.17 9594.523 8763.222
2b) Transcalcularea propriu-zisă - în serie:
Se va parcurge traseul: 2-10-20-30-3
- C.99 -
Topografie
Pentru 2-10-20:
X i  X i-1  ( y i - y i-1 )sinα  ( x i  xi 1 ) cos 
Yi  Yi-1  ( y i - y i-1 )cosα  (x i  xi 1 ) sin 
Pentru 20-30:
X i  X i-1  ( y i - y i-1 )sinα  (x i  xi 1 ) cos 
Yi  Yi-1  ( y i - y i-1 )cosα  ( x i  xi 1 ) sin 
Pentru 30-3:
X i  X i -1  ( y i - y i-1 )sinα  (x i  xi 1 ) cos 
Yi  Yi-1  ( yi - y i-1 )cosα  (x i  xi 1 ) sin 

sinα

cosα
Nr. Coordonate echerice Coordonate topografice
Pct.
x y X Y
-0.71648

0.697607
2 0 0 9638.208 8733.305
10 21.87 32.75 9629.999 8771.821
Δ 21.87 32.75 --- ---
10 21.87 32.75 9629.999 8771.821
20 21.87 40.43 9624.496 8777.179
Δ 0 7.68 --- ---
20 21.87 40.43 9624.696 8777.179
30 9.04 52.17 9594.521 8763.223
Δ - 11.74 --- ---
Σ 30.91 - --- ---
30 9.04 52.17 9594.521 8763.223
coord
D 23 9550.809 8818.401
2 0 (121.981) (control) (control)
Δ - 69.811 --- ---
Σ 9.04 - --- ---

5.2. Transcalcularea topografică


În această situaţie punctul P1 este determinat în sistemul xoy şi dorim
coordonatele în sistemul XOY.
Sistemul de axe de coordonate pentru o lucrare topografică locală diferă
de sistemul de axe rectangulare al unui sistem geodezic atât în ce priveşte
originea axelor de coordonate cât şi în ceea ce priveşte orientarea lor.
Între coordonatele X, Y şi x, y ale punctului P1 există relaţia de mai sus
care scrisă în general pentru punctul i are forma:
Xi = X0 + xi cosα + yi sinα; Yi = Y0 + yi cosα – xi sinα
Transcalcularea din sistem local în sistem geodezic presupune
- C.100 -
Topografie
următoarele faze de teren şi de birou:
a) Se determină prin operaţiuni de teren şi birou un număr de puncte de
triangulaţie locală în sistem geodezic. Deci un număr de puncte vor avea
coordonate duble în sistem local şi în sistem geodezic.
b) Se calculează unghiul mediu de rotaţie al axelor


 

 


Figura 5.3 – Transcalcularea topografică


Y Y y y
Pentru două puncte:  G  arctg X  X ;  T  arctg x  x
2 1 2 1

2 1 2 1

Unghiul de rotaţie a axelor va fi:    T   G .


În cazul mai multor puncte vom avea α1…αi şi se va lua media acestor
valori egală cu unghiul mediu de rotaţie a axelor.
c) Se calculează coeficientul mediu de deformaţie. Calculând distanţa
din coordonatele topografice şi geodezice între aceleaşi puncte vom avea: DT(i )
şi DG(i ) .
Perechile de distanţe nu sunt egale deşi pe teren avem aceeaşi distanţă,
pentru că:
-
punctele au fost determinate cu precizii diferite în cele două sisteme de
axe de coordonate
-
datorită deformaţiilor specifice sistemelor de proiecţie
Va trebui să corectăm coordonatele locale în aşa fel încât să obţinem
distanţe egale cu cele obţinute din coordonate geodezice.
Această corectare se face prin calcularea unui coeficient mediu de
deformaţie cu care se înmulţesc distanţele din coordonatele sistemului local
(punerea în scară).
Calculul coeficientului K: DG = K . DT, DG = distanţa din coordonate
geodezice, DT = distanţa din coordonate topografice.
Se calculează mai mulţi coeficienţi Ki obţinându-se un coeficient Kmediu.
Astfel coordonatele relative xi şi yi ale punctelor determinate în sistem
local se înmulţesc cu Kmediu pentru a obţine coordonatele Xi şi Yi din sistem
geodezic.
- C.101 -
Topografie
d) Calculul coordonatelor geodezice ale originii o a sistemului local
Coordonatele locale se înmulţesc cu K (Kmediu)
Xi = X0 + (xi.K) cosα + (yi.K) sinα; Yi = Y0 + (yi.K) cosα – (xi.K) sinα
X0 = Xi - (xi.K) cosα - (yi.K) sinα; Y0 = Yi - (yi.K) cosα + (xi.K) sinα
Pentru fiecare punct cu coordonate duble va corespunde o pereche de
coordonate X0, Y0 (geodezice) ale originii sistemului local.
Se va lua media pentru aceste coordonate X 0(mediu ) şi Y0(mediu )
e) Calculul coordonatelor geodezice ale punctelor din sistemul local
Presupunem că avem 2 puncte:
X1 = X0 + x1 (K cosα) + y1 (K sinα)
Y1 = Y0 + y1 (K cosα) – x1 (K sinα)
X2 = X0 + x2 (K cosα) + y2 (K sinα)
Y2 = Y0 + y2 (K cosα) – x2 (K sinα)
Scădem relaţiile de mai sus:
X2 – X1 = X0 – X0 + (x2 – x1) (K cosα) + (y2 – y1) (K sinα)
Y2 – Y1 = Y0 – Y0 + (y2 – y1) (K cosα) – (x2 – x1) (K sinα)
sau:
X2 = X1 + (x2 – x1) (K cosα) + (y2 – y1) (K sinα)
Y2 = Y1 + (y2 – y1) (K cosα) – (x2 – x1) (K sinα)
Se poate face calculul în serie din punct în punct
f) Calculul simplificat al coeficienţilor K sinα şi K cosα
Din prima relaţie de sus obţinem:
(X2 – X1) - (x2 – x1) K cosα = (y2 – y1) K sinα =>
( X 2  X 1 )  ( x 2  x1 )  K cos 
a) K sin   ( y 2  y1 )
Din a doua relaţie obţinem:
(Y2 – Y1) - (y2 – y1) K cosα = - (x2 – x1) K sinα =>
 (Y2  Y1 )  ( y 2  y1 )  K cos 
b) K sin   ( x 2  x1 )
egalăm a) = b) =>
( X 2  X 1 )  ( x 2  x1 )  K cos   (Y2  Y1 )  ( y 2  y1 )  K cos 
( y 2  y1 )
= ( x 2  x1 )
(X2 – X1)(x2 – x1) - (x2 – x1)2 K cosα = - (Y2 – Y1)(y2 – y1) + (y2 – y1)2 K cosα
K cosα [(y2 – y1)2 + (x2 – x1)2] = (X2 – X1)(x2 – x1) + (Y2 – Y1)(y2 – y1)
( X 2  X 1 )( x 2  x1 )  (Y2  Y1 )( y 2  y1 )
K cos  
( y 2  y1 )2  ( x2  x1 )2
Notăm:
X2 – X1 = ΔX; Y2 – Y1 = ΔY; y2 – y1 = δy; x2 – x1 = δx
X  x  Y  y
K cos  
x 2  y 2

- C.102 -
Topografie
X  x  Y  y
X  x
x 2  y 2 =
K sin  
y
X  x 2  X  y 2  X  x 2  Y  x  y X  y  Y  x
y(x  y )
2 2 = x 2  y 2
Pentru fiecare pereche de puncte cu coordonate duble se obţin valori
apropiate pentru coeficienţii K sinα şi K cosα, iar pentru transcalculare se ia
media acestora.

5.2.1. Exemplu
TRANSCALCULAREA TOPOGRAFICĂ A COORDONATELOR
1. Tratare clasică
Elemente necesare rezolvării problemei:
a) coordonatele punctelor comune ambelor sisteme (56, 59, 73, 77):
Nr. Coordonate topografice Coordonate geodezice
pct.
x y X Y
56 5916.022 9648.995 335687.920 588531.500
59 8704.780 9507.900 335653.629 591323.587
73 5663.156 5902.607 339442.755 588514.371
77 8873.495 7006.267 338139.707 591649.045
b) coordonatele punctelor din reţeaua topografică locală
care urmează să fie transcalculate (55, 63, 85, 92):
Nr. Coordonate topografice
pct. x y
55 6959.121 10133.111
63 7807.489 7794.871
85 6177.881 7536.629
92 7560.912 6058.081

- C.103 -
Topografie
c) schiţa reţelei topografice locale:
55
56
59

85 63

77

73
92

Figura 5.4 – Transcalcularea topografică. Tratare clasică. Exemplu


Etape de calcul:
1) Calculul coeficienţilor ksinα şi kcosα:
Xy  Yx
k sin  
x 2   y 2
Xx  Yy
k cos  
x 2  y 2

ksinα

kcosα
Nr. Coordonate geodezice Coordonate topografice
pct. X Y x y

-0.0627898
-0.99801678
59 335653.629 591323.587 8704.780 9507.900

73 339442.755 588514.371 5663.156 5902.607

∆ 3789.126 -2809.216 -3041.624 -3605.293


-0.06279010
-0.99801683

56 335687.920 588531.500 5916.022 9648.995

77 338139.707 591649.045 8873.495 7006.267

∆ 2451.787 3117.545 2957.473 -2642.728


-0.06278997
-0.99801680

Medii

2) Transcalcularea coordonatelor punctelor din sistemul local în sistemul


geodezic
- C.104 -
Topografie
- în serie
X i  X i 1  δx kcosα  δy ksinα
Yi  Yi 1  δx ksinα  δy kcosα
unde:
x  x i  x i  1
y  y i  y i  1
Se parcurge traseul: 59-55-63-92-85-73 (control)

K sin α

K cos α
Pct. Coordonate topografice Coordonate geodezice Pct.
x y X Y
1 2 3 4 5 6 7 8
-0.998016805

-0.062789972
59 8704.780 9507.900 335653.629 591323.587 59
55 6959.121 10133.111 335139.268 589542.133 55
Δ -1745.659 625.211 --- ---
55 6959.121 10133.111 335139.268 589542.133 55
63 7807.489 7794.871 337419.602 590535.637 63
Δ 848.368 -2338.24 --- ---
63 7807.489 7794.871 337419.602 590535.637 63
92 7560.912 6058.081 339168.438 590398.602 92
Δ -246.577 -1736.79 --- ---
92 7560.912 6058.081 339168.438 590398.602 92
85 6177.881 7536.629 337779.655 588925.475 85
Δ -1383.031 1478.548 --- ---
85 6177.881 7536.629 337779.655 588925.475 85
73 5663.156 5902.607 339442.755 588514.371 73
Δ -514.725 -1634.022 --- ---

5.3. Transcalcularea din sistem topografic în sistem


geodezic prin utilizarea teoriei celor mai mici pătrate
Considerăm n puncte de coordonate cunoscute în ambele sisteme XOY
şi xoy.
Presupunem că mai avem j puncte care au coordonate numai în sistemul
xoy şi dorim să determinăm coordonatele acestor puncte în sistemul XOY.
Pornim de la coordonatele de transcalcul cunoscute:
X = X0 + x K cosα + y K sinα; Y = Y0 + y K cosα – x K sinα(2)
Formulele (2) pun în evidenţă rototranslaţia şi coeficientul de scară.
Notăm:
K cosα = a; K sinα = b; X0 = c; Y0 = d
- C.105 -
Topografie
Şi obţinem:
X = ax + by + c; Y = - bx + ay + d (3)
În sistemul (3) avem 4 necunoscute deci la limită este nevoie de două
puncte comune care generează 4 ecuaţii. Dacă avem mai mult de 2 puncte
comune atunci valorile a, b, c, d se deduc prin metoda celor mai mici pătrate.
Sistemul (3) devine:
axi + byi + c – Xi = vxi; -bxi + ayi + d – Yi = vyi i = 1,2,n;
unde n – numărul de puncte comune; vom avea 2n ecuaţii pe care le vom scrie.
Tratare matriceală
X  cos  sin  x   X 0 
   s     
Y    sin cos   y   Y0 
Determinantul are valoarea 1 => transformare afină
 
S  v x2i  v y2i  minim
n n
S   (axi  byi  c  X i )2   (bxi  ayi  d  Yi )2  minim
i 1 i 1

Condiţia de minim:
s s s s
 0;  0;  0;  0.
a b c d
s n n
 2 (axi  byi  c  X i )xi  2 (bxi  ayi  d  Yi ) y i  0
a i 1 i 1

s n n
 2 (axi  byi  c  X i ) yi  2 (bxi  ayi  d  Yi )( xi )  0
b i 1 i 1

s n
 2 (axi  byi  c  X i )  0
c i 1

s n
 2 (bxi  ay i  d  Yi )  0
d i 1

n n n n n
a  ( x  y )  b ( xi y i  xi yi )  c xi  d  y i   ( X i xi  Yi yi )  0
2
i
2
i
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1

n n n n n
a  ( xi yi  xi y i )  b ( y  x )  c y i  d  ( xi )   ( X i yi  Yi xi )  0
2
i
2
i
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1

n n n n
a  x i  b  y i  c  1   ( x i )  0
i 1 i 1 i 1 i 1

n n n n
a  y i  b  ( x i )  d  1   ( y i )  0
i 1 i 1 i 1 i 1

Sistemul este simetric, iar scris sub forma matriceală este

- C.106 -
Topografie

 n 2 n n n
  n 
  ( xi  y i )
2
 ( xi y i  xi y i )  x i  yi    (X i x i  Yi y i ) 
 n i 1 i 1 i 1 i 1   i1 
 (x y  x y )  
( xi )  a    (X i y i  Yi x i ) 
n n n n

 i i i i  ( xi2  yi2 )  yi  b


 . c  = 
i 1 i 1 i 1 i 1 i 1
 n n n
 


i 1
xi 
i 1
yi n 0   d 

 
 
i 1
(X i )

 n n
  n 


i 1
yi 
i 1
(  xi ) 0 n 




i 1
(Yi ) 

Prin rezolvare se determină necunoscutele a, b, c, d. În unele cazuri se
pot face simplificări pentru determinarea coeficienţilor a, b, c, d dacă se
calculează centrul de greutate al punctelor comune şi apoi valorile x i’ şi yi’ ca
diferenţe dintre coordonatele punctelor rspective şi coordonatele centrului de
greutate:
Coordonatele centrului de greutate
n n

_  xi _  yi
x i 1
y i 1

n ; n
_
xi '  xi  x
Coordonate baricentrice
_
yi '  yi  y
În acest caz ∑ xi’ = 0; ∑ yi’ = 0 şi deci matricea coeficienţilor sistemului
normal va avea forma:
 n 2 
  ( xi  y i )
2
0 0 0
 i 1 
 n
( xi2  yi2 ) 0 0  .
N=  0 
i 1
 0 0 n 0
 
 0 0 0 n 

Rezultând valorile estimate ale parametrilor a, b, c, d:
n n

^  ( X i xi '  Yi yi ' ) ^ (X y '  Y x ' ) i i i i


a i 1
n ; b i 1
n

 ( xi2 ' yi2 ' )


i 1
 (x ' y ' )
i 1
2
i
2
i

n n

^ X i
; ^ Y i
c i 1
d i 1

n n

- C.107 -
Topografie
Pentru parametrii a, b, c, d se pot determina şi erorile cu care aceştia sunt
determinaţi.
Matricea de covarianţă este de forma:
 n 2 
  ( xi  y i )
2 1
0 0 0 
 i 1 
 n
0  .
N-1 =  0 
i 1
( xi2  yi2 )1 0
 
 0 0 n 1 0 
 0 0 0 n 1 

1
 a   0 Qaa   0 n

 (x
i 1
2
i ' y i2 ' )

1
 b   0 Qbb   0 n

 (x
i 1
2
i ' yi2 ' )

1
 c   0 Qcc   0
n
1
 d   0 Qdd   0
n
[v xi  v xi ]
0  , 2n = numărul total de ecuaţii
2n  4
redundanţa 4 = numărul necesar de ecuaţii

5.3.1. Exemplu
TRANSCALCULAREA TOPOGRAFICĂ A COORDONATELOR
2. Tratare matriceală
Elemente necesare rezolvării problemei:
a) coordonatele punctelor comune ambelor sisteme (56, 59, 73, 77):
Nr. Coordonate topografice Coordonate geodezice
pct.
x y X Y
56 5916.022 9648.995 335687.920 588531.500
59 8704.780 9507.900 335653.629 591323.587
73 5663.156 5902.607 339442.755 588514.371
77 8873.495 7006.267 338139.707 591649.045
b) coordonatele punctelor din reţeaua topografică locală
care urmează să fie transcalculate (55, 63, 85, 92):
- C.108 -
Topografie

Nr. Coordonate topografice


pct. x y
55 6959.121 10133.111
63 7807.489 7794.871
85 6177.881 7536.629
92 7560.912 6058.081
c) schiţa reţelei topografice locale:
55
56
59

85 63

77

73
92

Figura 5.5 – Transcalcularea topografică. Tratare matriceală. Exemplu


Etape de calcul:
1) Calculul coordonatelor centrului de greutate al punctelor comune:
_ x i
x  7289.363 ;
n
xi, yi - coordonatele topografice ale punctelor comune ambelor sisteme;
_ x i
y  8016.442 ;
n
_ _
x, y - coordonatele centrului de greutate;
n- numărul punctelor comune (n = 4).
2) Calculul coordonatelor reduse la centrul de greutate:
_ _
x i  xi  x ;
_ _
y i  yi  y ;
_ _
xi , y i - coordonatele punctelor comune reduse la centrul de greutate;
_ _
Control:  x i  0;  y i  0.
3) Calculul coeficienţilor a, b şi al constantelor c, d (necunoscute):
- C.109 -
Topografie
Sistemul normal scris sub formă matriceală este:
  _
_ _  
  2 2   
Σ

x i X  y
 Σ  x i  y i  0 0 0   a  
i
      
 _ _      _
 2 2  
b
  
 0 Σ  x i  y i  0 0   Σ y i X  x
        i

c
  
 

0 0 n 0
    Σ X
   d   i
 0 0 0 n 
 Σ Y
 i

unde: a = kcosα; b = ksinα;


c = X0; d = Y0
_ _ _ _ _ _
2 2
S a   ( x i X i  y i Yi ); S b   ( y i X i  x i Yi ); S   ( x i  y i )
Sa
a
S ;

Sb
b
S ;

X i
c
n ;

Yi
d
n
centrului de

Coordonate
greutate
Coord.

reduse la
Coordonate Coordonate centrul de

Sa, SbS,

c, da, b,
Nr.Pct.

geodezice topografice greutate

_ _ _ _
Xi Yi xi yi x y xi yi

-0.062789945, -0.998016795,
56 335687. 588531. 5916. 9648. -1373. 1632.
-19383404.73, -1219501.445
342 553
337231.0, 590004.6258
920 500 022 995
59 335653. 591323. 8704. 9507. 1415. 1491.
19421922.39,

629 587 780 900 417 458


7289.363

8016.442

73 339442. 588514. 5663. 5902. -1626. -2113.


755 371 156 607 207 835
77 338139. 591649. 8873. 7006. 1584. -1010.
707 045 495 267 132 176
Σ 1348924. 2360018. 0 0
011 503
4) Transcalcularea coordonatelor punctelor din sistemul topografic în sistemul
geodezic.
-
- punct cu punct
_
 X i   a b   xi  c 
      _    
 Yi   - b a   y   d 
 i

- C.110 -
Topografie
_ _
X i  a xi  b y i  c
_ _
Yi  b x i  a y i  d

de greutate
centrului
Coord.
Coordonate
Coordonate reduse la Coordonate
Nr.Pct.

topografice centrul de geodezice

a, b,
c, d
greutate

_ _ _ _
xi yi x y xi y i Xi Yi

-0.0627899, -0.9980169, 337231.0, 590004.626


6959. 10133. -167. 2252. 335139. 589542.
55 121 111 229 438 265 132
7807. 7794. 681. -85. 337419. 590535.
63 489 871 138 802 595 636
6177. 7536. -948. -344. 337779. 588925.
85 881 629 470 044 651 475
7289.363

8016.442

7560. 6058.
912 081

434. -1822. 339168. 590398.


92 561 59 427 601

- C.111 -
Topografie

6. Reţele de ridicare

6.1. Reţele de ridicare planimetrică


6.1.1. Generalităţi
6.1.1.a. Clasificări
Metoda drumuirii este un procedeu de îndesire a reţelei geodezice în
vederea ridicării detaliilor topografice din teren.
Drumuirea este o linie poligonală frântă, în care poziţia reciprocă a
punctelor este determinată prin măsurători de distanţe între punctele de frângere
şi măsurători unghiulare în punctele de frângere ale traseului poligonal.
Când în teren s-au efectuat doar măsurători pentru stabilirea poziţiei
reciproce a punctelor din traseul poligonal, vorbim despre drumuire liberă.
De cele mai multe ori însă, traseul poligonal se sprijină la capete pe
puncte de coordonate cunoscute – drumuiri constrânse sau drumuiri sprijinite
– care permit ca punctele de drumuire să fie determinate într-un anumit sistem
de coordonate. În această situaţie, ultima latură a traseului poligonal reprezintă o
supradeterminare, care permite un control al elementelor măsurate în teren.
Controlul elementelor măsurate devine şi mai concludent dacă în punctele de
coordonate cunoscute pe care se sprijină drumuirea, se măsoară suplimentar
direcţii spre alte puncte de coordonate cunoscute, care fiecare reprezintă un alt
element de control.
În funcţie de elementele de constrângere de care se dispune în teren, dar
şi a obiectivelor topografice care trebuie ridicate se pot face următoarele
clasificări ale drumuirilor:
CLASIFICAREA DRUMUIRILOR ÎN FUNCŢIE DE ELEMENTELE DE SPRIJIN
 drumuire liberă (neconstrânsă) – figura 6.1,
 drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute – figura
6.2,
 drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi
orientări cunoscute (pe laturi cunoscute) – figura 6.3,
 drumuire cu punct nodal – figura 6.4;

- C.112 -
Topografie

A (X,Y,H) 204

201 202 203

Figura 6.1 – Drumuire liberă

A (X,Y,H) B (X,Y,H)

201 202 203

Figura 6.2 – Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute

N N
A' (X,Y)
f B' (X,Y)

A (X,Y,H)
203 B (X,Y,H)
201 202

i

Figura 6.3 – Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi


cunoscute

A' (X,Y)

220 222
201 B' (X,Y)
N
221
202
A (X,Y,H)
B (X,Y,H)
231
232 C' (X,Y)

230

C (X,Y,H)

Figura 6.4 – Drumuire cu punct nodal


- C.113 -
Topografie
În multe situaţii, drumuirile se pot sprijini la capete pe puncte din alte
drumuiri, constituindu-se în aşa-numite reţele poligonale.
A' (X,Y)
205 206
201 203 204 B' (X,Y)
202

A (X,Y,H) 402 401


301 B (X,Y,H)

302 403 C' (X,Y)


303
304

C (X,Y,H)

Figura 6.5 – Reţea poligonală


În această situaţie este justificată introducerea noţiunii de „ordinul
drumuirii”, şi anume:
- Traseul A-201-…-206-B – drumuire principală
- Traseul 202-301-…-304-C – drumuire secundară
- Traseul 205-401-…-403-303 – drumuire terţiară
Ordine inferioare drumuirii terţiare nu sunt admise în instrucţiuni.
CLASIFICAREA DRUMUIRILOR DUPĂ FORMA TRASEULUI POLIGONAL
 drumuiri întinse – figura 6.6,
 drumuiri închise – figura 6.7;

A' (X,Y)
B' (X,Y)
A (X,Y,H)

B (X,Y,H)

Figura 6.6 – Drumuire întinsă

A' (X,Y)

A (X,Y,H)

Figura 6.7 – Drumuire închisă


- C.114 -
Topografie
După modul de constituire a traseelor poligonale se remarcă faptul că
metoda drumuirii este o metodă deosebit de flexibilă în determinarea poziţiilor
punctelor din teren, fără să necesite cheltuieli mari pentru marcarea şi
semnalizarea punctelor.
6.1.1.b. Proiectarea reţelelor de drumuiri

6 (X,Y,H)

5 3 (X,Y,H)
6 0 (X,Y,H) 50
204

201 202 203

220 222 223

221
303
301 302

5 (X,Y,H) Y

Figura 6.8 – Modul de proiectare a reţelelor de drumuiri


 Traseul drumuirilor se proiectează de regulă de-a lungul arterelor de
circulaţie, cursurilor de apă, etc., întrucât laturile şi punctele drumuirii
trebuie să fie uşor accesibile.
 Punctele de drumuire se amplasează în locuri ferite de distrugere, în care
instalarea instrumentelor topografice se face cu uşurinţă.
 Între punctele de drumuire învecinate trebuie să existe vizibilitate perfectă
pentru ca direcţiile şi lungimile să se măsoare fără dificultate.
 Punctele de drumuire se aleg în apropierea detaliilor care urmează să fie
ridicate.
Distanţa între punctele de drumuire este determinată de condiţiile
concrete din teren, de gradul de acoperire cu vegetaţie sau cu construcţii, de
scopul ridicării topografice şi de aparatura topografică avută în dotare. În situaţia
în care se dispune de aparatură clasică (teodolite, mire, panglici) se recomandă
ca lungime medie latura de 100 - 150 m, lungimea minimă de 40 – 50 m, iar cea
maximă 2000 – 3000 m (pentru aparatura clasică).
Atât lungimea laturilor cât şi lungimea traseului poligonal sunt
dependente de situaţia concretă din teren. Astfel, în zone construite, lungimea
laturilor cât şi lungimea drumuirii vor fi mai reduse decât în zone de extravilan.

- C.115 -
Topografie
6.1.1.c. Operaţii de teren
 Marcarea punctelor de drumuire – se face de regulă cu ţăruşi, în localităţi
cu ţăruşi metalici cherneruiţi, iar în afara localităţilor cu ţăruşi de lemn.
 Întocmirea schiţelor de reperaj şi descrierea topografică a punctelor.

Coordonate Materializare
Nr. Schita de reperaj
(m)
Pct. in teren
X/Y

Figura 6.9 – Schiţa de reperaj


 Măsurarea lungimii laturilor:
- cu panglica se măsoară laturile dus-întors, fiind admisă o toleranţă între
cele două determinări de T  0,003 L ;
- cu aparatură electro – optică distanţele se măsoară dus – întors, eroarea
de măsurare admisă fiind în funcţie de precizia instrumentului folosit
(de regulă nu trebuie să depăşească 2-3pe, unde pe = precizia de
măsurare a instrumentului);
Lij  L ji
Lij 
2
 Măsurarea unghiurilor verticale:
Unghiurile verticale se măsoară în fiecare punct de staţie în ambele
poziţii ale lunetei, atât spre punctul din spate, cât şi spre punctul din faţă al
traseului poligonal.
Când vizarea se face la înălţimea instrumentului în ambele sensuri, se va
face media determinărilor, luându-se sensul unghiului vertical în sensul de
parcurgere al drumuirii.
 AB   BA
 , cu semnul lui AB
2

- C.116 -
Topografie









Figura 6.10 – Măsurarea unghiurilor verticale. Axa de vizare paralelă cu linia terenului
Când vizarea se face la înălţimi diferite (situaţie destul de frecvent
întâlnită în teren), medierea se poate realiza numai la diferenţele de nivel
determinate în ambele sensuri.





 



Figura 6.11 – Măsurarea unghiurilor verticale. Axa de vizare nu este paralelă cu linia
terenului
h  d  tg   i  s , ascendent
h 
AB AB A B

 d  tg  iB  s , descendent
h h
BA BA A

h AB  AB 
2
BA

dându-se semnul lui hAB de la dus.


 Măsurarea unghiurilor orizontale (de frângere):
Unghiurile orizontale se determină din direcţiile măsurate în fiecare
punct de staţie. Direcţiile se măsoară în punctele de staţie prin metoda seriilor.

- C.117 -
Topografie



c10
c1
201 c1 201
0 c2 202
c1 c2

Figura 6.12 – Modul de măsurare a unghiurilor orizontale

6.1.2. Drumuiri planimetrice


6.1.2.a. Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute şi
laturi cunoscute
A - Prelucrarea prin metoda clasică

 N N
0
N N
 
2 N 4 4 D (X,Y)
A (X,Y)  2 n
1 1 N
l  n
1-2 l 2 3 3 4
2-3 n-1 
B= 1 (X,Y,H) n-1 C= n (X,Y,H)
3
n-1 Y
y y y y
1-2 2-3 3-4 n-1,n
Y YC
B

Figura 6.13 – Drumuire sprijinită la capete


pe puncte de coordonate cunoscute şi laturi cunoscute. Prelucrare prin metoda clasică
Elemente măsurate pe teren:
 ωi – unghiurile orizontale
 i – media unghiurilor de pantă
 li – lungimile înclinate medii ale laturilor de drumuire
- C.118 -
Topografie

lij j
hij
ij
i d ij

Etape de calcul:
I - Calculul distanţelor orizontale şi a diferenţelor de nivel
d ij  l ij  cos  ij
hij  d ij  tg ij
1. Calculul orientărilor
a) Calculul orientărilor laturilor de sprijin
Δy
 AB  arctg Δx AB
AB
Δy
 CD  arctg Δx CD
CD

b) Calculul orientărilor provizorii ale laturilor de drumuire


(transmiterea orientărilor)
Θ1  Θ 0  ω1  200 g
Θ2  Θ1  ω 2  200 g

Θn 1  Θn  2  ω n 1  200 g
Θn  Θn 1  ω n  200 g
n
Θn  Θ 0    i  n  200 g
i 1

c) Calculul neînchiderii pe orientări


n
e  ve  v j  n   n  ( 0    i  n  200 g )   n
i 1

T  c n , c  aproximatia de citire a teodolitului


n  numarul de statii
daca e  T , se calculeaza corectia : c  v j  ve  e
d) Calculul corecţiei unitare

qΘ  , unde n  nr.de statii
n
e) Calculul orientărilor definitive
Θ1  Θ1  q Θ
Θ 2  Θ 2  2q Θ

Θ n 1  Θ n 1  (n  1)q Θ
Θ n  Θ n  nq Θ

- C.119 -
Topografie
CONTROL:  n compensat   n calculat din coordonate
2. Calculul coordonatelor relative
a) Calculul coordonatelor relative provizorii
δx1,2  d1,2 cos Θ1 δy1,2  d1,2 sinΘ1
δx2 ,3  d 2,3 cos Θ 2 δy2,3  d 2,3 sinΘ 2
 
δxn 1, n  d n 1, n cos Θ n 1 δy n 1, n  d n 1, n sinΘ n 1

 xij   d ij cos  i  yij   d ij sin  i


 x 'c i x  X BC
 y 'c i y  YBC
 h 'c i h  H BC
b) Calculul corecţiilor de închidere pe coordonate
Rezultă corecţiile de închidere pe coordonate:
c x   X C  X B    x ij
c y   YC  YB    y ij
c h   H C  H B    hij
corectia totala : c  c x2  c 2y
Toleranta este :
 D 
T   0,003 D  , pentru intravilan si terenuri cu panta  5
g

 5000 
 D 
T   0,0045 D  , pentru extravilan si terenuri cu panta  5
g

 1733 
Th  0,2 D km 
se verifica daca :
cT
c h  Th
c) Calculul corecţiilor unitare
cx  mm / m
kx 
 d ij
cy
ky   mm / m
 d ij
ch  mm / m
kh 
 d ij
d) Calculul coordonatelor relative compensate

- C.120 -
Topografie
q x1, 2  k x * d 1,2 q y1, 2  k y * d 1,2
q x 2 , 3  k x * d 2,3 q y 2 , 3  k y * d 2,3
 
q xn 1,n  k x * d n 1,n q y n 1,n  k y * d n 1,n

q xij  k x   d ij c x q yij  k y   d ij c y

q h1, 2  k h * d1,2
q h2,3  k h * d 2,3

q hn 1,n  k h * d n 1, n

q hij  k h   d ij ch

x1,2  x1,2  q x1, 2


y1,2  y'1,2  q y1, 2
x 2,3  x 2,3  q x2,3
y 2,3  y'2,3  q y2 ,3


x n 1,n  x n 1,n  q xn 1,n
y n 1, n  y'n 1, n  q yn 1,n
 x ij   x 'c
i x X C  X B
 y ij   y 'c
i y YC  YB

h1,2  h'1,2  qh1, 2


h2,3  h'2,3  qh2, 3

hn 1, n  h'n 1, n  qhn 1,n

 h ij   h 'c
i h H C  H B
3. Calculul coordonatelor absolute ale punctelor de drumuire
X 2  X 1  x1,2 Y2  Y1  y1,2
X 3  X 2   x 2 ,3 Y3  Y2  y 2,3
 
X n  X n 1  xn 1, n Yn  Yn 1  y n 1, n
H 2  H 1  h1,2
H 3  H 2  h2,3

H n  H n 1  hn 1, n
 Acest mod de abordare conduce la modificarea geometriei traseului prin
compensarea orientărilor.
 Unghiurile şi orientările din punctele de sprijin influenţează cu imprecizia lor
tot calculul de compensare.
II - Prelucrarea prin metoda rotaţiei şi a punerii în scară

- C.121 -
Topografie

N
A  D
i 201 202
B 
B-201 E
201 202
B L
C' Q

C Y

Figura 6.14 - Drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate cunoscute


şi laturi cunoscute. Prelucrare prin metoda rotaţiei şi a punerii în scară
Etape de calcul:
1. Calculul orientărilor
a) Calculul orientării de sprijin
Δy
 i  Θ B  A  arctg Δx B A
B A

b) Calculul orientărilor provizorii (transmiterea orientărilor)


ΘB  201  Θ B  A  ω B
Θ201 202  ΘB  201  200  ω 201
Θ202C  Θ201 202  200   202
ΘC  D  Θ202C  200  ω E
2. Calculul distanţelor reduse la orizont Dij  Lij cos  ij
3. Calculul coordonatelor relative provizorii
δx 
B  201  D B  201 co s Θ 
B  2 0



δx 201  202  D 201 202 c os Θ  2


δx 202  C  D 2 02 C c os Θ 202 

 
x ij   Dij c os  
i j

δy 
B  20 1  D B  201 si n Θ 
B  20


δy 
201  20 2  D 201 2 02 s in Θ  2

δy 
202  C  D 20 2 C s in Θ 20 2

 y i
j   Dij si n  i j

δh   D B  201 t gα 

 
B  201 B  201

δh 
20 1 20 2  D 2 01  20 2 t gα
201

δh 
20 2 C  D 202  C t gα  202  C

 
hij   Di j tg 
i j

4. Calculul coordonatelor absolute provizorii ale punctului C


Se calculează coordonatele punctului final C’, care, datorită erorilor de
măsurare şi a erorilor punctelor de sprijin nu vor corespunde cu coordonatele
cunoscute.

X C  X   xij   e x  
X C  X
 y ij
B C
 

YC  YB      e y  YC  YC
 hij
    e   
H C  H B    h H C H C

- C.122 -
Topografie
Toleranta este :
 D 
T   0,003 D  , pentru intravilan si terenuri cu panta  5
g

 5000 
 D 
T   0,0045 D  , pentru extravilan si terenuri cu panta  5
g

 1733 
Th  0,2 D km 
e  e x2  e 2y
se verifica daca :
eT
eh  Th
5. Calculul distanţelor DBC, DB-C’ şi al orientărilor B-C, B-C’ din coordonate
DB C   X C  X B    YC  YB 
2 2

D B C '   X C '  X B  2   YC '  YB  2


Δy
Θ B C  arctg Δx B C
B C
Δy
Θ B C '  arctg Δx B C '
B C '

6. Calculul factorului de scară şi al unghiului de rotaţie


D B C
q 
D B C '
   B C   B C '
H C  C '
  arctg
D B C '
q  factor de scara
  unghi de rotatie in plan orizontal
  unghi de rotatie in plan vertical
7. Calculul coordonatelor relative compensate
xij  q * Dij cos ij   
yij  q * Dij sin ij   
hij  q * Dij tg  ij   
8. Calculul coordonatelor absolute
X 201  X B  x B  201 Y201  YB  y B  201
X 202  X 201  x201 202 Y202  Y201  y201 202
X C  X 202  x202  C YC  Y202  y202  C
H 201  H B  hB  201
H 202  H 201  h201 202
H C  H 202  h202  C
9. Calculul abaterii longitudinale L, transversale Q şi totale e

- C.123 -
Topografie
L  D B  C cos   D B  C '
Q  D B  C sin 
e  L2  Q 2
L şi Q arată cât de bine se încadrează reţeaua poligonală între punctele
vechi B şi C şi reprezintă un control al calităţii măsurătorilor, dar şi al calităţii
coordonatelor pe care se sprijină drumuirea.
Când punctele de sprijin sunt de calitate şi avem o drumuire alungită,
atunci L indică în principal calitatea măsurătorilor de distanţe, iar Q arată
calitatea măsurării unghiurilor de frângere ωi.
Prin acest mod de prelucrare, imprecizia unghiurilor măsurate în punctul
iniţial şi final nu influenţează prelucrarea. Aceasta este influenţată doar de
lungimile şi unghiurile “interne” ale drumuirii, precizia lor fiind hotărâtoare.
Imprecizia orientărilor şi unghiurilor în punctul iniţial şi final
influenţează doar unghiul ε şi în consecinţă L şi Q.
6.1.2.b. Exemple
Metoda clasică

N
X
 63-4
504
503 N 4
N 
8 785-63
63
N 
784-785
502
 784
62-8 N

62-783  783-784 784
62 505
501
500
783 Y

Figura 6.15 – Exemplu de drumuire sprijinită la capete pe puncte de coordonate


cunoscute şi laturi cunoscute. Rezolvarea clasică
Tema drumuirii:
Date:
 unghiurile ωi măsurate pe teren prin metoda seriilor
 lungimile laturilor Lij măsurate cu panglica dus-întors
 unghiurile verticale αi
 coordonatele punctelor de sprijin 4, 8, 62, 63
- C.124 -
Topografie
PCT COORDONATE LOCALE
X[m] Y[m] H[m]
8 5343.18 3926.00 -
62 3745.60 3838.07 404.98
63 3863.84 4348.32 429.37
4 5750.36 5988.76 -
 direcţiile măsurate şi compensate din staţia 784

PCT.ST. PCT.VIZAT DIRECŢII


784 783 354.1100
785 211.0700
500 294.3800
501 350.2600
502 382.4300
503 74.2700
504 164.8200
505 252.5600
1. Calculul orientărilor
a) Calculul orientărilor de sprijin
Δy
 i  Θ 628  arctg Δx 628  3.5004
62 8
Δy
 f  Θ 634  arctg Δx 63 4  45.5654
63 4

b) Calculul orientărilor provizorii (transmiterea orientărilor)


Θ62783  Θ 62 8  ω 62  143.2997
Θ783784  Θ 62783  200  ω 783  35.1997
Θ784785  Θ 783784  200   784  92.1597
Θ78563  Θ784785  200  ω 785  78.2035
Θ63 4  Θ78563  200  ω 63  45.5798
c) Calculul corecţiei pe orientări
e  ve  v j  f   f  63  4   63  4  1c 44cc
T  150CC n Theo 0.20; T  50CC n  Theo 0.10
adica : T  3 33
c cc

daca c  T se calculeaza corectia : e  c  v j  ve  1c 44cc


d) Calculul corecţiei unitare

qΘ   28cc ,8 , unde n  nr.de statii  5
n
e) Calculul orientărilor definitive

- C.125 -
Topografie
Θ 62783  Θ 62 783  q Θ  143.2967
Θ 783784  Θ783784  2q Θ  35.1939
Θ 784785  Θ784785  3q Θ  92.1510 .
Θ 78563  Θ78563  4q Θ  78.1920
 f  Θ 63 4  Θ 63 4  5q Θ  45.5654(CONTROL)
2. Calculul coordonatelor relative
a) Calculul coordonatelor relative provizorii
 783  D62783 cos Θ 62783
δx 62 δy 62783  D62783 sin Θ 62783
 784  D783784 cos Θ 783784
δx 783 δy 783784  D783784 sin Θ 783784
 785  D784785 cos Θ 784785
δx 784 δy 784785  D784785 sin Θ 784785
 63  D78563 cos Θ 78563
δx 785 δy 78563  D78563 sin Θ 78563
 xij   Dij cos  ij  y ij   Dij sin  ij
δh 62783  D62 783 tgα 62  783
δh 783784  D783784 tgα 783784
δh 784 785  D784  785 tgα 784785
δh 785 63  D78563 tgα 78563
 hij   Dij tg ij
b) Calculul erorilor de neînchidere
e x   X 63  X 62    xij  0.281
e y   Y63  Y62    y ij  0.044
eh   H 63  H 62    hij  0.126
eroarea totala : e  e x2  e 2y
 D 
T   0,0045 D  
 1733 
Th  0,2 D km 
se verifica daca :
eT
eh  Th
c) Calculul corecţiilor unitare
cx
kx   0.000449 mm / m
D
cy
ky   0.000070 mm / m
D
ch
kh   0.000201 mm / m
D
d) Calculul coordonatelor relative compensate

- C.126 -
Topografie
  783  k x * D62  783
x62  783  x62   783  k y * D62  783
y62  783  y62
  784  k x * D783  784
x783  784  x783   784  k y * D783  784
y783  784  y783
  785  k x * D784  785
x784  785  x784   785  k y * D784  785
y784  785  y784
  63  k x * D785  63
x785  63  x785   63  k y * D785  63
y785  63  y785
 x  X 63  X 62  y  Y63  Y62

  783  k h * D62  783


h62  783  h62
  784  k h * D783  784
h783  784  h783
  785  k h * D784  785
h784  785  h784
  63  k h * D785  63
h785  63  h785
 h  H 63  H 62

3. Calculul coordonatelor absolute


X 783  X 62  x62  783  3655.466 Y783  Y62  y62  783  3949.586
X 784  X 783  x783  784  3785.594 Y784  Y783  y783  784  4029.857
X 785  X 784  x784  785  3804.519 Y785  Y784  y784  785  4182.185

X 63  X 785  x785  63  3863.840 Y63  Y785  y785  63  4348.320


H 783  H 62  h62  783  442.039
H 784  H 783  h783  784  454.194
H 785  H 784  h784  785  443.818

H 63  H 785  h785  63  429.370

4. Calculul coordonatelor punctelor radiate folosind unghiul de orientare al


staţiei

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI


(tabel 1)
VIZATEPUNCTE

SinCos ORIENTARI 
Sin

DISTANTE UNGHIURI UNGHIURI


STATIA

CALCULATE
INCLINATE VERTICALE  ORIZONTALE 
Cos  2
CORECTII
Cos

COMPENSATE
m cm G C CC Tg G C CC G C CC
1 2 3 4 5 6 7 8
8 3 50 04
143 29 97
62
783 148 13 +16 09 00 139 79 93 - 03
143 29 94

35 19 97
783
784 153 32 +5 04 00 91 90 00 - 06
35 19 91

- C.127 -
Topografie

92 15 97
785 153 83 -4 31 00 256 96 00 - 09
92 15 88
500 56 70 -1 03 00 83 31 00 175 46 89
784
501 41 53 -2 01 00 139 19 00 231 34 89
502 42 39 1 22 00 171 36 00 263 51 89
503 37 37 -3 15 00 263 20 00 355 35 89
504 55 91 -4 39 00 353 75 00 45 90 89
505 62 66 6 12 00 41 49 00 133 64 89

78 20 35
785
63 176 97 -5 22 00 186 04 38 -1 15
78 19 20

45 57 98
63
4 167 37 63 -1 44
45 56 54
Vj=45.5654
Ve=45.5798
Cθ=-1c44cc
Kθ=-0.00288
CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI
(tabel 2)
COORDONATE RELATIVE COORDONATE ABSOLUTE
 X  Y  H

OBSERVATII
NR.PUNCT
Distanţe Calculate Calculate Calculate
orizontale X Y H
Corecţii Corecţii Corecţii
Compensate Compensate Compensate
M cm m cm m cm m cm m cm m cm m cm
9 10 11 12 13 14 15 16 17
3745 60 3838 07 404 98 62
-90 198 111 506 37 040
143 42 0 064 0 010 0 029 3655 466 3949 586 442 039 783
-90 134 111 516 37 069

130 059 80 260 12 125 378 402


152 83 594 857 454 194 784
0 069 0 011 0 031 5 9
130 128 80 271 12 155

18 856 152 317 -10 407


153 48 0 069 0 011 0 031 3804 519 4182 185 443 818 785
18 925 152 328 -10 376
56 69 -52 53 21 81 -0 91 3733 06 4051 17 453 28 500
41 50 -36 58 -19 62 -1 31 3749 01 4010 24 452 88 501
42 38 -22 98 -35 60 0 81 3762 61 3994 26 455 00 502
37 32 28 51 24 08 -1 84 3814 10 4005 73 452 35 503
55 77 41 89 36 82 -3 85 3827 48 4086 68 450 34 504
62 37 -31 44 53 86 6 01 3754 15 4083 72 460 20 505
59 242 166 123 -14 494
176 37 3863 840 4348 320 429 370 63
0 079 0 012 0 035

- C.128 -
Topografie
59 321 166 135 -14 458
3863 840 4348 320 429 370
Vj=X63-X62= Vj=Y63-Y62= Vj=H63-H62=
=118.240 =510.250 =24.39
Ve=Σδx’= Ve=Σδy’= Ve=Σδh’=
=117.959 =510.206 =24.26
ex=-0.281 ey=-0.044 eh=-0.126
cx=0.281 mm cy=0.044 mm ch=0.126 mm
kx=0.000449 ky=0.000070 kh=0.000201

III - Metoda rotaţiei şi a punerii în scară


1. Calculul orientărilor
a) Calculul orientării de sprijin
Δy
 i  Θ 628  arctg Δx 628
62 8

b) Calculul orientărilor provizorii (transmiterea orientărilor)


Δy
 i  Θ 628  arctg Δx 62 8
 3.5004
62 8

Δy
 f  Θ 634  arctg Δx 63 4  45.5654
63 4

Θ62783  Θ 62 8  ω 62  143.2997
Θ783784  Θ 62783  200  ω 783  35.1997
Θ784785  Θ 783784  200   784  92.1597
Θ78563  Θ784785  200  ω 785  78.2035
Θ63 4  Θ78563  200  ω 63  45.5798

2. Calculul distanţelor reduse la orizont Dij  Lij cos  ij

3. Calculul coordonatelor relative provizorii



δx 
6 2 78 3  D6 2 7 83 co
δx 
7 8 3 78 4  D7 83  7 8 4 c
δx 
7 8 4 7 8 5  D7 84  7 85 c
δx 
7 8 5 63  D78 5  6 3 co
 x 
i j   Di j c os


δy 
6 2  7 8 3  D6 2 78 3 si
δy 
7 8 3  7 8 4  D78 3  7 84 s
δy 
7 8 4  7 85  D7 8 4 7 8 5 s
δy 
7 8 5  6 3  D7 8 5 63 si n
 y    Di si n

 
ij j

δh 
6 2 78 3  D6 2 7 83 tg
δh 
7 83  78 4  D78 3  784 t
δh 
7 84  7 85  D78 4  78 5 t
δh 
7 85  63  D785  63 tg
 hi

j   Di j tg

4. Calculul coordonatelor absolute provizorii ale punctului 63


X   X   xij   3863.533 e x  X   X
 y i
63 62 63 63
 
Y6  Y62    4348.300    e y  Y6  Y63 
 hij
3 j 3
  
3
H 6  H 62    429.245   eh  H 63  H 63

e e x2  e 2y  0.308 m
 D 
T   0,0045 D    0.474 m
 1733 
Th  20mm D km 
se verifica daca : e  T ; eh  Th
5. Calculul distanţelor D62-63, D62-63’ şi al orientărilor 62-63, 62-63’ din coordonate

- C.129 -
Topografie

D62  63   X 63  X 62  2   Y63  Y62  2  523.771


D62  63   X 63  X 62  2   Y63  Y62  2  523.682
Δy
Θ 62  63  arctg Δx 62  63
 85.5035
62  63
Δy
Θ 62  63  arctg Δx 62  63
 85.5393
62  63

6. Calculul factorului de scară şi al unghiului de rotaţie


D62 63
q  1.00016995
D62 63
   62 63   62 63  0.0358
H 63 63
  arctg  0.0152
D62 63
q  factor de scara
  unghi de rotatie in plan orizontal
  unghi de rotatie in plan vertical

7. Calculul coordonatelor relative compensate


xij  q * Dij cos ij   
yij  q * Dij sin ij   
hij  q * Dij tg  ij   

8. Calculul coordonatelor absolute


X 783  X 62  x62  783 Y783  Y62  y62  783 H 783  H 62  h62  783
X 784  X 783  x783  784 Y784  Y783  y783  784 H 784  H 783  h783  784
X 785  X 784  x784  785 Y785  Y784  y784  785 H 785  H 784  h784  785
X 63  X 785  x785  63 Y63  Y785  y785  63 H 63  H 785  h785  63

9. Calculul abaterii longitudinale L, transversale Q şi totale e


L  D62 63 cos   D62 63  0.089 m
Q  D62 63 sin   0.295 m
e  L2  Q 2  0.308 m
CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI
(tabel 1)
VIZATEPUNCTE

SinCos ORIENTARI 
Sin

Distanţe Unghiuri Unghiuri


STATIA

CALCULATE
înclinate verticale  Cos2
orizontale 
CORECTII
Cos

COMPENSATE
m cm G C CC Tg G C CC G C CC
1 2 3 4 5 6 7 8
62 8 3 50 04
783 148 13 +16 09 00 139 79 93 143 29 97

- C.130 -
Topografie

35 19 97
783
784 153 32 +5 04 00 91 90 00

92 15 97
784
785 153 83 -4 31 00 256 96 00

78 20 35
785
63 176 97 -5 22 00 186 04 38

45 57 98
63
4 167 37 63

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR DE DRUMUIRI SI RADIERI


(tabel 2)

NR.PUNCT
COORDONATE RELATIVE COORDONATE ABSOLUTE
 X  Y  H
orizontale

OBSERVATII
Distanţe

Calculate Calculate Calculate


X Y H
Corecţii Corecţii Corecţii
Compensate Compensate Compensate
m cm m cm m cm m cm m cm m cm m cm
9 10 11 12 13 14 15 16 17
374 383 40
60 07 98 62
5 8 4
-90 201 111 509 37 041
365 44 394 64 44 06
143 424 783
5 7 9 9 2 4
-90 153 111 579 37 084

130 066 80 267 12 125


378 58 402 85 45 22
152 840 784
5 1 9 7 4 8
130 134 80 208 12 164

18 854 152 316 -10 407


380 52 418 18 44 85
153 478 785
4 4 2 8 3 6
18 943 152 331 -10 372

59 214 166 138 -14 494


386 84 434 32 42 37
176 375 63
3 0 8 0 9 0
59 318 166 133 -14 485
386 84 434 32 42 37
3 0 8 0 9 0
Σδx’ij= Σδy’ij= Σδh’ij=
117.933 510.230 24.265
X63’= Y63’= H63’=
3863.533 4348.300 429.245
q=1.00016995
ε=-0.0358
φ=0.0152

- C.131 -
Topografie
6.1.2.c. Drumuirea cu punct nodal

A' (X,Y) 1 1
n N n-1 1 B' (X,Y)
1 2
n-1 2 B (X,Y,H)
A (X,Y,H) n-1 1
2 n 2
n-1 n B
n-1 2 S
n-1 2 C' (X,Y)

1
1 C (X,Y,H)
C Y

Figura 6.16 – Drumuirea cu punct nodal


Elemente cunoscute:
 Coordonatele punctelor A, A’, B, B’, C, C’
 Elemente măsurate: li, i, ωi
Etape de calcul:
1. Calculul orientărilor
a) Calculul orientărilor de sprijin
Δy
Θ A A'  arctg Δx A  A'
A  A'
Δy
Θ B  B '  arctg Δx B  B'
B B'
Δy
Θ C C '  arctg Δx C C '
C C '

b) Calculul orientărilor provizorii ( transmiterea orientărilor )


Θ A1  Θ A A'  ω A  200 g

Θ N 1-S  Θ n 1, N  ω' n 200 g

Θ B 1  Θ B  B '  ω B  200 g

Θ N 2-S  Θ n 1, N  ω' ' n 200 g

Θ C 1  Θ C C '  ω C  200 g

Θ N 3-S  Θ n 1, N  ω' ' ' n 200 g

- C.132 -
Topografie
d) Calculul orientării N-S folosind media ponderată
ΘN 1-S * p1  Θ N 2-S * p 2  ΘN 3-S * p 3
Θ ON  S 
p1  p 2  p 3
1 1 1
p1  ; p 2  ; p3 
n1 n2 n3
unde:
n1=numărul de staţii al drumuirii 1
n2=numărul de staţii al drumuirii 2
n3=numărul de staţii al drumuirii 3
e) Calculul corecţiilor pe orientări
c Θ 1  Θ ON  S  Θ N1 S
c Θ 2   Θ ON  S  Θ N2 S
c Θ 3   Θ ON  S  Θ N3 S
f) Calculul corecţiilor unitare
cΘ 1
k Θ 1 
n1
 2 cΘ 2 
kΘ 
n2
cΘ 3 
k Θ 3  
n3
g) Calculul orientărilor definitive pe fiecare drumuire
Θ A1  Θ A1  k Θ 1

Θ N1 S  Θ N 1 S  n1 k Θ 1

Θ B 1  Θ B 1  k Θ 2  CONTROL :
 Θ N1 S  Θ N2 S  Θ N3  S  Θ ON  S
Θ N2 S  Θ N 2S  n 2 k Θ 2 

Θ C 1  Θ C 1  k Θ 3 

Θ N3  S  Θ N 3S  n 3 k Θ 3 

2. Calculul coordonatelor relative


a) Calculul coordonatelor relative provizorii si calculul coordonatelor absolute
provizorii ale punctului N

- C.133 -
Topografie
δx A1  D A1 cos Θ A1 δy A1  D A1 sin Θ A1
 
δx n 1, N  Dn 1, N cos Θ n 1, N δy n 1, N  Dn 1, N sin Θ n 1, N
 δx    1
i j   Di  j cos Θ i  j  δy   1
i j   D sin Θ
i j i j
 1
XN  XA   δx   1
i j
 1
YN  Y A   δy   
1
i j

δh A1  D A1tgα A1



δh n 1, N  Dn 1, N tgα n 1, N
 δh    1
i j   D tgα
i j i j
 1
HN  HA   δh    1
i j

δxB 1  DB 1 cos Θ B 1 δyB 1  DB 1 sin Θ B 1


 
δxn 1, N  Dn 1, N cos Θ n 1, N δyn 1, N  Dn 1, N sin Θ n 1, N
 δx 2
i j   D cos Θ
i j i j  δy 2
i j  D i j sin Θ i  j
 2
XN  XB   δx  2
i j YN  YB  2
  δy 2
i j


δh B 1  D B 1tgα B 1

δh n 1, N  Dn 1, N tgα n 1, N
 δh   2
i j   D tgα
i j i j
 2
HN  HB   δh    2
i j

δxC 1  DC 1 cos Θ C 1 δyC 1  DC 1 sin Θ C 1


 
δxn 1, N  Dn 1, N cos Θ n 1, N δyn 1, N  Dn 1, N sin Θ n 1, N
 δxi 3j  Di  j cos Θ i  j
  δyi 3j   Di  j sin Θ i  j
 3
XN  X C   δxi 3j  3
YN  YC   δyi 3 j

δh C 1  DC 1tgα C 1

δh n 1, N  Dn 1, N tgα n 1, N
 δh i 3j  Di  j tgα i  j

H N 3   H C   δh i 3 j

b) Calculul coordonatelor absolute ale punctului N

- C.134 -
Topografie
X N 1 * p1  X N 2  * p 2  X N 3 * p 3
1 XN 
p1   1 ; D  1   Di1j p1  p 2  p 3
D
1 YN 1 * p1  YN 2  * p 2  YN 3 * p 3
p 2   2  ; D  2    Di2 j YN 
D p1  p 2  p3
1
p3   3  ; D  3    Di3 j H N 1 * p1  H N 2  * p 2  H N 3 * p 3
D HN 
p1  p 2  p 3

c) Calculul corecţiilor pe creşterile de coordonate


c x 1  X N  X N 1 c x 2   X N  X N 2  c x 3   X N  X N 3 
c y1  YN  YN 1 c y2   YN  YN 2  c y3   YN  YN 3 
c h 1  H N  H N 1 c h 2   H N  H N 2  c h 3   H N  H N 3 

d) Calculul corecţiilor unitare


 1
 1 c x  2 c x 2   3 c x 3
kx  kx  kx 
D  1 D  2 D  3
c  1 c y2  c y3
k y1  y 1 k y 2   k y 3  
D D  2 D  3
 1
c ch 2   3 c h 3
k h1  h 1  2
kh  kh 
D D  2 D  3
e) Calculul coordonatelor relative compensate
x A 1  xA 1  k x 1 * D A 1 y A 1  y A 1  k y 1 * D A 1
.................................. ...................................
xn 1, N  xn 1, N  k x 1 * Dn 1, N y n 1, N  y n 1, N  k y 1 * Dn 1, N
 x   1
 XN  XA  y  1   YN  YA
 2
x B 1  xB 1  k x * DB 1 y B 1  y B 1  k y 2  * DB 1
................................... ....................................
xn 1, N  xn 1, N  k x 2  * Dn 1, N y n 1, N  y n 1, N  k y 2  * Dn 1, N
 x  2
 XN  XB  y  2   YN  YB
 3
xC 1  xC 1  k x * DC 1 yC 1  yC 1  k y 3  * DC 1
.................................... .....................................
xn 1, N  xn 1, N  k x 3  * Dn 1, N y n 1, N  y n 1, N  k y 3  * Dn 1, N
 x  3
 X N  XC  y  3   YN  YC

- C.135 -
Topografie
hA 1  hA 1  k h 1 * D A 1
.....................................
hn 1, N  hn 1, N  k h 1 * Dn 1, N
 h   1
 HN  HA
hB 1  hB 1  k h 2  * DB 1
.....................................
hn 1, N  hn 1, N  k h 2  * Dn 1, N
 h  2
 HN  HB
hC 1  hC 1  k h 3  * DC 1
......................................
hn 1, N  hn 1, N  k h 3  * Dn 1, N
 h  3
 H N  HC
3. Calculul coordonatelor absolute
DRUMUIREA 1 DRUMUIREA 2 DRUMUIREA 3
X 1  X A  x A  1 X 1  X B  x B  1 X 1  X C  x C  1
...................... ......................... ....................
X N  X n 1  xn 1, N X N  X n 1  xn 1, N X N  X n 1  xn 1, N
Y1  YA  y A 1 H 1  H A  h A1
 
YN  Yn 1  y n 1, N H N  H n 1  hn1, N
Y1  YB  y B 1 H 1  H B  hB 1
 
YN  Yn 1  y n 1, N H N  H n 1  hn1, N
Y1  YC  yC 1 H 1  H C  hC 1
 
YN  Yn 1  y n 1, N H N  H n 1  hn1, N

6.1.2.d. Exemplu
Date:
 unghiurile ωi măsurate pe teren prin metoda seriilor

 lungimile laturilor Lij măsurate cu panglica dus-întors

 unghiurile verticale αi

 schiţa drumuirii

 coordonatele punctelor de sprijin


INVENTAR DE COORDONATE - PUNCTE DE SPRIJIN
PCT X[m] Y[m] H[m]
33 6412,212 7760,974 367,683
34 8220,403 6991,001
59 6256,013 8441,777 362,643
73 4326,920 7720,110
78 6182,462 7692,945 365,160
89 5128,036 10068,703
- C.136 -
Topografie
74 4783,321 6822,316
90 8256,100 8701,135
77 6629,941 6106,383

UNGHIURI ORIZONTALE
(G,C,CC)
ω101 299,9381
ωN1 221,2438
ω201 169,2323
ωN2 65,1670
ω301 228,4993
ω302 290,1707
ωN3 151,4716

DIRECŢII ORIZONTALE
(G,C,CC)
33-34 224,3582
33-101 25,4124
59-89 210,9987
59-90 80,6210
59-201 361,0561
78-77 20,6570
78-73 302,2112
78-74 338,5856
78-301 227,5262

UNGHIURI VERTICALE DE
PANTĂ
(G,C,CC)
α 33-101 -1,3071
α101-N -2,0703
α 59-201 -2,9782
α201-N 0,4159
α 78-301 1,0238
α301-302 -2,2179
α302-N -1,5585

DISTANŢE INCLINATE
[m]
L 33-101 188,694
L 101-N 202,252
L 59-201 155,714
L 201-N 282,419

- C.137 -
Topografie
L 78-301 152,999
L 301-302 169,112
L 302-N 177,831

8 9 (X,Y)
X
201
n 301
201 N
302
5 9 (X,Y,H) 301
n n 302
7 4 (X,Y)
101 7 8 (X,Y,H)
9 0 (X,Y)
101
7 3 (X,Y)
S 33
3 3 (X,Y,H) 7 7 (X,Y)

3 4 (X,Y) Y

Figura 6.17 – Exemplu de drumuire cu punct nodal


1. Calculul orientărilor
a) Calculul orientărilor de sprijin
Δy
Θ 3334  arctg Δx 3334  374.3717
3334
Δy
Θ 5989  arctg Δx 59 89
 138.5936
59 89
Δy
Θ 59 90  arctg Δx 59  90
 8.2095
59 90

Δy
Θ 7874  arctg Δx 78  74
 317.5008
78 74
Δy
Θ 7873  arctg Δx 78 73
 235.4359
78 73
Δy
Θ 7877  arctg Δx 78 77
 199.0681
78 77

b) Calculul unghiului de orientare a staţiei


α 59  Θ 5989  dir89 ; p1  D5989  km
α 59  Θ 5990  dir90 ; p 2  D5990  km
α  p1  α 59 90  p 2
α 59  5989  327.5917
p1  p 2
α 78  Θ 7874  dir74 ; p1  D7874  km
α 78  Θ 7873  dir73 ; p 2  D7873  km
α 78  Θ 7877  dir77 ; p3  D7877  km
α   p  α 78  p 2  α 78  p3
α 78  78 1  296.8506
p1  p 2  p3
- C.138 -
Topografie
c) Calculul orientarilor provizorii (transmiterea orientărilor)
Θ33 101  Θ 33  34  ω33 ; ω33  dir34  dir101  175.4259
  N  Θ33 101  200  ω101  75.4878
Θ101
ΘN 1-S  Θ101
  N  200  ω N1  54.2440
Θ59  201  α 59  dir201  288.6478
Θ201 N  Θ59  201  200  400  ω 201  319.4155
ΘN 2 S  Θ201 N  200  ω N 2  54.2485
Θ78  301  α 78  dir301  124.3768
Θ301 302  Θ78  301  200  ω301  95.8775
Θ302  N  Θ301 302  200  ω302  5.7068
ΘN 3 S  Θ302  N  200  ω N3  54.2352
Se verifica daca:
ΔΘ  Θ max  Θmin  50 cc n ,
n=numărul de staţii
d) Calculul orientării θN-S folosind media ponderată
ΘN 1-S * p1  Θ N 2-S * p 2  ΘN 3-S * p 3
Θ ON  S   54.2432
p1  p 2  p3
1 1 1
p1  ; p2  ; p3 
n1 n2 n3
unde:
p1=numărul de staţii al drumuirii 1
p2=numărul de staţii al drumuirii 2
p3=numărul de staţii al drumuirii 3
e) Calculul corecţiilor pe orientări
c Θ 1  Θ ON  S  Θ N1 S  0.0008
c Θ 2   Θ ON  S  Θ N2 S  0.0053
c Θ 3  Θ ON  S  Θ N3  S  0.0080
f) Calculul corecţiilor unitare
cΘ 1
k Θ 1 
n1
 2 cΘ 2 
kΘ 
n1
cΘ 3 
k Θ 3  
n1
g) Calculul orientărilor definitive pe fiecare drumuire

- C.139 -
Topografie
 1
Θ 33 101  Θ33 101  k Θ  175.4256
  N  2k Θ 1  75.4873
Θ101 N  Θ101
Θ N1 S  ΘN 1 S  3k Θ 1  54.2432
Θ 59  201  Θ59  201  k Θ 2   288.6460
CONTROL :
Θ 201 N  Θ201 N  2k Θ 2   319.4120
 2  2  2
Θ N1 S  Θ N2 S  Θ N3  S  Θ ON  S
Θ N  S  ΘN  S  3k Θ  54.2432
Θ 78  301  Θ78  301  k Θ 3   124.3788
Θ 301 302  Θ301 302  2k Θ 3   95.8815
Θ 302  N  Θ302  N  3k Θ 3   5.7128
Θ N3  S  ΘN 3 S  4k Θ 3   54.2432
2. Calculul coordonatelor relative
a) Calculul coordonatelor relative provizorii si calculul coordonatelor absolute
provizorii ale punctului N
 101  D33101 cos Θ 33101
δx 33 δy 33101  D33101 sin Θ 33101
  N  D101 N cos Θ101 N
δx101   N  D101 N sin Θ101 N
δy101
 δxi1j   Di  j cos Θ i  j  δyi 1j   Di  j sin Θ i  j
 1
X N  X 33   δxi j  1  1
YN  Y33   δy i  1j
δh 33101  D33101tgα 33101
  N  D101 N tgα 101 N
δh 101
 δh i  1j   Di  j tgα i  j
H N 1  H 33   δh i  1j
δx59  201  D59 201 cos Θ 59 201 δy 59  201  D59  201 sin Θ 59 201
δx 201 N  D201 N cos Θ 201 N δy 201 N  D201 N sin Θ 201 N
 δxi 2j    Di  j cos Θ i  j  δyi  2j   Di  j sin Θ i  j
X N 2   X 59   δxi 2j  YN 2   Y59   δy i  2j
δh 59 201  D59 201tgα 59  201
δh 201 N  D201 N tgα 201 N
 δh i  2j   Di  j tgα i  j
H N 2   H 59   δh i  2j
 301
δx 78  D78301 cos Θ 78301
δy 78301  D78301 sin Θ 78301
 302  D301302 cos Θ 301302
δx301
δy 301302  D301302 sin Θ 301302
  N  D302 N cos Θ 302 N
δx302
 δyi  3j   Di  j sin Θ i  j
 δxi 3j   Di  j cos Θ i  j
YN 3   Y78   δy i  3j
X N 3   X 78   δxi 3j

- C.140 -
Topografie
δh 78301  D78301tgα 78301
δh 301302  D301302 tgα 301302
 δh i  3j   Di  j tgα i  j
 3
H N  H 78   δh i  3j
b) Calculul coordonatelor absolute ale punctului N
400
p1  ; D  1   Di1j
D  1
400
p 2   2  ; D  2    Di2 j
D
400
p3   3 ; D  3    Di3j
D
X N1 * p1  X N 2  * p 2  X N 3  * p 3
XN   6313.290
p1  p 2  p 3
YN 1 * p1  YN 2  * p 2  YN 3  * p 3
YN   8019.361
p1  p 2  p3
H N1 * p1  H N 2  * p 2  H N 3  * p 3
HN   357.266
p1  p 2  p3
c) Calculul corecţiilor pe creşterile de coordonate
c x 1  X N  X N 1 c x 2   X N  X N 2  c x 3   X N  X N 3 
c y1  YN  YN 1 c y2   YN  YN 2  c y3   YN  YN 3 
c h 1  H N  H N 1 c h 2   H N  H N 2  c h 3   H N  H N 3 
d) Calculul corecţiilor unitare
c  1 c  2 c  3
k x 1  x  1 k x 2   x  2  k x 3   x  3
D D D
 1  2  3
c c c
k y 1  y  1 k y 2   y  2  k y 3   y  3
D D D
 1  2  3
c c c
k h 1  h  1 k h 2   h  2  k h 3   h  3
D D D
e) Calculul coordonatelor relative compensate

- C.141 -
Topografie
 1  101  k y 1 * D33101
 101  k x * D33101
x33101  x33 y 33101  y 33
  N  k x 1 * D101 N
x101 N  x101   N  k y 1 * D101 N
y101 N  y101
 x   1
 X N  X 33  y   1
 YN  Y33
 2   201  k y 2  * D59 201
  201  k x * D59  201
x59 201  x59 y 59  201  y 59
  N  k x 2  * D201 N
x 201 N  x 201   N  k y 2  * D201 N
y 201 N  y 201
 x  2
 X N  X 59  y  2
 YN  Y59
 301  k x 3  * D78301
x 78301  x 78  301  k y 3  * D78301
y 78301  y 78
 302  k x 3  * D301302
x301302  x301  302  k y 3  * D301302
y 301302  y 301
  N  k x 3  * D302 N
x302  N  x302   N  k y 3  * D302 N
y 302  N  y 302
 x  3
 X N  X 78  y  3
 YN  Y78
 1
 101  k h * D33101
h33101  h33
  N  k h 1 * D101 N
h101 N  h101
 h   1
 H N  H 33
  201  k h 2  * D59  201
h59  201  h59
  N  k h 2  * D201 N
h201 N  h201
 h  2
 H N  H 59
 301  k h 3  * D78301
h78301  h78
 302  k h 3  * D301302
h301302  h301
  N  k h 3  * D302 N
h302  N  h302
 h  3
 H N  H 78
3. Calculul coordonatelor absolute
X 101  X 33  x 33101 Y101  Y33  y 33101 H 101  H 33  h33101
X N  X 101  x101 N Y N  Y101  y101 N H N  H 101  h101 N
X 201  X 59  x 59  201 Y201  Y59  y 59  201 H 201  H 59  h59  201
X N  X 201  x 201 N Y N  Y201  y 201 N H N  H 201  h201 N
X 301  X 78  x 78 301 Y301  Y78  y 78  301 H 301  H 78  h78 301
X 302  X 301  x 301302 Y302  Y301  y 301302 H 302  H 301  h301 302
X N  X 302  x 302  N Y N  Y302  y 302  N H N  H 302  h302  N

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR


DE DRUMUIRI SI RADIERI
(tabel 1)
VIZATEPUNCTE

SinCos Orientări 
Sin
Distanţe Unghiuri Unghiuri
STATIA

CALCULATE
înclinate verticale  Cos2 orizontale  CORECTII
COMPENSATE Cos
m cm G C CC Tg G C CC G C CC
1 2 3 4 5 6 7 8

- C.142 -
Topografie

175 42 59
33
101 188 694 -1 30 71 -0 03
175 42 56

75 48 78
101
N 202 252 -2 07 03 299 93 81 -0 05
75 48 73

54 24 40
N
S 221 24 38 -0 08
Tθ1=87cc
54 24 32

288 64 78
59
201 155 714 -2 97 82 -0 18
288 64 60

319 41 55
201
N 282 419 0 41 59 169 23 23 -0 35
319 41 20

54 24 85
N
S 65 16 70 -0 53
Tθ2=87cc
54 24 32

124 37 68
78
301 152 999 1 02 38 0 20
124 37 88

301 95 87 75
302 169 112 -2 21 79 228 49 93
0 40
95 88 15

5 70 68
302
N 177 831 -1 55 85 290 17 07 0 60
5 71 28

54 23 52
N
S 151 47 16 0 80
Tθ3=100cc
54 24 32

- C.143 -
Topografie

CALCULUL COORDONATELOR PUNCTELOR


DE DRUMUIRI SI RADIERI
(tabel 2)
COORDONATE RELATIVE COORDONATE ABSOLUTE
orizontale

 X  Y  H
Distanţe

NR.PUNCT

Observaţii
Calculate Calculate Calculate
X Y H
Corecţii Corecţii Corecţii
Compensate Compensate Compensate
m cm m cm m cm m cm m cm m cm m cm
9 10 11 12 13 14 15 16 17

-174 773 71 028 -3 874


188 623 40 783 00 36 82
654 -0 036 0 007 0 016 101
7 3 2 9 3 5
-174 809 71 035 -3 858

75 926 187 344 -6 576


202 631 29 801 36 35 26
145 -0 039 0 008 0 017 N
3 0 9 1 7 6
75 887 187 352 -6 559
ex = 0.076 ey = -0.015 eh = -0.033
cx = -0.076 cy = 0.015 ch = 0.033
T1=0.314 Th1 = 0.125

-27 594 -153 076 -7 282


155 622 44 828 71 35 38
544 0 030 0 016 0 021 201
8 9 8 7 5 2
-27 564 -153 060 -7 261

84 786 -269 385 1 845


282 631 29 801 36 35 26
413 0 055 0 029 0 039 N
3 0 9 1 7 6
84 841 -269 356 1 884
ex = -0.085 ey = -0.045 eh = -0.060
cx = 0.085 cy = 0.045 ch = 0.060
T2=0.347 Th2 = 0.132

-57 161 141 899 2 460


152 612 30 783 82 36 58
979 0 000 -0 022 -0 034 301
5 1 4 3 7 6
-57 161 141 877 2 426

10 926 168 656 -5 890


169 613 22 800 45 36 65
009 0 000 -0 024 -0 038 302
6 7 3 4 1 9
10 926 168 632 -5 928

177 062 15 932 -4 353


177 631 29 801 36 35 26
778 0 000 -0 025 -0 039
3 0 9 1 7 6 N
177 062 15 907 -4 392
ex = 0.000 ey = 0.071 eh = 0.111
cx = 0.000 cy = -0.071 ch = -0.111
T3=0.389 Th3 = 0.141

- C.144 -
Topografie
6.1.2.e. Drumuirea închisă pe punctul de plecare
X
N
B 1
 1
B i
C 1
A
2 2 2
A

C
A n-1 3
n-1
n-1 3
3 Y

Figura 6.18 – Drumuire închisă pe punctul de plecare


Elemente cunoscute: coordonatele punctelor A, B, C
Elemente măsurate pe teren:
 ωi – unghiurile orizontale exterioare
 i – unghiurile orizontale interioare
 i – media unghiurilor de pantă
 li – lungimile înclinate medii ale laturilor de drumuire
Etape de calcul:
1. Calculul distanţelor orizontale şi a diferenţelor de nivel

lij j
hij
d ij  lij  cos  ij
ij
hij  d ij  tg ij
i d ij

2. Calculul şi compensarea orientărilor


a) Pe unghiuri
Folosim unghiurile interioare Folosim unghiurile exterioare
   20 0 g
  n
 2   
200   n  2 g

' '  ' 



  '
i i
 
   ' 
 . ..  ' 
'  .. . 
'
i 1 2 i A 1 2

c  200 g
  n  c
2   200   n  2  g
i

c c
k  
n
, n  k  
numarul de
n
,
unn  numaru
ghiuri

- C.145 -
Topografie
 1   '1  k  1   '1  k
 2   ' 2  k  2   ' 2  k
 
 n 1   ' n 1  k   n 1   ' n 1  k
 A   ' A  k  A   ' A  k
Se calculează unghiul de orientare a staţiei A
c' A   AB  M B   c' A  p1  c' ' A  p 2
  c A 
c' ' A   AC  M C 
 p1  p 2
Se calculează orientările compensate
 A,1  c A  M 1  A,1  c A  M 1
1,2   A,1   1  200 g
1,2   A,1   1  200 g
 2,3   2,3   2  200 g  2,3   2,3   2  200 g
 
 n 1, A   n 1, A   A  200 g
 n 1, A   n 1, A   A  200 g
 A,1  c A  M 1
 A, n 1  c A  M n 1

'1, 2   A,1   '1 200 g


'2,3   2,3   '2 200 g

'n 1, A   n 1, A   ' A 200 g
a) Pe orientări  1, 2  '1, 2  k 
c  v  ve    '  
j A, n 1 A, n 1
  2,3  ' 2, 3 2 k
c   
k            
n   n 1, A
  ' n 1, A  nk 

Calculul coordonatelor relative


a) Proporţional cu distanţa
b) Proporţional cu creşterile de coordonate
Se procedează analog cu drumuirea sprijinită la capete pe puncte de
coordonate cunoscute şi pe direcţii duble, aplicând condiţia matematică:
 x  0;  y  0;  h  0

- C.146 -
Topografie
6.1.2.f. Drumuirea cu orientări măsurate direct pe teren

N
N N

1-2
C   B-D
A-1 N
1 D

A n-1,B B

A-C 2
n-1 Y

Figura 6.19 – Drumuirea cu orientări măsurate direct pe teren


Elemente cunoscute: coordonatele punctelor A, B, C, D
Elemente măsurate pe teren:
 θ’i – orientările
 i – media unghiurilor de pantă
 li – lungimile înclinate medii ale laturilor de drumuire
Etape de calcul:
 Descrierea operaţiilor în teren pentru măsurarea directă a orientărilor θi
 Compensările ca la o drumuire obişnuită

x'E x

N
1 n-1 y'
 E
l
AB l l
AB*
A
B (B*)

y Y

Figura 6.20 – Drumuirea sprijinită la capete numai pe puncte de coordonate cunoscute


- C.147 -
Topografie
6.1.2.g. Drumuirea sprijinită la capete numai pe puncte de coordonate
cunoscute
Se staţionează în punctele 1, 2, …, n-1 (figura 6.20).
Se cunosc coordonatele punctelor A, B (Xi, Yi, Hi)
Elemente măsurate pe teren:
 ωi – unghiurile orizontale
 i – media unghiurilor de pantă
 li – lungimile înclinate medii ale laturilor de drumuire
Etape de calcul:
1. Calculul distanţelor orizontale

lij j
hij
ij d ij  l ij  cos  ij

i d ij

2. Calculul orientărilor
Se consideră orientarea primei laturi A-1=0g, şi se transmite:
Θ * A1  0 g , axa x in sistem local
Θ *1 2  Θ * A1  ω1  200 g

Θ * n 1,B  Θ * n  2,n 1  ω n 1  200 g

3. Se calculează creşterile de coordonate:


x * A 1  d A 1  cos  * A 1

x * 1 2  d 1 2  cos  * 1 2
               
x * n 1, B  d n 1, B  cos  * n 1, B
 x * ij   d ij  cos  * ij
y * A 1  d A 1  sin  * A 1
y * 1 2  d 1 2  sin  * 1 2
               
y * n 1, B  d n 1, B  sin  * n 1, B

 y * ij   d ij  sin  * ij

h' A1  d A1  tg A1


h'1 2  d 1 2  tg 1 2

h' n 1, B  d n 1,B  tg n 1,B
 h' ij  d ij  tg ij

4. Se calculează coordonatele:
X B *  X A   x * ij  X B

YB *  YA   y * ij  YB

5. Se calculează orientările:

- C.148 -
Topografie
YB  Y A
 AB  arctg
XB  XA
YB * Y A
 AB *  arctg
X B * X A
6. Se calculează unghiul ε:
   A B   A B *
7. Se calculează orientările definitive:
Θ * A1  Θ * A1 
Θ *1 2  Θ *1 2 

Θ * n 1, B  Θ *n 1, B 
Calculul şi compensarea creşterilor de coordonate şi calculul
coordonatelor absolute se face ca în cazurile precedente.

6.1.3. Ridicarea planimetrică a detaliilor topografice


6.1.3.a. Metoda radierii (metoda coordonatelor polare)





201 202
200

Figura 6.20 – Metoda coordonatelor polare (radierii)


Elemente cunoscute:
- Coordonatele punctelor 201,202 (X, Y)

- Orientările 201-200, 201-202

1. Se calculează:
a'   201 200  M 200  a' a' '
  a 
a' '   201 202  M 202  2
2. Calculul orientărilor pentru punctele radiate:
 201i  a  M i
3. Calculul coordonatelor relative:
x 201i  d 201i  cos  201i
y 201i  d 201i  sin  201i
h201i  d 201i  tg 201i
4. Calculul coordonatelor absolute:
- C.149 -
Topografie
X i  X 201  x201  i
Yi  Y201  y 201  i
H i  H 201  h201  i
6.1.3.b. Metoda coordonatelor rectangulare (în terenuri cu panta  ≤ 5g)

N
P

201-202
d2
d1
P'
201 202
200

Figura 6.21 – Metoda coordonatelor rectangulare


Elemente cunoscute:
- Coordonatele punctelor 201,202 (X, Y)

- Orientarea 201-202
1. Se calculează:
x 201 P '  d 1  cos  201 202
y 201 P '  d 1  sin  201 202
X P'  X 201  x 201 P'
YP '  Y201  y 201 P'
2. Calculul coordonatelor punctului P:
 P  P '   201 202  100 g
x P '  P  d 2  cos  P '  P   X P  X P '  x P '  P
 
y P '  P  d 2  sin  P '  P 
 YP  YP '  y P '  P

- C.150 -
Topografie
6.1.3.c. Ridicarea detaliilor prin intersecţie liniară

P
d1
d2

201 202
200 D

Figura 6.22 – Metoda intersecţiei liniare


Elemente cunoscute:
- Coordonatele punctelor 201,202 (X, Y)
- Distanţele d1, d2 măsurate
1. Se calculează:
d 22  d12  D 2  2  d1  D  cos   
d12  d 22  D 2  2  d 2  D  cos   
2. Calculul orientărilor:
 201 P   201 202  
 202 P   202 201  
3. Se calculează creşterile de coordonate, iar apoi coordonatele absolute ale
punctului P.
6.1.3.d. Ridicarea detaliilor prin intersecţie unghiulară

201 202
200

Figura 6.23 – Metoda intersecţiei unghiulare


Elemente cunoscute:
- C.151 -
Topografie
- Coordonatele punctelor 201,202 (X, Y)
- Unghiurile ω şi  măsurate
1. Calculul orientărilor:
 201 P   201 202  
 202 P   202 201  
2. Se poate scrie:
YP  Y2 01  tg   ( X  X
2 01 P P 2 01

YP  Y2 02  tg  2 0 2 P  ( X P  X 20 2

Y20 2  Y2 0 1  X  tg  2 0 1
X P  20 1

tg  20 1 P  tg
YP  Y2 0 1  tg  2 01 P  ( X P  X 2

YP  Y2 0 2  tg  20 2  P  ( X P  X 2

6.1.4. Găsirea greşelilor la o drumuire planimetrică


Dacă neînchiderile pe coordonate ex şi ey şi deci şi eroarea totală
eT   e x2  e y2 nu se înscrie în toleranţele admise cu erori mari, rezultă că s-a
comis o greşeală la măsurarea unghiurilor sau a laturilor. Identificarea greşelilor
se poate face doar dacă un singur unghi sau o singură latură a fost greşită. Dacă
s-au comis mai multe erori, drumuirea trebuie refăcută.
6.1.4.a. Identificarea unei greşeli de unghi

B''
3
1
A'' 1 3 B'
A' 1 2 3
A B
2
1 2 3
A B
2
Y

Figura 6.24 – Identificarea greşelii de unghi la o drumuire planimetrică


GRAFIC
 Se raportează la o anumită scară coordonatele punctelor A, A’, B, B’
 Se raportează cu raportorul polar ωi şi li în direcţia de la A la B,
ajungându-se în B’’ datorită erorii de unghi din punctul 2
 Se raportează în sens invers de la B spre A tot polar, ωi şi li, ajungându-
se în punctul A’’
 La intersecţia celor două trasee se găseşte greşeala de unghi
ANALITIC
- C.152 -
Topografie
 Se calculează orientările laturilor de drumuire de la A la B
 Cu orientările necompensate se calculează coordonatele relative şi
absolute ale punctelor de drumuire
 Se calculează orientările laturilor pornind de la B spre A
 Cu aceste orientări necompensate se calculează din nou creşterile de
coordonate şi apoi coordonatele absolute ale punctelor de drumuire
 Se compară coordonatele provizorii din cele două drumuiri calculate
 În punctul în care coordonatele coincid sau sunt foarte apropiate, vom
avea eroarea de măsurare a unghiului ce necesită remăsurat
6.1.4.b. Identificarea unei greşeli de măsurare a lungimilor
O eroare în măsurarea lungimii laturilor poate fi depistată doar când
avem o singură latură greşit măsurată.
Se presupun unghiurile ωi corect măsurate.

X
N
N
1-2
A' 1 3 B-B'' B'
D4
A B
1 2 3
D1 D2 D3 3
A B eD
2 2 3'
e D4
D3 B''
D
2'
Y

Figura 6.25 – Identificarea unei greşeli de măsurare a lungimilor la o drumuire


planimetrică
DEPISTARE
 Se calculează orientările i şi se compensează
 Se calculează cu orientările compensate şi cu distanţele reduse la orizont
creşterile de coordonate
 Se compară  x'ij ,  y'ij cu X AB , YAB , stabilind neînchiderile ex, ey,
constatând neînchideri mari
 Se calculează orientarea
ey
 B  B '' astfel : tg B  B '' 
ex

- C.153 -
Topografie

B-B''
ey

B ex

B''
Figura 6.26 – Calculul orientării în funcţie de neînchiderile ex, ey

6.2. 6.2 Reţele de ridicare altimetrică


6.2.1. Drumuirea de nivelment geometric sprijinită la capete

M2

M1 M1

a1 b1 bn
a2 b2

1
St 1 St n B
S t2
A 2

po rt e
e
po rt e
A e
St 1 2
1 S t2
St n
B
niveleu

Figura 6.27 – Drumuirea de nivelment geometric sprijinită la capete


Date:
- cotele punctelor A şi B
- citirile pe miră ai, bi
Etape de calcul:
1. Calculul diferenţelor de nivel provizorii între punctele drumuirii, cu ajutorul
citirilor efectuate pe mire
 
h A 1   a1  b1

 
h1 2  b2   a2

        
h
n 1, B  a n  bn 

 h ij   ai   bi (CONTROL )

2. Efectuarea controlului foii de nivelment, verificându-se fiecare pagină


 a i   b i   h i , acest control se trece în josul fiecărei foi de nivelment
- C.154 -
Topografie
3. Calculul neînchiderii pe diferenţe de nivel
eh   hij   H B  H A 
Th  3 *  i  d i  km , Th  8  20mm D[ km]
eh  Th
I=abaterea standard pe un kilometru de dublu nivelment, în funcţie de aparat
3. Calculul corecţiei totale şi al corecţiei unitare
c h   eh c h  eh
ch sau: k h0 
ch
kh 
 di  h' ij

4. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu distanţa di


hA 1  hA 1  k h0 * h' A 1
h1 2  h1 2  k h0 * h'1 2
                 sau:
hn 1, B  hn 1, B  k h0 * h'n 1, B
 h ij  H B  H A (CONTROL )
5. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu creşterile de
altitudini
h A1  h A1  k h * d A1
h12  h1 2  k h * d1 2

hn 1,B  hn 1, B  k h * d n 1, B
 hij  H B  H A (CONTROL )
6. Calculul cotelor punctelor drumuirii
H 1  H A  h A1
H 2  H 1  h1 2

H B  H n 1  hn 1,B (CONTROL )
- Se compară orientarea obţinută cu orientările laturilor
- Unde orientarea  B B '' corespunde sau este foarte apropiată de orientarea
unei laturi, acea latură a fost măsurată greşit, urmând a fi remăsurată (în
acest caz, latura l1-2)
6.2.1.a. Exemplu
Tema drumuirii:
Date:
- cotele reperilor de referinţă RN1 si RN2, HRN1=232.127 şi HRN2=232.427
- citirile a si b efectuate pe mirele instalate în punctele drumuirii
Se cer:
- cotele punctelor drumuirii 30 si 31
- cotele punctelor radiate 101 si 102

- C.155 -
Topografie

M2
M2

M1 M1

3160 2030 2772 2413


2859 1729 2521 2163
2560 1428 1200 2396 2270
1913
0949 2144
0699 1892
dh1

dh2
30

dh3
S t1 St 3 RN2
S t2 (H RN2 = 2 3 2 ,4 2 7 )
RN1 31
(H RN1 = 2 3 2 ,1 2 7 )
102
101

po rt ee 3

15
4
15

89
po rt ee
RN1
St 1 31
30 S t2
St 3

nivele u
RN2

Figura 6.28 – Exemplu de drumuire de nivelment geometric sprijinită la capete


Etape de calcul:
1. Calculul diferenţelor de nivel provizorii între punctele drumuirii, cu ajutorul
citirilor efectuate pe mire

h1  a 1  b1  1.130 


h 2
 a 2  b 2  1.195


h 3  a 3  b 3  0.358 

se trec în coloanele corespunzătoare “+” sau “-“ în funcţie de semn


2. Efectuarea controlului foii de nivelment, verificându-se fiecare pagină
 ai   bi   hi
6.329  6.036  1.130  1.195  0.358 ,
0.293  0.293
acest control se trece în josul fiecărei foi de nivelment
3. Calculul neînchiderii pe diferenţe de nivel
e h   hij   H RN 2  H RN 1 
e h  0.007 mm
Th  3 *  i  d i  km  ,
Th  3 * 5mm 0.3209  8.5mm
e h  Th
I=abaterea standard pe un kilometru de dublu nivelment
4. Calculul corecţiei totale şi al corecţiei unitare
c h  eh  0.007mm
ch
kh   2.181365mm
 di
5. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu distanţa di

- C.156 -
Topografie
h1  h1  k h * d1  1.133
h2  h2  k h * d 2  1.193
h3  h3  k h * d 3  0.360
 h  H RN 2  H RN 1(control )
6. Calculul cotelor punctelor drumuirii
H 30  H RN 1  h1  233.260
H 31  H 30  h2  232.067
H RN 2  H 30  h3  232.427
7. Calculul cotelor punctelor radiate 101 şi 102 folosind altitudinea planului de
vizare
H VS 2  H 30  a2  H VS 2  H VS 2
  H VS 2   234.208
H VS 2  H 31  b2 
 2
H 101  H VS 2  c101  232.665
H 102  H VS 2  c102  232.619

- C.157 -
Topografie
CARNET DE NIVELMENT
Operator…………………….. Verificat de……………….
Data…………………

Altitudinea

absoluteAltitudini
planului
CITIRI PE MIRA Diferenţe

Observaţii
Nr.statiei

Pct.vizat

de nivel
Inregistrate Medii

de vizare
Inter-
Inapoi
mediare
Inainte Inapoi Inainte + -
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
3160 1130
+3 d1=
RN1 2859 2859 232.127
1133 =120.2m
2560
S1
2030
30 1729 1729
1428
1200 1195
+2 d2=
30 0949 0949 233.260
1193 =100.5m
0699
2396
31 2144 2144
HV=
S2 1892 =234.208
232.66
101 1543
5
232.61
102 1589
9

2772 358
+2 d3=
31 2521 2521 232.067
360 =100.4m
2270
2413
RN2 2163 2163 232.427
S3
1913
Σa = 6329 Σb = 6036
eh = -7 mm Th = ±8.5 mm
ch = +7 mm qh = 2.181365

6.2.2. Drumuirea cu punct nodal


Date:
- cotele punctelor A, B şi C
- citirile pe miră ai, bi
Etape de calcul:
1. Calculul diferenţelor de nivel provizorii între punctele drumuirii, cu ajutorul
citirilor efectuate pe mire hi  ai  bi 
2. Efectuarea controlului foii de nivelment, verificându-se fiecare pagină
a i   b i   h i , acest control se trece în josul fiecărei foi de nivelment
3. Determinarea altitudinii absolute provizorii a punctului nodal N
- C.158 -
Topografie

H N  H A   hij
1 



H N  H B   hij
 2 , Th  20mm  Dij  km 


H N  H C   hij
 3 

 


     

 


 

 





Figura 6.29 – Drumuirea de nivelment geometric cu punct nodal


4. Determinarea altitudinii absolute a punctului nodal N
H N * p1  H N * p 2  H N * p3
HN 
p1  p 2  p3
1 1 1
p1  ; p2  ; p3 
 Di1  Di2  Di3
5. Calculul neînchiderilor pe fiecare drumuire
e1h   hij   H N  H A 
1
e1h  H N  H N
, sau eh2   hij   H N  H B  , d
2
eh2  H N  H N Th  3 *  i i  km  ; eh  Th
eh3  H N  H N   H N  HC 
 h
3
eh3  ij

I=abaterea standard pe un kilometru de dublu nivelment


6. Calculul corecţiei totale şi al corecţiei unitare
c1h  e1h
ch2  eh2
ch3  eh3

- C.159 -
Topografie
1
c  mm / m
k h1  h

 Di
1

ch2  mm / m
k  2

 Di
h 2

ch3
3  mm / m k h3 
 iD
7. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu distanţa Di
hij  hij  k h * Dij
Se tratează fiecare drumuire în mod independent ca o drumuire sprijinită la
capete pe puncte de altitudini cunoscute.
8. Calculul cotelor punctelor drumuirii
H i  H i 1  hi 1,i
6.2.2.a. Exemplu

+30
+70
+50 +25
st+22 +67
st+24 S5 S6
31 st+11 S4 S7
st+12 +33
+26 S3 +69
+77 32
dr+14 dr+16
RN2
S2 dr+25 S3a dr+33
30 +19 dr+48 S11
RN1 S1
P3

R5
S10

P2
R4
S9
R3

P1
R2

R1
S8

RN3

Figura 6.30
Tema drumuirii:
Date:
- cotele reperilor de referinţă RN1, RN2 şi RN3 :HRN1=232.127,
HRN2=233.823 şi HRN3=232.848
- citirile a si b efectuate pe mirele instalate în punctele drumuirii
- schiţa generală a drumuirii de nivelment geometric cu punct nodal
- schiţele drumuirilor 1, 2, 3
Se cer:
- să se completeze carnetele de nivelment cu citirile efectuate în teren
- să se efectueze controlul foii de nivelment
- să se calculeze si să se compenseze drumuirea de nivelment geometric cu
punct nodal
- C.160 -
Topografie
- să se calculeze cotele punctelor intermediare, ale punctelor situate pe
profilele transversale (30+77 si 31+69) şi ale punctelor radiate R1...R5

Schita drumuirii 1

3160 2030 2772 2460 2002 2413


2859 1729 2521 2163
2560 1428 1200 1543 1589 2396 2270 1913
0949 2144
0699 1892

30
+19 +69

+77 +26
31

(H RN1 =229,127)

Figura 6.31

Schita profilului in punctul 30+77

1428 1711 1589 2119 2996

st+24 30+77
dr+14
st+12
dr+25

Figura 6.32

Schita profilului in punctul 31+69

1631 2112 2002 2436

st+22
1215 2924 3691
st+11
31+69

dr+16
dr+33

dr+48

Figura 6.33

- C.161 -
Topografie

Schita drumuirii 2
3005 2435
1998 2433 2892 2318
2196 2910 2132
2857 2663 2372 2779 2200
1944 2658
2608 2120
1692 2406 2840 1790
2123 1491 2358 1870
2589 1541
2338 1290

35
+50
+33 +70 (H RN2 =230.823)
32 +30 +25
+67 33 34

Figura 6.34

Schita drumuirii 3
2302 2886 2833 2474
2002 2586 2550 2194
1702 2286 2268 1915
1892 2385
1714 2208
1536 2030
1789 1495
1693 1402
1598 1309

RN3 32
(H RN3 =229.848)
P1
P3

P2
12

0
07

9
06

R1
(1414) R5
R3 (1042)

R2
(1314) R4
(0733)

Figura 6.35

- C.162 -
Topografie

CARNET DE NIVELMENT
Operator…………………….. Verificat de……………….
Data…………………

Altitudinea
planului
CITIRI PE MIRĂ Diferenţe

Observaţii
Nr.statiei

Pct.vizat

de nivel Altitudini
Inregistrate Medii absolute

de vizare
Inter-
Inapoi Inainte Inapoi Inainte + -
mediare
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
3160 1130
RN1 2859 2859 +1 232.127
2560 1131
S1
2030
30 1729 1729
1428
1200 1195
30 0949 0949 +1 233.258
0699 1194
2396
31 2144 2144
1892
S2 HV=234.207
+19 1543 232.664
St+12 1711 232.496
St+24 1428 232.979
Dr+14 2119 232.088
Dr+25 2996 231.211
+77 1589 232.618
2772 358
31 2521 2521 +0 232.064
2270 358
2413
32 2163 2163 232.422
S3 1913 HV=234.584
+26 2460 232.124
St+11 2112 232.472
St+22 1631 232.953
Dr+16 2436 232.148
+69 2002 232.582
Dr+16 1215 232.148
S3a Dr+36 2924 HV=233.363 230.439
Dr+48 3691 229.672
Control foaie nivelment
Σai-Σbi = Σδh’ = 6.329-6.036=0.293
eh = -1.3 mm Th = ±11.3 mm
ch = +1.3 mm qh = 0.003997

- C.163 -
Topografie

CARNET DE NIVELMENT
Operator…………………….. Verificat de……………….
Data…………………

Altitudinea
planului
CITIRI PE MIRĂ Diferenţe

Observaţii
de nivel
Nr.statiei

Pct.vizat

Inregistrate Medii Altitudini


absolute

de vizare
Inter-
Inapoi
mediare
Inainte Inapoi Inainte + -

1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
2435 574
RN2 2318 2318 0 233.823
2200 574
S7
3005
35 2892 2892
2779
2372 488
35 2120 2120 -1 233.249
1870 489
2857
S6 HV=235.367
34 2608 2608
2358
+70 2132 233.235
+25 2662 232.705
1790 1048
34 1541 1541 -2 232.760
1290 1050
2840
S5 HV=234.298
33 2589 2589
2338
+50 1491 232.807
+30 2123 232.175
2910 714
33 2658 2658 -2 231.710
2406 712
2196
S4 HV=234.366
32 1944 1944 232.422
1892
+67 2433 231.933
+33 1998 232.368
Control foaie nivelment
Σai-Σbi = Σδh’ = 8637-10033 = -1.396
eh = +6 mm Th = ±11.8 mm
ch = -6 mm qh = -0.01647

- C.164 -
Topografie
CARNET DE NIVELMENT
Operator…………………….. Verificat de……………….
Data…………………

Altitudinea
planului
CITIRI PE MIRĂ Diferenţe

Observaţii
Nr.statiei

Pct.vizat

de nivel Altitudini
Inregistrate Medii absolute

de vizare
Inter-
Inapoi
mediare
Inainte Inapoi Inainte + -
1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12
2302 584
RN3 2002 2002 +1 232.848
1702 583
S8
2886
P1 2586 2586
2286
1892 494
P1 1714 1714 +1 232.265
1536 493
2385
S9 P2 2208 2208 HV=233.979
2030
R1 1414 232.565
R2 1314 232.665
R3 1207 232.772
1789 291
P2 1693 1693 +1 231.773
1598 292
1495
S10 P3 1402 1402 HV=233.466
1309
R3 0690 232.776
R4 0733 232.733
R5R1 1042 232.424
2833 356
P3 2550 2550 2 232.064
2268 358
S11
2474
32 2194 2194 232.422
1915
Control foaie nivelment
Σai-Σbi= Σδh’ = 7959-8390 =-0.431
eh= -4 mm Th= ±11.7 mm

1. Calculul diferenţelor de nivel provizorii între punctele drumuirii, cu ajutorul


citirilor efectuate pe mire hi  ai  bi  se trece în coloanele corespunzătoare
“+” sau “-“ în funcţie de semn,
2. Efectuarea controlului foii de nivelment, verificându-se fiecare pagină
 a i   b i   h i , acest control se trece în josul fiecărei foi de nivelment
3. Determinarea altitudinii absolute provizorii a punctului nodal 32
  hi 
1
H 32  H RN 1   232.420

 hi


H 32  H RN 2 
2
 232.427 , Th  20 mm  Di  km

  hi
3
H 32  H RN 3   232.417 

- C.165 -
Topografie
4. Determinarea altitudinii absolute a punctului nodal 32
H 32 * p1  H 32 * p 2  H 32 * p 3
H 32   232.422 m
p1  p 2  p3
1 1 1
p1  ; p2  ; p3 
 Di1  Di2  Di3
5. Calculul neînchiderilor pe fiecare drumuire
 h    H  H RN 1 
1
  H 32  2mm
e1h  H 32 e1h  ij 32

  h    H  H RN 2 
2
  H 32  5mm
eh2  H 32 sau eh2 ij 32

  H 32  5mm
eh3  H 32 eh3   h    H
3
 H RN 3 ; eh  Th
ij 32

6. Calculul corecţiei totale şi al corecţiei unitare


c1h  mm / m
kh 
1

 Di
1

c1h  e1h  2 mm 2
c  mm / m
c  e  5 mm , k h  h
2 2 2

 Di
h h 2

ch3  eh3  5 mm
ch3  mm / m
k 
3

 Di
h 3

7. Compensarea diferenţelor de nivel provizorii proporţional cu distanţa Dij


hij  hij  kh * D ij

8. Calculul cotelor punctelor drumuirii H i  H i 1  hi 1,i


9. Calculul cotelor punctelor de pe profile, al punctelor intermediare si al
punctelor radiate folosind altitudinea planului de vizare
H VS 2  H 30  a2  H VS 2  H VS 2
  H VS 2 
H VS 2  H 31  b2 
 2
H 101  H VS 2  c st  24

6.2.3. Drumuirea de nivelment trigonometric sprijinită la capete


pe puncte de cote cunoscute
Între punctele A şi D s-a executat o drumuire de nivelment trigonometric
măsurându-se pe teren următoarele elemente topografice:
a) lungimile înclinate (Li-j) s-au măsurat cu panglica de oţel dus-întors;
b) unghiurile zenitale (Zi-j) s-au măsurat în fiecare staţie în ambele poziţii ale
lunetei;
Cotele punctelor A şi D sunt:
HA = 202.181 + 1.5 N [cm]; HD = 208.930 + 1.5 N [cm];
Pentru punctele radiate 116 şi 121 lungimile înclinate s-au măsurat o
singură dată, iar unghiurile zenitale în poziţia I a lunetei.
SCHIŢA DRUMUIRII
- C.166 -
Topografie

B
116

1 5
3 C

A
2 4
D
121

Figura 6.36 – Drumuirea de nivelment trigonometric sprijinită la capete pe puncte de


coordonate cunoscute
Etape de calcul:
1. Calculul unghiurilor verticale (de pantă):
 iI j  100  C1 ,  iII j  C 2  300
 I
i j  II
i j  I
j i  II
j i  imed
 j   j i
med

 med
i j   med
j i   i j 
2 ; 2 ; 2
2. Reducerea distanţelor la orizont: Di  j  Li  j cos  i  j
3. Calculul diferenţelor de nivel provizorii:
eh  Ve  V j  i j  H A  D ;  i  j  Di  j tg i  j
4. Calculul neînchiderii şi al corecţiei unitare:
ch
eh   c h ; qH  [mm / m]
Di  j

5. Compensarea diferenţelor de nivel:  i  j   i  j  qh Di  j


'

6. Calculul cotelor punctelor de drumuire: H i  H i 1  hi 1,i


7. Calculul cotelor punctelor radiate:
H 116  H 3  h3 116 , H 121  H 4  h4 121

- C.167 -
Topografie

7. BIBLIOGRAFIE
1. M. NEAMŢU, E. ULEA, ş.a. – Instrumente topografice şi
geodezice - Editura Tehnică, Bucureşti, 1982
2. M. NEAMŢU, M. TAUB – Topografie I, II - Institutul de
Construcţii Bucureşti, 1979
3. A. RUSU, ş.a. – Topografie – Geodezie - Editura Didactică şi
Pedagogică, Bucureşti, 1982
4. E. ULEA, ş.a. – Îndrumător pentru lucrări practice şi practică de
topografie - Institutul de Construcţii Bucureşti, 1984
5. ***** - Manualul inginerului geodez – Editura Tehnică -
Bucureşti, 1971

- C.168 -