Esti o Minune Vie

TOATE DREPTURILE REZERVATE.
Nici o parte din aceasta carte nu poate fi reprodusa

sau transmisa sub nici o forma, electronica, mecanica, foto copiata, inregistrata
audio sau prin orice alt mijloc de stocare al informatiei fara acordul in scris, datat si
semnat al autorului.
AVERTISMENT/NOTIFICARI JURIDICE: Informatia prezentata aici reprezinta viziunea
autorului la data publicării acesteia. Deoarece informatia se schimba cu o viteza
foarte mare, autorul isi rezerva dreptul sa modifice sau sa actualizeze opiniile sale in
functie de noile schimbări. Cartea are ca scop doar informarea cititorului. Chiar daca
ne-am straduit sa verificam toate informatiile furnizate in aceasta carte, nici autorul
si nici partenerii sai nu-si asuma vreo responsabilitate pentru erori, informatii
inexacte sau omisii. Orice referinta la persoane sau afaceri fie vii ori decedate este
pura coincidenta. Acest text nu este o sursa de sfaturi legale sau de contabilitate.
Esti responsabil sa cunosti legile care guverneaza afacerea ta si mediul in care iti
desfasori activitatea.
2 | www.te-inteleg.ro
Esti o minune vie
Gaseste-un loc in mintea ta,
Sa te iubesti pe tine,
Respecta-te si nu uita,
Esti o minune vie!
Creat frumos pe dinafara,
Profund in interior.
Sa te cunosti ar fi benefic.
Iti spun, nu e usor!
Nu te opri sa te asculti.
Corpul tau nu te minte.
In exterior, tu nu gasesti raspunsuri definite!
Iubeste-te, iti spun din nou.
Compara-te doar tu cu tine.
Afla varianta buna a ta.
Esti o minune vie!
Cuprins
Capitolul 1. Afla cine esti si fa-o dinadins................................................................... 8

1. De ce e important sa te cunosti ................................................................... 8
2. Intelegerea nivelului de dezvoltare in care te afli....................................... 12
3. Asuma-ti in intregime responsabilitatea .................................................... 15
4. Intoarce-ti atentia mereu spre tine ............................................................ 18
5. Da-ti voie sa fii imperfect ........................................................................... 21
6. Vointa, si cum sa profiti de pe urma ei ....................................................... 25
7. Esti mai valoros decat crezi ........................................................................ 28
Capitolul 2. Iubirea, forta suprema din Univers ........................................................30
1. Iubirea este o energie ................................................................................ 30
2. Iubirea de sine ........................................................................................... 33
3. Bunatatea ca forma a Iubirii de sine ........................................................... 38
4. Iubirea in cuplu .......................................................................................... 41
5. Cersitul emotional...................................................................................... 45
6. Ascultarea ca forma a iubirii....................................................................... 48
7. Cele 5 limbaje ale iubirii ............................................................................. 51
Capitolul 3. Fericirea .................................................................................................54
1. Fericirea, o necunoscuta ............................................................................ 54
2. Incepe sa traiesti, nu doar sa supravietuiesti ............................................. 58
3. Nu ne-am nascut sa suferim....................................................................... 61
4. Gaseste-ti implinirea in lucruri mici............................................................ 63
5. Prietenia .................................................................................................... 65
6. Priveste totul ca pe o Binecuvantare.......................................................... 67
Capitolul 4. Practici zilnice pentru o viata trista ........................................................69
1. Frica ........................................................................................................... 69
2. Rusinea si Vina ........................................................................................... 72
3. Mania si Furia............................................................................................. 74
4. Ura si Razbunarea ...................................................................................... 76
5. Mandria si Judecata ................................................................................... 79
6. Zona de confort ......................................................................................... 81
7. Dependente ............................................................................................... 85
Capitolul 5. Practice zilnice pentru o viata armonioasa ............................................89
1. Recunostinta .............................................................................................. 89
2. Rasul .......................................................................................................... 92
3. Sportul si Odihna........................................................................................ 95
4. Vocatia si Pasiunile..................................................................................... 98
5. Meditatia si Rugaciunea ........................................................................... 100
6. Iertarea .................................................................................................... 103
7. Disciplina, Perseverenta si Amanarea recompensei ................................. 105
8. Compasiunea ........................................................................................... 108
Capitolul 6. Din suflet pentru… ...............................................................................111
1. Femei ....................................................................................................... 111
2. Barbati ..................................................................................................... 115
3. Parinti ...................................................................................................... 118
4. Cupluri ..................................................................................................... 122
5. Copii/Adolescenti ..................................................................................... 125
Cuvant Inainte
“Ti s-a dat totul cand ai fost creat, la fel ca tuturor celorlalti.”
- Cursul in miracole
Am amanat mult sa scriu deoarece imi era teama.
Teama de a nu fi apreciata, teama de critica si judecata.
Teama de a-mi dezvalui viata!
De multe ori, in mintea mea imi spuneam: “Te apuci tu de scris, cine esti tu de crezi
ca meriti sa fii citita, sunt atatia oameni geniali care au ceva de spus, au un mesaj de
transmis, lasa-i pe ei sa o faca.”
Astfel de lucruri imi spuneam pe vremea in care uitasem sa am incredere in mine,
uitasem cine sunt si imi lasam mintea sa imi puna tot felul de piedici.
Ma plimbam ca o carpa prin viata mea si uitasem valoarea pe care ea o are.
Despre asta este aceasta carte, despre cum m-am transformat din omida in fluture,
despre cat de dureros a fost acest proces, ce am invatat eu din el si ce fac astazi
pentru corpul, mintea si sufletul meu pentru a trai in concordanta cu ceea ce sunt si
ceea ce simt.
Decizia care m-a facut sa ma apuc sa scriu a fost legata in mare parte de stirile pe
care involuntar le auzeam si care ma socau de fiecare data.
Chiar astazi am auzit o stire in care un barbat si-a omorat bebelusul deoarece sotia
sa nu a vrut sa faca sex cu el!
Voi realizati unde am ajuns ca si specie?
Constientizand cata rautate si nesiguranta exista in jurul meu, m-am simtit
responsabila sa fac ceva, sa transmit iubire, intelegere si solutii acolo unde este
cazul si am ales sa fac lucrul acesta, deloc intamplator, prin aceasta carte.
Nu o sa vin cu nimic nou, nu o sa va dau nicio solutie magica la cum sa atrageti
fericire si abundenta in viata voastra.
Vreau doar sa va aduc alinare si sustinere si poate, astfel, va regasiti iubirea care
zace atat de ascunsa in interiorul vostru.
V-ati pus pe fundul unui sac iubirea si peste el ati adaugat amaraciune, dezamagire,
deziluzii, gelozii, rautate, frica, nemultumire, ura, deznadejde, furie, nervi si
dependente...
Asa arata viata voastra astazi. Va regasiti?
Tocmai de aceea cartea se numeste ESTI O MINUNE VIE. Pentru ca vreau sa va
reamintesc lucrul acesta, chiar daca parintii, profesorii, soccietatea, partenerul sau
oricine altcineva v-au facut sa credeti ca nu meritati, ca celalalt nu merita sau ca nu
valorati mare lucru, nici voi, nici cel de langa voi.
Cartea asta e pentru cel care s-a decis sa porneasca pe drumul acesta al indreptarii
atentiei spre interior, dar nu stie cum si de unde sa inceapa.
Am scris din suflet si am dezvaluit amintiri pe care poate nu le-am discutat cu nimeni
niciodata, in speranta ca poate va veti regasi si veti gasi solutii la problemele care va
framanta astazi!
Cu dragoste,
R.
Capitolul 1. Afla cine esti si fa-o dinadins
“Adevarata ta identitate se afla intr-un sambure de constiinta, dincolo de minte,
intelect si ego. Atunci cand privesti dincolo de sinele limitat - acel “eu” care se lupta
sa obtina pace, iubire si implinire in viata -, te afli pe calea catre adevarata ta
identitate....Daca te cunosti pe sine insuti la acest nivel nu vei mai suferi niciodata”
- Deepak Chopra
1. De ce e important sa te cunosti
“A intelege clar care este scopul tau unic poate face diferenta dintre a trai o viata
fericita, implinita, marcata de abundenta, cu posibilitati de alegere si expansivitate,
sau a trai in tarcul restrictiv al propriei tare nehotarari si al scuzelor vechi si obosite.”
- Jen Sincero, in cartea Esti cel mai tare!
O sa incep cu acest subiect deoarece nu cred ca exista ceva mai important pe lumea
asta decat a te cunoaste si a invata sa traiesti cu tine.
Cand incepi sa te cunosti, viata nu ti se mai intampla pur si simplu, gandurile nu te
mai plimba in panica si griji, emotiile nu se mai transforma in dependente, te
indrepti din spectator spre regizor, iar viata ta incepe sa capete sens.
Stiu ca uneori suna pompos toata treaba asta cu munca interioara, toata lumea
vorbeste despre ea, avem de mii de ani chiar si indemnul : “Omule cunoste-te pe
tine insuti si vei cunoaste Universul.”
Cu toate acestea, poate este cel mai greu lucru de facut in zilele noastre.
Mai ales ca traim intr-o societate in care accentul este pus pe ce se intampla in
exterior si am pierdut conexiunea pe care o aveau stramosii nostri cu natura, cu
stelele, cu Universul, in general.
Nu cred ca poti simti iubirea si fericirea daca nu stii ce te face fericit si cum sa oferi
sau sa ceri iubire.
Nu cred ca poti avea relatii de prietenie sau profesionale daca nu stii ce vrei de la
tine si de la cei din jurul tau. Nu cred ca exista implinire in cuplu atunci cand ambii
parteneri asteapta si cersesc unul de la celalalt - acceptare, iubire, fericire, validare!
Chiar daca vrem cu totii lucrurile astea, cati dintre voi isi pun urmatoarele intrebari?
• Care sunt valorile care imi ghideaza viata?
• Ce vreau sa reusesc in viata?
• Cum vreau sa ma vada ceilalti?
• Cum ma vad ceilalti?
• Care sunt pasiunile mele?
• Oare de ce am actionat asa in situatia X?
De multe ori ne limitam perceptia asupra propriei persoane la cum suntem vazuti de
cei din jurul nostru.
Incepem sa credem ca aceasta este realitatea, doar ca uitam cate masti purtam in
fata familiei, prietenilor sau societatii.
Ganditi-va putin cat de stupid suna lucrul acesta.
Vrem sa parem in ochii celorlalti ceva ce noi stim ca nu suntem, iar in momentul in
care primim feedback si ni se demonstreaza ca suntem vazuti asa cum vrem noi sa
parem, facem din asta realitatea noastra.
Astfel, ajungem sa nu mai stim cine suntem cu adevarat, exact ca un mincinos care a
inceput sa isi creada propriile minciuni!
Aduceti-va aminte cum erati ca si copil, incercati sa va amintiti primele lucruri
despre voi.
Cum reactionati la mediul inconjurator, ce va bucura si va facea sa radeti, cum
simteati fericirea, cu ce va placea sa va jucati?
Acum ganditi-va daca va vedeti si astazi la fel.
Va garantez ca nu, perceptia voastra despre voi s-a pierdut undeva intre cotidian si
parerea celor din jur.
Eu am inceput sa descopar cine sunt cu adevarat acum 7 ani de zile, cand m-am
apucat de dezvoltare personala.
Pana atunci fusesem atat de absenta in viata mea incat si astazi ma gandesc cum
puteam trai in felul acela.
Traiam pentru si in conformitate cu ce imi cereau ceilalti.
Doar supravietuiam, ma luptam sa treaca zilele, asteptand habar nu am ce.
Bineinteles ca imi umpleam golul interior cu tot ce imi era accesibil in exterior.
Pana sa pornesc pe aceasta cale a descoperirii de sine, eram plina de frici,
tematoare in fata viitorului, geloasa, posesiva, nervoasa si irascibila.
Eram intr-o relatie toxica si care nu ma implinea, judecam parintii si societatea
pentru tot ceea ce mi se intampla si mi se intamplase.
Pe plan profesional nu eram implinita, iar fericirea o accesam din cand in cand prin
lucruri din exterior.
Doamne cat eram de naiva!
Universul mi l-a scos in cale pe Pera Novacovici, prin blogul Personalitate Alfa.
Am inceput sa il citesc si ulterior tot ceea ce recomanda el.
Vorbele lui mi-au calauzit sufletul pierdut si mi-au redat libertatea! ( Love u Pera).
Primul lucru pe care l-am invatat a fost ca eu sunt singura responsabila de viata pe
care o traiesc in momentul de fata.
Am pus punct la tot ce insemna relatii toxice si anturaj.
Mi-am recapatat increderea in mine si in Univers si mi-am adus aminte de vorbele
pe care mi le-a spus mama cand eram mai mica: “Romina, vei fi pentru cei mai putin
fericiti, o Speranta.”
Regretam ca pierdusem atat de mult timp, dar, totodata, eram super
recunoscatoare pentru toate schimbarile pe care le puteam face.
M-am vindecat de gelozie (ajunsese sa ma doara fizic), mi-am iertat parintii si am
facut pace cu trecutul.
Am lucrat mult sa imi recapat inteligenta emotionala, am inceput sa fiu creativa, sa
ma joc, sa resimt bucuria copilului din mine.
Am inceput sa fac sport, sa renunt la carne, ma simteam atat de bine incat mergeam
pe strada si miroseam trandafirii.
Abia atunci am inteles ce voiau sa spuna maestrii spirituali prin vorbele: “fericirea
vine din interior.”
Am inceput sa meditez, iar acest proces cred ca a scos din mine cea mai multa
suferinta.
Cand l-am inceput, cred ca 2 sapatamani am plans incontinuu.
Nu stiam de unde iese atata durere.
Am simtit cum ma vindec de frici si toxicitate, simteam cum se inlatura tot raul din
viata mea.
Cu toate acestea, cea mai mare realizare a fost cand am inceput sa imbratisez
copilul din mine, sa ma privesc cu compasiune si fara sa judec, desi stiti deja ca eram
maestra la a face contrariul.
Am suferit atat de mult cand mi-am dat seama cat de mult rau imi facusem si cum
uitasem sa ma iubesc.
Mi-am promis din acel moment ca voi avea grija de mine si ca nu voi mai lasa pe
nimeni sa imi stirbeasca sufletul.
Tot procesul acesta a durat vreo 2 ani, in nici un caz nu s-a intamplat peste noapte.
A fost dureros, am fost neinteleasa, am cautat multe raspunsuri, dar a meritat
fiecare secunda petrecuta in lacrimi si introspectie.
Nu am avut pe nimeni in tot acest timp, nu am avut familie, prieteni, partener,
terapeut sau Maestri spirituali.
Nu pentru ca ei nu existau in viata mea, pur si simplu pentru ca am ales sa nu
impartasesc experientele prin care trec.
Probabil lucrurile s-ar fi petrecut mult mai rapid langa un terapeut, doar ca in
momentele acelea nu aveam acces la unul.
Nu cred insa ca ar fi fost mai usor.
Consider ca tot acest proces de cunoastere si transformare vine la pachet cu
suferinta.
Astazi sunt fericita si implinita numai datorita faptului ca, acum 7 ani de zile, am
hotarat sa aflu cine sunt si am facut-o din tot sufletul si cu sete de eliberare.
“Odata ce inteleg durerea si ii dau sens, suferinta devine nobila”
- Pera Novacovici
2. Intelegerea nivelului de dezvoltare in care te afli
“Nu-ti dori sa fii nimic altceva decat ceea ce esti si incearca sa fii asta perfect.”
- Sf. Francisc de Sales
Ii dau o insemnatate destul de mare echilibrului in viata mea.
El ma ajuta sa detin controlul, sa stiu mereu in ce directie sa o iau.
Fara el, m-as pierde in prea mult sau prea putin, creandu-se astfel acel dezechilibru
cu care multi ne confruntam si pe care nu il intelegem.
Sa va dau un simplu exemplu.
Cand suntem la gradinita invatam sa facem liniute si bastonase pentru a ne ajuta in
procesul urmator, cel in care invatam sa scriem.
In momentul in care am invatat sa scriem, nu o sa ne mai intoarcem niciodata sa
facem bastoanse, nu are sens!
Mintea noastra e pregatita sa treaca la nivelul urmator, totodata ea nu era pregatita
sa inceapa sa scrie, fara banalele bastonase.
Stiu ca suna pueril, dar ganditi-va daca in viata se intampla mereu la fel, daca viata
isi urmeaza cursul firesc sau uneori o grabim sau ramanem blocati in trecut.
Imi aduc aminte ca in primul an de facultate m-am angajat la o firma de consultanta
financiara.
Circumstantele si calitatile mele m-au facut sa promovez foarte repede.
Dupa primul an devenisem manager, iar dupa inca un an agency manager.
Persoanele pe care la coordonam aveau intre 20 si 60 de ani.
Nu spun ca nu meritam aceste pozitii sau ca nu eram suficient de pregatita, spun
doar ca mintea mea nu era pregatita pentru aceste etape si ulterior am clacat.
Daca cineva m-ar fi invatat in acele momente sa iau lucrurile mai usor, sa zabovesc
mai mult intr-o etapa, probabil ca mintea mea ar fi imbratisat mult mai usor toate
aceste schimbari.
Partea proasta a fost ca Intuitia imi spunea mereu ca ceva nu este in regula, ca
poate mai am nevoie sa mai fiu copil putin.
Bineinteles ca nu am ascultat-o, m-am luptat cu stresul si cu convingerile mele
adanc ascunse in interior si am mers mai departe orbita de statut, putere, relatii,
bani...
Pana cand am pierdut controlul si am renuntat la tot!
Nu regret nimic, am invatat o gramada din experientele mele, experiente care m-au
ajutat si ulterior, plus ca CV-ul meu arata foarte bine doar cu experienta acumulata
pana la 24 de ani.
Mi-ar fi placut, totusi, sa invat lucrurile astea printr-o cale mai usoara, cale in care
intuitia si vocea mea interioara sa fie in echilibru cu deciziile pe care le iau.
Se spune ca, o data la 7 ani, progresezi pe treptele constiintei - asa se numesc aceste
etape, trepte sau niveluri ale constiintei.
Lasi trecutul in urma, pentru a da voie sa se nasca noi parti din tine care te vor ajuta
in etapa urmatoare a existentei tale.
Total intamplator si intregul corp uman se regenereaza tot o data la 7 ani.
Astazi scriu aceasta carte si simt ca pornesc intr-o noua etapa a vietii mele.
Inca de la inceputul anului am simtit ca ceva trebuie sa se intample.
Am avut multe stari launtrice pe care nu le intelegeam, care ma faceau sa caut
raspunsuri la intrebari care nici macar nu existau.
M-am intrebat si macinat, dar m-am rugat ca Universul sa imi ofere o perspectiva, o
cale noua pe care sa o urmez, iar raspunsurile nu au intarziat sa apara.
Va recunosc ca mi-a fost teama sa traiesc din nou cu acel zbucium in suflet, dar nu
mi-am pierdut niciodata Credinta ca Universul are un plan pentru mine.
In urma cu 7 ani am descoperit dezvoltarea personala si v-am spus prin ce
transformari am trecut, in urma cu alti 6 ani am renuntat la faima si pozitie sociala si
am plecat in alta tara in cautare de habar nu aveam ce, iar in urma cu alti 6-7 ani m-
am decis sa studiez psihologia si n-as fi putut sa iau o decizie mai buna.
Chiar sunt de parere ca functioneaza treaba asta cu din 7 in 7 ani.
Poate nu sunt 7, poate sunt 4 sau 6, dar cu siguranta va fi necesar sa treceti prin
astfel de etape pentru o dezvoltare ulterioara (de orice natura ar fi ea).
Important este sa va ascultati inima cand va spune ca e nevoie de o schimbare, nu
va impotriviti, fie ca simtiti ca mergeti inainte sau dati inapoi.
Echilibrul isi cauta prezenta in viata voastra, lasati-l sa se cuibareasca.
Nu tineti cu dintii de ceea ce sunteti sau faceti acum, permiteti-i noului sa intre in
sufletul vostru, chiar daca este infricosator si nepalpabil.
Daca simtiti ca sunteti intr-o astfel de etapa, stati 20 minute singuri, intr-un mediu
relaxant, cu o muzica relaxanta, si ascultati-va interiorul, intuitia, Dumnezeul din voi,
pe cine vreti voi, dar nu va opriti din a asculta si va garantez ca raspunsurile vor veni.
Pentru ca viata insemna crestere si dezvoltare, daca stati blocati in trecut, relatii,
atasamente, lucrul aceasta nu se poate materializa.
Dati-va voie sa fiti si sa deveniti ceea ce e oportun pentru voi in acest moment,
pentru ca ACUM este singurul moment care conteaza!
3. Asuma-ti in intregime responsabilitatea
“Nu putem solutiona problemele vietii daca nu le solutionam.”
- M. Scott Peck
Va spuneam ca primul lucru pe care l-am inteles atunci cand mi-am intors privirea
asupra mea a fost ca sunt singura responsabila pentru ceea ce traiesc in momentul
de fata si pentru toate situatiile si persoanele pe care le-am atras in viata mea.
A fost foarte eliberator acel moment si inspirational.
De ce?
Pentru ca mi-am dat seama ca, in fiecare situatie in care ma aflam, eu puteam sa
controlez ce aleg sa fac.
Stiam ca fiecare moment vine sa imi arate ceva si sa ma faca sa mai inteleg ceva
despre mine.
Nu imi ramanea decat sa le primesc cu bratele deschise, fie ele situatii bune sau rele,
pentru ca stiam ca eu sunt singura care poate controla cum reactionez la ele.
Cand dai vina pe societate, pe Dumnezeu, pe sotie, pe copii, pe parinti, pe soarta, in
acel moment pierzi controlul asupra vietii tale, devii o marioneta in propria ta viata.
Ii lasi pe altii sa ia decizii in locul tau, sa iti spuna ce sa faci, sa te coordoneze in mod
repetat, ca pe o marioneta!
Iar apoi spui ceva de genul: “Asa a vrut Dumnezeu.”
Trezeste-te!
Te rog!
Da-ti voie o secunda sa vezi cat de penibil suna toata treaba asta.
Nu Dumnezeu, nu soarta, nu norocul te-au adus in situatia de fata, ci TU, prin actiuni
si ganduri repetate in fiecare zi.
Inceteaza sa te mai plangi si sa te vaicaresti, accepta ca ai facut niste greseli (ca nu ai
stiut, ca ti-a fost teama, ca asa ti s-a cerut), vezi ce ai putut sa inveti din ele si mergi
mai departe in calatoria asta in care iti iei viata in propriile maini.
Asuma-ti responsabilitatea pentru ceea ce esti si pentru ceea ce faci fara sa ii mai
consideri vinovati pe ceilalti.
Fa greseli, risca, dar fa-le TU, asumat, doar asa vei progresa si vei invata din ele.
Gandeste-te ca ai ajuns la finalul vietii.
Cum vrei sa te vezi: ca pe o persoana care si-a trait viata asa cum si-a dorit, cu bune
si cu rele, sau ca o persoana care are regrete ca i-a lasat pe ceilalti sa ii decida
soarta?
Eu, personal, nu vreau sa ma intalnesc cu regretul pe patul de moarte!
Tu?
Da stiu, parintii nu au stiut sa iti ofere dragostea si intelegerea de care aveai nevoie.
Treci peste. Mergi mai departe.
Ofera-ti tu astazi ceea ce ei nu au stiut sa-ti ofere.
Si acum, pe buna dreptate, de unde sa stie?
Citeste despre traume, despre iubirea de sine, incearca sa vindeci golul acela interior
pe care il simti si mergi mai departe.
Nu sta blocat intr-un trecut mizerabil in speranta ca viitorul va fi mai bland.
Pentru ca iti garantez ca nu va fi.
Lasa victima din tine deoparte si fa loc maretiei.
Doar atunci cand smulgi totul de la radacina, ea va aparea.
Ai atat de multe resurse. Totul sta in dorinta de a actiona.
Da, stiu, partenera/ul te seaca de energie, nu te intelege, traiti in cosmar.
Din nou, nu este vina ei/lui, este doar vina ta ca stai intr-o relatie care nu te mai
implineste.
Cine a ales partenerul cu care esti astazi?
Tu, nu-i asa?
E vina ta ca ai lasat anii sa treaca fara sa faci nimic, ca ai ascuns mizeria putin cate
putin sub pres, iar acum este prea greu (dar nu imposibil) sa mai faci ceva.
Da, stiu, societatea nu iti ofera nimic, guvernul nu trimite pe nimeni sa iti dea
zapada din fata casei, totul se intampla impotriva voastra.
Stiu toate lucrurile astea. Dar cine v-a spus ca viata nu trebuie sa fie asa?
Cine v-a spus ca, ceilalti trebuie sa va implineacsa, sa va iubeasca, sa va dea tot ce
aveti nevoie?
Cine v-a spus ca viata trebuie sa fie usoara?
Imi pare rau ca trebuie sa va transmit acest mesaj, dar voi sunteti singurii
responsabili pentru ce traiti in momentul de fata, la fel cum si eu am fost
responsabila pentru momentele in care traiam in mocirla.
Nu asteptati sa vina cineva sa va mangaie ranile pentru ca nu o va face, voi sunteti
singurii capabili de vindecare, de abundenta, de a trai fericirea in fiecare zi.
As vrea sa fac o paranteza aici.
Stiu ca sunt oameni minunati carora li se intampla tot felul de tragedii si accidente
(moartea copiilor, cancer, handicap, abuz in copilarie... lista este lunga).
Este trist si de neinteles si nimeni nu ar trebui sa treaca prin astfel de suferinte.
Ele se intampla pur si simplu, iar noi suntem prea mici in Universul asta pentru a le
intelege scopul si semnificatia.
Va indemn doar sa le acceptati, atunci cand s-a mai diminuat din suferinta.
Ea nu va disparea. Sper doar sa puteti trai cu ea si sa nu va simtiti vinovati.
Nu ati fi putut schimba nimic.
Stiu ca vreti raspunsuri si sa se faca dreptate. Sper sa le aflati, chiar daca nu va fi in
aceasta viata.
4. Intoarce-ti atentia mereu spre tine
“In om se afla intreaga lume si, daca stii cum sa privesti si sa inveti, usa este acolo,
iar cheia se afla in mana ta.”
- J. Krishnamurti
“Cine priveste in exterior viseaza, cine priveste in interior se trezeste.”
- C.G. Jung
Daca va intereseaza subiectul dezvolarii personale, sunt sigura ca prin tot ceea ce ati
rasfoit pana acum v-ati mai intalnit cu acest citat.
Mie, personal, imi place foarte mult, dar il vad foarte greu de pus in aplicare in zilele
noastre.
Spun asta pentru ca suntem bombardati cu informatii, produse, activitati incat
atunci cand avem o problema (de orice natura), primul lucru pe care il facem este sa
apelam imediat la exterior pentru solutionarea ei.
Am uitat sa ne oprim activitatea o clipa pentru a ne gandi ce a provocat problema
respectiva, ce am simtit, ce am face diferit si de ce anume avem nevoie acum.
Bineinteles, nu ma refer la a cauta in interior atunci cand ti se termina tusul la
imprimanta.
Sa presupunem ca aveti o cearta puternica cu partenerul/a. Primul lucru pe care il
faceti este sa fugiti de sentimentele voastre, de suferinta.
Este asa?
Si cum faceti asta?
Pai, unul iese la bere cu baietii sa uite ce s-a intamplat, celalalt prefera sa iasa la o
cafea si sa vorbeasca despre cearta, altcineva merge sa alerge si sa se relaxeze sau
altcineva merge la shopping.
Ideea e ca fiecare dintre noi, atunci cand se confrunta cu o cearta, vrea sa o stearga
imediat cu buretele si face diverse activitati pentru a se simti bine.
Nu ma intelegeti gresit, nu este nimic rau in a face o activitate care va relaxeaza.
Intrebarea mea este cati dintre noi pun cu adevarat degetul pe rana, se ascund in
dormitor, fara sa le fie teama de suferinta, si isi pun intrebari de genul:
• De ce ma dor atat de tare vorbele lui/ei?
• Oare asa ma vede el/ea?
• De ce am reactionat cu atata furie la ce mi-a spus?
• Am pornit eu cearta?
• Cum ii spun ca m-au ranit vorbele lui/ei?
• De ce a fost nevoie sa atrag aceasta experienta in viata mea?
• Unde simt toata suferinta asta? (incercati sa o localizati in corp si sa
puneti mana pe ea)
Credeti ca v-ar ajuta cu ceva toate aceste intrebari?
Credeti ca veti invata sa va cunoasteti si sa reactionati diferit unei certi ulterioare?
Eu sunt sigura ca raspunsul este DA!
Va indemn sa nu ma credeti pe cuvant, ci sa incercati asta in viitor.
Cand spun indreptati-va atentia cat de mult spre voi, ma refer la a invata sa traiti in
prezent, la a va conecta cu cei din jurul vostru, la a va asculta trupul.
Nu va spun sa va inchideti in casa si sa faceti munca interioara 24 din 24, din contra,
va spun sa iesiti in lume, dar atunci cand o faceti lasati telefonul deoparte si ascultati
ce spune cel de langa voi, priviti cand mergeti pe scara rulanta, aruncati un zambet
la cel din fata voastra din metrou, priviti la cat de minunata este lumea din jurul
vostru.
In loc sa injurati in trafic, stati 2 secunde si ganditi-va de ce va deranjeaza atat de
mult “prostii din trafic”?
Sotului meu ii spun mereu (pentru ca e genul de persoana care se enerveaza in
trafic) ca cei pe care el se enerveaza se duc linistiti acasa, fara sa banuiasca macar ca
cineva are o problema cu ei.
In schimb, el si-a activat hormonul stresului, poate incepe sa il doara si capul, ajunge
acasa inca nervos pe “fraierii astia care nu stiu sa conduca” si ma intreb: cine are de
suferit din toata situatia asta?
Atunci cand va indreptati atentia spre voi si invatati sa va gestionati emotiile, sa va
cunoasteti starile, incepeti sa detineti controlul asupra ritmului cotidian.
Realitatea nu sta pe Instagram, la Hollywood sau pe podiumurile de moda, nu acolo
trebuie sa va indreptati atentia sau sa tanjiti dupa ce vedeti.
Tot ce vedeti acolo este doar o iluzie, toti avem vieti imperfecte, toti avem ganduri si
neajunsuri care ne macina.
Fara exceptie.
Ca vrem sa parem altceva in ochi celorlalti, asta este cu totul alta discutie.
Nu va lasati impresionati de ceea ce vedeti in jur si, mai ales, nu mai tanjiti dupa un
ideal care nu exista.
Va faceti rau, va frustrati si este pacat, deoarece sunteti la fel de buni si minunati ca
persoanele sau vedetele pe care le admirati.
Da, poate ei au mai multi bani sau arata super bine, sau sunt artisti minunati, dar
asta nu ii face perfecti.
Si voi, la fel ca si ei, aveti in voi calitati nemarginite, trebuie doar sa le accesati si sa
le lasati sa se manifeste.
Nu puteti face asta decat indreptandu-va atentia, iar si iar, spre Eul vostru interior.
5. Da-ti voie sa fii imperfect
“Nimic nu este mai greu pe lume, dar nici nu conduce la rezultate mai uimitoare, ca
incercarea de a renunta la ideea de a fi perfect si lucrul cu sine pentru a deveni tu
insuti.”
- Anna Quindle
“Suntem vrednici sa fim iubiti, dar nu datorita lucrurilor pe care le facem bine, ci
pentru ca suntem fiinte pretioase. Chiar daca nu atingi perfectiunea pe care o cere
lumea, existenta ta are deja valoare si este demna de iubire.”
- Haemin Sunim
Vreau inca de la inceput sa clarific un lucu: “Perfectionismul nu are nimic de a face
cu cresterea personala, dezvoltarea sau acumularea de realizari. El este doar legat
de convingerea ca, daca vom actiona intr-un anume fel, ne vom comporta sau vom
arata cum ni se cere, vom evita judecatile si criticile si toata lumea ne va iubi’’.
Am vrut sa fac clar lucrul acesta pentru ca au fost persoane care m-au intrebat ce
este rau in a vrea sa fii perfect.
Nu este nimic rau in a vrea sa fii perfect, doar ca nu vei ajunge niciodata acolo. Ce e
perfect pentru mine nu e perfect si pentru tine.
A lucra la tine in fiecare zi pentru a deveni cea mai buna varianta a ta este cu totul
diferit de perfectionism.
M-am confruntat o perioada buna din viata mea cu acest vampir energetic. Am facut
mai apoi un inceput de ulcer din cauza gandurilor care ma macinau in interior
despre faptul ca nu sunt suficient de buna.
Am crescut cu ideea ca trebuie sa ofer sau sa fiu intr-un anume fel pentru a deveni
demna de iubit. Am primit din partea bunicii mele iubire neconditionata, dar, la 7
ani, cand m-am intors sa locuiesc cu parintii mei, a fost alta poveste.
Acolo am invatat ca sunt iubita si acceptata doar daca ma comport si actionez
conform standardelor parintilor mei.
Mai precis, daca mananc tot din farfurie, daca iau note bune la scoala, daca invat
daca, daca, daca...
Atatea reguli si disciplina incat sufletul meu de copil nu a reusit sa le faca fata.
Am invatat astfel sa stau intr-un colt, sa fiu cuminte, sa nu deranjez pe cineva, sa nu
imi spun parerea, sa invat pentru ei si tot asa.
Eram copilul model pentru ei, doar ca pentru mine incepusem sa devin un nimic.
Crescand asa, mi-am continuat acest comportament si ulterior doar din dorinta de a
fi acceptata.
Uneori simteam fizic ca ma sufoc.
Sa fii diferit si autentic intr-o lume in care ti se cere sa “te integrezi” mi se pare cel
mai mare act de curaj.
Traim intr-o societate care promoveaza femei fatale, barbati macho, oameni care au
nevoie de ultimul telefon, ultima fita de masina, case care se invart in jurul soarelui
sau mai stiu eu ce.
Ne este imprimata cu usurinta ideea ca, doar daca ajungi sa ai lucrurile astea esti
perfect!
Si cum nu toti ne permitem ultimul model iphone sau nu toti aratam ca cei de pe
copertele revistelor, apar frustrarile, sentimentele de depersonalizare, ideea ca
validarea noastra ca oameni sta in acumularea de obiecte sau in a arata si a ne
comporta intr-un anume fel!
Nimic mai fals!
Daca mai aveti si un job sau o relatie neimplinita, va dati seama cat de usor va fi sa
evadati in societatea asta consumerista.
Doar pentru a mai umple putin si de moment, golul interior.
Se promoveaza peste tot ideea ca suntem demni de iubit doar atunci cand: vom
slabi, ne vom schimba, ne vom cumpara X si asa mai departe.
Elibereaza-te de ideea asta.
Esti perfect si acceptat asa cum esti fix in momentul de fata, cu calitati si defecte.
Perfectiunea nu exista.
Nu va spun asta ca sa va culcati pe o ureche ca sunteti perfecti si gata!
Va spun ca sa va acceptati imperfectiunile si sa lucrati in fiecare zi pentru a deveni
cea mai buna varianta a voastra.
Cel mai important lucru este ca voi sa va acceptati. Daca reusiti sa faceti asta veti
dobandi intelepciunea in viata, dar, mai mult decat atat, si validarea celor din jur.
Detasati-va de ceea ce cred ceilalti despre voi si primiti pretuirea de sine in viata
voastra!
Sa va simtiti impacati cu voi insiva, sa nu va judecati, sa nu va criticati, astea-s lucruri
care ne fac viata mai usoara!
Nu sa cersim dragostea si acceptarea celor din jur, in loc sa ne asumam iubirea de
sine!
Niciodata nu vom ajunge sa fim perfecti in ochii celor din jur, de ce sa ne mai
chinuim sa o facem?
Haideti sa nu mai pretindem ca totul e minunat in jurul nostru fiindca nu e asa.
Viata este imperfecta, noi suntem imperfecti.
Haideti sa vorbim si despre lucrurile care ne fac sa ne indopam cu junk food, sa
muncim pana la epuizare, sa devenim dependenti!
Sa vorbim si despre dorinta asta arzatoare de a fi acceptat si valorificat!
Asta e realitatea. De ce sa ne ascundem ca o pitipoanca sub gene false?
Sa va dau un exemplu.
Eu stiu ce inseamna sa mananci sanatos, stiu de ce vitamine are nevoie corpul meu
pentru o functionare optima si gatesc mancare sanatoasa in fiecare zi pentru mine si
familia mea!
Dar, sunt momente in care bebe este agitat ca ii dau dintii, eu n-am dormit toata
noaptea, n-am reusit sa scriu articolul de saptamana asta, s-a stricat si masina de
cafea sau ma mai cert si cu sotul...singurul lucru pe care il vreau in momentul acela
este sa mananc 7 prajituri si sa nu ma gandesc la nimic!
Si asta fac!
Pentru ca oricat de multe as sti despre mancatul sanatos, nu sunt perfecta si imi
asum lucrul acesta cu compasiune.
Inainte ma criticam, gandurile mele erau ceva de genul: "Nu te poti abtine. Nu esti
buna de nimic. Dai de putin stres si gata te refugiezi in mancare."
Acum, insa, gandurile mele sunt ceva de genul acesta: "Mama, ce zi nebuna ai avut.
Ziceai ca n-ai mai vazut prajituri. :)) Ai fost amuzanta cum te-ai bucurat tu de ele.
Maine la cafea mancam doar fructe, fara muffin!"
Ce tip de gandire vi se pare mai productiva?
"Ori de cate ori suntem buni cu noi insine, noi cream un rezervor de compasiune din
care se alimenteaza inclusiv alti oameni."
- Dr. Brene Brown
Incercarea mea de a fi perfecta si a fi placuta de toata lumea nu mi-a adus in viata
decat stres, boala si critica!
Mi-a ajuns!
Am invatat ca se poate si altfel.
Incerc in fiecare zi sa meditez, sa fiu calma, sa empatizez, sa mananc sanatos, sa nu
ma cert, sa nu judec, sa fiu o mama si o sotie buna.
Dar ce credeti? Uneori nu imi iese!
Si ma accept asa cum sunt, cu imperfectiunile mele, fara teama sa le arat si celor din
jurul meu!
Stiti ce e cel mai frumos?
Ca astfel si ei ma accepta si ma pretuiesc chiar si in momentele mele de stangacie!
Este atat de eliberator sa nu mai incerci sa pari altceva, sa nu te mai lupti cu tine, sa
accepti viata cu imperfectiunile ei!
Va indemn sa incercati, veti adora gustul acceptarii de sine!
6. Vointa, si cum sa profiti de pe urma ei
"A avea vointa nu inseamna sa spui ce vrei, inseamna sa te tii de treaba."

- Autor necunoscut de mine
Vointa este un subiect despre care imi este foarte drag sa vorbesc, deoarece sunt
constienta ca viata mea ar fi fost mult mai usoara daca as fi stiut dintotdeauna care-i
treaba cu ea si cum sa o folosesc in avantajul meu.
Am invatat in scoala (cei care sunt in clasa a X-a stiu despre ce vorbesc) si mai apoi in
facultate ca: "Vointa reprezinta capacitatea de a transforma intentia in actiune,
chiar daca se intrevad dificultati in obtinerea lucrului dorit. Este puterea care da
impulsul de a porni la drum si concentrarea de forte fizice si psihice pentru a pune
lucrurile in miscare."
Bla, bla, bla…
Pana aici, nimic nou.
Ceea ce nu mi-a spus nimeni niciodata este ca vointa este o energie care nu este
inepuizabila, ba din contra, ea are cote destul de mici si trebuie dozata cu
intelepciune.
Haideti sa va dau un exemplu, ca sa ma intelegeti mai bine.
Sa luam curele de slabire si, mai ales, de ce nu functioneaza ele.
De fiecare data trebuie sa urmezi cu sfintenie niste pasi.
Dimineata trebuie sa mananci ceva, la pranz ceva, seara nimic. :)
Ideea e ca avem pofte. Ne chinuim noi dimineata sa urmam pasii… poate ne iese si
la pranz… seara, in schimb, sa te tii. :))
Ne apuca toate poftele! De ce?
Pentru ca a secat rezervorul de vointa. Am folosit-o de dimineata si la pranz pentru a
nu manca nimic gresit. Ne-am mai si certat cu cineva si am incercat sa il convingem
ca noi avem dreptate...
Si ce credeti? S-a dus vointa noastra.
De aceea este foarte important sa nu o irosim.
Revenind la curele de slabire (credeti-ma, le-am incercat pe toate!), este esential sa
ne pastram vointa seara, cand avem cea mai mare nevoie de ea.
Adica, daca aveti pofta de o savarina sau de o shaorma, mancati lucrurile astea pana
in orele doua ale amiezii pentru ca o mare parte din calorii se vor arde pe parcursul
zilei.
In acest fel, seara veti fi mult mai linistit si veti manca ceva foarte lejer.
Nu este ideea mea, am preluat-o de la niste oameni pe care ii citesc si ii admir cu
drag, am incercat-o si functioneaza de minune.
Primesc intrebari de genul: “Romina, nu am vointa sa ma las de fumat, ce pot sa
fac?” Sau “nu am vointa sa ma apuc de sport”.
Iar eu raspund ca nu exista asa ceva, vointa avem cu totii, numai ca ea se iroseste in
activitati inutile.
De fiecare data cand va contraziceti, folositi vointa. De fiecare data cand vreti sa
convingeti pe cineva ca aveti dreptate, folositi vointa. De fiecare data cand mergeti
la un job pe care il urati, folositi vointa.
Iar atunci cand vreti sa va lasati de fumat si intr-adevar e nevoie de o gramada de
vointa, constatati ca ea este irosita si rezervorul e gol.
Astfel, va pierdeti increderea in voi deoarece v-ati propus sa faceti un lucru si nu
reusiti sa il duceti la bun sfarsit.
Ce-i de facut?
In primul rand, nu va mai irositi vointa contrazicandu-va si incercand sa convingeti
pe cineva de ceva.
Nu merita.
Spuneti-va parerea fara sa incercati sa convingeti pe nimeni de nimic, iar daca cineva
are opinii diferite de ale voastre este normal!
Credeti-ma, se pierde foarte multa vointa.
Fiti constienti de fiecare data cand faceti ceva si va folositi vointa, daca lucrul
respectiv este productiv sau nu.
Partea buna este ca, prin practica si perseverenta, vointa se mareste, adica incepeti
sa aveti din ce in ce mai multa.
In momentul in care vreti sa faceti un lucru sau sa schimbati ceva in viata voastra nu
incepeti cu o lista de 7 pagini.
Incepeti cu pasi mici.
De exemplu, daca va propuneti sa invatati pentru un examen, nu faceti socoteala
cate pagini aveti de studiat, ca va apuca frustrarea si nu mai invatati nimic.
Ganditi-va cat trebuie sa invatati in fiecare zi.
O pagina pe zi suna mult mai usor decat o carte intr-o luna!
Faceti lucrul acesta dimineata cand sunteti relaxati si odihniti si aveti rezervorul de
vointa plin.
Ziua voastra va trece mult mai frumos stiind ca ati bifat ceea ce aveati de facut,
decat sa stati toata ziua sa va ganditi ca seara, cand ajungeti acasa, veti avea de
invatat.
Are logica ce spun?
Fiecare schimbare pe care o facem este perceputa de creierul nostru precum un
efort, de aceea este foarte important ca, dupa ce am relizat ce aveam de facut (in
cazul nostru dupa ce am invatat ce ne-am propus), sa ne recompensam.
Alegeti sa faceti ceva care va face multa placere (sa iesiti la un film, sa mergeti la
tenis, sa va jucati pe Playstation, sa mancati o prajitura), orice va aduce voua placere
este binevenit.
Astfel, creierul vostru se va pune mult mai repede in miscare cand va avea de
indeplinit o noua sarcina pentru ca stie ca dupa urmeaza recompensa.
Nu-i asa ca este minunat? Stiti cum se mai pierde vointa?
De fiecare data cand dati vina pe altcineva si gasiti vinovati pentru ceea ce vi se
intampla.
Un motiv in plus sa va asumati responsabilitatea, nu-i asa?
7. Esti mai valoros decat crezi
“Investim totul in ideea ca nu suntem destul de buni.”

“Atitudinea ta este singura care te pune pe un piedestal in ochii celorlalti.”
As vrea sa inchei acest capitol prin a va reaminti cat sunteti de valorosi si iubibili,
asa, doar pentru ca existati!
Cine m-a citit pe blog stie deja ca am fost crescuta de bunica mea pana la varsta de 7
ani, atunci cand m-am intors sa locuiesc cu parintii mei.
Desi este una din binecuvantarile care mi s-au intamplat in viata, despartirea la o
varsta atat de frageda de parinti si, mai ales, de mama, a activat in mine o imensa
rana a abandonului si devalorizarii.
Toata viata am simtit ca nu merit, ca nu sunt buna de mare lucru, ca nu sunt
pretuita, asta pentru ca, creierasul meu de copil a perceput prin aceasta ruptura de
parinti ca nu merit sa fiu iubita si apreciata.
Am facut de mult pace cu trecutul meu si privesc totul ca pe o binecuvantare, cu
siguranta nu as fi fost omul care sunt astazi daca nu as fi trecut prin etapele prin
care a fost necesar sa trec.
Cu aceste ganduri de devalorizare am pornit prin viata incercand sa par perfecta si
sa nu deranjez pe nimeni pentru a nu fi din nou “data la o parte”.
Nu stiam cine sunt, de ce sunt capabila, cat valorez, dar, mai ales, nu stiam sa
imbratisez copilul ala launtric care avea nevoie de atata iubire si validare din partea
mea.
Tin minte ca primeam multe aprecieri de la prietenii mei, iar eu nu intelegeam de ce
ma vad ei asa.
Spuneau lucruri de genul:
“Romina stie ce are de facut.”
“Romina stie ce decizie sa ia.”
“Romina poate.”
“Romina s-ar descurca in orice situatie.”
Iar eu ma intrebam mereu cum sa fac sa ma vad si eu cum ma vad oamenii astia?
Atitudinea mea de a face totul perfect ma ridica la statutul de exemplu in fata
prietenilor mei, dar eu nu puteam percepe toate lucrurile acelea depre mine. Eram
mult prea ocupata cu autocritica.
Nu am fost niciodata multumita de corpul meu. Mereu vedeam lipsuri. Nu mi-am
urmat pasiunile. Nu-mi ofeream niciodata grija si afectiune cum le ofeream celor din
jur.
Pana acum 7 ani imi sabotam fiecare miscare si gand pozitiv despre mine.
Mi-am cerut iertare si mi-am promis ca ma voi iubi si accepta indiferent de situatie.
Asta fac astazi.
Mai am momente cand mai uit sau ma apuca autocritica si neacceptarea, dar sunt
foarte rare.
Am invatat sa le zambesc si sa le las sa treaca.
Astazi, ma uit in ochii baiatului meu, pe care il vad perfect si imi dau seama cat sunt
de minunata si cat valorez doar pentru faptul ca el m-a ales ca mama.
Fiecare persoana se naste cu daruri unice, pe care sa le impartaseasca lumii.
Fiecare este unic. Nu mai exista altul la fel. Universul are nevoie de fiinta voastra. De
asta ati fost creati.
Oare nu va face asta suficient de valorosi?
Nu va mai raportati la ce primiti de la cei din jur sau ce realitate v-ati creat atunci
cand erati copii.
Imaginati-va cum ar fi lumea noastra daca fiecare dintre noi s-ar accepta asa cum
este, fara sa conteze orientarea sexuala a celuilalt sau cati bani are, sau ce culoare
are pielea lui sau in ce Dumnezeu crede.
Cat de diferita ar fi realitatea noastra daca ne-am trezi in fiecare dimineata cu
gandul ca suntem o opera de arta a Universului.
Sau cat de diferita ar fi viata noastra daca am intelege cu totii vorbele Sfantului
Vasile: “O fiinta umana este o creatura care a primit ordinul de a deveni Dumnezeu”.
Capitolul 2. Iubirea, forta suprema din Univers
“Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine

Iubirea nu se stapaneste si nu vrea sa fie stapanita,
Fiindca Iubirii ii este de ajuns Iubirea.”
- Kahlil Gibran, in Profetul
1. Iubirea este o energie
“Iubirea este prea mare, prea adanca pentru a fi vreodata inteleasa cu totul,
masurata sau limitata la mecanismul cuvintelor.”
- M.P. Scott
Toate credintele mele, tot ce stiam eu, tot ce vazusem si simtisem in 25 de ani de
viata a devenit o minciuna in momentul in care m-am educat si am invatat ce
inseamna cu adevarat Iubirea.
Este foarte dureros sa vezi ca ti-ai raportat viata, actiunile si relatiile, la o minciuna,
la o realitate externa.
Cu toate acestea, m-am simtit foarte usurata in momentul in care am inteles ca
exista o alta cale, mult mai eliberatoare si care iti aduce implinire si crestere
spirituala.
Am aflat ca Iubirea nu este un sentiment, ci o Energie, pe care o poti acumula din
mai multe surse (pasiuni, natura, soare, stare de flux...) si pe care o poti pune in
orice activitate vrei tu sau, pur si simplu, o poti transmite mai departe.
Ea exista in noi, trebuie doar accesata.
Stai putin, ca eu stiam ca Iubirea vine de la iubit, parinti, prieteni si ei sunt
responsabili sa mi-o ofere atunci cand eu o cer si nu numai!
Iar atunci cand nu mi se ofera sufar din Iubire!
Alta minciuna!
De fapt, eu sufeream din cauza emotiilor si sentimentelor pe care le simteam atunci
cand nu primeam ceea ce voiam. Sufeream din cauza Egoului si orgoliului ranit, nu
din cauza Iubirii.
Acum ma amuza modul in care gandeam, atat de oarba si needucata am fost pe
acest subiect.
Iubirea este o energie care curge prin corpul tau si pe care o dai mai departe.
Aceasta energie se amplifica atunci cand iti urmezi vocatia, cand esti creativ, cand
practici un sport care iti place, cand meditezi, te rogi sau practici orice alta forma de
conectare cu Divinitatea.
Daca nu faci nimic din toate lucrurile astea, rezervorul tau de Iubire se goleste si
astfel nu ai de unde sa dai mai departe.
La randul lor, cei din jurul tau iti cersesc Iubire pentru ca si ei au rezervoarele golite.
Atunci apar conflictele, reprosurile, ura, judecata, crima, razboaiele...
Este un cerc atat de vicios, iar toate catastrofele care se intampla sub ochii nostri
demonstreaza lipsa energiei Iubirii.
Teresa spunea ca este mai multa foamete in lumea asta pentru iubire si apreciere
decat este pentru paine.
Eu sunt intru totul de acord cu ea, voi?
Ce credeti ca s-a intamplat cand am incetat sa mai cer iubire din exterior si sa practic
activitati care sa-mi umple acest rezervor energetic?
Raspunsul este ca, am inceput sa primesc mai multa decat mi-as fi inchipuit
vreodata.
De la partener, de la viata, de la oameni, in general.
Iubirea nu este egoista. Este ceea ce oferi, nu ceea ce primesti.
Ea exista in fiecare dintre noi, doar ca trebuie sa o amplificam in fiecare zi prin
practicile pe care le-am enumerat mai sus.
Iubirea nu spune : “tu nu ma mai iubesti”, atunci cand simti ca nu ai primit ce
meritai. Asta e manipulare!
Iubirea nu spune: “daca ma iubesti nu iesi cu prietenii”. Asta e dependenta, gelozie,
control, egoism!
Iubirea nu spune: “daca ma parasesti ma sinucid”. Asta e manipulare, ura, depresie!
Sunt atat de multe lucruri care nu sunt Iubirea, dar care se vand cu ambalajul iubirii
pe ele, incat pe mine personal ma sperie la ce o sa se ajunga intr-o zi.
Oare cat de goi va trebui sa ne simtim in interior pentru a ne da seama si a accepta
ca avem o problema?
Oare ce nivel al cruzimii ar trebui sa aiba stirile de la TV pentru a intelege ca asta nu
e normalitate?
Ca am devenit mult prea absenti in viata noastra, ca suntem plini de ura si cruzime,
dar pretindem dragoste si empatie de la cei din jur?
2. Iubirea de sine
“Am o religie de zi cu zi care functioneaza pentru mine.Iubeste-te mai intai pe tine

insuti si orice altceva se va aseza la locul potrivit.”
- Lucille Ball
“Nu putem fi o sursa de putere pana cand nu ne hranim propria putere.”
- M. Scott Peck
Reciteam zilele trecute cartea Poti sa iti vindeci viata scrisa de Louise Hay si am
regasit un pasaj in care ea vorbea despre perfectiunea bebelusilor si despre cum stiu
ei cat sunt de importanti.
Ei nu trebuie sa faca nimic pentru a fi perfecti, pur si simplu traiesc si isi manifesta
cu sinceritate emotiile si starile.
Lor nu le este frica sa ceara cand au nevoie de ceva sau sa planga cand nu primesc
ceea ce isi doresc.
Ei isi iubesc foarte mult corpul, se bucura atunci cand si-l descopera.
Ei zambesc de lumineaza o incapere intreaga!
Noi toti am fost asa, apoi am ascultat adultii din viata noastra care ne-au
implementat ideea ca noi nu stim X, ca noi nu suntem Y, ca noi nu facem Z si am
ajuns sa ne pierdem din maretia de a trai.
Am inceput astfel sa purtam diverse masti, sa actionam in functie de persoana care
se afla in fata noastra, sa ne reprimam sentimentele, sa cautam tot timpul
acceptarea si validarea celor din jur.
Spuneam ca am crescut cu credinta ca trebuie sa fac mereu ceva sau sa fiu intr-un
fel anume pentru a fi iubita si acceptata.
Am o sora care este mai mare cu 5 ani decat mine si careia ii facea enroma placere
sa imi amarasca viata.
De exemplu, spunea mereu "oglinda, oglinjoara, cine e cea mai frumoasa din tara?"
Raspundea, bineinteles, cu numele ei!
Tin minte ca plangeam si ii spuneam ca nu este adevarat!
Asa suferinta se producea in sufletul meu de copil, doar dintr-o joaca prosteasca pe
care sora mea nu o facea cu rautate si care o amuza teribil.
Apoi mama spunea mereu ca, daca luam o nota proasta sau faceam ceva rau, nu ma
mai iubeste.
Mereu incercam sa ii fiu pe plac, de exemplu, tin minte ca atunci cand se facea ora
sa vina de la munca verificam sa fie curatenie in casa, sa fie aragazul sters sau mai
stiu eu ce, pentru ca ii pasa mult sa fie curat.
Sunt lucruri minore, dar care, ulterior, in viata se trateaza ca si traume sau stres
postraumatic.
Daca mai punem la socoteala si certurile dintre ai mei sau ruptura de mama atunci
cand aveam 3 luni sau de bunica mea la varsta de 7 ani, va dati seama ca am avut
ceva de munca!
In liceu am fost un elev destul de popular, colegii mei imi spuneau "Romina, nu
dormi ca doarme petrecerea!"
Dar sunt multe lucruri pe care le faceam doar ca sa fiu placuta si acceptata.
Facand un liceu bun la noi in oras, nu am avut niciodata anturaje dubioase sau acces
la droguri ilegale.
Parea ca tin la mine. Eram chiar putin aroganta.
Dar, daca ma intrebati acum, va spun cu siguranta ca noaptea cand ma puneam in
pat in nici un caz nu simteam ca ma iubesc.
Ba din contra, nu eram niciodata multumita de mine, mereu ma judecam si criticam.
In timpul facultatii am inceput sa ma trezesc putin, dar nu foarte mult.
Faceam multe jocuri de cunoastere in care primeam feedback de la colegi si
sufeream cand ei ma vedeau in alt fel decat ma vedeam eu.
Uneori aveau dreptate, alteori nu.
Un lucru era sigur: stiam ca sunt mai mult decat aratam doar ca nu stiam cum sa aflu
mai multe despre mine.
Am evadat mai apoi intr-un job, unde, avand rezultate foarte bune, ma simteam
foarte bine in pielea mea.
Dar, din nou, seara, cand ma puneam in pat, stiam ca fac multe compromisuri,
simteam ca nu sunt fericita pe deplin, nu stiam cum arata fericirea adevarata, dar
simteam ca ceea ce traiam eu atunci nu ma satisfacea pe deplin!
Imi era rusine sa spun nu sau sa imi spun parerea.
Ajutam pe toata lumea si eram considerata naiva.
Ma indepartasem atat de mult de sufletul meu si de chemarea mea incat traiam zi
de zi intr-o iluzie continua.
Ulterior am plecat din tara - un subiect despre care o sa scriu poate intr-o alta carte.
Doar atunci cand pierzi tot, cand nu mai ai nimic de pierdut, iti dai seama cine esti cu
adevarat si ce cauti pe pamantul asta.
Doar atunci cand ajungi in Iad, iti dai seama unde este de fapt Dumnezeu.
Am avut momente in care simteam pur si simplu ca nu mai pot sa mai duc inca o
lupta.
Fizic, simteam ca ma doare sufletul!
Uneori, ma uram atat de tare incat imi venea sa ma bat, ma uitam in oglinda si ma
dispretuiam!
Usor, usor, Universul mi-a scos in cale dezvoltarea personala.
Toate traumele ieseau la suprafata.
Faceam multe exercitii de vindecare, chiar si de hipnoza.
Am simtit din nou suferinta copilului din mine si imi era atat de mila de el.
Dar, de data aceasta, adultul din mine l-a protejat, l-a mangaiat si i-a promis ca nu o
sa mai lase pe nimeni sa isi bata joc de el.
Treptat, am inceput pur si simplu sa simt Iubirea, sa simt forta asta suprema care
exista in mine.
Mi-am luat viata in propriile maini (desi si pana atunci o facusem), dar de data asta
am simtit ca o fac cu iubire si compasiune.
Am realizat ca sunt cea mai importanta persoana din viata mea.
Ma trezeam dimineata cu un zambet mare pe fata!
Daca ma intrebati astazi ce este iubirea de sine, v-as spune ca inseamna a trai in
concordanta cu ceea ce esti cu adevarat.
A avea curajul de a te uita in oglinda si a spune TE IUBESC (a fost cel mai greu
exercitiu pe care l-am facut; pur si simplu nu puteam sa imi spun).
Iubirea de sine este o stare, este ceva ce simti atunci cand ramai doar tu cu tine si iti
dai feedback.
Nu cred in metode de genul 10 pasi pentru a dobandi iubirea de sine sau metode
care te invata cum sa faci lucrul acesta.
Cred ca fiecare are calea lui, suntem foarte diferiti pentru a gasi o metoda care sa
functioneze pentru toata lumea!
Un lucru este cert, pana nu te vindeci de toate emotiile blocate in mintea si in corpul
tau, care ti-au fost transmise din generatie in generatie, nu ai cum sa simti iubirea
de sine.
Doar atunci cand imbratisezi copilul din tine cu compasiune, incepi sa simti iubirea
cu adevarat.
Multi spun ca iubirea de sine e egoista, dar o spun tocmai cei care se asteapta sa
primeasca totul de la ceilalti, fara ca ei sa isi ofere ceva.
Cum sa fii egoist atunci cand ai grija de trupul si sufletul tau?
Iubirea de sine nu inseamna sa te ascunzi si sa mananci singur o ciocolata pentru a
nu o imparti cu altcineva.
Ala este egoism.
Egoism insemana sa nu iti lasi iubitul/a sa mearga la fotbal/coafor sau sa faca ceva
care ii face lui placere, pe motiv ca vrei sa petreceti timp impreuna.
Aceasta nevoie de a interzice celuilalt vine din teama de a nu fi neglijat (adica lipsa
iubirii de sine).
Am fost crescuti cu o religie care te invata sa te chinui, sa tii post negru, sa te abtii,
sa stai in genunchi, sa lasi capul plecat, sa intorci si celalalt obraz, ca altfel se supara
Doamne, Doamne, pe tine sau, mai rau, te pedepseste!
Chiar credeti ca Dumnezeu care, totodata, ne iubeste ca pe fiii lui, ne-a trimis pe
pamant sa ne chinuim?
Eu, personal, nu cred asta, eu cred ca ne-a trimis sa avem grija de noi, sa pretuim
viata, sa ne incarcam sufletul cu bucurii pentru ca astfel putem da din abundenta
noastra mai departe!
Eu nu cred intr-un Dumnezeu care nu te lasa sa mananci prajituri cu oua sau lapte,
eu cred intr-un Dumnezeu care stie ca viata e mai frumoasa cu o prajitura in mana si
te indeamna sa o imparti si cu aproapele tau!
Simplu! Sa iti oferi 5 minute de liniste cu o ceasca de ceai in mana, atunci cand copiii
au intors casa cu fundul in sus, aia inseamna iubire de sine, de care vor beneficia si
prichindeii care vor avea o mama linistita!
Sa faci o baie cu spuma, sa asculti muzica preferata atunci cand partenerul tau face
ceva ce ii face lui placere, aia inseamna iubire de sine, iar cand va veti vedea,
amandoi veti fi incarcati pozitiv si iubirea va inflori.
Sa renunti la un job care nu te motiveaza, care te seaca de toata energia, aia
inseamna iubire de sine.
Sa renunti la un partener care te bate, care te critica, alaturi de care nu cresti si nu
te dezvolti, aia inseamna iubire de sine.
Sa renunti la un grup in care porti masti, in care trebuie sa pari altceva pentru a fi
acceptat, aia inseamna iubire de sine.
Sa lucrezi la tine in fiecare zi, chiar daca inseamna sa dormi cu 30 de minut mai
putin, inseamna iubirea de sine.
Sa-ti intelegi predestinarea feminina/masculina. Asta inseamna iubire de sine.
Sa-ti faci timp pentru pasiunile tale. Asta inseamna iubire de sine.
Sa ai curajul sa spui NU. Asta inseamna iubire de sine.
Dar, mai ales, sa iti vorbesti la fel cum ii vorbesti prietenului tau cel mai bun, implica
multa iubire de sine.
Stiu ca nimeni nu o face.
Atunci cand prietenul face o greseala sunt sigura ca ii spuneti: “suntem oameni, toti
gresim”.
Cand nu duce la final un proiect de orice natura ar fi el, il incurajati, il indemnati sa
mai incerce.
Cand se desparte de partener nu sariti in capul lui sa ii spuneti cate greseli a facut in
relatia respectiva, nu?
Cand nu se tine de sport, nu radeti de el sau il criticati.
Il imbratisati de fiecare data si ii spuneti: asta fac prietenii, se accepta si cu bune, si
cu rele.
Puteti face lucrurile astea si pentru voi?
3. Bunatatea ca forma a Iubirii de sine
"Ce este bunatatea? O frumusete pe care o percepi direct cu sufletul."

- Alexandru Vlahuta
Daca va intrebati ce legatura are bunatatea cu iubirea de sine, o sa va spun ca doar
un suflet care nu se pretuieste poate sa arunce mai departe cu mocirla.
Sunt constienta ca fiecare are problemele lui pentru a-i mai pasa si de cei din jur, dar
bunatatea are efecte miraculoase, mai ales asupra celui care o daruieste.
Ea vindeca suflete si trezeste la viata iubirea aia interioara despre care spuneam la
inceput ca am pus-o la fundul sacului.
Daca gandurile negative si rautatea ne fac rau si ne imbolnavesc fizic si psihic,
bunatatea, la polul opus, nu face decat sa aduca abundenta fizica si psihica in viata
fiecaruia dintre noi.
O sa va dau o veste si mai buna.
Nu trebuie sa va faceti griji ca nu stiti sa practicati bunatatea sau ca nu v-ati nascut
cu un astfel de sentiment!
Bunatatea se poate invata.
Potrivit unui studiu realizat de doi profesori de psihologie de la Universitatea
Stanford din Statele Unite ale Americii, altruismul este declansat si stimulat de o
serie de factori de mediu si nu este o calitate pe care oamenii o dobandesc prin
nastere.
Nu mai ramane decat sa vreti!
Pana si Biblia ne indeamna sa ne iubim aproapele ca pe noi insine!
Totusi, pentru asta dragii mei e nevoie de multa pretuire, intelegere si iubire de
sine!
Sa fim buni cu noi inseamna mai mult decat sa ne daruim cadouri, inseamna sa
punem punct unor situatii care ne fac viata mizerabila, sa ne sustinem opiniile si sa
ne imbratisam esecurile.
Cum altfel putem oferi celor din jur bunatate si empatie daca pentru noi nu avem?
Toate traumele din interiorul nostru se vad si se simt prin ceea ce oferim in exterior.
Nu-ti trebuie nici un master in psihologie ca sa iti dai seama ca o persoana plina de
furie are o rana adanca in interior.
Furia ne pricinuieste mult stres, pe de alta parte bunatatea ne face sa ne simtim mai
bine.
Am citit undeva ca bunatatea ne face mai bogati - cu fericire.
Mi se pare atat de minunat ca fericirea sa apara in viata ta atunci cand oferi!
Cred ca fiecare recunoaste ca cea mai mare bogatie a vietii este sa simti fericirea in
fiecare zi!
Chiar s-a demonstrat stiintific ca, pe termen lung, oamenii care ofera si sunt altruisti
sunt mai fericiti decat cei care isi ofera doar lor lucrurile respective.
Asa ca data viitoare cand suferiti ca nu aveti o masina ca a lui Gigel, intrebati-va
daca masina respectiva o sa va aduca fericirea de durata.
Bunatatea se invata.
De la parintii nostri, de la profesori, de la prieteni, de la frati, de la persoane care fac
parte din viata noastra.
Daca nu simtiti bunatate de la persoanele acestea din jurul vostru, poate ca e timpul
sa faceti voi primul pas.
Sa incepeti voi sa fiti mai buni.
Puteti incepe sa ii zambiti vanzatoarei de la magazinul din colt si sa ii multumiti chiar
daca ea nu o face.
Puteti fi dragut/a cu doamnele de la ghiseul de la banca, chiar daca ele se cred mici
zeitati.
Puteti incepe sa ii oferiti bunatate si iubire partenerului/ei, fara sa asteptati de la
el/ea nimic si fara sa ii reprosati ca faceti toate lucrurile astea.
Daca am fost odata parte dintr-un intreg, atunci cand oferim celor din jurul nostru,
cand ii intelegem, cand ii iubim si ii apreciem, pentru cine facem de fapt toate
lucrurile astea?
Lista poate continua, dar sunt sigura ca ati prins ideea.
Incepeti voi sa faceti lumea mai buna in jurul vostru si va garantez ca persoanele
respective va vor intoarce bunatatea.
Nu in 2 zile, poate nici in 2 saptamani, dar, la un moment dat o vor face.
Pentru ca bunatatea atrage bunatate, este simplu!
Nu-i vine nimanui sa se poarte mizerabil cu o persoana draguta, imaginati-va ca vreti
sa jigniti pe cineva care pur si simplu nu v-a facut nimic.
Parca va retine ceva, nu?
Lumea are nevoie de oameni mai buni.
Depindem unii de altii, ea creaza un efect de domino in relatiile interumane.
Fiecare fapta buna care pare izolata conteaza mai mult decat ne putem noi imagina,
transmitandu-se de la persoana la persoana.
Sper ca fiecare sa inteleaga la un moment dat ca ceea ce oferim primim inapoi.
Ca viata nu este mizerabila, noi o facem asa.
Ca oamenii nu sunt rai, noi cerem rautate de la ei atunci cand ii judecam si ii
criticam.
Va indemn sa experimentati bunatatea in viata voastra, 2 saptamani fiti buni cu
fiecare persoana pe care o intalniti.
Prin gesturi mici, dar mai ales prin ganduri pozitive si binecuvantari, in special
pentru persoane care considerati ca nu merita.
Nu va fie teama, bunatatea nu va face mai slabi.
Va garantez ca veti vedea viata cu alti ochi. Efecte nebanuite vor aparea, atat psihic
cat si fizic!
In cartea sa, Conversatii cu Dumnezeu, Neale Donald Walsch primeste un raspuns de
la Dumnezeu prin care i se comunica ca si Hitler a ajuns in Rai.
Cred ca atunci cand vom putea accepta lucrul acesta, atunci o sa ne fie foarte usor si
natural sa practicam bunatatea.
Pentru ca dincolo de gesturile mici pe care le putem face unii pentru altii, bunatatea
insemna non-judecata si acceptare a tot ceea ce suntem si a tot ceea ce vedem in
jurul nostru.
4. Iubirea in cuplu
"Iubirea este vointa de a-ti extinde sinele in scopul de a nutri cresterea spirituala
proprie sau a altuia."
- M.Scott Peck
Am studiat mult relatiile de cuplu si am citit o gramada de carti pe acest subiect
atunci cand am inteles forta pe care o are energia iubirii.
Nu am avut in jurul meu un model de cuplu la care sa aspir, iar in ziua de astazi
cuplurile pe care le admir sunt ale mentorilor mei, persoane pe care le-am studiat si
cercetat.
Dar nu este ceva palpabil, este doar o imagine pe care mi-am facut-o eu despre ei
urmarindu-le relatia.
M-am intrebat de ce este atat de greu sa vezi persoane fericite in cuplu, parteneri
care sa se inspire unul pe celalalt, sa se sustina, sa se inteleaga, sa se cunoasca, sa-si
dea voie sa fie sinceri unul cu celalat?
Am ajuns la mai multe concluzii si as vrea sa le impartasesc cu voi aici.
Principalul motiv ar fi ca oamenii nu stiu sa se iubeasca pe ei si intra in relatii, in
cautare de acceptare si validare, lucruri pe care ei insisi nu si le pot oferi.
Cauta astfel ca partenerul sa le ofere toate lucrurile astea, dar atentie, el poarta o
masca in fata lui, o masca care il face pe el sa para demn de validat si acceptat.
Toata lumea e fericita pana in punctul in care masca este lasata in jos, stand 24 de
ore din 24 cu cineva este foarte greu sa pastrezi aceleasi aparente in fiecare zi.
Bineinteles apar certurile si discutiile, partenerul care purta masca se simte
neacceptat si nevalidat, iar celalalt se simte mintit si inselat.
Are logica ce spun?
Am dat exemplul cu acceptarea si validarea, dar in general e valabil in absolut orice
situatie.
Care partener este vinovatul?
Niciunul, din punctul meu de vedere. Simpla needucare asupra propriei persoane ne
aduce in situatii de genul acesta.
Unele cupluri se despart, altele aleg sa traiasca in cearta si izolare.
Singura salvare este indreptarea atentiei asupra propriei persoane, vindecarea
traumelor din copilarie si iubirea de sine.
Nu exista decizii bune sau rele exista doar privire in interior, atat.
Un alt motiv pentru care tot mai multe cupluri de despart sau divorteaza este ca au
considerat ca indragostirea este acelasi lucru cu iubirea.
Este una din conceptiile gresite asupra iubirii.
Experienta indragostirii este o experienta erotica, legata de sex.
Nu ne indragostim de copiii nostri, desi ii iubim din tot sufletul.
Totodata, indragostirea este temporara, ea trece, asta nu inseamna ca incetam sa
iubim persoana respectiva.
Indragostirea este minunata, hormonii care se emana in toata aceasta perioada “ne
dau aripi”, nu-i asa?
Totul este zen in viata noastra lumea e mai frumoasa, cand traim aceasta experienta
a indragostirii.
Din punctul meu de vedere, ceea ce traim dupa, atunci cand dam voie energiei
iubirii sa vina acolo unde a fost prezenta indragostirea, este suprem.
Este ceea ce unele persoane numesc “suflet pereche”.
Va indemn sa nu luati decizii in perioada indragostirii, bucurati-va de ea, traiti-o din
toata inima, nu o grabiti cu ganduri si planuri de viitor.
Dati-i voie sa se intample, nu va faceti griji, veti sti cand s-a terminat, abia atunci
casatoriti-va, faceti copii si cumparati case.
Asta daca mai simtiti ca e cazul sa faceti astfel de pasi.
Relatia cea mai potrivita este aceea in care esti acum.
Asta ne spune Zig Ziglar, in una din cartile tale.
Fiecare partener vine in viata noastra (atras de noi) pentru a ne spune ceva despre
noi, pentru a aduce in prezent ranile acelea din trecut despre care vorbeam si a le
vindeca.
Nu e minunat cum poti sa cresti in cuplu?
Insa trebuie doar sa intelegi si sa-ti asumi propria responsabilitate atunci cand simti
ca vrei sa iti sugrumi partenerul.
Atunci e momentul sa pui degetul pe rana si sa incepi sa muncesti la interiorul tau
ranit.
O sa vedeti cum relatia voastra va inflori.
Si o sa mai vina si alte certuri, si iar o sa vreti sa va sugrumati partenerul, din nou,
degetul pe rana si sapati, sapati, sapati...pana cand?
Toata viata, probabil, sau cel putin pana cand nu o sa mai simtiti nevoia sa va
sugrumati partenerul.
Tot Zig Ziglar spune ca, daca v-ati casatorit cu persoana gresita, dar va comportati cu
ea ca si cum ar fi persoana potrivita, in cele din urma ea va deveni persona potrivita.
De cealalta parte, daca v-ati casatorit cu persoana potrivita, dar va comportati cu ea
ca si cum ar fi persoana gresita, in cele din urma, probabil, ea va deveni persoana
gresita.
Totul sta in mainile noastre.
Nu va spun sa stati intr-o relatie daca simtiti ca nu mai e nimic de facut acolo, in nici
un caz.
Dar, daca simtiti ca e cazul sa stati atunci cand lucrurile merg prost, un singur lucru
aveti de facut: incepeti cu iubirea de sine.
Schimbarea vine de la voi, nu consumati timp si energie sa schimbati partenerul
pentru ca nu se va intampla asta.
Imaginati-va cat de greu este sa va schimbati, pe voi insiva. De ce credeti ca v-ar fi
mai usor sa il schimbati pe celalalt?
Fiecare creste in ritmul lui. Nimic nu poate iesi prost din a incepe sa va cunoasteti, sa
va oferiti iubire si pretuire!
“Doi oameni se iubesc unul pe celalalt atunci cand sunt capabili sa traiasca unul fara
celalalt, dar aleg sa traiasca impreuna."
Imi iubesc sotul enorm de mult, dar, daca maine mi-ar spune ca vrea sa porneasca
pe o cale diferita de a mea, nu m-as opune!
Nu as putea sa ma impotrivesc deciziei lui de a-si urma calea.
Ba din contra, l-as aprecia ca o face si ca a fost sincer ca mi-a spus (in nici un caz nu
as fi preferat sa traiesc in minciuna).
Fiecare are un drum al lui pe care trebuie sa il urmeze in viata asta.
Cine sunt eu sa cred ca nu e asa?
Poate nu as intelege, poate as fi furioasa, dar stiu ca totul mi se intampla in viata
asta spre binele meu, chiar daca uneori binele asta ia forma suferintei si dezamagirii.
Am invatat demult sa privesc totul ca pe o binecuvantare!
Sigur, as fi trista, mi-ar fi greu sa il vad cu altcineva daca ar fi cazul, as suferi, dar in
niciun caz nu as crede ca viata nu mai are rost fara el.
Si atunci cand m-as linisti putin, stiu ca m-as bucura ca este fericit.
Suntem, inainte de toate, buni prieteni si nu cred ca exista relatie care sa
functioneze normal fara prietenie intre cei doi!
Il iubesc ca fiinta, ca om, vreau sa fie fericit, sa intalneasca oameni noi, sa creasca, sa
experimenteze, sa se simta bine cu prietenii, pentru ca atunci cand imi povesteste ca
e fericit, simt iubirea.
Simt ca gelozia, fricile, neincrederea pur si simplu nu mai exista.
Cred ca asta este iubirea, sa te simti iubit cand celalalt traieste fericirea!
5. Cersitul emotional
“De ce se cearta indragostitii, se hartuiesc si se agaseaza unul pe altul tot timpul?

Motivul este simplu: nici unul nu reuseste sa-si ia ceea ce doreste. Amandoi sunt goi,
amandoi sunt cersetori.”
- Osho
Majoritatea persoanelor cer de la partener ceva, partea proasta e ca fac asta in
numele iubirii: “daca ma iubesti nu te duci la fotbal, daca ma iubesti nu iesi cu
fetele"... si tot asa.
Sunt lucruri pe care si eu le-am cerut si mi se parea perfect normala atitudinea mea,
doar de-asta aveam o relatie!
Multa vreme relatiile mele au fost ca un schimb la targ, imi dai ceva, iti dau altceva.
Tot cerand lucruri de la partener, ajunge la un moment dat sa nu mai aiba de unde
sa-ti ofere si atunci incepe cearta.
Pentru a avea ce oferi si a-l ajuta pe celalalt atunci cand e gol, trebuie sa fim noi plini
de iubire pe dinauntru.
Adica sa ne luam iubirea din alta parte - din hobby-uri, din activitati care ne
relaxeaza, de la parinti sau prieteni.
Doar atunci ai iubire de dat.
Cuplurile fac o mare greseala atunci cand se izoleaza de exterior sau cand renunta la
prieteni si la activitati pe care le faceau cu drag.
Ajung sa se sece de energie unul pe celalat si cand nu mai au nimic de oferit apare
cunoscuta problema:" tu nu ma mai iubesti."
Dar voi insiva va iubiti?
Ii cereti partenerului sa va ofere timp, energie, dar voi va oferiti toate aceste lucruri?
Va spun eu ca nu, pentru ca daca voi vi le-ati oferi, nu ati mai avea nevoie sa cereti,
ba din contra, din surplusul vostru ati da mai departe.
Nu putem fi o sursa de putere pana nu ne hranim propria putere.
Din pacate, cuplurile din ziua de astazi sunt flamande, rar vad un cuplu in care
partenerii isi ofera reciproc spatiu sa creasca.
Tot timpul isi interzic unul ceiluilalt ceva, fara sa se gandeasca ca, de fiecare data
cand fac asta, sufletul celuilalt se inchide in el, putin cate putin.
Fara incredere in noi nu avem cum sa avem o relatie fericita, pentru ca tot timpul
vom cere validare din partea iubitului/ iubitei, doar pentru ca noi nu stim cat
valoram.
Vom suferi din gelozie si credeti-ma ca e un sentiment care te orbeste si te macina
ingrozitor pe interior.
Am fost acolo si sunt foarte recunoscatoare ca astazi sunt impacata cu lucrul acesta.
Ati auzit expresiile “esti jumatatea mea” sau “tu ma intregesti”, sau “fara tine sunt
incomplet?"
Ei bine, credintele de genul acesta ne fac sa credem ca avem nevoie de cineva
pentru a fi intregi si doar atunci cand ne gasim un partener suntem completi.
Asta-i cea mai mare aberatie care mai vine si sub forma iubirii.
Sunteti intregi si completi, dragii mei, sa iti gasesti un partener alaturi de care sa
cresti, sa te dezvolti, sa te cunosti si sa lucrati la relatia voastra este absolut
minunat, dar asta nu inseamna ca fara el va lipseste ceva.
Ati fost creati un intreg, nu un puzzle cu piese lipsa.
Mi-am mai adus aminte o expresie: “nu pot trai fara tine, daca ne-am desparti,
lumea mea s-ar sfarsi."
Sunt sigura ca si voi ati auzit-o si este foarte trist ca sunt persoane care ajung sa se
sinucida in urma despartirilor.
Asta nu e iubire dragii mei, este dependenta!
Cersitul asta nu face decat sa va faca din ce in ce mai mici in ochii partenerului.
Nu spun sa nu faceti lucruri unul pentru celalat, sa nu daruiti, din contra, va indemn
sa o faceti.
Dar, nu va mai victimizati atat, nu mai manipulati ca sa vi se ofere lucruri.
Este trist, pareti slabi si dependenti.
Invatati sa va pretuiti, nu va fie teama ca, daca iubitul se duce la fotbal sau iubita va
merge la shopping, va face sex cu prima/primul iesit in cale.
Daca vrea sa o faca, o va face fara sa banuiti vreodata lucrul acesta.
Trebuie sa realizati, chiar daca este in al 12-lea ceas, ca o astfel de gandire nu poate
aduce nimic benefic intr-o relatie.
Nu va mai mintiti, nu va mai fie teama sa ramaneti singur, lasati-l pe celalalt sa
respire 2 ore fara voi si nu va mai sufocati daca vreti ca relatia sa infloreasca.
Dar, daca tot simtiti nevoia asta cronica de a nu-i da voie partenerului sa faca ceva
fara voi, macar fiti sincer si spuneti: “mi-ar placea sa nu mergi acolo astazi sau ma
apuca o furie si o gelozie nebuna atunci cand esti plecat/a, sau cand imi spui ca te-ai
simtit bine cu baietii/fetele nu ma pot bucura, ba din contra.”
Nu mai spuneti daca ma iubesti faci asa...
Va stirbiti din stima de sine cu fiecare data cand o faceti.
Lasati garda jos, fiti sinceri cu ce simtiti, poate in felul acesta ajungeti sa va vindecati
sau poate partenerul, intelegand ce simtiti, va alege sa faca mai rar lucrurile pe care
i le interziceti.
Nimic bun nu poate iesi din cersit!
Va garantez!
6. Ascultarea ca forma a iubirii
“Cel care vorbeste nu stie, Cel care stie nu vorbeste.”

- Lao Tzu
Manifestarea iubirii implica energie si efort din partea ambilor parteneri, iubirea nu
e statica, ea presupune inteprinderea unor anumite actiuni pentru a o da mai
departe.
Atentia si ascultarea sunt doua dintre actiunile despre care vreau sa vorbim in acest
capitol.
Este o problema destul de prezenta in zilele noastre faptul ca simtim ca nu suntem
ascultati, parca vorbim singuri uneori!
Asta pentru ca agitatia pe care o vedeti in jurul nostru este prezenta si in mintea
noastra (de fapt este creata de mintea noastra), iar atunci cand cineva vorbeste cu
noi gandul nostru este cu totul in alta parte.
De cealalta parte, e foarte greu sa asculti deoarece avem atat de multe lucruri de zis
si este logic si firesc ca ce ni se intampla noua sa fie mult mai important decat ce i se
intampla celuilalt.
Vi s-a intamplat vreodata sa incepeti sa spuneti ceva si celalalt sa va intrerupa
imediat si sa continue cu ce il doare pe el?
Mie mi s-a intamplat de foarte multe ori si nu o data am realizat ca oamenii sunt
dependenti de a vorbi despre ei, de a-si spune parerea, de a comenta despre cineva.
Asta pentru ca, repet, e multa galagie in gandurile lor, trebuie sa le scoata afara.
Avantajul meu este ca sunt o persoana care prefera sa asculte, nu simt nevoia sa fiu
ascultata.
In relatiile de cuplu, va dati seama ca asta este o problema majora in urma careia
apar multe certuri si discutii.
Ascultarea partenerului implica prezenta 100% in discutie, implica indreptarea
privirii catre iubit/a si deconectarea de la persoana noastra.
Spun deconectare pentru ca, de multe ori, toate informatiile pe care ni le comunica
partenerul le simtim ca reprosuri nicidecum ca lucruri pe care el le simte.
Dam dovada de altruism si maturitate emotionala doar atunci cand percepem
vorbele celuilalt ca pe o spovedanie de-a lui, nicidecum ca sageti aruncate asupra
noastra.
Eu cred ca, daca suntem intr-o relatie, ii datoram partenerului ascultare.
Adica implicare totala, lasat telefon deoparte, oprit TV si incetarea oricarei alte
activitati.
De cealalta parte, cred ca si partenerul, cand are ceva important de spus, trebuie sa
ne atentioneze ca are nevoie de atentia noastra totala.
A-l asculta pe celalalt nu face decat sa ne imbunatateasca relatia foarte mult, pentru
ca atunci cand stim ce gandeste partenerul, ce ii place si ce nu ii place, ce il face
fericit, putem actiona in consecinta.
Comunicarea dintre cei doi este cheia unei relatii de succes.
De multe ori ne este greu sa ne exprimam sentimentele din frica de a nu fi judecati.
Asta duce la distantare in cuplu, la neincredere si resentimente.
Va sugerez atunci cand se iveste ocazia si aveti lucruri de spus partenerului, sa nu le
spuneti intr-un mod negativ pentru ca inevitabil le va lua personal si le va considera
reprosuri.
Imbracati-le intr-o forma pozitiva. De exemplu, in loc sa spuneti: “tu nu faci aia, aia,
aia", puteti spune: “apreciez cand faci X dar cand faci Y ma simt neplacut
(dezvoltati)”.
Vorbiti despre voi, despre cum va fac sa va simtiti actiunile celuilalt, si atunci nu vor
mai fi considerate reprosuri.
Dupa cum vedeti, toate lucrurile astea implica efort si dezvoltare emotionala, iar
daca ma intrebati de ce sa le faceti, va voi spune ca atrag dupa ele respect si
acceptare.
Ganditi-va daca vreti un partener care este dispus sa lucreze la relatia voastra, iar
apoi fiti voi un astfel de partener.
Va garantez succesul!
Imi pare rau ca trebuie sa spun asta, dar, in zilele noastre, iubirea nu mai este
suficienta.
Este nevoie de implicare, respect si maturitate pentru a face o relatie sa mearga.
Cel slab pleaca.
Cel puternic ramane si se gandeste de ce s-a indragostit si a ales sa formeze un cuplu
cu X sau Y.
Partenerul pe care il aveti acum este oglinda voastra.
Voi l-ati ales.
Va place ce vedeti?
7. Cele 5 limbaje ale iubirii
“Cand nevoia de iubire este satisfacuta, se creeaza un climat in care cuplul se poate
dezvolta pentru tot restul vietii intr-o maniera mult mai productiva.”
- Gary Chapman
Vreau sa discutam putin si despre acest subiect, desi sunt multi scriitori care au
vorbit pe indelete despre el.
Daca ati mai citit despre limbajele iubirii puteti trece cu usurinta peste acest capitol,
insa daca este pentru prima data cand auziti expresia asta, puteti continua lectura.
Iubirea se invata prima si prima data in copilarie.
In functie de ce ni se ofera in primii ani de viata si de cum percepem lucrul acesta,
ajungem mai tarziu in viata sa cautam intotdeauna ce am fost invatati.
Pentru ca si parintii, si bunicii mei aveau grija multa de mine sa mananc, sa am
haine, sa am caiete si sa nu-mi fie frig, pentru mine iubirea inseamna cand cineva
are grija de tine.
Asa m-am indragostit de sotul meu care, daca deschidea un geam, imi aducea mie
mai intai un hanorac, stiindu-ma mai friguroasa!
Un limbaj al iubirii inseamna ca fiecare are un mod de a-si arata iubirea si de a o
interpreta.
Daca la mine e grija, la altcineva poate sunt cadourile, mangaierile sau timpul
petrecut impreuna.
Psihologul Dr. Gary Chapman a aprofundat subiectul si a gasit 5 limbaje ale iubirii
sau comportamente, daca vreti sa le numiti asa:
1. timp
2. cuvinte
3. actiuni
4. cadouri
5. atingeri
O sa vreau sa vorbesc cate putin despre fiecare in parte pentru a intelege mai bine
importanta lor, iar apoi vreau sa vorbim concret despre aplicabilitatea lor in viata de
zi cu zi.
Daca timpul este limbajul tau de iubire inseamna ca atunci cand cineva iti ofera din
timpul lui, tu te simti iubit/a.
Poate sta langa tine cand gatesti sau puteti sta la discutii toata noaptea, sau te
poate insoti la cumparaturi.
Indiferent cum ti se ofera acest timp, pentru tine este egal cu iubire.
Daca cuvintele sunt limbajul tau de iubire, inseamna ca iti place atunci cand cineva
te asculta sau sta de vorba cu tine despre viata, cand iti cere parerea sau cand se
intereseaza despre starea ta.
Te simti bine cand iti impartasesti viata cu cineva si iti vine foarte natural sa vorbesti
despre starile tale.
Esti si un foarte bun ascultator.
Daca actiunea este limbajul tau de iubire, inseamna ca adori cand cineva face ceva
pentru tine sau cu tine.
Poate sa fie o actiune pe care cineva o face in locul tau (a duce gunoiul, a face patul)
sau o actiune care te face sa simti grija fata de tine (iti pregateste cina, iti calca, iti
pregateste cada), sau poate sa fie un lucru pe care il faceti impreuna (a merge la
cumparaturi, la o plimbare cu bicicleta).
Daca, cadourile sunt limbajul tau de iubire, inseamna ca iti place atunci cand cineva
drag iti ofera ceva, o inghetata, o felicitare sau o cafea.
Iti dovedeste tie ca s-a gandit la tine.
Nu e vorba despre valoarea cadoului, ci despre gestul in sine.
Daca atingerile sunt limbajul tau de iubire, inseamna ca pentru tine nu exista nimic
mai important ca o imbratisare, o mangaiere pe fata sau un tinut de mana.
Este ceva in contactul fizic care te face sa te simti acceptat/a, iubit/a, care te face sa
te deschizi.
Atingerile nu inseamna neaparat sex, dar, bineinteles, si sexul face parte din aceeasi
categorie.
Dupa cum puteti observa, de multe ori folosim limbajul nostru de iubire pentru a-i
arata si celuilalt ca il iubim.
Nu e ceva gresit, asa vedem noi iubirea, dar, daca e important pentru voi ca, celalalt
sa simta iubirea voastra, trebuie sa ii intelegeti propriul lui limbaj de iubire.
Va propun sa stati la o masa si sa discutati ce e important pentru fiecare si, ulterior,
sa aplicati in viata de zi cu zi ce ati aflat despre partener.
O sa vedeti ca veti afla lucruri noi chiar si despre voi!
Nu exista rau sau bun, exista doar forme de exprimare a iubirii diferite fata de ale
noastre.
Asta inseamna o relatie de cuplu matura si cu sanse mari de rezistenta la tunete si
fulgere.
Sa puteti sta calm la un ceai si sa discutati despre fiecare in parte, sa va cunoasteti,
sa cresteti impreuna si sa respectati tot ceea ce este si simte celalalt, demonstreaza
empatie si intelegere.
De asemenea, nu uitati atunci cand nu va place ceva la partener, sa va amintiti cum
si, mai ales, de ce v-ati indragostit de el!
Nimeni nu e perfect, chiar daca in exterior si in alte relatii totul pare roz, realitatea
nu e chiar asa.
Dar, cu efort din partea amandorora si cu dorinta de a creste si de a primi fericirea in
viata voastra, puteti ajunge din doi oameni imperfecti sa va creati relatia perfecta,
asa cum o vedeti si simtiti voi, indiferent de cum se vede ea din afara!
Capitolul 3. Fericirea
“Este o diferenta uriasa intre a avea realizari pentru a fi fericit si a avea realizari fiind
fericit.”
- Tony Robbins
-
1. Fericirea, o necunoscuta
“Nebunul cauta fericirea in departare, Inteleptul o creste la picioarele sale.”

- James Oppenheim
Fericirea ne-a fost si ne este in continuare vanduta ca, ceva impresionant si maret la
care nu oricine poate spera dar, daca te chinui mult si faci anumite lucruri, poate
ajungi sa fii fericit.
Sau, mai rau, daca ai noroc!
Inca de cand eram micuti, parintii si profesorii ne-au spus ca, daca vom invata bine si
vom avea rezultate bune la scoala, ce credeti?
Vom fi fericiti.
Apoi, daca facem un liceu bun, daca luam BAC-ul cu note mari, vom avea sansa sa
intram la o facultate (pe care de multe ori ei o aleg), vom ajunge astfel sa fim fericiti.
Am sau nu dreptate?
Apoi, vom avea un job, cu un target de indeplinit si doar daca vom atinge acel target
vom fi fericiti.
Sau vom ajunge sa fim fericiti, cand vom gasi o fata/baiat cu care sa intemeiem o
familie si sa facem multi copii.
Apoi vom avea nevoie de altceva, si de altceva...
Ni se tot promoveaza ideea de catre societatea asta consumerista ca ne trebuie ceva
din exterior pentru a simti fericirea.
Acum vreau sa va intreb ceva.
Cum de exista oameni care par ca au o viata perfecta (bani, famile, copii minunati,
servici), dar, cu toate astea, sunt nefericiti?
Sau cum de exista persoane care nu au nimic, nici macar un acoperis deasupra
capului, dar emana fericre si bucurie?
Daca a fi fericit ACUM este cheia spre succes in viata?
De exemplu, daca cel mai fericit copil va avea si rezultate bune la scoala?
Daca e nevoie sa fii fericit pentru avea o cariera de invidiat?
Daca e nevoie sa te trezesti cu zambetul pe buze pentru a atrage partenerul mult
visat?
Sa recunostem, esti mult mai atractiv si sexy atunci cand zambesti!
Succesul, bogatiile, relatiile, sanatatea, toate sunt produse secundare ale fericirii.
Atunci cand esti fericit, faci alegeri mult mai intelepte si poti atrage toate lucrurile
acestea in viata ta.
Poate nu aveti prea multe motive sa fiti fericiti, poate treceti prin greutati si
suferinta, poate e total nedrept ce vi se intampla acum.
Viata presupune suferinta, se stie lucrul acesta de cand lumea si pamantul.
Capacitatea noastra de adaptare la toata aceasta suferinta (o trasatura care se
dezvolta in mod natural) face diferenta dintre un om fericit si unul mai putin fericit.
Poti sa alegi sa ramai blocat in trauma si suferinta, sa te tarasti prin viata si sa dai
vina pe soarta pentru tot ce ti se intampla SAU poti lasa trecutul si suferinta in urma
si poti alege sa iti creezi viata mult visata.
Tu singur, fara ajutorul nimanui.
Dar pentru asta e nevoie de disciplina si efort.
Patratelele de pe abdomen vin la pachet cu munca si transpiratia, fericirea vine la
pachet cu munca interioara si prezenta.
E simplu? Nu! Merita? Da, al Domnului de mult!
FERICIREA este o stare de spirit care se invata.
Pas cu pas, trebuie doar sa va formati deprinderi care va vor aduce fericirea.
Ati vazut vreodata cum se bucura un copil?
Credeti ca el are nevoie de ceva din exterior pentru a fi fericit?
Nu, el are nevoie doar sa fie schimbat si sa mancat!
Am venit pe acest pamant cu fericirea in suflet. Ea exista in noi.
Copiii oglindesc si invata comportamente de la adultii din jurul lor. Va rog nu ii mai
invatati sa fie nefericiti!
Traim intr-o societate moderna, in care avem o gramada de produse de care ne
putem bucura si care ne fac viata mai frumoasa si mai usoara, dar haideti sa nu fim
tristi ca nu avem ultimul tip de telefon.
Nu va traiti viata asteptand sa atingeti fericirea asa, pentru ca intotdeauna va mai
iesi ceva nou pe piata pe care vi-l veti dori si veti ajunge sa nu fiti fericiti niciodata.
Bucurati-va de lucrurile simple, investiti in voi, cumparati-va carti, dar, cel mai mult,
invatati sa fiti fericiti singuri macar o jumatate de ora, intr-un loc linistit!
Acolo se simte fericirea, cand sunteti doar voi cu voi.
Cum atingem fericirea?
Prin a afla cine esti, a-ti cunoaste sinele real si iubirea de sine.
Prin tot ce am discutat pana acum.
Va spuneam ca, dupa ce am inceput sa ma cunosc, ma trezeam cu zambetul pe
buze, mergem pe strada si simteam pur si simplu ca sunt fericita.
E o stare pe care esti dator sa ti-o oferi macar o data in viata asta.
Am mai avut perioade in care poate nu o mai simteam.
Mai ales cand ma pierdeam intre cotidian, stres si oboseala.
Dar m-am intors mereu acolo, pentru ca, odata aflata, nu o mai poti uita.
Pentru mine asta inseamna acasa.
Sa ma intorc mereu in interiorul meu si sa simt ceea ce Universul, in mod natural,
ne-a pus acolo sa simtim - Iubire si Fericire!
2. Incepe sa traiesti, nu doar sa supravietuiesti
“Ridica-ti vederea de la ceea ce este mic si neinsemnat spre ceea ce este maret si
glorios.”
(textul original din Geneza 13:14 suna asa: ridica-ti ochii si, din locul in care esti,
priveste spre miazanoapte si spre miazazi, spre rasarit si spre apus).
Fara o viziune in viata, fara un motiv care sa te faca sa te dai dimineata jos din pat
cat mai repede, viata nu are sens.
Sa-ti gasesti sensul si menirea iti aduce fericirea in viata.
Nu mai lasati viata sa vi se intample pur si simplu. Fiecare dintre noi a venit pe acest
pamant cu o misiune si un gand de transmis, oare de ce este atat de greu de
acceptat?
Nu trebuie sa faceti lucruri marete pentru a vi se confirma realitatea aceasta.
Trebuie doar sa credeti in voi si in puterea care v-a fost pusa in suflet.
Mahatma Gandhi, atunci cand a fost intrebat de catre un reporter ce mesaj ar putea
sa transmita omenirii, a oferit urmatorul raspuns: “Viata mea este mesajul meu!”
Cat de minunat este raspunsul acesta?
Fiecare dintre noi lasam prin viata pe care o traim un mesaj, pentru oameni, pentru
natura, pentru planeta, pentru generatiile viitoare, pentru fiii si nepotii nostri si
chiar si pentru noi, atunci cand ne vom intoarce intr-o alta viata.
Important e ce fel de mesaj vrem sa lasam in urma noastra, doar atat.
Repet, nu este vorba de a face lucruri marete, de a avea companii cu cifra de afaceri
de milioane de dolari, e vorba doar de a-ti trai viata in conformitate cu ceea ce simti
si ce crezi.
Fie ca esti un avocat de succes, fie ca esti maturator pe strada, nu functiile pe care le
aveti va definesc, ci calitatea vietii pe care o duceti, daca va treziti dimineata
zambind si nerabdator de a trai ziua respectiva sau daca va treziti bosumflat cu
gandul: “pff, inca o zi de munca”.
Asta face diferenta.
Nu va mai tarati prin viata. V-a fost pusa o inima in piept fara sa o cereti. Ar fi dragut
sa incepeti sa pretuiti macar putin lucrul acesta.
Unii isi gasesc menirea, vocatia - cum vreti voi sa ii spuneti - mai greu, altii mai usor.
Pentru cei care si-au gasit-o, pretuiti-o si munciti in fiecare zi sa fiti cel mai bun,
fixati-va obiective marete, dar realizabile, in fiecare zi.
Fara obiective, viata devine plictisitoare si ele devin feedback-ul pozitiv de care toti
avem nevoie.
Cand nu le bifati, munciti mai mult pana ajungeti unde v-ati propus.
Nu ascultati cand vi se spune ca este imposibil, nu luati critica si binevoitorii in
seama si vorbiti mai putin despre planurile voastre, pentru a nu da sansa nimanui sa
va puna piedici in gandire.
Daca voi credeti ca puteti face lucrul respectiv, inseamna ca e realizabil.
Pentru cei care nu si-au gasit vocatia, mai cautati, nu va lasati, sunt o gramada de
carti pe acest subiect.
Daca, totusi, nu o gasiti si trebuie sa mergeti la un job care nu va implineste, puneti
in practica pasiuni si hobby-uri; sunt sigura ca aveti.
Faceti-va timp pentru ele in fiecare zi, ca si cum ati avea un job part-time.
Creierul vostru are nevoie de creativitate, pasiunile voastre va pot ajuta sa incepeti
sa traiti si sa simtiti viata.
In felul acesta, puteti ajunge sa va gasiti vocatia sau, de ce nu, sa faceti din pasiunile
voastre un stil de viata.
Nu mai cautati scuze, nu mai spuneti ca nu aveti timp!
Dormiti cu 2 ore mai putin, nu a murit nimeni de nesomn pana acum!
Am vorbit despre relatii in capitolul anterior.
Vreau doar sa fac o paranteza aici si sa va spun ca s-a facut un studiu (care este inca
in derulare) si s-a demonstrat ca oamenii care sunt in relatii implinite duc o viata
mult mai fericita.
Sincer, eu, personal, nici nu aveam nevoie de vreun studiu sa mi se demonstreze
lucrul acesta.
Sa-ti gasesti un partener cu care sa vrei sa stai 24 de ore din 24, sa va completati, sa
va incurajati, sa va iubiti si sa treceti impreuna prin viata aduce fericire si implinire.
Totusi, este foarte importanta calitatea relatiei pe care o aveti, pentru ca nu e
nevoie doar sa fii cu cineva in fiecare zi, este important ca relatia respectiva sa fie
bazata pe dragoste adevarata.
In Budism, dragostea adevarata trebuie sa indeplineasca 4 elemente: sa faci cealalta
persoana fericita, sa-i oferi compasiune, bucurie si sa-i lasi libertate.
Suna greu, suna usor?
A supravietui inseamna a trece prin viata accesand doar nivelurile de constiinta
elementare (papa, caca, sex, familie, copii sau, daca esti norocos, poate ajungi sa
simti din cand in cand si iubirea ca si energie)
Insa a Trai, inseamna mult mai mult decat atat.
Inseamna a intelege trinitatea care esti (corp fizic, minte si spirit), a avea toate cele
trei corpuri mereu in echilibru, a renunta la iluzii si atasamente, a trai in
conformitate cu legile Universului, a fi prezent mereu in cuvant si in ceea ce
comunici si a oferi mai mult decat a primi.
In acel moment viata se va apleca la picioare voastre si va va intreba: “de ce ai
nevoie astazi pentru a fi implinit?”
3. Nu ne-am nascut sa suferim
“Ce sa faci cu oamenii care nu iti suporta fericirea? Nu-i lasa sa ti-o fure!”
- Alan Cohen
Radacinile nefericirii sunt adesea invizibile.
Ea se invata inca din primul an de viata, cand creierul copilului incepe sa se dezvolte,
sa gandeasca, sa simta si sa oglindeasca comportamente.
Noi studii sustin ca, inca din burta mamei, se intampla acest lucru.
Cati dintre voi au avut parinti care au stat cu voi pana la varsta de 3 ani, v-au oferit
intelegere si rabadare, nu s-au certat, nu s-au ingrijorat si pacea si bucuria domneau
in casa?
Nu prea multi, asa-i?
Am fost conditionati sa fim nefericiti, sa ne ingrijoram si sa ne fie frica.
Am fost crescuti cu credinte de genul: “copilul se pupa cand doarme” sau nu se ia
prea mult in brate, ca se razgaie.
De unde sa stim sa fim fericiti daca nimeni nu ne-a invatat sa o facem?
Mama mea este o persoana care se ingrijoreaza foarte mult.
Ii este tot timpul frica ca se intampla ceva atunci cand asteapta un telefon si nu l-a
primit sau poate vede o stire mai tragica la televizor.
Bunica mea era la fel, nu atat de rau, nu la acelasi nivel, dar destul.
Crescand intr-un astfel de mediu, obisnuisem si eu sa imi fac griji si sa intru in stari
de anxietate destul de repede.
Mi-am dat seama prin liceu ca este inutil sa imi fac astfel de griji nefondate.
Nu stiu cum am realizat, ideea este ca s-a intamplat.
Cu toate astea, creierul meu ma sabota mereu, era invatat sa se ingrijoreze si sa
sufere.
Vedeam si simteam suferinta ca pe ceva esential, ca si cum o asteptam pentru ca, in
mintea mea, dupa ea urma bucuria.
Imaginati-va ce credinte zaceau la mine in subconstient.
Nu ne-am nascut sa suferim.
Cunosc persoane care s-au obisnuit atat de mult cu suferinta, incat o cauta. Si prin
gandurile lor negative si pline de ingrijorare, reusesc sa o aduca in viata lor!
Am fost una dintre aceste persoane.
O sa imi spuneti ca nimeni nu vrea sa sufere, cum sa cauti si sa vrei suferinta?
Vreti sa imi spuneti ca nu v-ati uitat niciodata in oglinda cu ura?
Nu v-ati spus niciodata ca nu va suportati?
Nu v-ati uitat niciodata in telefonul partenerului, aflati ca sunteti inselati, treceti
peste si repetati comportamentul asta care va provoaca suferinta la nesfarsit?
Nu stati cu parteneri care va agreseaza fizic sau psihic?
Nu va ascundeti sa mancati pe nerasuflate pentru ca nu simtiti fericirea sau pentru
ca sunteti foarte stresat?
Nu sunt astea comportamente care demonstreaza ca sunteti dependenti de
suferinta?
Este cea mai subtila forma de toxicitate. Odata acceptata si inteleasa, puteti incepe
sa faceti schimbari pentru a scapa de suferinta.
Suferinta atrage suferinta. Grijile atrag griji. Frica atrage si mai multa frica.
E necesar sa lasati vechile credinte deoparte si sa va invatati creierul sa creada in
lucruri noi. Trebuie doar sa ii repetati in fiecare clipa ca sunteti calm, ca viata este
frumoasa si ca grijile sunt inutile...
Va formati niste propozitii cu care va simtiti voi confortabil si, usor, usor, el va
incepe sa creada in ceea ce ii spuneti.
Intotdeauna sa folositi cuvinte afirmative, pentru ca, creierul vostru nu intelege
negatia. Nu spuneti: “viata nu e grea”, spuneti “viata e usoara”.
Nu mai cautati suferinta, indreptati-va gandurile spre pozitiv si fiti gata sa il primiti in
viata voastra.
Dar pentru asta este nevoie sa va debarasati de atitudinea asta de jertfa si pocainta.
Intelegeti ca Dumnezeu va vrea fericiti si actionati in felul acesta.
Nu o sa ajungeti mai usor la portile Raiului doar pentru ca ati ales suferinta in locul
bucuriei de a trai!
4. Gaseste-ti implinirea in lucruri mici
“Doar cu inima poti vedea corect. Ceea ce este important este invizibil pentru ochi.”
- Antoine de Saint-Exupéry, in Micul Print
Tony Robbins vorbeste foarte frumos despre arta de a fi implinit.
El spune ca este o arta, deoarece presupune atata finete si maestrie sa ajungi sa fii
implinit.
Lucrand cu foarte multe persoane de succes, el si-a dat seama ca oamenii au un vis,
muncesc o viata sa isi indeplineasca visul respectiv, iar cand au reusit nu simt
implinirea si fericirea la care se asteptau.
Viata lor se blocheaza si se intreaba: acum ce este de facut?
Stiti povestea cu cei care au muncit o viata sa ajunga pe luna, iar dupa ce au realizat
lucrul acesta nu au mai gasit un scop sa isi traiasca viata?
Un alt exemplu este minunatul actor si comediant Robin Williams, care s-a sinucis.
A realizat tot ce si-a propus, a bucurat atat de multi oameni, dar nu a ajuns sa simta
niciodata implinirea dupa care tanjea.
Maiestria implinirii vine atunci cand, desi ti-ai pus scopuri foarte inalte, nu uiti sa te
bucuri de lucruri simple cum ar fi briza oceanului sau zambetul copilului tau.
Totodata, vei ajunge sa simti implinirea atunci cand, in drumul tau spre succes, nu
uiti de cei din jur, de corpul tau sau de a fi recunoscator vietii.
Exact ce spuneam in primul capitol, cand am inceput sa vorbim despre fericire.
Daca nu o poti simti pur si simplu, cand mergi intr-o duminica la o plimbare, nici cei
mai multi bani, nici cele mai mari realizari si acumulari de obiecte nu va va face sa o
simtiti.
Doar atunci cand apreciezi viata si ii multumesti Dumnezeului in care crezi ca ti-a
oferit-o, doar atunci cand ii multumesti corpului ca te plimba in locuri atat de
minunate, doar atunci cand vezi lucrurile astea care par atat de mici, dar care sunt
atat de mari, doar atunci poti simti fericirea adevarata.
Ulterior, tot ce vei acumula, toate relatiile pe care le vei avea, ele iti vor aduce mai
multa bucurie, implinire, distractie si satisfactie, dar prima data trebuie sa inveti sa
vezi fericirea in vantul care te mangaie pe fata, in soarele care iti arde parul sau in
mireasma florilor.
Nici macar propriul vostru copil nu va poate aduce feircirea asta, nu mai spuneti ca
v-a implinit, ca nu este asa.
El va aduce bucurie si implinire pe moment. Mai apoi uitati, va scufundati din nou in
viata mizerabila pe care v-ati creat-o.
Daca nu vedeti fericirea intr-un apus de soare, niciun copil, niciun partener, nici cei
mai multi bani nu va vor face mai fericit.
Nu mai incercati sa o cautati in exterior. S-au scris atatea carti pe subiectul acesta si
totusi, 87% din populatie inca sufera de anxietate si este nefericita.
Avem atatea lucruri in jurul nostru, traim ca regii sau poate chiar mai bine si cu toate
astea suntem nefericiti.
Oare ce ar trebui sa ne mai ofere Universul sa simtim si noi putina bucurie in
sufletele noastre?
Fericirea presupune munca, sa te trezesti cu 20 minute mai devreme, sa te rogi, sa
meditezi sau sa-ti creezi o practica spirituala care functioneaza pentru tine.
Important este sa va ganditi la lucruri pentru care sunteti recunoscator, de la cel mai
banal pana la ceva foarte important, sa multumiti pentru tot ceea ce sunteti si tot
ceea ce aveti, sa simtiti iubirea pe care o aveti in voi si pe care ati primit-o de la
Creator, sa o dati mai departe catre familie, prieteni, cunoscuti, necunoscuti si
natura.
Sa spuneti mantre, sa va iertati, sa practicati vizualizarea, sa cititi rugaciuni, sa dati
cu tamaie, cu aghiasma.
Nu e important ce faceti, important e sa rezonati cu ceea ce alegeti sa faceti.
Dar faceti ceva, oferiti-va 20 minute in care sa va conectati cu fiinta superioara care
exista in voi.
Omenirea este in impas pentru ca isi consuma toata energia pentru a creea si
dezvolta relatii la orizontala si a uitat ca cea mai importanta si primordiala relatie la
care trebuie sa lucreze, este cea la verticala.
Va garantez ca veti privi viata cu alti ochi, veti incepe sa simtiti ca nu sunteti singuri,
ca sunteti ghidati sau pur si simplu veti vedea o insemnatate in tot ceea ce vi se
intampla.
5. Prietenia
“Prietenii sunt scuza lui Dumnezeu pentru familia pe care o ai.”

- Dr.Wayne Dyer
Un om inconjurat de prieteni este un om mai fericit.
Nu poti avea niciodata prea multi prieteni.
Daca esti o persoana singuratica, care nu are prieteni, acum este momentul sa iesi
din casa si sa iti faci.
Intra pur si simplu in vorba cu oricine si gaseste persoana cu care poti lega o
conversatie.
Daca ai gasit-o, invit-o la o cafea sau bere si vorbiti despre orice.
Nu stati singuri.
Prietenii nu sunt pe Facebook.
Oamenii au nevoie de conecatre fata in fata, au nevoie sa creeze amintiri si sa
construiasca relatii.
Nu va fie teama sa lasati garda jos in fata prietenilor, nu va fie teama ca veti fi
judecati si criticati.
Nu va simtiti inferiori in fata lor.
Forma sub care ne alegem prietenii si calitatile care ne plac la acestia nu fac decat sa
demonstreze si sa ne aduca in prim plan tot ceea ce exista in noi, dar de care am
uitat.
Nu uitati lucrul acesta.
Una din oglinzile eseniene ne spune exact asta, ca sunt persoane care vin in viata
noastra tocmai pentru a ne aminti pasaje din noi pe care le-am ingropat si uitat.
Este vorba de o alta oglinda decat aceea care ne spune ca, ceea ce nu ne place la
altcineva exista si in noi.
Amintiti-va ce v-a facut sa va imprieteniti cu prietenul actual.
Ce anume din el va facea sa vreti sa stati toata noaptea la vorba?
Ce admirati la el cel mai mult?
Toate lucrurile astea se afla si in voi. Stiati de ele?
Acum e momentul sa va reamintiti.
Fiti onesti cu prietenii vostri, ajutati-i cu tot ce va cer, daruiti-va si veti vedea ca veti
fi mult mai fericiti.
Dar nu intrati in viata lor, nu incercati sa ii salvati, asteptati sa va ceara ajutorul sau
sfatul.
Serialul meu preferat este Friends, daca nu l-ati vazut, va sfatuiesc sa o faceti.
Veti gasi in el onestitate, respect, compasiune, iubire, speranta, bucurie, sinceritate
si multa comedie.
Despre asta e vorba in relatiile de prietenie.
Nu despre barfa, judecata si neacceptare.
Daca aveti persoane din aceasta categorie in jurul vostru, pe care le considerati
prieteni, renuntati la ele. Calitatea vietii voastre depinde de persoanele cu care va
inconjurati.
Iar daca sunteti o astfel de persoana, acum e momentul sa va schimbati.
Daca nu puteti sa va schimbati, macar dati-va voi la o parte din calea celorlalti, nu le
luati energia si speranta. Nu fiti un astfel de om!
6. Priveste totul ca pe o Binecuvantare
“Tu ai propria ta idee despre cum ar trebui sa fie viata sau despre cine ar trebui sa fie
acolo pentru tine, cand si cum...Dar viata are o idee mai buna.”
- Alan Cohen
Tot ceea ce vi se intampla in momentul de fata este PERFECT pentru acest moment
al existentei in care va aflati.
Toate experientele vietii vin sa va reaminteasca cine sunteti, vin sa va faca sa
cresteti, indiferent daca ele vin sub forma suferintei.
“Cateodata, cel mai mare bine vine din ceea ce, la momentul respectiv, parea sa fie
cel mai mare rau”, spune o expresie cu talc.
In momentul in care am inceput sa cred in lucrul acesta, viata mea s-a schimbat
radical.
Cand am inteles ca viata mi se intampla, pentru mine, nu impotriva mea, nu mai era
loc de negociat si gasit vinovati.
Este foarte greu sa gasiti pozitivul in negativ, dar va garantez ca el exista.
Ganditi-va acum 10 ani de zile, sunt sigura ca vi s-a intamplat ceva neplacut (pot fi 9
ani sau pot fi 11, nu conteaza).
Ideea este sa priviti putin in trecutul indepartat, sa gasiti o situatie neplacuta
(atunci) si sa va ganditi daca, dupa ce lucrurile s-au asezat, ati privit situatia altfel?
Poate ca v-ati despartit de persoana pe care o credeati marea iubire si, ulterior, l-ati
intalnit pe cel cu care sunteti astazi, poate ca ati fost concediat de la un job, iar
astazi va urmati vocatia.
Situatiile sunt multe si se intampla in fiecare zi.
Aveti credinta in Creator ca totul vi se intampla spre binele vostru.
Nu mai opuneti rezistenta, lasati-va ghidati si veti afla fericirea.
Din mocirla se nasc capodopere, la fel cum floarea de lotus creste intr-un mediu
noroios, la fel si viata voastra capata sens atunci cand va scuturati de praf si o luati
de la capat.
Stiti cum se spune: “un sut in fund, un pas inainte.”
Poate este momentul acum, dupa ce am discuat despre cat de important este sa ne
cunostem, despre Iubire si Fericire, sa intelegem ca e nevoie sa nu mai opunem
rezistenta.
Pentru ca atunci cand te uiti in interior si privesti ce vezi cu Iubire, Fericirea poate
veni chiar si dintr-o situatie dezagreabila.
Cereti inspiratie, cereti incredere, puneti intrebari, descarcati-va sufletul si spuneti:
“Sufar in acest moment, nu inteleg de ce aveam nevoie de suferinta asta in viata
mea. Sunt furios si plin de resentimente. Am nevoie de ajutor pentru ca nu pot iesi
singur din ea, nu pot vedea aceasta situatie ca pe ceva perfect!”
Veti primi raspunsuri, va garantez!
Nu va fie teama sa va deschideti sufletul cand sunteti doar voi cu voi, nu aveti de
cine sa va ascundeti, cine v-a creat va stie si va iubeste si cu bune, si cu rele, respirati
profund, inchideti ochii si lasati totul sa iasa afara.
Veti primi speranta si raspunsuri.
Nu va mai opuneti.
Viata e o Binecuvantare.
Fiecare experienta este o Binecuvantare!
Inceteaza sa mai crezi altceva!
Capitolul 4. Practici zilnice pentru o viata trista
“Starea ta naturala este una de bucurie, pace si implinire spontana. Atunci cand nu
experimentezi aceasta stare, exista un gen de contaminare prezenta in corpul sau
mintea ta. Contaminarea poate fi rezultaul emotiilor, obiceiurilor, relatiilor si
substantelor toxice. Toate acestea se inradacineaza initial in minte ca rezultat al
conditionarii.”
- Deepak Chopra
1. Frica
“Niciun om care se teme de ceva nu este liber.”

- Napoleon Hill
Frica este emotia cea mai toxica, cea mai des intalnita in viata fiecarui om si cel mai
des responsabila de esec si suferinta.
Frica este prezenta in noi, este ceva foarte benefic care ne tine in siguranta si nu ne
lasa sa ne aruncam in gol de la etajul 12.
Noi am transformat-o in malefic si i-am dat forme vicioase.
Opusul Fricii este Iubirea.
Iubirea vine de la Dumnezeu, Frica vine din minte.
Vreau sa clarific lucrul acesta.
Nu ai cum sa simti si sa manifesti Iubirea daca mintea ta este in frica.
Frica il anuleaza pe Dumnezeu.
Stiu ca multi dintre voi sunteti credinciosi, tocmai de aceea vreau sa trag un semnal
de alarma ca ele nu pot exista impreuna.
Acum ganditi-va in mainile cui vreti sa va incredintati viata, in mainile iubirii sau in
mainile fricii.
Frica este un sentiment care inca mai este prezent in viata mea.
Am vindecat mult din el, dar, cu toate astea, inca mai este prezent.
Stiu ca atunci cand el apare, primul lucru pe care il am de facut este sa imi indrept
atentia asupara iubirii, compasiunii, Rugaciunii, Meditatiei.
Cand am inceput sa curat din el, m-am confruntat cu frici de care nici macar nu
stiam ca exista.
Foarte multe se transmit din generatie in generatie si, uneori, sunt foarte subtile.
Mi-a fost intotdeauna frica.
Frica de mama, frica de tata, frica sa nu fiu luata de la bunica mea, frica de abandon,
frica de suferinta, frica de cearta, frica de scandal, frica sa nu fiu inselata, frica sa nu
fiu indeajuns, frica ca nu arat bine, frica sa nu pierd, frica sa nu deranjez, frica de
greseala, frica de Dumnezeu, frica, frica, frica...
Este un subiect la care ma pricep si putem discuta despre el zile si nopti.
Frica te distruge fizic, psihic si emotional.
Iti schimba gandirea si iti transforma corpul fizic.
Multe persoane nici nu o recunosc. Ea imbraca diverse masti si forme si nu de putine
ori e ascunsa adanc in interior.
Agresivitatea este o forma de frica, de exemplu.
Va indemn sa explorati subiectul si sa va vindecati, va datorati voua lucrul acesta si,
mai ales, copiilor si nepotilor vostri.
Ea se va transmite din generatie in generatie, pana cand cineva o va anula.
Nu mai vorbesc de mamele care sunt insarcinate si traiesc in frica. Tot ce simtiti ii
veti transmite si lui bebe.
Cand am scapat de “frica de Dumnezeu”, m-am vindecat si de alte frici. S-au anulat
mai multe.
Am fost crescuta in credinte de genul: “te bate Dumnezeu, te vede Dumnezeu, il
manii pe Dumnezeu, e pacat.”
Era normal sa imi fie frica.
Dragii mei, care inca mai credeti ca Dumnezeu va pedepseste, nu uitati unde se afla
Iubirea in toata afirmatia aceasta?
Nu ai cum sa pedepsesti daca iubesti, nu?
Mintea voastra e singura care va pune piedici si frici, care va pedepseste si va
molesteaza, pentru ca nu credeti ca meritati toata iubirea asta care se afla in
Univers.
Veti atrage suferinta in viata voastra ca sa va demonstrati ca trebuie sa va fie frica,
veti atrage oameni care va vor face sa va fie frica, va veti transforma in victime din
frica de a nu fi valorizati, veti atrage boli din frica de a nu fi paraziti.
Va rog, ganditi-va la situatiile prin care treceti sau prin care ati trecut si faceti asa un
inventar, cata iubire era prezenta in ele si cata frica?
Nu va mai mintiti, pentru ca nu frica va guverneaza viata, pentru ca va scufundati si
mai mult in ea.
Vina are la baza frica, gelozia, tristetea, minciuna.
Toate astea sunt emotii cu care ne confruntam in fiecare zi si au la baza frica.
Nu trebuie sa va recunoasteti decat voua insiva si primul pas este deja facut.
Imaginati-va la cata suferinta puteti spune stop si la cat de mult vi se va relaxa viata.
Cum ar arata viata voastra fara frici?
Sunt sigura ca nici macar nu va puteti crea o astfel de imagine mentala, atat de mult
face parte frica din viata voastra.
Va culcati cu ea, va treziti cu ea, faceti sex cu ea, va “iubiti” cu ea, mancati cu ea, va
distrati cu ea!
Eu o vad ca pe un intrus. Voi?
2. Rusinea si vina
“Conversatiile noastre legate de rusine ne pot schimba stilul de viata, felul in care
iubim, relatiile cu copiii, maniera in care muncim si in care ne construim relatiile.”
- Brene Brawn
Desi am fost invatati ca vinovatia este adevarul si ca inocenta este minciuna, in
realitate inocenta este adevarul si vinovatia este minciuna.
Sunt multe persoane carora le este rusine si se simt vinovate pentru lucrurile pe
care le-au facut.
As vrea sa le spun acelor persoane ca, fara greseala nu exista transformare si
evolutie.
Cum altfel sa stim sa facem bine daca nu simtim ce inseamna sa facem rau?
Nu traiti in vina si rusine, va consuma toata energia pozitiva care oricum nu e multa.
Nu confundati rusinea cu bun simtul si vina cu modestia.
Sunt lucruri total diferite.
Nu vreau sa intru in polemica cu biserica, dar ganditi-va de doua ori inainte sa ii
credeti pe cei care va spun ca ati fost conceputi din pacat.
Mi se pare cea mai mare aberatie si minciuna spusa in numele lui Dumnezeu.
Cat de fraier il credeti pe Dumnezeu incat sa lase un copil care totodata e pur sa se
nasca cu pacatul stramosesc?
Credeti ca asta face Dumnezeu?
Ne pune aparat reproducator ca sa isi bata joc de noi? Ca sa nu ne lase sa il folosim?
Eu personal nu vad logica.
Nu va mai simtiti vinovati de pacatele voastre, dragii mei, ele v-au adus unde sunteti
astazi. Unii fac mai putine. Altii mai multe. Dar cu totii le avem.
Nu pacatele noastre ne trag in jos pe treapta evolutiei, nu din cauza pacatelor nu
avem o viata fericita, ci din cauza gandirii noastre malefice, din cauza ca le repetam
si din cauza pozitiei noastre de victima prin care spunem : “eu sunt prea
pacatos/pacatoasa, nu se uita Dumnezeu la mine, sau a uitat Dumnezeu de mine.”
Toata gandirea asta este o iluzie, pentru ca va asociati atat de mult cu rusinea, cu
vina, cu pacatele voastre, incat nu mai stiti cine sunteti si nu va vedeti viata fara ele.
Va indemn sa puneti punct acestor gandiri limitative si sa va iertati.
Mergeti la spovedit, la psiholog, scrieti-va o scrisoare, faceti orice lucru care va vine
natural si cu care rezonati, dar iertati-va.
Rusinea adora secretul, tocmai de aceea ea trebuie dezvaluita. E important sa o
spuneti unei persoane care va asculta si va priveste cu compasiune.
Tocmai de aceea am spus preot sau terapeut, asta daca nu aveti o persoana
apropiata care sa va asculte cu gingasie si non-judecata.
Brene Brown vorbeste foarte frumos in cartea sa, Darurile imperfectinii despre
Rusine, ea spune ca apare intre oameni si se vindeca intre oameni.
Totodata, ea afirma ca rusinea este de fapt teama de a nu fi iubit si acceptat si
alunga orice pretuire de sine.
Toti o experimentam in viata nostra.
Tocmai de aceea nu suntem autentici cu cei din jurul nostru, deoarece tanjim atat
de mult dupa acceptarea si pretuirea lor, fara sa ne gandim macar ca, doar cand ne
vom accepta si ierta noi, doar atunci si ceilalti o vor face.
3. Manie si furie
“Cand esti furios, numara pana la 4; cand esti foarte furios, injura.”
- Mark Twain
Sunt doua feluri de persoane pe lumea asta: cele care recunosc ca sunt furioase si
care nu ezita sa o arate (tipa, urla, se exprima) si cele care nu recunosc, ba din
contra, ele sustin sus si tare ca sunt calme si nu au nicio problema.
In general, a doua categorie sunt cele care se imbolnavesc, care traiesc in negare, in
minciuna si in aparente.
Eu fac parte sau am facut parte din a doua categorie.
Ba din contra, cautam liniste si pace in jur, uram scandalurile si exprimarea furiei
fara sa ma gandesc macar ca ele existau adanc in mine.
Universul a avut grija sa imi scoata in cale persoane agresive si puse mereu pe
cearta, doar pentru a ma ajuta sa ma vindec de starea mea de negare.
Nu spuneam ce gandeam sa nu supar pe cineva, nu imi spuneam parerea sa nu
deranjez, nu stiam sa spun nu, ascultam si eram draguta cu toata lumea.
Nu imi dadeam voie sa tip, sa urlu, sa ma cert doar pentru a pastra aparentele.
Ma consideram, in prostia mea, o persoana evoluata, pentru ca pot sa imi stapanesc
astfel de stari.
Uitasem, totusi, ca singura persoana cu care ar fi necesar sa ma port frumos si careia
sa nu ii spun NU sunt chiar eu.
Fiti autentici si exprimati-va. Nu bagati sub covor mizeria, ca nu veti ajunge niciunde.
Nu incurajez agresivitatea, sa nu ma intelegeti gresit. Incurajez doar autenticitatea si
adevarul, chiar daca doare si va face dezagreabili pentru ceilalti.
Suntem diferiti, avem puncte de vedere diferite, privim situatiile din perspective
diferite, luam decizii diferite. Tocmai asta e frumusetea omenirii. Nu va calcati
opiniile si propriul adevar in picioare doar pentru a face pe plac celorlalti, pentru a
face parte dintr-un grup sau a fi acceptati.
Acum, pentru prima categorie de oameni care se trezesc cu “mortii ma-sii” in gura
va indemn sa realizati ca furia si nervii pe care ii aveti pentru ceilalti sunt doar
pentru voi.
Altfel spus, toate injuraturile pe care le aruncati in exterior sunt lucruri pe care ati
vrea sa vi le adresati voua.
Nu va deranjeaza copilul ca e neastamparat, nu va deranjeaza sotia ca va ignora, nu
va deranjeaza parintii ca va streseaza, nu va deranjeaza vecinul ca da manelele la
maxim si nu va deranjeaza soarele ca nu lumineaza din “unghiul” din care vreti voi.
Acceptati ca sunteti suparati doar pe voi, pe voi cel de acum care a uitat cine e, care
e rostul lui, care face compromisuri si care se taraste prin viata.
Nu este un secret ca un om furios are o rana adanc ascunsa in interior.
Ce asteptati sa o vindecati, sa o constientizati, sa o acceptati?
Nu va trece de la sine, va garantez asta. Ba din contra, Universul va va scoate in cale
persoane, intamplari sau evenimente care nu vor face decat sa puna degetul pe
rana, sa scoata tot ce e mai urat din voi.
In loc sa spuneti ca viata e grea sau numai mie mi se poate intampla, sau toti sunt
idioti, sau Dumnezeu nu ma mai iubeste, dati-va doua palme si iesiti din starea asta
de aruncat vina pe ceilalti.
Nu puteti controla nimic din exterior. Nu v-ati saturat cate frustari ati acumulat doar
pentru ca nimeni nu va aude?
Cu cat veti tipa mai mult, cu atat veti fi mai putin auzit.
Lucrati cu voi, mintea voastra e singura pe care o puteti slefui. Nu mai carati atata
frustrare si furie in spate. Eliberati-va de ele si veti vedea ca viata incepe sa capete
alta valoare si semnificatie.
4. Ura si Razbunarea
“Atunci cand ne uram dusmanii, le dam putere asupra noastra: putere asupra
somnului, apetitului, tensiunii arteriale, sanatatii si fericirii noastre. Dusmanii nostri
ar dansa de bucurie daca ar sti cat ne supara, ne tortureaza si ne pedepsesc! Ura
noastra nu le face niciun rau, dar aceasta ura ne transforma zilele si noptile intr-un
chin infernal.”
- Dale Carnegie
“In razbunare ni se poate intampla cel mult sa devenim egali cu vrajmasii nostri, in
timp ce in iertare aratam mai multa intelepciune si inteligenta.”
- Paulo Coelho
Pentru persoanele care traiesc in ura si razbunare nu am decat compasiune.
Imi imaginez cat de greu le este sa traiasca in fiecare zi cu asa ceva in sufletul lor.
Consider ca sunt persone care au renuntat la viata si la bucuria de a trai.
Am intalnit astfel de persoane si am simtit din prima clipa intunericul din sufletul lor.
Am intalnit persoane care blesteama si doresc moartea celorlalti.
Daca aveti astfel de persoane in jurul vostru, va rog nu cadeti in capcana de a le oferi
aceleasi sentimente.
Nu veti putea iubi o astfel de persoana, sunt constienta de asta, dar incercati pe cat
posibil sa le transmiteti ganduri pozitive si pline de compasiune, rugati-va pentru ei,
pentru ca au nevoie de lucrul acesta.
Nu va ascultati egoul care va indeamna la razboi, nimic pozitiv nu va iesi din lupta
asta.
Trebuie sa va situati pe o pozitie energetica superioara de cea in care sunt ei, pentru
a nu putea fi atacati de negativismul lor.
Nu veti fi considerati prosti, veti fi considerati intelepti si stapani pe propriile emotii.
Stiu ca vreti sa fiti iubiti de toata lumea, dar ganditi-va daca voi iubiti pe toata
lumea.
Daca toti am trimite iubire si compasiune catre o astfel de persoana rea si
razbunatoare, ea s-ar vindeca.
Daca toti ne-am pune intrebarea: “ce anume din mine a atras un astfel de om?”,
numarul rautatilor, razbunarilor si al blestemelor ar scadea.
Pentru ca vindecandu-ne pe noi ii putem vindeca si pe ceilalti.
Cititi despre doctorul Hew Len si practica Ho’oponopono, el a vindecat un intreg
spital de oameni foarte violenti (criminali, violatori), fara sa ii vada macar, folosindu-
le dosarele si vindecandu-se pe sine.
Nu mai traiti in iluzia ca suntem separati unii de ceilalti, priviti dincolo de aparente,
tot ceea ce sunt, fac, spun si gandesc va afecta sute de persoane, vietati, locuri, care,
la randul lor, vor afecta alte sute de persoane si tot asa.
Daca imprastiem cu totii iubire si compasiune in Univers, lumea va deveni altfel si,
mai mult decat atat, totul se va intoarce la noi.
Incepeti cu 5 cele mai apropiate persoane din viata voastra, este suficient, pentru ca
fiecare din astea 5 persoane vor oferi mai departe la alte 5 si tot asa.
Poate vi se pare banal ceea ce spun, insa doar noi putem face lumea un loc mai bun,
cu pasi mici.
Cu totii avem binele si raul in noi, unii dau voie sa se manifeste mai mult rau, altii sa
se manifeste mai mult bine.
In functie de nivelul de constiinta la care este fiecare, nu suntem unii mai buni decat
altii, suntem doar diferiti si pe trepte diferite de dezvoltare.
Cand scriu aceste randuri suntem in plina criza Coronavirus, izolati la domiciliu.
Vad atat de multe persoane care fac gesturi marete, care isi ajuta in fiecare zi
aproapele, care au intrat in arena si ii ajuta pe ceilalti cu pretul vietii, care se aduna
online sa practice rugaciunea colectiva, care fac multe gesturi caritabile, care isi pun
vocatia si creativitatea pe masa, gratis, pentru a-i ajuta pe ceilalti sa iasa mai usor
din criza.
Asta insemna iubire si compasiune.
De cealalta parte, inca sunt oameni care arunca cu rautate si mocirla in Univers.
Aud expresii de genul “lasa sa moara, ca si-asa a trait prea mult” sau “unde e
Dumnezeu acum?”
As vrea sa va intreb cine credeti voi ca va iesi mai intelept, mai fericit, si mai dornic
de a-si TRAI viata ca niciodata din toata situatia asta?
Mi-as dori ca randurile mele sa ajunga si la cei care au sufletul plin de ura,
ranchiuna, suparare si razbunare.
Mi-as dori sa ii pot imbratisa pentru ca sunt sigura ca nu au simtit niciodata lucrul
acesta.
Mi-as dori sa ii ascult si sa le spun ca le inteleg suferinta.
As vrea sa le spun ca nu e prea tarziu, ca schimbarea poate incepe acum si se poate
intampla peste noapte, ca suferinta lor a luat sfarsit, ca de astazi isi pot elibera
sufletul si ca nu ura ii defineste, ci Dumnezeirea care exista inclusiv in ei.
Mi-as dori sa le spun ca sunt iubiti si ca sunt asteptati sa se intoarca acasa.
5. Mandria si Judecata
“Hotul de astazi va renaste ca Sfant maine si invers.”

- Deepak Chopra
Atunci cand ai incredere in tine si esti mandru de calitatile tale (ca ai un job bine
platit, ca esti cel mai bun doctor din oras, ca faci cea mai buna mancare, ca dansezi
foarte frumos, ca ai o voce minunata etc.), in acel moment nu simti nevoia sa: “te
dai mare”, ba din contra, simti nevoia sa oferi celor din jurul tau cate ceva din ceea
ce esti tu.
Problemele incep sa apara atunci cand te crezi un ratat, dar vrei sa le arati celorlalti
cat de mare si tare esti tu.
As vrea sa va spun ca toti din jurul vostru, de la cel mai mic copil pana la cel mai
intelept batran, isi pot da seama de lucrul acesta.
Isi pot da seama ca: “numai gura e de voi”, ca va simtiti inferiori celorlalti, iar de
aceea vreti sa scoateti in fata masina, iubitul, telefonul, corpul sau mai stiu eu ce.
Cum vi se pare paradoxul acesta in care vreti sa pareti atat de mare in fata celor din
jur dar, de fapt, ei va vad atat de mici?
Mandria va scade energia si vointa, investiti atat de mult timp sa demonstrati
celorlalti ca sunteti altceva decat ceea ce sunteti, dar fara niciun rezultat.
Daca ati investi doar 15 minute in fiecare zi pentru a va cunoaste, a lucra la voi, a va
pune intrebarea: “de ce am nevoie ca, ceilalti sa ma vada altfel decat sunt?”, sa
invatati sa va iubiti si sa va acceptati asa cum sunteti, va garantez ca, in 4 saptamani
va veti vindeca de nevoia asta de mandrie.
Si in acel moment, lumea asta de care va pasa atat de mult va incepe sa va
pretuiasca pentru autenticitatea voastra, pentru ceea ce sunteti, dar, mai ales,
pentru ceea ce nu vreti sa pareti.
Ganditi-va ca nu aveti nimic de pierdut.
In loc sa investiti non stop timp si energie cu arogante care nu aduc nimic productiv,
mai bine investiti 15 minute pe zi de cunoastere care va va aduce aprecierea dupa
care tanjiti atat de mult.
Judecata vine de multe ori la pachet cu mandria, pentru ca simtindu-te atat de mic
in interior, ai nevoie sa ii vezi si pe ceilalti la fel de mici ca tine sau poate mai mici.
Astfel, incepi sa ii judeci, sa ii critici si sa le gasesti defecte.
Este doar o iluzie.
Judecata celuilalt nu va va face pe voi sa cresteti mai frumos/frumoasa si mai
destept/desteapta, doar va da iluzia ca sunteti mai buni decat ceilalti.
De ce alegeti sa traiti in minciuna?
Cand va ocupati sa il judecati pe celalalt, uitati de voi, va indreptati atentia asupra
lui, deci i-ati dat celui pe care il judecati puterea de a fi stapan pe viata voastra.
Pentru ca atunci cand tu esti cu atentia la ce face unu sau altul pentru a avea ce
comenta, in niciun caz nu esti stapanul vietii tale.
Nu. Esti doar o marioneta care se invarte dupa ce face si spune cel de langa el. Va
indemn sa va intoarceti in viata voastra si asa, cu pasi mici, sa va intereseze doar ce
faceti voi.
Nu va mai simtiti mare facandu-l pe celalalt sa se simta mic, simtiti-va mare prin
ceea ce faceti si sunteti voi!
6. Zona de confort
“Viata incepe acolo unde se termina zona de confort.”

- Neale Donald Walsch
Nu cred ca exista carte de dezvoltare personala care sa nu vorbeasca despre acest
subiect.
Lumea nu il priveste, totusi, cu seriozitate si nu intelege de fapt ce insemna sa iesi
din zona de confort.
Pentru multi, a iesi din zona de confort este egal cu a renunta la placerile vietii
pentru a face lucruri care le aduc neplacere.
Va indemn sa priviti mai departe de atat, pentru ca nu prea are sens afirmatia de
mai sus.
Nimeni nu v-ar indemna sa renuntati la a face ceva care va aduce placere pentru
ceva care va aduce neplacere.
Creierului ii place rutina si repetitia.
Nu ii place sa va schimbati drumul pe care mergeti la servici in fiecare zi, pentru ca
se simte in nesiguranta.
Creierului nu ii place sa fie prins cu garda jos.
Din cauza lucrului acesta el iubeste zona de confort, pentru ca astfel evita riscurile.
Desi pare un lucru pozitiv, pe de-o parte, pe de alta parte, asa nu puteti progresa.
E necesar sa invatati sa imbratisati disconfortul. Si trebuie sa ii “vindeti” lucrul
acesta creierului vostru.
Cand creierul vostru va intelege ca dupa disconfort vine echilibru, siguranta si
insemnatate, in acel moment el se relaxeaza si va va lasa sa va creati viata pe care o
visati.
Tot ceea ce va face sa va simtiti confortabil va va ruina, iar tot ceea ce va face sa va
simtiti inconfortabil va va ajuta sa cresteti.
A iesi din zona de confort inseamna a nu-i mai asculta pe cei din jurul tau care iti
spun ca nu vei reusi sau a nu mai sta intr-un job care nu te satisface si care iti
omoara ultima graunta de creativitate pe care o mai ai in suflet.
Insemna a pleca din relatii atunci cand intuitia iti spune sa o faci, inseamna a-ti
asculta vocea aceea din interiorul tau care mereu stie ce e mai bine pentru tine.
A iesi din zona de confort presupune disciplina si amanarea recompensei. E simplu!
Daca vrei rezultate trebuie sa muncesti.
In momentul in care vor veni rezultatele veti simti implinirea.
Sunt sigura ca stiti despre ce vorbesc.
Ganditi-va la un singur moment din viata voastra in care v-ati dorit ceva si nu ati
renuntat pana nu ati atras lucrul acela in viata voastra.
De multe ori, vi s-au intamplat astfel de lucruri inca din copilarie.
Pentru ca atunci cand erati copii va ascultati instinctul, nu va pasa ca vi se spune ca
nu veti reusi.
Ganditi-va de cate ori cade un copil pana cand invata sa mearga in picioare.
Asta e cea mai simpla forma care demonstreaza iesitul din zona de confort.
Ati vazut vreodata bucuria unui copil atunci cand merge pentru prima data mai mult
de 2-3 metri?
Este bucuria ca a reusit.
Credeti ca pe parcursul acestui proces el are ganduri de genul: “nu am chef sa ma
ridic si sa incerc, dar, daca nu voi reusi, ce vor zice cei din jurul meu daca o sa cad,
eh, lasa ca pot sa traiesc si mergand de-a busilea, nu sunt in stare sa merg.”
Oricat de penibil vi s-ar parea, astea sunt vocile din capul nostru sau sunt voci pe
care le auzim la cei din jur si pe care le ascultam cu sfintenie.
Avem atat de multe lucruri de invatat de la copii si de la lucrurile simple din viata
noastra precum plantele sau insectele.
Nu va fie teama sa incercati. Nu va fie teama sa gresiti. Asumati-va responsabilitatea
si iesiti din zona aia de siguranta iluzorie.
Pentru ca da, e doar o iluzie.
Adevarata siguranta o aveti cand intrati in arena, cand va asumati riscuri, cand va
treziti cu jumate de ora mai devreme sa va planificati ziua (oricat de nesemnificativa
ar parea viata voastra in acest moment va garantez ca aveti ce sa planificati), cand
va asumati responsabilitatea si cand nu asteptati schimbari peste noapte doar
pentru a putea spune: “am incercat, dar la mine nu merge.”
Incepeti cu pasi mici pentru a da voie creierului sa se obisnuiasca cu noul.
Cand un nou comportament devine automatizat, doar in acel moment faceti o alta
schimbare.
Imbinati intotdeauna utilul cu placutul.
Va place sa va uitati la filme, dar nu mai aveti timp sa faceti nimic altceva?
Ei bine, uitati-va cu jumatate de ora mai putin. Incepeti cu putin.
Ideal ar fi sa faceti mai intai ce v-ati propus in ziua respectiva (sa cititi o carte, sa
faceti mancare, sa calcati, sa meditati, sa petreceti timp cu copilul), apoi dati drumul
la Netflix.
Veti fi mult mai relaxat stiind ca ati bifat ce aveati de facut pe ziua respectiva.
Dati-va voie sa traiti, nu fiti duri cu voi, dar, oricat de incet va miscati, faceti
schimbarile acelea care va pot aduce implinirea si fericirea.
Creati-va o practica in fiecare dimineata de 15 minute (Tony Robbins spune ca daca
nu ai 10 minute pentru tine, nu ai o viata), in care sa va ganditi la binecuvantarile din
viata voastra, in care sa discutati cu divinul din voi (prin rugaciune, meditatie,
discutie libera) si in care sa va vizualizati cum vreti sa fie ziua respectiva.
Asta cred ca ar fi primul pas atunci cand va doriti sa iesiti din zona de confort.
Oferiti-va 10-15-20 minute in care sa va ganditi la ziua respectiva, sa o planificati, sa
o vizualizati, sa multumiti pentru ce aveti si sa transmiteti iubire celor din jur.
Puteti face orice. Important e sa treceti peste etapa aceea in care primul lucru pe
care-l faceti dimineata este sa luati telefonul si sa incepeti sa dati scroll.
In acel moment, v-ati vandut viata stirilor, prietenilor si gandurilor.
Uitati notiunea timpului, poate va mai creati si o stare super anxioasa, pentru ca l-ati
vazut pe fostul cu alta/ ati vazut-o pe fosta cu altul, poate ati vazut o stire in care vi
se spunea ca a mai murit cineva sau ati primit un mesaj in care sunteti tras la
raspundere.
Ziua voastra s-a dus pe rapa.
Veti fi grabiti si irascibili si veti spune seara: “ce zi de cacao am avut”.
Un sfert de ora inainte de orice, in care sa va conectati cu voi si sa fiti prezent.
Veti incepe ziua altfel si viata va capata un nou sens.
Asta insemna disciplina, prin care veti iesi mult mai usor din zona de confort, care va
va usura situatia in momentul in care vreti sa va dati demisia pentru a va face
propria afacere sau in momentul in care vreti sa va apucati de sport, sau sa slabiti,
sau sa iesiti dintr-o relatie in care sunteti maltratati...
De aceea viata incepe abia atunci cand iesi din zona de confort, pentru ca incepi sa
indraznesti, sa devii autentic si sa fii stapanul deciziilor tale!
7. Dependente
“Fiecare dependenta isi are sursa in refuzul tau de a-ti infrunta durerea proprie.
Fiecare dependenta incepe cu durere si se termina cu durere. Dupa ce euforia
dependentei trece, si mai multa durere va iesi la iveala, pentru ca ea era deja
ascunsa in interior. Fiecare dependenta ajunge la un punct unde nu mai functioneza
pentru tine, si atunci vei simti si mai multa durere decat ai simtit vreodata.”
- Eckhart Tolle
Desi s-au scris o multitudine de carti pe acest subiect si se fac o gramada de studii,
nu aveam cum sa vorbesc despre practici care iti fac viata mizerabila si sa nu includ
dependentele in acest capitol.
Toti suntem sau devenim dependenti macar o data in viata.
Daca toata lumea ar intelege lucrul acesta, societatea s-ar transforma in una care nu
judeca.
Stiind ca si noi suntem dependenti, nu mai avem curajul sa aruncam cu pietre intr-o
persoana care consuma droguri ilegale.
Dependentul de mancare nu este mai bun decat cel care isi injecteaza heroina,
dependentul de munca nu este cu nimic mai bun decat cel care trage pe nas cocaina
pentru a incepe o noua zi, dependentul de cumparaturi nu este cu nimic mai bun
decat cel care se trezeste cu nasul in bautura.
Intrebarea care se pune nu este de ce esti dependent, ci de unde vine durerea.
Iar acesta este si punctul de vedere al lui Gabor Mate, parintele acestui subiect daca
vreti sa ii spuneti asa.
Va indemn sa ii cititi cartile sau sa ii vedeti materialele pe Youtube.
El insusi a recunoscut acum cativa ani de zile ca se lupta cu dependenta de munca si
cu cea de cumparaturi.
Durerea vine in general din copilarie - in momentul in care am fost respinsi,
traumatizati fizic sau verbal, neglijati si asa mai departe.
In momentul in care am trecut prin una din aceste traume, creierul nostru nu mai
functioneaza normal.
Hormonii responsabili pentru emanarea fericirii, calmitatii, simtul controlului,
bucuriei si pretuirii de sine nu mai functioneaza normal.
Iar atunci cautam in exterior ceva care sa faca creierul sa emane acesti hormoni (in
general adrenalina si dopamina).
Toti cei care sunt tratati de dependente spun ca, in momentul in care au incercat
pentru prima data drogul respectiv, au simtit pace, bucurie, alinare si acceptare.
Pentru ca nu aveau lucrurile astea in interior, ei cauta sa le gasesca in exterior.
Unii suntem mai predispusi la dependente, altii mai putin.
Nu drogul iti da dependenta, ci senzatia pe care el ti-o ofera.
Nicio persoana tratata cu morfina nu a devenit mai apoi dependenta.
Gabor Mate defineste dependenta drept ceva care iti ofera placere pe termen scurt,
te distruge pe termen lung si nu te poti opri.
De aceea un dependent de munca nu este cu nimic mai bun decat un dependent de
droguri ilegale.
Cu riscul de a repeta lucrul acesta, vreau sa il clarific foarte bine.
Pentru ca in momentul in care ajungi sa judeci sau, mai rau, sa razi de un dependent
de heroina, sa ii spui: “dar, vai, cum poti sa ii faci corpului tau asa ceva?” insemna ca
dependenta exista deja in tine.
Poate fi dependenta de mancare, de zahar, de aprecierea celor din jur, de pariuri, de
munca, de relatii, de sport, de carti, de tutun, de alcool, de boala, totul poate deveni
dependenta in momentul in care corpul si creierul nostru primeste doza (de orice
natura ar fi ea) ca pe un anestezic.
De ce e rea dependenta de munca? Pentru ca ajungi sa fii stresat, sa iti obosesti
corpul, sa nu te poti relaxa intr-o vacanta si sa iti minti familia si copiii.
Mai devreme sau mai tarziu, vei ramane doar cu munca ta, la ce iti va folosi lucrul
acesta daca ai distrus orice altceva in jur?
Valabil pentru orice alta dependenta care este imbracata intr-o forma mai frumoasa
decat mizerabila dependenta de droguri.
In momentul in care vreti sa fugiti de voi, cand nu puteti sta 15 minute singuri cu voi,
in acel moment suferiti de o dependenta sau sunteti foarte vulnerabili la ele.
De ce are nevoie dependentul?
De iubire, intelegere, compasiune si acceptare.
In clipa in care va simti toate lucrurile acelea, singur va decide sa nu isi mai
anestezieze sufletul.
Daca aveti un dependent in familie, solutia nu este sa ii spuneti - daca nu te lasi te
voi parasi - sau sa il faceti sa se simta ca ultimul/a ratat/a.
El simte deja toate lucrurile alea, in nici un caz nu are nevoie de cineva sa i le
confirme.
Nu uitati ca, creierul lui a suferit din cauza unor traume.
Nu uitati ca drogul respectiv ii ofera iubirea, conexiunea si acceptarea dupa care
tanjeste.
Intrebati-l ce puteti face astazi pentru el, pentru a nu mai avea nevoie de
dependenta lui.
Priviti-l cu compasiune si iubire.
Este primul pas pentru a-l ajuta sa se vindece.
Apoi, urmeaza toti ceilalti pasi cu care te intalnesti si la alcolicii anonimi.
Daca citesti aceste randuri si ai realizat ca te confrunti cu o dependenta, cere
ajutorul. Spune-i persoanei cele mai apropiate din viata ta ca ai nevoie de iubire si
acceptare.
Explica-i, pas cu pas, ce trebuie sa faca si sa iti spuna.
Daca nu ai o astfel de persoana in jurul tau, daca iti este teama ca vei fi judecat si nu
vrei sa vorbesti despre ceea ce te macina, primul pas ar fi sa citesti niste carti pe
aceasta tema.
Cauta cei 12 pasi ai alcolicilor anonimi si incearca sa te ajuti singur.
Roaga-te. Mediteaza. Gaseste-ti o pasiune.
Daca nu reusesti sa te vindeci, macar incepe sa rulezi dependentele, pentru a ajuta
corpul sa se refaca.
Daca esti dependent de jocuri pe calculator, sigur poti deveni dependent de orice
altceva care sa te duca in aceeasi stare mult dorita.
Ruleaza-ti dependentele pentru a-ti salva corpul.
Asta pana gasesti o solutie care sa te scoata din acest ciclu vicios.
Este neortodox, dar te poate salva, plus ca la fel de neortodox este ca tigarile sa fie
legale in conditiile in care omoara 7 milione de persoane annual, sau zaharul, sau
alcoolul sau medicamentele.
Ganditi, dragii mei, si nu ii mai judecati pe cei care ajung sa fure din casa pentru a-si
cumpara droguri.
Acelasi lucru l-ati face si voi daca nu ati gasi mancare in frigider sau daca nu ati avea
bani sa va comandati de pe Emag, sau daca jocurile pe calculator s-ar gasi foarte
greu si ar costa o avere, sau daca sexul s-ar face doar pe bani, sau daca zaharul ar
exista doar intr-o planta care s-ar gasi pe un munte la 1000 de metri altitudine.
Ne-am bate, am fura, am dezamagi, am minti… orice pentru a face rost de
anestezicul care ne face sa evadam din propriul corp.
Capitolul 5. Practice zilnice pentru o viata armonioasa
“In eforturile cercetarii stiintifice, sansa de a realiza ceva cu adevarat important -
chiar si pentru cineva foarte talentat - e foarte redusa...Exista o singura solutie: sa-ti
consacri cea mai mare parte a timpului activitatilor practice...care ti se potrivesc, iar
restul timpului sa-l petreci studiind. Asa vei putea sa duci o viata normala si
armonioasa, chiar si fara binecuvantarea Muzelor.”
- Albert Einstein
-
1. Recunostinta
O expresie populara spune: “Daca ar fi sa faci o singura rugaciune pe zi, atunci

aceasta sa fie Multumesc.”
Nu cred ca Universul are nevoie sa ii spunem noi Multumesc sau, daca nu ii spunem,
ne va pedepsi.
Viziunea asta este una venita din frica, iar frica nu are ce cauta in aceeasi propozitie
cu Dumnezeu.
Practicarea recunostintei se face pentru inima si mintea noastra.
Ea presupune disciplina si viziune. Atunci cand esti recunoscator, ingrijorarea si frica
dispar - cele doua senzatii din cauza carora cei mai multi oameni esueaza in viata.
Lucrul asupra caruia iti concentrezi atentia va creste.
Daca te concentrezi pe frica, furie, tristete sau rusine, ele vor creste.
Daca te concentrezi pe iubire, compasiune sau abundenta, vor creste si ele.
Imaginati-va un moment in care ati fost profund recunoscator.
Poate fi nasterea copilului sau promovarea intr-o functie noua sau, de ce nu,
mutatul intr-o casa noua.
Indiferent de situatie, imaginati-va ce ati simtit in acel moment.
Imaginati-va fericirea si emotiile care va curgeau prin vene.
Imaginati-va cat de mult v-a crescut stima de sine ca ati fost Binecuvantat cu acea
situatie.
Inchideti ochii timp de 30 de secunde si incercati sa simtiti tot ce ati simtit in
momentele acelea.
Despre asta e vorba - practicarea recunostintei presupune a aduce energia aceea
creatoare in fiecare zi in viata voastra.
E vorba de o practica de 3 minute care va poate schimba definitiv viata.
Ii spun energie creatoare pentru ca astfel iti creezi viata.
Bucatica cu bucatica, pana cand totul va deveni un intreg.
Jen Sincero spunea urmatorul lucru: “Atunci cand esti recunoscator, iti maresti de
fapt energia pozitiva transmitand multumiri, lucru care face ca energia pozitiva sa se
intoarca inapoi la tine.”
Pana la urma, scopul recunostintei este acela de a te conecta la o viziune superioara
asupra vietii.
Sunt doua feluri de a percepe ziua de astazi.
Primul consta in a te gandi ca e inca o zi din viata ta, a nu sti nici macar ce zi e sau
chiar a avea credinte de genul: “pff, iar e luni.”
Al doilea mod este acela in care percepi ziua de astazi ca pe un dar, ca pe ceva ce ti-
a fost oferit, ca pe o Binecuvantare care vine sa te mai invete, sa te ajute sa cresti si
sa te dezvolti.
Stiu ca alergam prin viata si uitam sa ne oprim sa vedem ce se intampla cu adevarat
in jurul nostru.
Tocmai de aceea avem nevoie de a ne implementa o rutina.
Pentru ca atunci cand incepi ziua cu energia aceea despre care am vorbit la inceput,
in care iti imaginezi cum te-ai simtit cand ceva frumos ti s-a intamplat, in acel
moment tu ai decis ce fel de zi vei avea.
Preiei controlul si faci din ziua respectiva ce vrei TU.
Nu va simtiti confortabil sa faceti lucrul acesta dimineata? Faceti-l seara sau in pauza
de pranz. Sunt pe piata chiar si jurnale de recunostinta care va pot indruma.
Solutii sunt o gramada. Ideea e doar sa puneti stop cotidianului pentru 3 minute,
nimic mai mult.
Mie imi place sa fac lucrul acesta dimineata, alaturi de meditatiile mele, pentru ca
imi place energia pe care o primesc si vreau sa pornesc ziua cu un nivel crescut de
energie.
Cand nu o pot face dimineata, o fac la pranz atunci cand il culc pe bebe si ma apuc
de scris.
Multi o sa imi spuneti ca atunci cand esti fericit e simplu sa fii recunoscator,
satisfactiile vin de la sine.
Si eu am crezut lucrul acesta mult timp, ba din contra, aveam si o atitudine de genul
- totul mi se cuvine.
Doar ca persoanele care nu au nimic (nici macar un acoperis deasupra capului) sau
persoanele care se nasc cu un handicap si pe care le-am vazut atat de
recunoscatoare si pline de iubire si compasiune m-au facut sa imi pun un semn de
intrebare.
Ei sunt adevaratii maestri spirituali.
Oamenii recunoscatori sunt fericiti, nu invers.
Pentru ca atrag fericirea in viata lor, isi cladesc pas cu pas viata.
“Nu prea poti fi puternic fara sa fii recunoscator, deoarece recunostinta este cea care
te tine conectat la Putere.”
- Wallace Wattles
Nu am vazut si nu am auzit de niciun om de succes care sa nu practice recunostinta.

De la ei am invatat sa imi aleg un lucru simplu pentru care sa fiu recunoscatoare, gen
zambetul copilului sau adierea vantului.
Sunt lucruri simple dar cu atat de multa valoare si care te impamanteaza si te fac sa
iti aduci aminte cine esti cu adevarat.
Atunci cand uitam de lucrurile astea, ne vindem viata exteriorului, si din nou,
devenim marionete in propria viata.
Dumnezeu ne-a lasat Liberul Arbitru, iar noi am inteles prin asta sa lasam exteriorul
sa isi faca TREABA!
Esti creator, vrei sa preiei din nou controlul, te rog?
2. Rasul
“Dintre toate zilele, pierduta e aia in care nu ai ras.”

- Nicolas Chamfot
De mai bine de 3000 de ani se afirma ca rasul are efecte miraculoase asupra
sanatatii fizice si psihice a fiecarui individ.
Sunt persoane care s-au vindecat de cancer uitandu-se toata ziua la filme de
comedie, au ales rasul in locul chimioterapiei si viata le-a zambit.
Sunt carti, studii, filmulete pe Youtube care indeamna si invata oamenii sa rada, sa
se bucure!
Cu toate astea intalnesc si vad persoane care nu stiu sa o faca.
Care au ales incrancenarea si tristetea in locul bunastarii si bucuriei.
Cum te astepti sa ai o viata fericita daca ti-ai creat prin atitudinea si
comportamentul tau un scut care te protejeaza de minune?
De la Iisus, Budha, pana la Dalai Lama sau Maica Tereza, nu a fost maestru care sa
nu ne invete sa ne bucuram si sa ii zambim vietii.
Ati intalnit vreodata un preot despre care ati spus ca are har?
Acela avea zambetul pe buze, nu e asa?
Si totusi inca mai avem o atitudine sfiita in fata vietii, inca mai pastram in noi frica
aceea de a nu rade prea mult ca sigur se intampla ceva rau.
Rasul rupe circuitul negativitatii in Univers, te face mai sanatos si te ajuta sa iei
decizii mult mai eficiente si benefice in fata provocarilor vietii.
Cei care pierd puterea de a rade, pierd puterea de a gandi pentru ca rasul atrage
dupa el o minte relaxata care ajuta la solutionarea problemelor.
Cand alegi sa razi, alegi sa traiesti, alegi viata si dai viata, pentru ca atunci cand
daruiesti celor din jur zambete si bucurie viata lor creste.
Nu stii ce e in sufletul unei persoane, poate se confrunta cu o situatie stresanta
despre care nu poate vorbi, rasul tau contagios l-a ajutat astfel sa se relaxeze si, de
ce nu, sa gaseasca o solutie optima la problema lui.
“Rasul e ca soarele, alunga iarna de pe chipul oamenilor.”
- Victor Hugo
Nu va indemn sa va puneti pe fata un zambet si sa iesiti cu el in lume, desi de multe
ori facem si lucrul acesta si, de ce nu, poate uneori are chiar si beneficii. Vorbesc
doar despre a zambi din inima chiar daca aveti o zi dificila si nasoala.
Daca va uitati in jur va garantez ca veti gasi un lucru minor pentru care sa fiti
recunoscator, va garantez din nou ca lucrul acesta va aduce pe fata voastra un
zambet venit din inima.
Nu stati in suparari, stres si tristete.
Ele exista oricum in viata fiecaruia dintre noi.
Iesiti de acolo si puneti un zambet pe fata cuiva.
Creati fericire si veti primi fericire in viata voastra.
Chiar daca oamenii nu merita, chiar daca lumea e rea, nu o faceti pentru ei, faceti-o
pentru voi, pentru ca un zambet venit din inima pe buzele voastre va insanatoseste
mai mult decat punguta cu medicamente, va creeaza celule noi in corp care va ajuta
in procesul de vindecare.
“Sa radem, ca pana la urma cu asta ne alegem.”

- Voltaire
3. Sportul si Odihna
“Corpul tau si Universul sunt un singur camp de energie, informatii si constiinta.

Corpul este legatura ta cu computerul cosmic, care organizeaza o infinitate de
evenimente simultan. Ascultandu-ti trupul si reactionand constient la semnalele lui,
accesezi campul de posibilitati infinite, unde experienta naturala este pacea,
armonia si bucuria.”
- Deepak Chopra
In zilele noastre nu mai e un secret ca activitatea fizica regulata si odihna atrag dupa
ele sanatatea si vitalitatea.
Asa ca nu o sa mai discut despre beneficiile celor doua deoarece toata lumea le
cunoaste.
Am inclus totusi acest subcapitol deoarece vreau sa vorbesc despre el din
perspectiva in care desi, avem informatii nelimitate, continuam sa ne sabotam
corpul fizic.
Ne luptam cu el in fiecare zi ca si cum ar fi inamicul nostru numarul 1.
Egoul si mintea ne izoleaza de el, si ne duc pe un drum al imbolnavirii si al trairii in
ceata si incertitudine.
Vorbesc bineinteles despre momentele in care ne infometam sau ne imbuibam cu
mancare fara macar sa ne gandim ce ar vrea corpul in acel moment, ce ar simti
nevoia sa manance.
Sau despre momentele in care suntem foarte obositi dar tragem de noi sa ne ducem
la o petrecere ca am promis cuiva.
Sau atunci cand corpul nu mai poate, in loc sa stam sa ne relaxam 30 de minute,
bem o doza dubla de cafea care in scurt timp ne va face sa ne simtim mai obositi.
Sau atunci cand desi ne da toate semnalele ca nu mai vrea sa mearga la un job, noi il
tragem cu ultimele forte sa il dam jos din pat sa se imbrace.
Sau despre toate clipele in care ne-am uitat in oglinda si l-am judecat si criticat.
Sau cand decidem ca nu suntem o creatie perfecta asa ca ne apucam noi sa il
slefuim prin operatii!
Lista poate continua si sunt sigura ca fiecare va regasiti in minim un scenariu din cele
pe care le-am descris mai sus.
V-am spus inca din primul capitol ca am fost o persoana care nu si-a iubit corpul,
care nu l-a ascultat si care in fiecare zi era nemultumita de ceva cu privire la el.
Fiind foarte critica cu felul in care arat de multe ori mama imi spunea : ”il manii pe
Dumnezeu”.
In mintea mea de atunci credeam ca imi spune doar asa ca e mama si e normal sa ii
placa de mine oricum.
Astazi inteleg ca ea vedea in mine ceea ce eu nu eram capabila sa vad.
Ea vedea ca, desi eu consideram ca nu imi sta bine parul, lucrul acesta nu ma face cu
nimic mai urata.
Mi-a luat ani multi de dezvoltare si transformare pana sa inteleg ca trupul meu este
un templu, este casa sufletului meu, este locul in care lumina divina traieste o
experienta corporala.
Astazi imi ascult corpul si il las sa fie, vorbesc cu el cand il spal, imi cer iertare pentru
toate momentele in care l-am infometat, in care i-am dat sa manace ce a ales
mintea mea, in care l-am anesteziat si l-am privit cu ura in oglinda.
Poate vi se pare putin deplasata atitudinea mea de a vorbi cu corpul meu, dar cum
altfel sa ii mangai ranile?
Daca imi relaxez creierul cand este suprasolicitat, daca imi bucur sufletul si inima cu
iubire, experiente frumoase, excursii, prajituri... pe el, cui il las?
El nu are nevoie de iubirea si compasiunea mea?
Ce as fi eu fara el?
Ce ai fi tu fara ochii tai, fara picioarele tale, fara plamanii tai, fara inima ta care bate
in fiecare secunda, fara sa astepte sa ii reamintesti tu?
Ce ai fi tu, fara el?
Cum sa nu il preamaresc si binecuvantez in fiecare zi, cand mi-a daruit cel mai
frumos dar, pe fiul meu, si si-a asumat toata suferinta nasterii?
Corpul meu e cel care ma anunta daca imi place o persoana sau nu atunci cand o
intalneste pentru prima data.
Ma anunta atunci cand ma stresez inutil si imi da o durere de cap sa ma scoata din
starea respectiva.
El se inchide sau se deschide in functie de ce experiente ii ofer.
Cine sunt eu sa nu il consider perfect, sa nu il iau in seama si sa ii limitez
importanta?
El e dovada vie ca daca o celula se supara din cele 50 de mii de miliarde cate exista
in el, totul in interiorul si in exteriorul nostru se dezechilibreaza.
Totodata e dovada vie ca suntem rezultatul unui proces si al unei ordini in Univers
pe care o putem percepe doar cu sufletul.
Cine sunt eu sa ii dau otrava, stres, si sa ii limitez dreptul la odihna?
4. Vocatia si pasiunile
“Nu intreba ce are nevoie lumea. Intreaba ce te face pe tine sa te simti viu si fa acel
lucru. Pentru ca lumea are nevoie de oameni care se simt vii.”
- Howard Thurman
Daca citesti aceasta carte, si mai ales daca ai ajuns pana aici inseamna ca te
preocupa dezvoltarea ta, de orice natura ar fi ea, ca esti dispus sa pui osul la treaba
pentru a-ti crea viata pe care o doresti.
Oricat de mult ai prefera sa nu ti se spuna, esti creatorul vietii tale.
Si desi e mai simplu sa dai vina pe destin si soarta tin sa te anunt ca atata timp cat o
vei face, vei trai tot in suferinta si iti vei tine sufletul incatusat.
A sta intr-un job care nu te face fericit si nu iti aduce satisfactie spirituala insemna a
te impotrivi destinului tau.
Spuneam in capitolele anterioare ca, daca nu v-ati gasit vocatia, trebuie sa cautati si
sa practicati cat mai mult pasiunile pe care le aveti, pentru ca asta va va apropia
mult mai mult de drumul vostru in viata.
Nu degeaba se spune ca atunci cand vei face cu placere jobul tau nu va mai trebui sa
muncesti o zi in viata ta.
Pun foarte multa pasiune in subiectul asta pentru ca stiu ce insemna sa mergi la
joburi care nu iti plac, stiu cata vointa si energie am consumat in fiecare zi pentru a
ma da jos din pat si a incepe o noua zi.
Muncesc de la 15 ani. Astazi am 34. Si abia cand am inceput sa scriu (pe blogul Te
Inteleg) mi-am dat seama ce insemna sa iti placa ceea ce faci.
Am fost foarte buna la toate joburile pe care le-am avut pentru ca sunt exigenta,
responsabila si perfectionista.
Pentru ca nu suport sa mi se spuna ca nu am facut ceva bine sau ca nu am dat 100%.
Dar, nu am facut nimic din pasiune.
Ce m-a salvat a fost ca mi-am facut timp pentru pasiunile mele. Iar atunci cand eram
prea ocupata sa o fac, ma imbolnaveam.
Pera Novacovici spunea: “sa iti descoperi pasiunea si vocatia in viata este glontul
magic ce poate rezolva daca nu toate, atunci majoritatea problemelor cu care
oamenii se confrunta.”
Pentru ca problemele vin din frica, frustrare, vina, rusine, furie.
Atunci cand esti in echilibru cu ceea ce esti si ceea ce oferi in exterior, toate
problemele astea se diminueaza (sau dispar) in toate aspectele vietii tale.
Cand esti pe drumul pe care trebuie sa fii, esti in permanenta conexiune cu divinul
din tine, lasi energia luminii sa intre in corpul tau si dai mai departe valoare prin
ceea ce faci.
Acceptati ca ati venit pe acest pamant cu un scop, daca nu l-ati gasit, cereti ghidare,
dar deschideti-va mintea si sufletul pentru a auzi raspunsul.
Nu va fie teama sa lasati in spate numele pe care il aveti, pozitia sociala, banii,
stabilitatea.
Ele nu va definesc. Definesc doar egoul din voi.
Veti fi inzecit in momentul in care nu mai opuneti rezistenta, in momentul in care nu
va veti mai folosi energia vointei sa va dati jos din pat, ci o veti folosi pentru a da
valoare intr-un domeniu pe care il iubiti.
Daca ati reusit sa fiti bun intr-un job pe care il urati, ganditi-va ce calitati aveti si cate
rezultate va pot aduce intr-un job pe care il faceti cu placere.
Nu va fie teama de maestria pe care o puteti gasi in voi.
Nu ascultati parerile celor din jur.
Lasati-va ghidati spre calea pe care ar trebui sa fiti deja.
Aveti incredere doar!
5. Meditatia si Rugaciunea
“Rugaciunile pozitive elibereaza puteri prin care se obtin rezultate pozitive.”

- Autor necunoscut
“Stai pur si simplu tacut si nemiscat si lumea ti se va oferi singura pentru a fi
dezvaluita... Iti va cadea in extaz la picioare.”
- Franz Kafka
Cuvantul Rugaciune mi se pare unul invechit si care sincer nu arata relatia pe care ar
trebui sa o avem cu Dumnezeu.
Cuvantul “ruga” limiteaza aceasta relatie doar la verbul “a cere”.
Personal cred ca Rugaciunea este mult mai mult decat atat. As numi-o “destainuire”,
“discutie”, “apropiere”.
Asa vad eu aceasta practica prin care ma apropii de Divinitate.
Nu l-am simtit pe Dumnezeu niciodata mai aproape decat atunci cand vorbesc cu el
ca unui prieten, cand il salut, il intreb ce face, ma destainui lui, imi recunosc starile, ii
cer sfaturi, ghidare, semne, il intreb ce pot face pentru el astazi, ii multumesc si ii
spun ca il iubesc.
A citi Rugaciuni sofisticate nu simt ca ma apropie de el, ba din contra, ma baga intr-o
stare frustranta pentru ca nu inteleg nimic din Canoane, Icoase sau mai stiu eu ce.
Nu va indemn sa nu cititi Rugaciuni. Si eu o fac. Si consider ca fiind rostite de mii de
ani au o incarcatura energetica foarte mare.
Va spun doar ca uneori prefer in loc sa stau sa deslusesc ce a vrut sa spuna autorul,
sa ma conectez cu Creatorul printr-o discutie libera si asumata de starea pe care o
am in momentul respectiv.
Consider ca el este prezent in noi prin Duhul Sfant si nu prea are rost sa ii cer lucruri
deoarce El stie foarte bine ce am nevoie.
Bineinteles, asta e Divinul pe care L-am descoperit singura prin Meditatie si
Rugaciune.
Simt o liniste imensa cand intru in Biserica, cred in energia vindecatoare a sfintilor,
cred in miracolele care stau in aghiasma, mir sau tamaie.
Dar nu cred ca doar acolo il poti gasi pe Dumnezeu.
“Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru.”
- Evanghelia dupa Luca, 17:21
Important este ca fiecare sa isi gaseasca metoda care sa il apropie de Divinul din el.
Orice metoda prin care va lasati invadat de fluxul puterii lui Dumnezeu este legitima
si potrivita.
Nu puteti face lucrul acesta daca nu sunteti prezent in fiecare cuvant pe care il
transmiteti in Univers.
Dumnezeu nu are nevoie de cuvinte mari. Prin simplitate veti descoperi miracolul
prezentei Divine.
Rugaciunea are efecte miraculoase asupra trupului si sufletului. Expertii in probleme
de sanatate fizica folosesc adesea rugaciunea in terapia lor.
Neputinta, tensiunea si toate problemele inrudite pot fi rezultatele unui deficit de
armonie interioara.
“Este remarcabil cum poate Rugaciunea sa redea armonia necesara bunei
functionari a trupului si a sufletului.”
- Norman Vincent Peale
“Rugaciunea este modalitatea prin care noi comunicam cu Dumnezeu, iar Meditatia
este modalitatea prin care Dumnezeu comunica cu noi.”
- Autor necunoscut
Am citit de curand aceasta expresie (imi cer scuze fata de autor ca nu il stiu) si mi s-a
parut de o realitate remarcabila.
Atat de simplu spus dar in acelasi timp atat de adevarat si real.
Universul, prin intermediul meditatiei mi-a arat Lumina (care sta la baza fiecarei
religii), mi-a aratat cum suntem parte din Dumnezeu, am simtit Iadul, am simtit
mangaierea Ingerilor, am primit raspunsuri la intrebari, am simtit iubirea cea mai
pura si mai frumoasa, mi-am vindecat copilul interior si am inteles ca nu exista
moarte, exista doar trecerea intr-o alta dimensiune.
Aceste experiente m-au transformat si m-au facut sa privesc viata diferit.
Am inceput sa meditez in urma cu 8 ani de zile.
La inceput prin practici simple gen focusare pe respiratie, ma relaxam, imi opream
gandurile, uneori mai usor, alteori mai greu, si simteam dupa fiecare Meditatie o
stare de pace, liniste si fericire.
Va marturisesc ca, doar cand am inceput sa imbin rugaciunea, cu terapia iertarii
Ho’Oponopono, cu muzica de crestere a vibratiei si cu Meditatia, doar atunci L-am
vazut si L-am simtit pe Dumnezeu.
Sunt sigura ca intr-o zi voi scrie o carte intreaga despre acest subiect interminabil si
despre toate experientele pe care le-am avut si le-am simtit prin Rugaciune si
Meditatie.
Acum, insa, v-am vorbit despre efectul acestor practici pentru o viata fericita si
armonioasa.
Starea de flux este o forma spirituala, atunci cand sunteti foarte creativi.
Atunci cand faceti ceva din inima si cu multa iubire fata de aproapele vostru, va
conectati cu Divinul.
Nu va puneti limite.
Nu va simtiti confortabil cu termenul de Dumnezeu? Numiti-l altcumva.
Preferati sa mergeti in padure sa vorbiti cu copacii in loc sa stati in genunchi sa faceti
matanii? Este OK.
Cu orice ati rezona, este OK.
Nu va impiedicati de forma si cuvinte.
Dumnezeu este prezent in lucrurile simple si vorbeste prin simplitate si prin oameni.
Important e doar sa va conectati cu EL!
6. Iertarea
“Iubirea pura si veritabila a unei persoane, poate sa anuleze ura a milioane.”

- Mahatma Gandhi
Cand vom intelege ca suntem cu totii parte dintr-un intreg, doar atunci iertarea se
va produce automat.
Doar atunci vom constientiza ca neiertand pe celalalt, nu ne iertam de fapt pe noi.
Toata ura pe care o pastram in suflet ca si cum ar face parte din noi nu ne aduce
decat suferinta si boala, noua si de multe ori si copiilor nostri.
Daca de voi nu va pasa ca va imbolnaviti, ganditi-va macar la copiii vostri, care nu au
nici o vina, dar care vor trece prin suferinte ingrozitoare doar pentru ca tu iti urasti
vecinul!
Dragii mei, a venit momentul sa va ganditi mai in ansamblu la ceea ce sunteti si
efectul a ceea ce simtiti si la gandurile pe care le emiteti.
Daca in trecut aveam doar invatatura din Biblie care ne spunea sa nu ne uram
aproapele, astazi avem si stiinta care demonstreza efectele miraculoase pe care le
are iertarea.
Trebuie doar sa cautati.
Dati-i voie sentimentului acesta distrugator sa iasa din corpul si din mintea voastra
pentru a avea o viata linistita si fericita.
Ati venit pe acest pamant pentru a fi mult mai mult decat o simpla persoana care nu
il poate ierta pe X sau pe Y.
Cunosc oameni care traiesc atat de frumos si ecologic doar pentru ca nu ii
intereseaza ce se intampla in curtea vecinului.
Pentru ca nu ii intereseaza barfa sau sa para perfecti in ochii celuilalt.
Cand aud ca cineva a zis ceva de rau de ei, le trece pur si simplu pe la ureche. Asta
pentru ca ei stiu ca valoreaza mai mult decat atat.
Pentru ca il priveste pe celalalt cu compasiune si spune la fel cum a spus Iisus:
“Iarta-i Doamne, ca nu stiu ce fac.”
Cand veti ajunge sa va iubiti pe voi si sa va priviti cu compasiune, in acel moment va
veti purta la fel si cu cel de langa voi.
Nu uitati ca oamenii pe care ii intalniti in viata sunt oglinzile voastre cu cea mai mare
acuratete.
Ce va costa sa va intrebati atunci cand va face cineva un rau: ”Cum de am atras eu o
astfel de situatie in viata mea? Ce am de invatat din ea ?”
Asumandu-va responsabilitatea chiar si pentru raul pe care vi-l face celalalt e cea
mai inalta forma de intelepciune.
Nu este vorba in nici un caz de a va lasa calcati in picioare. Ma refer doar la va uita
putin in interiorul vostru si a observa care parte din voi atrage raul din partea
celuilalt.
Mereu e un motiv dragii mei, chiar daca uneori poate e legat de familia sau
stramosii vostri.
Vindecati-va voi pentru a le usura situatia generatiilor urmatoare.
Nu mai spuneti “uit, dar nu iert”! Nu exista asa ceva.
Odata iertat, totul este sters din mintea si din sufletul vostru.
Atunci cand spuneti ca nu uitati, inseamna ca nu ati iertat din inima, doar v-ati
mintit ca ati iertat.
Inseamna ca doar v-ati propus sa uitati, dar de iertat nu ati iertat.
A ierta insemna a fi mai presus de cel care v-a facut rau, va ridica pe o treapta
superioara a constiintei, va ridica nivelul energetic, va imbunatateste calitatea vietii
si va tine sanatosi fizic si psihic.
Dar, primul pas este sa va iertati pe voi, sa va imbratisati copilul interior care are
atat de multa nevoie de iubirea si acceptarea voastra.
El v-a fost mereu alaturi chiar daca l-ati indepartat, i-ati ascultat pe altii inaintea lui,
i-ati inabusit strigatele, l-ati mutilat si l-ati urat.
El v-a fost mereu alaturi si v-a iertat demult. Voi puteti sa o faceti?
7. Disciplina, Perseverenta si Amanarea recompensei
“Disciplina reprezinta setul fudamental de instrumente cerut pentru a solutiona

problema vietii. Fara dsciplina nu putem solutiona nimic. Printr-o disciplina partiala
putem rezolva doar unele probleme. Cu o disciplina totala putem solutiona toate
problemele.”
- M Scott Peck
“Lucrurile simple intreprinse in mod constant, cu viziune si integritate, te vor ajuta sa
te transformi dintr-un individ obisnuit intr-unul extraordinar.”
- Jim Dornan
Viata este dificila si vine la pachet cu o serie de probleme care nu se termina
niciodata.
Odata inteles lucrul acesta stim ce avem de facut.
Partea proasta este ca oamenii se plang in fiecare clipa de cat de cruda este viata, de
cat de greu le este, de cate probleme au, ca si cum s-ar astepta ca viata sa fie
usoara.
Disciplina presupune rezolvarea tuturor acestor probleme care nu fac decat sa te
ajute sa cresti din punct de vedere mental si spiritual.
Existenta problemelor este ceea ce ne da curaj si intelepciune. Iar acestea sunt cele
care ne urca pe trepte superioare ale evolutiei umane (asta daca invatam ceva din
ele).
Daca ramanem insa, la stadiul de a ne plange, vom atrage aceleasi probleme si
situatii care ne vor aduce mai multa si mai multa suferinta.
Cand ne-am invatat lectia, putem trece mai departe prin probleme noi care duc la
lectii noi.
Disciplina e cea care ne ajuta sa solutionam aceste probleme. Vad tot mai multi copii
si adolescenti care se plang in fiecare clipa, care au nemultumiri si neajunsuri in
fiecare moment al existentei lor.
Din pacate acestia sunt copiii pe care parintii nu i-au invatat ca viata presupune
suferinta, i-au tinut intr-o bula in care nimic din exterior sa nu ii atinga, li s-a oferit
totul pe tava si nu li s-a spus niciodata “nu se poate”, si acesti copii sunt programati
astfel la esec.
Va indemn, dragi parinti, sa nu mai luati din cartile de parenting totul mot-a-mot.
Sustrageti de acolo doar informatiile cu care rezonati.
Nu exista un copil la fel ca altul si cu siguranta sunt metode care la unii functionaza
si la altii nu.
Perseverenta si amanarea recompensei sunt doua forme prin care practici disciplina
in viata ta.
Ele sunt mult mai multe dar cred ca acestea doua sunt cele mai importante daca iti
doresti succesul in viata.
“A amana satisfactia este un proces de programare a durerii si a placerii in viata,
astfel incat placerea sa sporeasca prin intalnirea si trairea mai intai a durerii si astfel
prin depasirea ei. Este singura cale decenta de a trai.”
- M. Scott Peck
Altfel spus, mai intai munca si apoi distractia, mai intai sarcinile grele, apoi cele
usoare.
Este un principiu folosit de toti oamenii de succes, atat in companii dar si in viata de
zi cu zi.
Atunci cand incepi cu ce nu iti place, rezolvi repede neplacutul pentru a te bucura pe
deplin de sarcinile favorabile.
Daca incepi cu ce iti place, nu te vei putea bucura de ceea ce faci pentru ca te vei
gandi ca ai o gramada de lucruri de facut care nu iti vor aduce atat de multa
satisfactie.
Risti astfel sa iti strici toata ziua in loc sa rezolvi dimineata ceea ce nu iti place,
urmand sa te bucuri de restul zilei.
Suna simplu dar, cu toate acestea cunosc multe perosane care amana pana in
ultimul moment sarcinile neplacute, pana cand nu mai au scapare.
Orice copil este capabil odata cu implinirea varstei de 12 ani (se poate si mai
devreme), sa vina de la scoala si inainte de a se juca sa isi faca temele, sa se aseze
singur la masa fara sa ii spuna nimeni.
Asta daca au fost invatati din timp aceasta disciplina.
In momentul in care nu au fost invatati, ei vor ajunge adolescenti care vor alege
intotdeauna sa se distreze iar mai apoi adulti care se vor plange ca viata e grea.
Disciplina presupune timp, dar este singura care iti garanteaza succesul in viata,
oricat de bun ai fi in ceea ce faci, fara disciplina vei ajunge sa te pierzi in necunoscut.
Perseverenta este calitatea care nu ne lasa sa ne dam batuti.
Este cea care ne forteaza sa ne ridicam dupa fiecare problema si sa o luam de la
capat.
Este cea care ne arata drumul spre reusita, oricat de pavat cu probleme ar fi el.
Cand vom ajunge sa privim piedicile si problemele ca oportunitati de a invata si de a
ne perfectiona, atunci vom atinge succesul.
Va marturisec ca nu sunt un om perseverent. Sunt un Berbec care vrea ca lucrurile
sa se intample ieri, am fost insa o persoana disciplinata, iar parintii mei m-au invatat
de mica ce inseamna amanarea satisfactiei.
Daca ceva nu imi iesea din prima, obisnuiam sa renunt.
Astazi insa, inainte sa incerc, imi intreb intuitia daca intr-adevar vreau sa fac lucrul
acela. Iar daca raspunsul este da, incerc pana imi iese.
Disciplina se poate invata si la 20 de ani, si la 40 si la 60 de ani.
Asta daca nu ati avut sansa sa invatati lucrurile acestea inca din copilarie.
Sau puteti sa traiti fara ea toata viata.
Intrebarea care se pune este:
Ce fel de viata va doriti?
Una in care sa va plangeti tot timpul de probleme si nereusite, dar in care sa nu
faceti nimic sa schimbati ceva.
Sau o viata in care iesiti din zona de confort, va asumati responsabilitatea si va creati
tehnici si practici zilnice care sa va scoata din noroi?
Reusita in viata tine mai mult de matematica decat de filozofie, presupune actiune si
disciplina, practici zilnice care va vor garanta succesul.
8. Compasiunea
“Iubirea si compasiunea sunt necesitati, nu luxuri, fara ele umanitatea nu poate

supravietui.”
- Dalai Lama
O sa inchei acest capitol cu un subiect drag sufletului meu si care m-a salvat de
multe ori de la suferinta.
Spun asta deoarece, de fiecare data cand am decis sa aleg compasiunea in locul
judecatii si urii, sufletul meu s-a eliberat si mi-a permis sa imi rescriu povestea fara a
ramane blocata in trecut.
Cea mai mare iluzie in care traieste omenirea in momentul de fata este ca suntem
separati unii fata de ceilalti.
Suntem atat de naivi sa credem ca vietile noastre sunt separate, ca eu pot interveni
in legile naturii, fara sa deranjez pe cineva.
Facem ziduri intre natiuni, separam rasele intre ele, frumosii de urati, raii de buni,
fara sa ne gandim macar ca tot ce exista in noi exista, de asemenea, si in afara
noastra.
Ca toate emotiile mele vor avea impact asupra altuia aflat la celalat capat al
pamantului, cu zid sau fara zid.
Nu o spun eu, o spune in primul rand fizica, cuantica care a demonstrat lucrul
acesta.
“Separarea da nastere la indiferenta, la falsa superioritate. Unitatea produce

compasiune, egalitate adevarata.”
- Neale Donald Walsch
Cand ne vom debarasa de ideea ca sunt vieti acolo in Univers care merita mai mult
iar altele mai putin, doar atunci vom intelege ce inseamna cu adevarat
compasiunea.
Pentru ca din punctul meu de vedere, compasiune insemna mai mult decat a-mi
parea rau pentru tine, sau a-ti intelege suferinta, insemna ceea ce Maica Tereza
spunea prin: “ne apartinem unul altuia”.
Tot raul pe care il vedem in ceilalti este deja in noi.
Toate judecatile pe care le arunc asupra vecinului sunt de fapt lucruri pe care vreau
sa mi le spun mie.
Iar daca va intrebati: “si daca nu imi plac criminalii insemna ca sunt unul dintre ei?”,
va invit sa va intrebati cate lucruri nu ati ucis in voi pe parcursul existentei voastre
de pana acum.
Cate emotii nu ati blocat si cate lucruri nu v-ati permis sa fiti?
Compasiunea incepe atunci cand accepatam raul din noi, cand nu ii mai negam
prezenta si postam in fiinte dulci si spirituale.
Dalai Lama spunea ca:
“Daca vrei ca cei din jurul tau sa fie fericiti, arata-le compasiunea ta. Daca vrei ca tu
sa fii fericit, arata-ti tie compasiune.”
Daca compasiunea insemna sa recunosti ca, celalalt sufera si sa incerci sa ii alini
suferinta, atunci cum de nu ne gandim sa facem chestia asta si pentru noi, pentru
realul din noi care ne intampina atunci cand ramanem singuri?
Cu totii suferim. Face parte din natura umana. Dar si a ne pasa face parte tot din
natura umana.
Daca iti inhibi sentimentele si emotiile nu inseamna ca vei pune punct suferintei.
Duritatea pe care o afisezi celorlalti nu vine ca un scut asupra suferintei.
Compasiunea nu inseamna naivitate si slabiciune, ba dimpotriva, inseamna forta si
iscusinta.
Compasiunea ar trebui sa fie materie introdusa inca de la gradinita sau in primii ani
de scoala.
Asta e spiritul pe care ar trebui sa il lasam mostenire copiilor nostri.
Daca nu invatam sa traim ecologic inca din copilarie, de ce am face asta la
maturitate?
Daca nu invatam de mici sa avem respect fata de animale, plante, natura, cum
putem sa crestem adulti care vor avea respect fata de semenii lor?
Cunosc copii care chinuie pisici (sau orice alt animal) doar pentru ca e amuzant.
In ce ne-am transformat daca am ajuns sa privim suferinta ca pe ceva care ne
amuza?
Cum sa atragem pozitivul in viata noastra si sa avem vieti fericite daca ne amuza
suferinta pe care noi o pricinuim?
Pe urma dam vina pe Dumnezeu ca avem vieti de cacao.
Exista armament in lumea asta care poate transforma intreaga omenire in fum doar
printr-o apasare de buton.
Asta cred ca avrut sa spuna Dalai Lama cand a vazut compasiunea ca pe o
necesitate!
“Abia atunci cand omul are compasiune fata de toate fiintele vii se poate numi
nobil.”
- Buddha
Capitolul 6. Din suflet pentru…
1. Femei
“Femeia este raza luminii ceresti.”

- Rumi
Dragele mele, intreaga creatie a inceput cu voi.
Fara voi nu ar fi existat trecut sau viitor. Voi sunteti singurele capabile sa creati
prezentul.
Pe umerii vostri sta o responsabilitate enorma. Dar cel mai frumos lucru in toata
binefacerea asta este ca sunteti CAPABILE!
Ati fost inzestrate cu toate calitatile pamantesti, dar si Dumnezeiesti, pentru a va
descurca in orice situatie.
Amintiti-va de lucrul acesta si nu va fie teama de maretia care zace in voi.
A sosit momentul sa acceptati ca, daca voi nu sunteti ok, nimeni din jurul vostru nu
va fi ok.
Nu e vorba nicidecum de a va simti superioare celorlalte specii de pe fata
pamantului.
Este vorba doar de a incepe, odata pentru totdeauna, sa va asumati
responsabilitatea femeii care urla in voi, responsabilitatea vietii pe care o traiti, a
sotului pe care il aveti langa voi, a copiilor pe care ii educati, a familiei din care faceti
parte si a stramosilor pe care i-ati avut.
Uitati ideea cu care ati fost crescute ca sunteti sexul slab.
Repet: ati fost inzestrate cu tot ceea ce un om putea fi inzestrat. Tine doar de voi sa
va asumati ca nu exista limte in tot ceea ce sunteti.
Nu vreau ca vorbele mele sa va mangaie orgoliul. Dimpotriva, vreau sa va trezeasca
din somnolenta asta generala in care ati ales sa fiti victime - ale barbatilor, ale
copiilor, ale societatii in care traiti.
Ati ales sa bagati sub covor toata maiestria care zace in voi si sa alegeti dependenta
si victimizarea la orice ora.
Asta pentru ca frica a pus stapanire pe voi, va este teama sa intrati in arena, sa luati
taurul de coarne si sa il imblanziti.
La polul opus, v-ati transformat in barbati cu fuste, ati ales sa va rezolvati
problemele sub masca masculinitatii, din frica de a va arata gingasia si feminitatea.
Dragele mele, gasiti-va echilibrul acela interior de care aveti nevoie. Nu mai dati vina
pe sot ca nu e asa cum va doriti. Invatati-l cum sa fie.
Cititi despre creierul barbatilor si nu le mai cereti sa reactioneze si sa faca ceea ce
faceti voi ca si femei.
Am fost creati diferiti, cu responsabilitati diferite, asumati-va rolul, dar cercetati si
rolul pe care il are cel de langa voi.
Aveti incredere in voi si veti vedea cum copiii si sotii vostri vor incepe sa va priveasca
cu respect.
Nu mai cersiti iubire, nu mai conditionati in iubire, treaba voastra este doar sa va
iubiti si sa dati mai departe din aceasta energie a iubirii.
Veti vedea apoi cum veti primi iubire de la cei din jur.
Dragele mele, daca voi deschideti usa sufletului vostru sa lasati lumina divina sa
intre, daca voi permiteti divinului din voi sa se manifeste, atunci intreaga voastra
familie va fi binecuvantata, pentru ca voi sunteti puntea de legatura dintre
Dumnezeu (asa cum il vede fiecare) si familia voastra.
Atunci cand ceva nu functioneaza in familia voastra, uitati-va in interior si vedeti
cum va simtiti, ce conflicte zac acolo, ce va framanta, faceti curatenie si veti vedea
cum cei din jurul vostru se vor relaxa.
Nu va mai impuneti limite si bariere.
Complexitatea este calitatea cea mai de pret care va caracterizeaza. De ce va este
teama sa v-o asumati?
Vad femei foarte bune in meseria pe care o fac, dar care au uitat de nevoile lor, sau
femei care si-au asumat rolul doar de a gati si a creste copii, sau femei care sunt
doar mame, sau doar obiecte sexuale, sau doar fiice.
Dragele mele, sunteti responsabile pentru educarea a multor generatii de oameni.
Fiecare gand, fiecare vorba, fiecare actiune pe care o faceti va rezona in Univers
pentru inca 7 generatii de la voi incolo.
Nepotii copiilor, copiilor vostri vor fi influentati in viata de ceea ce sunteti voi in
acest moment si de ceea ce le transmiteti copiilor vostri.
Va simtiti confortabil cu gandul acesta?
Este absolut minunat cu cata usurinta oferiti celor din jur tot ceea ce au nevoie.
Este de admirat intuitia cu care raspundeti inainte sa vi se ceara ajutorul.
Empatizati cu usurinta, planuiti ziua urmatoare pentru voi si familia voastra,
saptamana urmatoare, anul viitor, gatiti, faceti curat, ingrijiti, dati sfaturi, alintati,
dormiti putin, va refaceti repede, sunteti acolo in fiecare clipa pentru toti cei care va
cer ajutorul.
Marea provocare este sa ajungeti sa faceti toate lucrurile astea si pentru voi.
Pentru ca la un moment dat, veti claca si nu veti mai avea ce oferi in exterior sau
veti oferi fara iubire si pasiune.
Nimeni nu isi doreste o mama stresata, o iubita ciufuta sau o prietena care nu e
prezenta.
La fel cum sunteti foarte atente atunci cand va ingrijiti corpul, faceti acelasi lucrul cu
interiorul vostru, nu il mai lasati sa strige, folositi aceeasi intuitie cu care ii ascultati
pe cei din jur.
Voi aduceti pace si armonie in familie. Fara un interior relaxat, nu aveti cum sa faceti
asta.
Stiu ca uneori nu mai puteti, stiu ca simtiti ca nu aveti timp sa respirati, stiu ca
simtiti ca ati vrea sa aveti mai mult timp pentru voi, dar, o sa repet ceea ce v-am
spus la inceput, sunteti CAPABILE; trebuie doar sa invatati sa prioritizati activitatile si
sa cereti ajutorul.
Uneori, ceea ce pare pe moment ca e important mai poate fi amanat cateva zile.
Adevarata urgenta sta in a va asculta propriile nevoi.
Mesajul meu pentru voi este sa va regasiti, sa nu mai traiti in frica, vina, rusine,
minciuna, gelozie, atasamente, furie, regrete, tristete, pentru ca nu pentru asta ati
fost create.
Iar daca acum traiti guvernate de sentimentele pe care le-am enumerat mai sus,
este pentru ca familia din care faceti parte si generatiile din urma au trait in acelasi
mod.
Nu va spun asta pentru a gasi vinovati si a arata cu degetul, ci pentru a va asuma
responsabilitatea asupra viitorului pe care il creati de acum incolo.
Faceti curat in interior si veti vedea ce lume frumoasa veti crea in jurul vostru.
Sunteti capabile sa faceti absolut tot ce va propuneti; doar mintea voastra va poate
pune limite.
Dar, pentru asta, trebuie sa va asumati 100% responsabilitatea a ceea ce sunteti si a
ceea ce puteti fi, a renunta la victimizare si la cersit in exterior.
In acel moment va garantez ca veti primi inzecit de la cei din jurul vostru.
Esti o minune vie, femeie draga, capabila sa creezi in jurul tau lucruri extraordinare.
2. Barbati
“Sa nu depinzi de altii! Fii independent in fiinta ta! Asculta-ti vocea interioara! O vei
putea auzi in momentul in care iti linistesti mintea - si nu e greu. Si cand spun ca nu e
greu, e un fapt absolut sigur: nu e greu! Daca am putut eu, poti si tu! Intre noi nu e
diferenta. Toate fiintele umane au potentialul de a se cunoaste pe sine insele. In
momentul cand te cunosti pe tine insuti, nimeni nu-ti va mai lua individualitatea.”
- Osho
“Majoritatea barbatilor astazi nu au o viata. Ce au in schimb este o interpretare.
Cand un barbat este profund nefericit, disperat de ingrijorat, sau in totalitate singur
si confuz, el se va preface pentru ca nimeni sa nu afle. Inca din copilarie, baietii afla
de la parintii lor, de la scoala sau de la lumea din exterior ca trebuie sa se prefaca.
Iar majoritatea vor face asta pentru tot restul vietii.”
- Steve Biddulph, in Manhood
Dragii mei, as vrea inca de la inceput sa va spun ca sunteti tari!
Indiferent daca gresiti, indiferent daca faceti rau, indiferent daca ati fost criticati si
blamati, daca vi s-a spus ca nu o sa reusiti, daca s-a ras de voi, daca nu v-ati simtit
iubiti, daca nu ati fost intelesi, indiferent de tot ceea ce v-au spus persoanele
importante din viata voastra, sunteti TARI!!!
Sunteti tari, pentru ca, desi nu ati avut modele masculine de urmat si desi mamele
nu au fost atente la nevoile voastre (crezand ca asa vor creste barbati puternici), ati
reusit sa va ridicati singuri mereu de jos, sa suferiti in tacere, sa va creati principii si
traiectorii in viata asa cum v-a spus voua sufletul ca trebuie sa o faceti.
Jos palaria in fata voastra, va admir forta interioara si tenacitatea de care dati
dovada.
Nu o sa va scriu povesti, pentru ca inteleg ca nu rezonati cu ele. Nu o sa va mai fac
complimente, pentru ca stiu ca nu stiti sa le primiti. Vreau doar sa va spun atat:
• Va alegeti partenere si sotii dupa modelul mamei vostre, la fel ca mama
sau total diferita fata de mama. Nu le mai blamati. Voi le-ati ales. Rezolvati-va
problemele cu mama si va veti rezolva si relatiile.
• Cu cat va veti inhiba mai mult emotiile si trairile interioare, cu atat ele vor
creste mai mult in interior, iar intr-o zi vor izbucni printr-o boala, un accident
sau li se poate intampla ceva copiilor vostri.
• Este ok sa simtiti frica. acceptati-o pentru ca nu va disparea. Frica sta la
baza tuturor celorlalte emotii. Daca sunteti gelosi inseamna mai intai ca va
este frica, daca sunteti furiosi aveti frica, daca sunteti dependenti aveti frici,
nicio alta emotie nu poate aparea fara sa aveti la baza frica. Stiu ca voua nu va
e frica de nimic si de nimeni. Acceptati-o pentru ca altfel nu veti putea
vindeca nicio alta emotie.
• Creierul femeilor este construit diferit fata de al vostru. Nu le mai cereti
sa reactioneze si sa se comporte asa cum o faceti voi. Cititi, documentati-va
despre subiect si actionati in consecinta. Am fost creati diferiti. Nu va mai
considerati atat de importanti incat sa puneti la indoiala creatia lui
Dumnezeu. Le-a facut intr-un fel, pentru ca era nevoie de lucrul acesta.
• Daca vreti sa aveti liniste in familie, aflati care este limbajul iubirii
partenerei si oferit-i lucrul acela. Degeaba ii luati flori in fiecare saptamana
daca ea vrea sa petreceti timp cu ea. Degeaba ii oferiti orgasme multiple in
dormitor daca ea vrea sa ii apreciati munca.
• Cititi despre oglinzile eseniene. Va va ajuta sa intelegeti mai bine cum vi
se intampla viata.
• Casatoriti-va doar in momentul in care nu mai cautati validarea prin sex -
adica in momentul in care stiti ca sunteti un “maestru” in pat si nu mai trebuie
sa vina femei fara numar pentru a va reaminti lucrul acesta.
• Nu va tradati prietenii.
• Fiti, in primul rand, prieten pentru copiii vostri. Ei au venit perfecti pe
lumea asta, nu au venit ca sa ii invatati voi cum sa traiasca. Au nevoie de
prietenia voastra, au nevoie de modele de barbati. Gasiti astfel de mentori si
faceti-le cunostinta. Lasati-i pe ei sa aleaga cum si “ce vor sa fie cand vor fi
mari”.
• Nu lasati nicio femeie sa va ia bucuria de a trai si sclipirea din ochi.
Ganditi-va mai bine de ce ati atras o astfel de femeie in viata voastra.
• Fara echilibru, viata nu va va surade, ati facut rau, faceti si bine, ati
muncit prea mult - relaxati-va, ati amanat prea mult - actionati, ati urat –
iertati.
• Viata este simpla, asa cum sunteti si voi. Nu o complicati!
3. Parinti
“A fi parinte...este despre a calauzi generatia urmatoare si a o ierta pe cea

precedenta.”
- Peter Krause
Dragii mei parinti, copiii vostri nu au venit pe lume pentru a va ajuta pe voi sa mai
traiti inca o viata prin ei, pentru ca pe a voastra v-ati ratat-o!
Ei v-au ales ca si familie, pentru ca sufletul lor a ales sa experimenteze situatii in
familia voastra.
Ei au venit cu tot bagajul de cunostinte pe care trebuie sa il aiba pentru a-si trai viata
pe acest pamant.
Responsabilitatea voastra este sa ii iubiti NECONDITIONAT, sa ii ingrijiti, sa le oferiti
educatia necesara celor 7 ani de acasa si sa le dati voie sa fie.
Pentru restul… sufletul lor stie ce are de facut.
Doar ca atunci cand voi interveniti inca din copilarie cu critica, pedepse, iubire
conditionata, ei uita sa isi asculte sufletul si esueaza in viata.
Pentru ei, voi sunteti Dumnezeu, asa sunteti priviti. Tot ceea ce le spuneti, ei va cred
pe cuvant. Daca le spuneti ca sunt prosti, va vor crede, daca le spuneti ca nu sunt
buni de nimic, va vor crede...
Incetati sa mai traiti prin copiii vostri.
Da, stiu, asa ati fost si voi crescuti, dar acum este momentul ca voi sa faceti o
schimbare, pentru ca, daca parintii si bunicii vostri aveau o scuza ca nu aveau aceste
informatii, voi nu aveti nicio scuza.
Aveti informatia la degetul mic. Va puteti vindeca emotiile doar cu o simpla cautare
pe Google.
Nu le inhibati intuitia, ba din contra, invatati-i sa si-o asculte mereu, sa si-o
descopere. Lasati-i sa greseasca pentru ca doar asa vor experimenta si se vor
imbunatati.
Uneori, din prea multa iubire, faceti voi pentru ei pasii pe care ei ar trebui sa ii
urmeze singuri.
Dragostea pentru copii presupune suferinta doar atunci cand nu intelegem ca ei nu
ne apartin, doar atunci cand nu ii putem lasa sa traiasca fara interventia noastra.
Este cea mai mare lectie pe care ar trebui sa o invete fiecare parinte - sa se
debarasesze de atasamentul ca, copilul ii apartine.
Lasati-l sa experimenteze si asteptati-l cu bratele deschise atunci cand greseste si se
intoarce acasa.
Atunci are cea mai mare nevoie de voi si doar asa poate va va cere sfatul data
viitoare inainte de a face o greseala.
Pentru ca a aflat ca este iubit neconditionat, pentru ca stie ca in bratele parintilor va
gasi linistea pentru a se regasi si a o lua de la capat.
Fiecare traieste in realitatea lui. Daca va dau ochii mei, veti vedea viata diferit, daca
va uitati prin ochii prietenilor vostri, veti vedea o altfel de realitate.
Nu detine nimeni adevarul suprem, nici macar un parinte fata de viata copilului lui.
Nu mai traiti in iluzia ca, copiii va fac de ras, ca trebuie sa se comporte intr-un fel
anume, ca trebuie sa urmeze o anumita profesie, ca trebuie sa manance tot din
farfurie si ca trebuie sa fie si sa se comporte dupa bunul vostru plac.
De unde atatea reguli?
Va spun eu - din frustrare si din lipsa de respect fata de voi, pentru ca va e teama ca
vor deveni in viata ceea ce vad.
Da, aveti perfecta dreptate, vor face fix ceea ce vor vedea in familie.
Atunci de ca va chinuiti atat sa ii modelati sa fie intr-un anume fel cand, de fapt, ar
trebui sa va intoarceti privirea asupra voastra?
Copiii vostri sunt maestrii, voi aveti de invatat de la ei mai mult decat va poate
invata altcineva in viata asta.
Ei vin conectati cu Divinitatea, pentru ca va vorbesc fara interes si cu sinceritate,
pentru ca sunt puri si reali.
Intrebati-va copiii ce parere au despre voi si ascultati-i, pentru ca adevarul este la ei,
chiar si in cuvintele unui copil de 2 ani.
Ei sunt varianta voastra imbunatatita, asa cum voi sunteti varianta imbunatatita a
parintilor vostri si tot asa.
Invatati-i sa se cunoasca, sa caute in interiorul lor, sa fie recunoscatori, sa se
conecteze cu natura si cu restul vietatilor prin iubire si compasiune.
Asta trebuie sa ii invatati, deoarece, cu o asa baza solida de cunostere de sine, nu au
cum sa nu ia decizii bune in viata.
Vorbiti-le despre empatie, despre gandirea pozitiva si despre magia cuvintelor: “Imi
pare rau/Te rog sa ma ierti/Multumesc/Te iubesc” inca de cand incep sa vorbeasca.
Dati-le informatia, dar lasati-i pe ei sa aleaga ceea ce rezoneaza cu ei, nu le
impuneti, pentru ca nu va functiona niciodata.
Intrebati-i cum se simt dupa fiecare situatie, vor invata astfel sa isi exprime
sentimentele, sa fie deschisi cu voi chiar si cand se vor simti tristi.
Fiti prieteni pentru ei, chair daca va doare suferinta lor si chiar daca e foarte tentant
sa interveniti.
Daca considerati ca nu sunteti modele pozitive pentru ei, aduceti-le in viata astfel de
modele, persoane pe care le respectati si de la care considerati ca vor putea sa
invete ceva.
Incurajati-i si fiti mereu alaturi de ei, impingeti-i sa mai incerce o data.
Faceti un pas in spate atunci cand sunt la varsta adolescentei si va cer sa va dati la o
parte deoarece “voi nu stiti si nu ii intelegeti.”
Dati-le dreptate, dar fiti mereu acolo, chiar daca ei nu va vad.
Din umbra, interesati-va de ei, de ceea ce fac la scoala si de prietenii lor.
Nu va indepartati, pentru ca ei, de fapt, nu vor asta, vor sa fie lasati in pace, dar nu
prea. Asta am facut si noi cand eram ca ei. Nu ii lasati sa se simta singuri.
Nu va mai judecati atunci cand gresiti, pentru ca nimic nu se intampla in universul
asta intamplator.
Acceptati-va greselile, spuneti-le ca va pare rau si mergeti mai departe deoarece
copiii vostri au nevoie de parinti care nu traiesc in trecut si in regrete, au nevoie de
persoane fericite, implinite si asumate, care sa le arate ca atat binele, cat si raul, fac
parte din viata noastra.
Sufletele lor v-au ales ca si parinti pentru ca au de experimentat ceva in familia
aceea. Treaba voastra este doar sa ii iubiti neconditionat si sa va asigurati ca ei stiu
asta in fiecare zi, printr-un simplu: “Te iubesc, chiar si cand gresesti!”.
4. Cupluri
“Te iubesc pentru ca ma iubesti: acesta e un schimb, dar nu iubire. Te iubesc pentru
ca te iubesc, si nimic mai mult, te iubesc numai pentru ca te iubesc: aici incepe
iubirea. Iti multumesc din suflet ca te iubesc: acesta este cantecul iubirii.”
- Liviu Rebreanu
Incercati de fiecare data sa valorificati calitatile celuilalt, nu defectele.
Pentru ca energia pe care o puneti in emotie de fiecare data cand ii transmiteti
partenerului ceva, va face ca acel lucru sa creasca.
Daca va focusati pe defecte, ele vor creste, daca va focusati pe calitati, ele vor
creste.
Tine de voi ce vreti sa creati in celalalt.
Da, sunteti unul pentru celalalt creator.
Toate cuvintele si actiunile pe care le intreprindeti fata de partener vor face ca el sa
se poarte si sa reactioneze intr-un anumit fel.
Partenerul nostru, desi este greu de acceptat, este oglinda nostra cea mai fidela, el a
venit sa ne arate cum suntem noi in interior, de fapt (nu ceea ce vrem sa aratam), ce
mai avem de vindecat, ce am uitat despre noi si demonii cu care ne luptam.
In loc sa va invinuiti partenerul ca este un dobitoc/o dobitoaca si un/o nesimtit/a
care nu tine cont de nevoile voastre, mai bine i-ati multumi pentru oglinda pe care
v-o tine in acel moment si ati incepe sa curatati in interiorul vostru.
Nu vorbesc de cazurile extreme in care o relatie trebuia terminata cu mult timp in
urma, nu va mai iubiti, dar alegeti sa stati in continuare in acea relatie.
Vorbesc despre relatiile in care iubirea exista, in care, dupa fiecare cearta, sunteti
dispusi sa stati la masa si sa discutati despre relatia voastra.
Este absolut minunat sa iti gasesti un partener cu care sa convietuiesti o viata
intreaga, dar, daca ajungeti sa credeti in interiorul vostru ca nimic nu va mai leaga
de persoana respectiva, nu mai stati.
Plecati. Aveti doar o viata si ea merita traita cu toata fiinta. Nu va mai gasiti scuze ca
stati pentru copii sau ce o sa zica lumea, sau ca va este frica sa o luati de la capat.
Plecati si gasiti-va fericirea in alta parte.
Totusi, daca sunteti cu un partener cu care inca va vedeti impreuna, nu va bateti joc
de relatia pe care o aveti.
A-ti bate joc insemna a-i fura celuilalt din ochi bucuria de a trai.
A-l/o critica in fiecare zi, a-i interzice incontinuu, a cere fara a oferi, a-i reprosa, a va
victimiza, a ameninta, a-l/o ignora, mai exact, a-l/o iubi conditionat, a iubi doar daca
este si se comporta intr-un fel ales de voi.
Imi pare rau ca trebuie sa va anunt, dar asta nu e iubire, dupa cum am mai spus,
este doar o forma de dependenta.
Sunt constienta ca sunt lucruri care ne deranjeaza la partener. E normal sa avem
certuri si discutii. E normal sa facem compromisuri. Doar asa putem creste si ne
intregi ca si cuplu.
Dar de aici pana la a-i controla mesajele, a-i interzice sa se vada cu prietenii, a nu il/o
incuraja, a-l/o critica toata ziua, a-i reprosa ca nu va iubeste si a-l/o conditiona
incontinuu este cale lunga.
Fara prietenie, relatiile nu pot creste in fericire si abundenta.
Daca nu sunteti dispus sa ii iubiti si sa ii acceptati celuilalt si defectele (pe care le
avea si cand ati decis sa formati un cuplu, dar ati sperat ca il/o veti schimba),
persoana mai slaba se va inchide in ea sau isi va cauta ceea ce i s-a luat din cuplu in
alta parte.
Pentru ca, inconstient, fiecare vine in cuplu din dorinta de a creste si de a-si intrece
limitele.
Ne indragostim pentru ca, celalat ne face sa ne simtim intr-un fel anume.
Pentru ca ne place de noi in prezenta lui/ei.
Atunci cand partenerul incepe sa ne scoata in evidenta in fiecare zi defectele,
ajungem sa il/o credem si sa nu ne mai placa de noi.
In acel moment apar frustrarile, iar legatura dintre cei doi s-a rupt.
Bineinteles, intotdeauna se poate lucra la relatie.
Dar e nevoie de curaj si asumarea responsabilitatii.
Atunci cand vreti sa lucrati la relatia vostra, trebuie sa va lasati putin la usa orgoliul
si egoul, pentru ca, in acel moment de constientizare, nu e important cine e cel mai
tare si mai mare, ce e important este ca fiecare sa isi asume responsabilitatea ca,
intotdeuna, exista 2 vinovati si ca fiecare si-a adus in cuplu un bagaj de traume care
afecteaza relatia in fiecare zi.
Eu pun degetul pe rana ta, tu pui degetul pe rana mea si scoti tot ce e mai urat din
mine.
Asta inseamna parteneriat, sa iti asumi ca l-ai ales pe celalat in viata ta pentru a
ajunge la constientizare si devenire de sine, iar acest lucru presupune ca celalat sa
ne aduca fata in fata cu cele mai mari frici si traume ale sufletului.
Odata intelese si acceptate, cuplul se va intregi mai mult ca niciodata.
Toti oamenii pe care ii intalnim vin sa ne invete ceva in traiectoria noastra, atat
prietenii nostri, cat si sefii, parintii sau tanti de la banca.
Insa nimic nu ne poate transforma si educa mai mult ca un/o partener/a pe care il/o
iubim.
Atunci cand esti in fiecare zi cu el, incepi usor, usor sa dai jos din masti, el/ea
iubindu-te si acceptandu-te asa cum esti, vei incepe sa te iubesti si accepti si tu pe
tine.
Asta face fiecare partener pe care il intalnesti; iti reaminteste sa fii tu si sa te iubesti
in fiecare moment.
Cand va enerveaza ceva la partener, intrebati-va ce trebuie sa mai curatati in
interior, iubiti-va partenerul pentru ceea ce este si multumiti-i pentru saltul care va
ajuta sa il faceti in descoperirea de sine.
5. Copii/Adolescenti
“Lucrul cel mai important este sa fii gata in orice moment sa sacrifici ceea ce esti
pentru ceea ce ai putea deveni.”
- Charles Dickens
Dragii mei, acum cand incepeti sa pasiti in viata, as vrea sa tineti tot timpul minte ca
asa cum floarea de lotus se naste din mocirla, asa si suferinta voastra nu face altceva
decat sa va ajute sa va transformati in cea mai buna varianta a voastra.
Nu ati venit pe acest pamant pentru a invata lectii, mai degraba ati venit sa va
reamintiti cine sunteti cu adevarat.
Toate experientele vietii, fie ca sunt placute sau mai putin placute, vin sa va apropie
de aceasta cautare a sufletului vostru.
Sunteti o generatie nehotarata si este normal, deoarece sunteti bombardati cu
informatie, vi se cere foarte mult, vi s-au inhibat nevoile si emotiile si astfel ati uitat
sa va ascultati intuitia.
Nu puneti si voi mai multa presiune pe voi.
Sunteti perfecti asa cum sunteti, trebuie doar sa invatati sa faceti liniste in ganduri si
sa va gasiti voi singuri calea.
Imbratisati-va nehotararea folosind-o in avantajul vostru.
Cu alte cuvinte, ganditi de doua ori inainte de a actiona si intotdeauna in
conformitate cu ceea ce sunteti, principiile dupa care va ghidati existenta si vocea
copilului interior.
Nu va fie teama sa cereti ajutorul atunci cand nu stiti ce sa faceti si ce decizii sa luati.
Nu este o dovada de slabiciune, ba din contra, este o dovada de forta interioara si
curaj.
Fiti diferiti fata de tot ce vedeti in jurul vostru, pentru ca o minte libera valoareaza
mult mai mult decat una dependenta de ce vede in exterior.
Sunteti atat de norocosi ca aveti atat de multi maestrii online, in toate domeniile
posibile, care sunt dispusi sa va ajute si sa va ofere informatie gratuit.
Trebuie doar sa invatati sa va folositi timpul in favoarea voastra.
El trece foarte repede.
Sunteti la o varsta la care vreti foarte mult sa va distrati si sa iesiti in lume pentru a
arata si a demonstra cine sunteti.
Este normal.
Faceti lucrul acesta, ca recompensa pentru tot timpul pe care l-ati petrecut studiind.
Nu vorbesc de ceea ce vi se cere la scoala, vorbesc de ceea ce va arde pe voi cel mai
tare sa aflati, sa deveniti, ceea ce va starneste curiozitatea cel mai mult.
Distrati-va, dar faceti asta dupa ce ati lucrat la voi si la pasiunile voastre.
Veti vedea cat de bine va veti simti in momentul in care va asumati
responsabilitatile, iar apoi va recompensati.
Reusita in viata presupune disciplina si timp alocat responsabilitatilor. Iar daca ati
ajuns pana aici cu lectura acestei carti inseamna ca ati aflat deja lucrurile astea.
Puneti in aplicare tot ce ati citit pana aici.
Stiu. Este foarte greu sa iesi din zona aceea de confort care ne saboteaza succesul.
Dar acum este momentul.
Nu o lalaiti. Ce faceti in acesti 2-3 ani din viata voastra isi va spune cuvantul in viata
pe care o veti trai ulterior.
Eu zic ca e destul de cinstit sa fiti 2-3 ani prezenti si disciplinati, pentru ca mai apoi
sa va culegeti propriile roade, nu credeti?
Daca acum nu aveti timp pentru voi, pentru ca aveti activitati mult mai interesante
de facut cum ar fi statul pe Instagram sau jucatul pe calculator, sau pierdutul vremii
in fata televizorului, credeti ca mai tarziu in viata veti avea timp sa faceti lucruri
productive?
Raspunsul este NU!
Va spun eu: va veti obisnui asa, veti ajunge sa aveti un job pe care il faceti pentru
bani, apoi veti veni acasa si veti face aceleasi activitati neproductive.
Mai apoi, va veti gasi un partener/a care va fi in aceeasi situatie, apoi veti face si un
copil si veti ajunge la un maxim 35 de ani sa va dati seama ca sunteti plictisiti, ca
viata nu va surade, ca partenerul/partenera nu va mai satisface si copilul se
transforma intr-un descreierat.
Este un cerc vicios pe care il puteti vedea la majoritatea oamenilor din jurul vostru.
Daca nu aveti astfel de persoane in jur insemna ca sunteti niste norocosi care au
modele pozitive de urmat in viata si puteti trece peste tot ce spun eu aici.
Ma indoiesc, totusi, ca este asa pentru ca realitatea in care traim este alta - de
curiozitate cautati pe Google ultimul studiu facut despre cat de impliniti si fericiti
sunt oamenii si vedeti statistica.
Voi, acum, puteti schimba lucrurile astea.
Trebuie doar sa nu fiti lenesi si sa investiti tot timpul pe care il aveti in a cauta cine
sunteti si ce vreti sa faceti in viata aceasta, in a va vindeca de emotii negative care va
trag in jos, de traume care va saboteaza sau de credinte care va vor duce spre esec.
Este foarte simplu pentru ca, repet, aveti pe internet o gramada de tipe/tipi
senzationali care dau informatii valoroase si gratuite. Trebuie doar o samnata de
intentie si, sper eu, ca aceste randuri sa trezeasca in voi dorinta aceea de a vrea sa
reusiti in viata.
Sunt foarte multe carti scrise in mod special pentru adolescenti, foarte valoroase si
care va vor ajuta sa va intelegeti, sunt foarte multe emotii si trairi in aceasta
perioada a vietii voastre, creierul se transforma foarte mult, incat este normal tot
ceea ce simtiti.
Este normal sa nu va intelegeti reactiile, sa nu va intelegeti starile, sa va surprinda
gandurile si emotiile voastre.
Este normal sa va simtiti neintelesi, pentru ca exact asa este, sunteti neintelesi!
Totusi, invatati sa va intelegeti voi prima data si veti vedea cum va eliberati, usor,
usor, de starea asta de necunoscut.
Trebuie doar sa cititi niste informatii despre voi, informatii care au fost scrise de
oameni senzationali tocmai din dorinta de a va ajuta.
Nu sunteti singuri si nu ati fost niciodata.
Poate ca uneori ati simtit singuratatea asta tocmai pentru ca venea la pachet cu
incertitudinea.
Va spun ca sunteti singurii responsabili pentru viata voastra, pentru fericirea
voastra, pentru succesul vostru, in orice domeniu ar fi el.
Porniti cu astfel de ganduri in viata si veti vedea cum va va surade viitorul.
Sunt atat de multe persoane care au esuat, care au invatat din greseli, de ce sa nu
invatati voi din experienta lor?
Conectati-va cu Divinul din voi. Va face minuni.
Stiu ca Dumnezeu e o prostie in zilele si la varsta asta.
Si sunt de acord cu voi.
Tocmai de aceea numiti-l: “Bro, Vasile, Creator, Lumina, Tata, Soro, Fata”…cum vreti
si simtiti voi ca vreti sa il numiti.
Dar dati-i un nume si vorbiti cu el precum cu prietenul vostru cel mai bun. El nu
asteapta rugaciuni, nu asteapta sa va pedepseasca, nu asteapta sa va fie rusine de
el, nu asteapta sa va invete minte sau sa mergeti sa il cinstiti la biserica.
Asteapta doar sa ii recunoasteti prezenta in viata voastra si sa il salutati dimineata si
seara!
Sunteti minuni ale universului, sa nu lasati pe nimeni sa va faca sa va simtiti mai
prejos de atat, nici macar vocea aia critica din capul vostru.
Voi sunteti stapanii. Spuneti-i sa taca si sarbatoriti-va maiestria in fiecare zi!
Va iubesc!

Esti o Minune Vie

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Esti o Minune Vie

Titlu original:

Încărcat de

Drepturi de autor:

TOATE DREPTURILE REZERVATE.

Nici o parte din aceasta carte nu poate fi reprodusa

Capitolul 1. Afla cine esti si fa-o dinadins................................................................... 8

"A avea vointa nu inseamna sa spui ce vrei, inseamna sa te tii de treaba."

“Investim totul in ideea ca nu suntem destul de buni.”

“Iubirea nu se daruie decat pe sine si nu ia decat de la sine

1. Iubirea este o energie

“Am o religie de zi cu zi care functioneaza pentru mine.Iubeste-te mai intai pe tine

"Ce este bunatatea? O frumusete pe care o percepi direct cu sufletul."

“De ce se cearta indragostitii, se hartuiesc si se agaseaza unul pe altul tot timpul?

“Cel care vorbeste nu stie, Cel care stie nu vorbeste.”

“Nebunul cauta fericirea in departare, Inteleptul o creste la picioarele sale.”

“Prietenii sunt scuza lui Dumnezeu pentru familia pe care o ai.”

“Niciun om care se teme de ceva nu este liber.”

“Hotul de astazi va renaste ca Sfant maine si invers.”

“Viata incepe acolo unde se termina zona de confort.”

O expresie populara spune: “Daca ar fi sa faci o singura rugaciune pe zi, atunci

Nu am vazut si nu am auzit de niciun om de succes care sa nu practice recunostinta.

“Dintre toate zilele, pierduta e aia in care nu ai ras.”

“Sa radem, ca pana la urma cu asta ne alegem.”

“Corpul tau si Universul sunt un singur camp de energie, informatii si constiinta.

“Rugaciunile pozitive elibereaza puteri prin care se obtin rezultate pozitive.”

“Iubirea pura si veritabila a unei persoane, poate sa anuleze ura a milioane.”

“Disciplina reprezinta setul fudamental de instrumente cerut pentru a solutiona

“Iubirea si compasiunea sunt necesitati, nu luxuri, fara ele umanitatea nu poate

“Separarea da nastere la indiferenta, la falsa superioritate. Unitatea produce

“Femeia este raza luminii ceresti.”

“A fi parinte...este despre a calauzi generatia urmatoare si a o ierta pe cea

S-ar putea să vă placă și