Distribuţia Cantitativă a Aşezărilor Omeneşti din

Câmpia Someşului
Maria Popa1
Resumen: La red de asentamientos humanos de Somes Plain está formada por 125
localidades, seis de ellos centros urbanos. Al relacionar estas localidades con la superficie
llana total (2032 km²), logramos un promedio de densidad de 6,1 localidades / 100 km², un
índice medio de área de 16 km² / asentamiento y una distancia media entre dos asentamientos
de 4,8 km. Tenemos que tener en cuenta que estos índices varían en valor tanto en las
subunidades geográficas simples como en las unidades administrativas nivel. El índice de
dispersión se calculó a nivel de unidades administrativas, obteniendo valores entre 0 y 5. Este
índice refleja cómo se agrupan los asentamientos en el territorio, siendo influenciado por el
grado de fragmentación del relieve, drenaje, distribución de la población dentro del territorio.
El ultimo índice analizado en la distribución cuantitativa de los asentamientos en Somes Plain
es la polarización potencial de los centros administrativos. Para este índice obtenemos valores
entre 0 y 0,28 que subraya la escasa atracción de los centros administrativos en su espacio
influido y la acentuada inclinación de despoblación registrada durante el último período.

Palabras clave: asentamientos humanos, densidad de asentamientos, centro administrativo.

a. Densitatea aşezărilor

Densitatea aşezărilor umane în corelaţie cu densitatea populaţiei, la nivelul

câmpiei, a subunităţilor sale şi la nivelul unităţilor administrative ne poate
oferi informaţii cu privire la presiunea antropică asupra mediului
înconjurător. Densitatea aşezărilor umane este un indicator care ne indică
câte aşezări umane revin unei unităţi de suprafaţă (se exprimă prin aşezări /
km²). Aşadar, principalele elemente ale acestui indicator sunt suprafaţa
Câmpiei Someşului (2032 km²) şi numărul aşezărilor (125 aşezări). Din
distribuţia relativ uniformă a aşezărilor pe teritoriul Câmpiei Someşului,
rezultă o densitate de 6,1 aşezări / 100 km². În secolul XX acest indicator a
cunoscut o creştere semnificativă, de la 4,5 la 6,1 aşezări / 100 km², ca
urmare a întemeierii de noi aşezări umane în acest ţinut până mai ieri
inundabil. În ceea ce priveşte densitatea aşezărilor în subunităţile Câmpiei
Someşului, aceasta prezintă valori cuprinse între 5 şi 6 aşezări / 100 km²,
excepţie făcând Câmpia Săcăşeni cu 12,7 aşezări / 100 km². Din analiza
densităţii aşezărilor umane la nivelul unităţilor administrative, se poate
observa că aceasta oscilează între 0,1 şi 0,3 aşezări / km² în cazul
următoarelor unităţi administrative: Satu Mare, Carei, Livada, Căpleni,

1
Maria Popa, Geografia Aşezarilor Rurale. 2000, mariapopa@gmail.com
 Turţ şi Gherţa Mică şi peste 0,8 aşezări / km², în comunele Dorolţ, Odoreu
şi Păuleşti. Densitatea aşezărilor, coeficientul de arealitate şi distanţa
medie între aşezări

b. Coeficientul de arealitate

Coeficientul de arealitate ca raport între suprafaţă şi numărul de aşezări,

înregistrează la nivelul Câmpiei Someşului valoarea de 16 km² / aşezare,
mult mai redusă decât cea înregistrată la nivel naţional, 18,1 km² / aşezare.
La nivelul subunităţilor aceleiaşi câmpii, valorile oscilează între 7,6 km² /
aşezare în Câmpia Săcăşeni şi 17,5 km² / aşezare în Câmpia Crasna-
Homorod. La nivelul unităţilor administrative aceste valori oscilează între
7,8 km² / aşezare în comunele: Dorolţ, Lazuri, Micula, Botiz, Odoreu,
Păuleşti, Apa, Crucişor şi Călineşti Oaş şi peste 41,3 km² / aşezare
municipiul Satu Mare şi Carei. Acest indicator, alături de indicele de
arealitate şi distanţa medie între două aşezări ne oferă informaţii cu privire
la modul de gestiune şi organizare a aşezărilor în spaţiul geografic al
Câmpiei Someşului, cât şi informaţii în ceea ce priveşte presiunea
antropică asupra acestuia.

c. Distanţa medie dintre două aşezări

Pe baza coeficientului de arealitate am calculat distanţa medie între două

aşezări conform formulei; dm 1.2 a unde; - dm reprezintă distanţa medie;
- a reprezintă coeficientul de arealitate. Valoarea rezultată la nivelul
Câmpiei este de 4,8 km, deci mult mai mică decât media naţională (5,1).
La nivelul subunităţilor Câmpiei Someşului sunt valori cuprinse între 3,3
km, în Câmpia Săcăşeni şi 5 km, în Câmpia Crasna-Homorod. Acest
indicator este invers proporţional cu densitatea aşezărilor (cu cât densitatea
aşezărilor este mai mare cu atât distanţa medie între două aşezări va fi mai
mică) şi direct proporţional cu indicele de arealitate (cu cât indicele de
arealitate este mare şi distanţa medie dintre două aşezări va creşte).

d. Indicele de dispersie

Indicele de dispersie reflectă modul de grupare a vetrelor, în teritoriu.

Acesta este influenţat, în primul rând, de factorii naturali: energia şi gradul
de fragmentare a reliefului, reţeaua hidrografică, dar şi de repartiţia
populaţiei în teritoriu, relaţiile de proprietate şi tipul de economie, ca
factori sociali-economici. Câmpia Someşului se caracterizează printr-un
grad redus de dispersie la nivelul aşezărilor, grad determinat în mare parte
de particularităţile reliefului. La nivel unităţilor administrative, se poate
pune în evidenţă, existenţa unui centru polarizator cu funcţie
administrativă, de regulă cu un potenţial economic şi demografic superior
 celorlalte aşezări componente. Pentru calculul indicelui de dispersie am
utilizat formula lui A. Demangeon : N N M n Id (  )  în care: N –
populaţia unităţii administrative; M - populaţia centrului unităţii; n -
numărul aşezărilor aparţinătoare. Valorile obţinute se încadrează între 0 şi
3,6 generând următoarele tipuri de unităţii administrative :
 Unităţi administrative cu indice de dispersie foarte redus (sub 0,6):
Carei, Satu Mare, Odoreu, etc.
 Unităţi administrative cu indice de dispersie redus (între 0,6 şi 1):
Turulung, Botiz,Tăşnad, Acâş, etc.
 Unităţi administrative cu indice de dispersie mediu (între 1,3 şi 2):
Dorolţ, Vetiş, Ardud, etc.
 Unităţi administrative cu indice de dispersie mare (între 2,5 şi 3):
Halmeu, Doba, Beltiug şi Lazuri.
 Unităţi administrative cu indice de dispersie foarte mare (peste 3,6 ):
Moftin, Căuaş, Păuleşti, etc.

e. Potenţialul de polarizare al centrelor administrative din Câmpia Someşului

Potenţialul de polarizare al centrelor administrative este un indicator care pune în

evidenţă puterea de atracţie a centrelor administrative în spaţiul lor de influenţă,
respectiv gradul de polarizare a acestor centre sub aspectul potenţialului
demografic. Forma de calcul a potenţialului de polarizare (V. Surd, N
Raboca,1989), este: Ac N M Pp (  )  Unde: N - populaţia totală a unităţii
administrative; M - populaţia centrului administrativ ; Ac - reprezintă populaţia
aşezării convenţionale. La nivelul Câmpiei Someşului valoarea aşezării
convenţionale este de 1715 locuitori. În acest fel, potenţialul de polarizare indică
numărul de aşezări convenţionale ce gravitează spre centrul administrativ. În cazul
unităţilor administrative ce se extind doar parţial pe teritoriul Câmpiei Someşului s-
a luat în considerare populaţia tuturor aşezărilor aparţinătoare, deci şi a celor din
exteriorul regiunii. Din analiza potenţialului de polarizare a centrelor
administrative din Câmpia Someşului au rezultat următoarele tipuri de centre:
 Centre administrative cu potenţial de polarizare foarte mare (peste 2,1): Halmeu,
Medieşu Aurit şi Oraşul Nou.
 Centre administrative cu potenţial de polarizare mare (între 1,2 şi 2): Lazuri,
Vetiş, Moftin, Supur, etc.
 Centre administrative cu potenţial de polarizare mediu (între 0,7 şi 1) : Ardud,
Livada, Botiz, etc.
 Centre administrative cu potenţial de polarizare redus (între 0,3 – 0,7): Acâş,
Pomi, Berveni etc.
 Centre administrative cu potenţial de polarizare foarte redus (sub 0,3): Micula,
Odoreu, Apa, etc. Indicele de polarizare, la nivelul unităţilor administrative, în anul
2002 Sursa: Recensământul general al populaţiei şi locuitorilor României din 2002
În concluzie se constată faptul că 79 % dintre unităţile administrative din Câmpia
Someşului au un potenţial de polarizare mediu, redus şi foarte redus, ceea ce scoate
în evidenţă tendinţa tot mai accentuată de depopulare înregistrată în ultima
perioadă de timp.

BIBLIOGRAFIE

Cucu V., (2000), Geografia Aşezarilor Rurale, Edit. 2000, Târgovişte;

Erdeli G., Cucu V., (2006), Romania. Populatie, aşezari umane, economice.
Edit.Transversal, Bucureşti;

Erdeli G., Dumitrache Liliana, (2006), Geografia Populatiei, Edit. Corint, Bucureşti;

Kovacs Csaba Mikloş, (2005), Geografia Agriculturii din Câmpia Someşului, Edit.
Napoca Star,

Cluj-Napoca;

Nicoară L., (1999), Dealurile Crasnei.Studiu de geografia populaţiei şi aşezărilor

umane, Edit.

Focul Viu, Cluj Napoca;

Pop Gr. P. (2005), Dealurile de Vest şi Câmpia de Vest, Editura Universităţii din
Oradea, Oradea;

Posea Gr., (1997), Câmpia de Vest a României, Ed. Fundaţiei „România de Mâine”,
Bucureşti;

Raboca N., Surdu V.,(1989),Geografia populaţiei şi aşezărilor, Centrul de

multiplicare al Univ.

„Babeş Bolyai”, Cluj Napoca;

xxx Recensământul general al

populaţiei şi locuitorilor României din
2002;