UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAȘI

FACULTATEA DE ECONOMIE ŞI ADMINISTRAREA AFACERILOR

PROGRAMUL DE STUDII: BĂNCI ȘI PIEȚE FINANCIARE

Proiect la Investment Banking

Tema: Piaţa secundară a titlurilor de valoare.

Activitatea de broker – dealer şi gestionarea
riscurilor

Titular disciplină:
Conf.dr. Valeriu Dornescu

Studenţi:
Daniela BORŞ, Grupa I
Daniela VIERU, Grupa I

Iași, 2019
 Cuprins

Abrevieri..............................................................................................................................................4
Lista figurilor și tabelelor...................................................................................................................4
Introducere..........................................................................................................................................5
Capitolul I Piaţa secundară a titlurilor de valoare...........................................................................7
I.1. Piaţa secundară – componentă a pieţei de capital..................................................................7
I.2. Caracteristicile pieţei secundare..............................................................................................9
I.3. Funcţiile pieţei secundare.......................................................................................................11
Capitolul II Fundamente teoretice privind noţiunea de broker....................................................12
II.1. Conceptul de broker pe piaţa financiară.............................................................................12
II.2. Funcţiile brokerilor pe piaţa titlurilor de valoare...............................................................13
II.3. Societăţi de brokeraj din România.......................................................................................14
Capitolul III Activitatea dealerilor pe pieţele financiare................................................................16
III.1. Conceptul de dealer.............................................................................................................16
III.2. Mecanismul de funcţionare.................................................................................................17
III.3. Gestionarea riscurilor în activitatea de dealer...................................................................19
Concluzii.............................................................................................................................................22
Bibliografie.........................................................................................................................................23

2
 Abrevieri

 ASF – Autoritatea de Supraveghere Financiară;

 BVB – Bursa de Valori Bucureşti;
 OTC – Over-the-counter;
 SEC – Securities and Exchange Commission;
 SSIF – Societăți de Servicii de Investiții Financiare;
 UE – Uniunea Europeană;

Lista figurilor și tabelelor

Figura nr.1 Mecanismul de funcţionare al pieţei de capital………………………………………6

Figura nr. 2 Componentele pieţei de capital după modul de achiziţionare al titlurilor de
valoare……………………………………………………………………………………………………7
Figura nr. 3 Caracteristicile pieţei secundare ……………………………………………………9
Figura nr. 4 Mecanismul de realizare al tranzacţiilor prin intermediari………………………
13
Figura nr. 5 Etapele parcurse pentru gestionarea riscurilor……………………………………19

Tabel nr.1 Categoriile de intermediari pe piața reglementată administrată de BVB…………

11
Tabel nr.2 Clasamentul primilor 10 intermediari pe piețele la vedere administrate de BVB la
31/03/2019………………………………………………………………………………………………
14
Tabel nr. 3 Diferenţele dintre burse şi pieţele OTC………………………………………………17

3
 Introducere

Piaţa secundară numită generic şi piaţa de „mâna a doua” este cea pe care investitorii
şi întreprinzătorii cumpără şi vând valorile mobiliare emise şi puse în circulaţie pe piaţa
primară. Datorită existenţei acestei pieţe, investitorii care-şi plasează capitalurile pe piaţa
primară, pot ieşi de pe piaţă înainte de scadenţa titlurilor cumpărate prin vânzarea lor. Astfel,
piaţa secundară asigură o excelentă mobilitate şi lichiditate a capitalurilor, extrem de bine
venite pentru buna funcţionare a oricărei economii.
Importanţa temei cercetate rezidă în faptul că abordează segmentul pieţei secundare a
titlurilor de valoare, şi în acelaşi timp şi cei mai importanţi actori ai tranzacţiilor derulate pe
piaţa secundară, care are semnificaţii teoretice evolutive şi implicaţii practice majore,
decurgând din relaţiile complexe dintre alocarea resurselor disponibile şi utilizarea eficientă
şi optimă a cererii de capital dintr-o economie. Existenţa şi gradul de dezvoltare a pieţei
secundare, şi a pieţei financiare per ansamblu a devenit şi pentru economia noastră naţională
un criteriu şi o condiţie, un etalon al gradului de evoluţie şi dezvoltare a economiei de piaţă.
Lucrarea de faţă este structurată în trei capitole, fiecare din cele trei evidenţiind
aspecte importante privind piaţa secundară a titlurilor financiare, precum şi intermediarii
pricipali ai acesteia, şi anume soceităţile de brokeraj şi dealerii.
În primul capitol am evidenţiat una din cele două componente ale pieţei de capital, în
funcţie de modul în care sunt tranzacţionate titlurile financiare. Aici se are în vedere piaţa
secundară de capital şi importanţa ei în obţinerea de lichidităţi atât pentru cei care vând titluri
de valoare, cât şi pentru cei care achiziţionează acele titluri. Tot în acest capitol, vor fi
evidenţiate principlale cerinţe pe care trebuie să le respecte piaţa secundară pentru o
funcţionare eficientă. În acest sens se au în vedere ca şi cerinţe de bază: lichiditatea care
vizează capacitatea de a tranzacționa simplu și cu costuri reduse titluri financiare,
transparența evidenţiată prin punerea la dispoziția investitorilor de informații corecte,
accesibile și în timp util, eficiența reprezentată de ajustarea cât mai rapidă a preţurilor pe
piaţă, corectitudinea  în ceea ce priveşte implementarea unor reglementări care să prevină
tentativele de manipulare a pieței, şi nu în ultimul rând adaptabilitate la modificarea
condițiilor din economie.

4
 De asemenea, vor fi aduse în discuţie şi funcţiile pieţei secundare şi categoriile de
intermediari care pot să desfăşoare operaţiuni de bid şi ask pe piaţa secundară.

În capitolul doi sunt abordate conceptele fundamentale privind activitatea de brokeraj

la nivelul pieţei secundare. Se va defini activitatea de borkeraj, funcţiile îndeplinite de un
broker în calitatea sa de agent de intermediere, precum şi priciplalele societăţi de brokeraj din
România care oferă servicii pentru şi în numele clienţilor.
Capitolul trei are la bază activitatea dealerilor pe pieţele financiare. În acest capitol va
fi prezentat în amănute conceptul de dealer pe piaţa titlurilor de valoare, mecanismul de
funcţionare al tranzacţiilor prin intermediul dealerilor precum şi posibilele riscuri la care sunt
expuşi aceştia.
Am optat pentru această temă din dorinţa de a înţelege cât mai bine cu putinţă
mecanismul de funcţionare al pieţei secundare, de a face o distincţie clară între piaţa primară
şi cea secundară a titurilor de valoare şi, în acelaşi timp, pentru a însuşi diferenţele
semnificative cu privire la activitatea brokerilor şi cea a dealerilor.

5
 Capitolul I Piaţa secundară a titlurilor de valoare
Ca idee generală putem să considerăm piața de capital ca fiind piața asociată
operațiunilor de vânzare și cumpărare de instrumente financiare. Piața de capital include
piețele diverselor instrumente financiare și instituțiile financiare care activează și care sunt
implicate în buna funcționare a acestei piețe. Sau altfel spus, piața de capital este un
ansamblu de relații economice și mecanisme asociate prin care investitorii - entități care au
surplus de capital și doresc să îl fructifice intră în contact cu emitenții de titluri (instrumente
financiare), adică cei care au nevoie de investiții. Aceștia fac schimb de fonduri bănești prin
intermediul valorilor mobiliare/instrumentelor financiare. Astfel capitalurile disponibile din
economie ajung la cei care au nevoie de ele pentru a dezvolta activități economice. În figura
cu numărul 1 avem reprezentat mecanismul de funcţionare al pieţei de capital.

Figura nr. 1 Mecanismul de funcţionare al pieţei de capital

Sursa: Realizat de autori
I.1. Piaţa secundară – componentă a pieţei de capital
Scopul piețelor de capital este acela de îmbunătăți eficiența tranzacțiilor. Piața de
capital înseamnă, în primul rând, piața investițiilor pe termen lung, adică acele investiții care
blochează capital pentru perioade mai mari de un an. Piața de capital funcționează în baza
6
unor platforme electronice computerizate și se poate clasifica în funcție de diverse criterii.
Cel mai important este cel al modului cum se achiziționează titlurile de valoare. Astfel, după
cum se poate observa şi în figura numărul 2, avem: piaţa primară şi piaţa secundară.

Piaţa
primară

Piaţa de
capital
Piaţa
secundară

Figura nr. 2. Componentele pieţei de capital după modul de achiziţionare al titlurilor de valoare
Sursa: Realizat de autori
Pe piața primară de capital se vând titlurile de valoare care sunt emise prima dată.
Asigură întâlnirea inițială dintre cerere și ofertă. Permite transformarea economiilor în
investiții și reflectă drepturile ce au fost achiziționate de cei care au participat la oferta inițială
de vânzare publică. Companiile, autoritățile statului sau instituțiile publice pot utiliza piața
primară pentru a se finanța cu ajutorul emiterii de noi instrumente financiare. Piața primară
este accesibilă unei categorii de investitori specifici care cumpără titluri direct de la compania
emițătoare, de multe ori în condiții preferențiale. Titlurile oferite pe această piață sunt oferta
primară. Atunci când o companie devine publică își vinde acțiunile investitorilor
instituționali.
Piața secundară este cea pe care au loc majoritatea investițiilor pe piața de capital și
tranzacțiile cu valori mobiliare care au fost emise anterior. Se tranzacționează titlurile
deținute de investitori. Cuprinde bursa de valori și piața Over the Counter. Rolul principal al
pieței secundare este să asigure mobilitatea fondurilor și lichiditatea pentru a permite
investitorilor să își modifice structura portofoliilor atunci când doresc. Și contribuie simultan
și la funcționarea eficientă a pieței primare.
Piața secundară înseamnă o piață reglementată și supravegheată de autorități cu
atribuții în acest sens cum este Securities and Exchange Commission – SEC pentru piața de
7
capital din SUA sau Autoritatea de Supraveghere Financiară – ASF pentru piața de capital
din România.
Piaţa secundară este cea pe care se derulează tranzacţii cu titluri de valoare deja emise,
deţinute de persoane fizice sau juridice ce apar în calitate de investitori. Ea are rolul de
concentrare a cererii şi ofertei de titluri pe termen lung deja emise pe piaţa primară. Este
deschisă, publică (plasamentul şi tranzacţionarea efectuându-se în marea masă a
investitorilor), putând fi piaţă de licitaţie (bursa) sau de negociere (piaţa extrabursieră). Are în
vedere realizarea de operaţiuni cu titluri care au făcut obiectul unei emisiuni anterioare. Piaţa
secundară asigură lichiditatea şi mobilitatea fondurilor disponibile existente într-o economie
oferind posibilitatea investitorilor de a-şi modifica structura portofoliilor de titluri înainte de
scadenţa acestora, contribuind în acelaşi timp şi la buna funcţionare a pieţei primare.
Spre deosebire de piaţa primară, în tranzacţiile de pe piaţa secundară, un investitor sau un
dealer, şi nu emitentul, încasează contravaloarea titlurilor vândute pe aceiaşi piaţă. 1 Astfel, pe
piaţa secundară sunt realizate în mod permanent operaţiuni de investiţii, care constau în
cumpărarea de titluri de valoare şi operaţiuni de dezinvestiţii, ce presupun vânzarea de titluri
de valoare. Piaţa secundară are o existenţă continuă şi permite în acest mod tranzacţionarea
zilnică a titlurilor care sunt emise pe piaţa primară.
I.2. Caracteristicile pieţei secundare
Piaţa secundară, prin cele două componente ale acesteia (piaţa bursieră şi piaţa
extrabursieră), oferă posibilitatea valorificării titlurilor mobiliare (acţiuni şi obligaţiuni)
înainte ca acestea să producă venituri (dividende sau dobânzi). Existenţa acestei pieţe
garantează deţinătorilor de titluri posibilitatea negocierii acestora şi transformarea lor în
lichidităţi, în funcţie de cerere şi ofertă, certificând astfel că titlurile respective au o anumită
valoare.
Trebuie subliniat, că între cele două segmente ale pieţei de capital există o strânsă
legătură – ele se influenţează reciproc şi, mai mult, piaţa secundară nu poate exista fără piaţa
primară. Explicaţia rezidă în faptul că piaţa primară oferă pieţei secundare produsele ce
urmează a fi tranzacţionate, în timp ce piaţa secundară oferă pieţei primare informaţii despre
vandabilitatea (lichiditatea) produselor emise şi preţul la care pot fi atrase noi fonduri băneşti
(preţul unei noi emisiuni).
Se poate spune că, dacă piaţa primară este suportul existenţei şi funcţionării pieţei
secundare, prin produsele pe care le oferă acesteia, piaţa secundară, prin rezultatele

1
Dornescu V., „Investment Banking”, Suport de curs, Iaşi, 2019, pag.74
8
tranzacţiilor şi informaţiile oferite, reprezintă factorul motor de determinare al atractivităţii şi
dezvoltării pieţei primare.
Tocmai din acest motiv, piaţa secundară trebuie să respecte anumite cerinţe, care sunt
evidenţiate în figura cu numărul 3.

Lichiditate

Adaptabilitate Transparenţă

Corectitudine Eficienţă

Figura nr 3. Caracteristicile pieţei secundare

Sursa: Realizat de autori după Prelipcean Gabriela, Tranzacţii bursiere, Editura Universităţii, Suceava,
2000, pag. 113
 lichiditatea, respectiv abundenţa de fonduri disponibile, pe de o parte, şi de active
financiare, pe de altă parte. O piaţă este lichidă atunci când există posibilitatea de a
vinde şi de a cumpăra, în mod operativ şi fără întreruperi, active (titluri) financiare.
Un activ care nu este lichid nu poate fi revândut, singura posibilitate de a recupera
valoarea sa fiind pe seama veniturilor viitoare pe care le aduce. Prin aceasta se
anulează una dintre principalele funcţii economice ale activelor financiare, aceea de a
mobiliza capitalurile investite şi de a transforma investiţia într-o valoare
comercializabilă;
 eficienţa, respectiv existenţa unor mecanisme de realizare operativă, la costuri cât mai
reduse a tranzacţiior. Costul tranzacţiilor afectează gradul de valorificare a activelor;
cu cât el este mai redus, cu atât atractivitatea este mai mare, adică deţinătorii de
fonduri sunt mai interesaţi în a face investiţii în active financiare;

9
  transparenţa, respectiv accesul direct şi rapid la informaţii relevante atât pentru
deţinătorul de titluri, cât şi pentru deţinătorul de fonduri. Transparenţa asigură libera
concurenţă, contracararea tendinţelor de monopol şi, prin aceasta protecţia
investitorilor;
 corectitudinea (fair market), adică o organizare foarte riguroasă a pieţei prin
reglementări specifice, care să conducă la crearea unui mecanism de vehiculare totală
şi corectă a informaţiilor, contracarându-se tendinţele de manipulare a pieţei;
 adaptabilitatea, care implică răspunsul prompt al pieţei la noile condiţii economice şi
extraeconomice, la noile oportunităţi.
I.3. Funcţiile pieţei secundare
Pe lângă caracteristicile pe care le îndeplineşte piaţa secundară, acesta trebuie să
îndeplinească şi diverse funcţii, indinspensabile bunei sale funcţionări. Funcţiile pieţei
secundare sunt:
 asigurarea lichidităţii şi mobilităţii economiilor investite;
 furnizarea posibilităţii pentru investitori de recuperare a fondurilor înainte de
scadenţă pe o piaţă oficială şi organizată în acest scop;
 evaluarea permanentă a titlurilor cotate.
De asemenea, participanţii pe pieţele secundare de capital sunt:
 Investitorii şi emitenţii;
 Intermediarii;
 Participanţii auxiliari;
 Infrastructura.
Pieţele secundare pentru titluri financiare (pieţele bursiere) pot fi organizate în două
modalităţi principale: sub formă de burse de valori (engl. stock exchanges, fr. bourses) sau sub
formă de pieţe interdealeri sau „la ghişeu” (engl. over-the-counter, OTC), numite şi pieţe de
negocieri. Bursa de Valori Bucureşti este o societate comercială care funcţionează ca piaţă
secundară, însă poate asigura şi cadrul instituţional pentru desfăşurarea ofertelor publice
primare, adică finanţarea emitenţilor prin piaţa de capital. Potrivit Raportului Organizaţiei
Internaţionale a Comisiilor de Valori, la BVB licitaţiile nu se desfaşoară în ringul bursei, ci
prin sistemul computerizat Horizon – o reţea de calculatoare la care sunt logaţi toţi
intermediarii şi investitorii care au achitat o taxă de acces în reţea.2

2
www.bigtrade.ro, accesat la data [10/11/2019]
10
 Capitolul II Fundamente teoretice privind noţiunea de broker
Intermediarii sunt cei care realizează conexiunea între investitori și emitenții de
titluri, şi, de obicei aceștia sunt societăți de servicii de investiții financiare. Intermediarii sunt
persoane juridice licențiate să desfășoare astfel de activități specializate pe piața de capital.
Pot fi:
 brokeri pe piața de titluri financiare – execută tranzacții în numele clienților lor;
 dealeri de investiții în piața de capital – execută tranzacții pentru clienți și pentru
societățile de servicii de investiții financiare pe care le reprezintă;
 traderi de investiții pe piața de capital – tranzacționează în nume propriu.
În tabelul cu numărul 1 avem prezentată structura intermediarilor care îşi desfăsoară
activitatea pe piaţa financiară. Astfel, se poate observa că la finele lunii martie 2019, pe piața
BVB își desfășurau activitatea un număr total de 29 de intermediari, dintre care 19 Societăți
de Servicii de Investiții Financiare (SSIF), 3 instituții de credit locale și 7 entități autorizate în
alte state membre UE.3 Numărul intermediarilor este în scădere, iar acest lucru se datoreză
lipsei de lichidităţi la nivelul pieţei secundare (Bursei de Valori).

Tabelul nr. 1. Categoriile de intermediari pe piața reglementată administrată de BVB

Categorie BVB– piața la
vedere
Societăți de Servicii de Investiții Financiare (SSIF) 19
Instituții de credit locale 3
Firme de investiții din alte state membre UE 4
Instituții de credit din alte state membre UE 2
Sucursală a unei instituții de credit din alte state membre UE 1
TOTAL 29
Sursa: Bursa de Valori Bucureşti

II.1. Conceptul de broker pe piaţa financiară

Pe pieţele financiare, un broker este o persoană care cumpără şi vinde instrumente
financiare în numele clienţilor, care pot fi indivizi sau companii. În calitate de agent al
clientului, brokerul este obligat să obţină cel mai bun preţ disponibil pentru activele
tranzacţionate.
Brokerii acţionează pentru clienţii lor şi trebuie să caute cele mai bune tranzacţii în
numele acestora. Unii brokeri sunt doar „executanţi”, adică pur şi simplu execută
instrucţiunile clienţilor acestora la cel mai bun preţ. Alţii oferă şi consiliere de investiţii,
sugerând zone potenţial profitabile ale activităţii financiare clienţilor acestora. Unii oferă

3
www.asfromania.ro/files/analize/Evolutia%20pietei%20de%20capital%20Q1%202019.pdf, accesat la data de
[10/11/2019]
11
gestionarea discreţionară a portofoliului, realizând decizii de investiţie fără referire la un
client.
În majoritatea jurisdicţiilor, brokerii necesită acreditare profesională şi înregistrarea la
o agenţie de reglementare. Dar oricare ar fi nivelul de serviciu pe care îl oferă, brokerii
trebuie întotdeauna să considere interesele clientului mai presus de cele personale.
Brokerii sunt profesioniștii pieței de capital fiind intermediarii dintre cererea și oferta
de fonduri. De regulă, brokerul este cel mai informat, fiind un bun cunoscător al pieței. Un
broker îndeplinește, de fapt ,funcția pieței de capital: atragere și plasare de fonduri cu scopul
eficientizării randamentului acestora. O zi de lucru a unui broker nu seamănă niciodată una
cu alta. Analiza fundamentală, analiza tehnică a acțiunilor emitenților listați pe piața de
capital, relația cu clienții, evidența soldurilor de acțiuni, administrarea cu maximă eficienţă a
fondurilor și a valorilor mobiliare deținute de către clienți, - toate acestea fac parte din
activitatea unui broker. Această muncă necesită o capacitate analitică de gândire, o bună
pregătire economică, înțelegerea mecanismelor pieței la nivel macro și microeconomic, o
disciplină riguroasă în aplicarea strategiilor de tranzacționare.
Portofoliul de clienți al unul broker este alcătuit, în general, din persoane cu venituri
medii spre mari, cu experiență în afaceri, dispuse să-și asume un anume grad de risc pentru a-
și valorifica mai eficient economiile. Un segment important îl constituie investitorii persoane
fizice și juridice care vizează preluări de afaceri cu scopul dezvoltării acestora.
II.2. Funcţiile brokerilor pe piaţa titlurilor de valoare
În cadrul desfășurării activității de brokeraj pe piaţa titlurilor financiare, brokerul
exercită următoarele acțiuni:
- încheie contracte de servicii de brokeraj și primește ordine de la clienți în
scopul efectuării tranzacțiilor cu valori mobiliare/titluri financiare;
- atrage mijloacele financiare ale clienților în scopul efectuării din contul
clienților a tranzacțiilor cu valori mobiliare;
-   păstrează, asigură securitatea și ține evidența separată a mijloacelor bănești
ale clienților săi, destinate învestirii în valori mobiliare sau primite de la
realizarea valorilor mobiliare;
- furnizează clienților săi informații asupra pieței valorilor mobiliare, precum și
asupra tranzacțiilor efectuate în numele acestora la recepționarea unui ordin,
informează clienții despre ultimul preț de piață la valorile mobiliare ce
constituie obiectul ordinului;

12
 -   poate îndeplini funcția de deținător nominal al valorilor mobiliare;
-   poate cumula activitatea de brokeraj în calitate de activitate de baza pe piața
valorilor mobiliare numai cu activitatea de dealer, underwriting, consulting
investițional și de administrare a investițiilor în conformitate cu actele
normative în vigoare;
În figura cu numărul 4 avem prezentat mecanismul de realizare al tranzacţiilor cu
titluri financiare prin intermediul intermediarilor de pe pieţele financiare .

Figura nr. 4. Mecanismul de relizare al tranzacţiilor prin intermediari

Sursa: Preluat din Rapoartele Bursei de Valori Bucureşti
II.3. Societăţi de brokeraj din România
Pentru a investi la Bursa de Valori București, trebuie să deschizi un cont la un
intermediar, care poate fi o bancă sau companie care oferă servicii de investiții financiare.
Toate companiile trebuie să fie autorizate să tranzacționeze prin sistemul BVB și sunt numiți
generic „brokeri”. Brokerii autorizați la Bursa de Valori București acționează ca intermediari
între cel care cumpără - și un alt investitor reprezentat de brokerul acestuia - cel care vinde.
Brokerii sunt indispensabili pentru buna funcționare a piețelor de capital și sunt punctul de
legătură cu bursa de valori și companiile listate. Tot brokerul va asigura decontarea
tranzacției sau schimbul de bani și acțiuni între cumpărători și vânzători, și care în prezent

13
durează 2 zile lucrătoare. În plus, poate oferi recomandări de investiţii potrivite profilului de
risc sau analize.4
Alegerea unei firme de brokeraj este începutul acestei călatorii. Pentru alegerea
brokerului, poți lua în considerare aspecte cum ar fi locația, comisioanele aplicate, serviciile
pentru care sunt autorizați, dar și informațiile furnizate pe pagina de internet a BVB cu privire
la activitatea lor de tranzacționare.
La finalul lunii martie 2019, SWISS CAPITAL S.A. s-a clasat pe primul loc în
clasamentul participanților pe piețele reglementate, cu o valoare intermediată de
1.520.324.887 lei și o cotă de piață de 26,53%. Banca Comercială Română ocupă următoarea
poziție, aceasta deținând o pondere în totalul valorii intermediate de 14,32%. Primele 10
societăți dețin aproximativ 85% din valoarea totală intermediată în primul trimestru al anului
2019. Dintre acestea, 6 sunt Societăți de Servicii de Investiții Financiare (SSIF), o instituție
de credit locală, 2 sunt firme de investiții autorizate într-un alt stat membru UE și una este
instituție de credit din alte state membre UE.5
Tabelul nr. 2. Clasamentul primilor 10 intermediari pe piețele la vedere administrate de BVB la 31/03/2019
Poz
Nume Valoare intermediată Pondere
iție intermediar (lei)
(an)
1 SWISS CAPITAL SA 1.520.324.887 26,53%
2 BANCA COMERCIALA ROMANA 820.449.287 14,32%
3 BT CAPITAL PARTNERS 561.831.615 9,80%
4 IEBA TRUST 518.680.395 9,05%
5 WOOD & COMPANY FINANCIAL SERVICES, a.s. 487.037.130 8,50%
PRAGA
6 TRADEVILLE 285.171.698 4,98%
7 RAIFFEISEN CENTROBANK AG 232.857.969 4,06%
8 CONCORDE SECURITIES LTD 162.938.824 2,84%
9 SSIF BRK FINANCIAL GROUP SA 155.654.817 2,72%
10 ESTINVEST 146.674.670 2,56%
Total 4.891.621.292 85,36%
top 10
Total valoare intermediată la 31 martie 2019 5.730.537.796 100%
Sursa: BVB
Din datele furnizate de tabelul de mai sus, se poate observa că primii trei brokeri au
cumulat circa 50,65% din totalul valorii de tranzacţii în primul trimestru al anului curent.
Restul brokerilor au înregistrat o cotă de piaţă sub 10 %. Din ponderea de 100%, primii zece
intermediari au obţinut un procent de 85,36% din cota de piaţă înregistrată în primul trimestru
al anului 2019. De asemenea, valoarea intermediată a înregistrat circa 5,7 mld. lei.

4
www.investingromania.com, accesat la data [10/11/2019]
5
www.financialmarket.ro, accesat la data [10/11/2019]
14
 Capitolul III Activitatea dealerilor pe pieţele financiare
Societăţile de bursă îndeplinesc două operaţiuni importante. Ele pot executa tranzacţii
cu valori mobiliare în numele, pe contul şi riscul clientului şi în acest caz avem de a face cu
o firmă broker. Pe de altă parte, o societate de bursă poate efectua operaţiuni de comerţ cu
titluri acţionând ca şi contraparte în tranzacţii – vânzător, când clientul cumpără, şi
cumpărător, când el vinde – şi în acest caz avem de a face cu o firmă dealer. În primul caz,
firma broker este remunerată cu un comision calculat asupra rulajului de tranzacţii efectuate,
iar în al doilea caz, veniturile firmei dealer sunt reprezentate de diferenţa de preţ (spread).
Cel mai adesea însă, societăţile de bursă îndeplinesc amândouă operaţiuni, acţionând
atât ca intermediar (broker) cât şi ca şi comerciant de valori mobiliare (dealer), beneficiind
astfel de ambele forme de venit. În acest caz avem de a face cu o firmă broker/dealer.
Societăţile de bursă desfăşoară efectiv tranzacţiile prin agenţi de bursă (operatori de bursă).6
Aceştia pot fi profesionişti independenţi, dar, de regulă, sunt angajaţi ai societăţilor de bursă.
În categoria agenţilor de bursă se includ atât intermediarii de bursă (brokerii), cât şi
comercianţii de titluri (dealers sau traders). Astfel, într-o societate de bursă regăsim
următoarea structură: cei care efectuează efectiv tranzacţiile executând ordinele de
vânzare/cumpărare atât ale clienţilor cât şi în contul societăţii, apoi analiştii financiari şi, în
fine, personalul tehnic (ceea ce numim personalul din „back-office”).
III.1. Conceptul de dealer
Dealerul este persoana juridică, participant profesionist la piaţa financiară, care
crează o piaţă secundară a titlurilor financiare şi se oferă să cumpere la preţul de ofertă care
este numit bid, dar să şi vândă titluri financiare la un preţ de vânzare, care poartă denumirea
de ask.
Aşadar, activitatea de dealer reprezintă activitatea de cumpărare a titlurilor financiare,
în nume şi din cont propriu, pentru vânzarea lor ulterioară în scopul obţinerii de profit. În
cadrul desfăşurării activităţii de dealer pe piaţa titlurilor financiare, dealerul poate cumula
activitatea de dealer în calitate de activitate de bază pe piaţa titlurilor de valoare numai cu
activitatea de brokeraj, consulting investitional şi de administrare a investiţiilor în
conformitate cu actele normative în vigoare.

6
Caraganciu A. , „Pieţe de capital”, Editura ASEM, Chişinău 2005, pag. 73

15
 Pentru ca activitatea desfăşurată de dealeri să fie una eficientă, aceştia trebuie să îşi
geştioneze în mod corespunzător mărimea stocului de titluri, să îşi finanţeze poziţiile la cel
mai mic cost posibil, şi în acelaşi timp să îşi protejeze poziţiile împotriva riscului de preţ.
La desfăşurarea activităţii de dealer pe piaţa titlurilor financiare dealerul este obligat:
 să îndeplinească conştiincios obligaţiunile ce ţin de tranzacţiile de vânzare –
cumpărare efectuate de către dânsul;
 să monitorizeze în permanenţă costul finanţării;
 să cuantifice riscurile asociate fiecărui titlu deţinut şi să acopere orice risc utilizând
contractele futures sau alte titluri financiare derivate;
 să execute toate acţiunile necesare pentru asigurarea efectuării în termen a
decontărilor cu mijloace băneşti şi a transmiterii valorilor mobiliare;
 să efectueze acţiuni şi tranzacţii în conformitate cu prevederile actelor normative în
vigoare.
III.2. Mecanismul de funcţionare
Activitatea de dealer nu este o activitate speculativă. Dealerii îşi obţin profiturile ca
urmare a diferenţei dintre preţul de cumpărare, numit bid şi preţul de vânzare, numit ask al
titlurilor financiare pe care le comercializează. Acest câştig poartă denumirea de spread.
O expansiune deosebită au cunoscut (de exemplu, în SUA şi Japonia) pieţele
interdealeri sau OTC, care permit accesul la tranzacţii pentru un mare număr de titluri ce nu
îndeplinesc condiţiile pentru a fi cotate la bursele propriu-zise.
Piaţa extrabursieră, este tot o piaţă secundară în care are loc confruntarea cererii cu
oferta, a cărei activitate se desfăşoară prin intermediul unui număr mare de comercianţi de
titluri. Este denumită generic „Over the Counter” (OTC) sau piaţă „la ghişeu”. Societăţile
puternice, emitente de valori mobiliare, cu o îndelungată activitate şi cu performanţe notabile
sunt listate la bursă. Celelalte societăţi sunt tranzacţionate pe o piaţă difuză, nelocalizată într-
un anumit sediu, formată la „ghişeele” societăţilor de intermediere (firme de dealeri). Piaţa
OTC este o piaţă electronică, ce preia în mare măsură, tehnicile şi instrumentele de
tranzacţionare specifice bursei. Numărul societăţilor listate pe piaţa OTC este mare,
tranzacţionarea se face de la distanţă, din sediile societăţilor de intermediere, iar accesul este
relativ simplu. Pe piaţa extrabursieră din România, sunt tranzacţionate valorile mobiliare
neincluse în Cota Bursei de Valori Bucureşti.
Piaţa OTC este constituită, în esenţă, din relaţiile stabilite între comercianţii de titluri
(dealeri), precum şi între aceştia şi clienţii lor, aşa încât piaţa are aici semnificaţia sa

16
abstractă, de ansamblu de tranzacţii. În prezent aceste conexiuni sunt realizate prin
intermediul mijloacelor computerizate de transmitere şi prelucrare a informaţiei.
Tabelul nr. 3. Diferenţele dintre burse şi pieţele OTC

Burse Pieţe OTC

1. Localizarea tranzacţiilor, adică existenţa 1. Lipsa unei localizări, a unei clădiri; tranzacţiile
unui spaţiu delimitat, a unei clădiri cu sală de sunt executate în oficiile societăţilor financiare,
negocieri, unde se desfăşoară (în care acţionează ca dealeri ("la ghişeul" acestora,
exclusivitate) tranzacţiile cu titluri financiare deci "over-the-counter")
2. Accesul direct la piaţă este, în principiu, 2. Accesul este mai larg, atât pentru clienţi, cât şi
limitat la membrii bursei şi la titlurile pentru titluri; există numeroşi creatori de piaţă
acceptate în bursă ("market makers")

3. Negocierea şi executarea contractelor se 3. Tranzacţiile se realizează prin negocieri directe

realizează de un personal specializat - prin între vânzător şi cumpărător, rolul de contraparte în
diferite sisteme de tranzacţie bazate pe tranzacţie fiind jucat de dealer
licitaţie publică
4. Realizarea tranzacţiilor este supusă unor 4. Reglementarea tranzacţiilor este mai puţin fermă
reguli ferme instituite prin lege şi şi cuprinzătoare; de regulă ea este făcută de
regulamentul bursei; agenţii de bursă sunt asociaţiile dealerilor
ţinuţi să respecte anumite obligaţii
5. Datorită concentrării ordinelor şi a 5. Deoarece preţurile sunt stabilite prin negocieri
mecanismului tranzacţional se formează un izolate, acestea pot să varieze de la o firmă (dealer)
curs unic pentru titlurile negociate la alta
Sursa: Popescu, V., Bursa şi tranzacţii cu titluri financiare, Editura Asociaţiei Sportive Cal Clubul Român,
Bucureşti, 1993
Raţiunea de a fi a pieţelor secundare ţine, de fapt, de facilităţile pe care le oferă pentru
încheierea şi executarea tranzacţiilor cu titluri financiare; astfel, în cazul burselor,
concentrarea schimburilor într-un spaţiu determinat asigură accesul direct la informaţia de
piaţă şi, deci, lichiditatea şi transparenţa, ca şi economie de costuri. Dacă, însă, acest acces
poate fi realizat fără localizarea schimburilor, prin utilizarea tehnicii electronice, o bursă
propriu-zisă poate deveni, teoretic, inutilă. De altfel, bursele de valori din principalele centre
financiare, îndeosebi în SUA, suferă tot mai mult concurenţa pieţelor de negocieri, a pieţelor
bursiere de tip OTC.7
În cazul celor mai multe pieţe, OTC sau burse, rolul central în mecanismul
tranzacţional revine „creatorului de piaţă” (engl. market maker). El „ia poziţie” pe titlurile cu
care lucrează, adică devine „cealaltă parte” în tranzacţia cu clienţii pieţei bursiere: vânzător,
pentru cei care cumpără şi cumpărător, pentru cei care vând. Orice market maker prezintă la

7
Andrei Iacomi (17 ianuarie, 2019), Ziarul Bursa, „La nivel politic, nu s-a înţeles rolul pieţei de capital în
economie”;
17
solicitarea clienţilor, a unor brokeri sau dealeri două categorii de preţuri: bid (de cumpărare),
cel mai mare preţ pe care firma respectivă îl oferă pentru cumpărarea titlului; cotaţia ask sau
asked, offered (de vînzare), cel mai mic preţ pe care firma îl cere pentru vînzarea titlului. 8
Desigur, întotdeauna preţul asked este mai mare decît cel bid, iar diferenţa dintre ele, numită
spread (engl.), este sursa de venituri pentru market maker.
Deţinând stocuri pe titlurile respective, vânzând şi cumpărând în dorinţa de a obţine
un profit din diferenţa de cursuri market maker-ul „face piaţa” (de aici şi denumirea sa). Pe
de altă parte, firmele care joacă acest rol au obligaţia să intervină pe piaţă prin operaţiuni de
bursă în scop tehnic în vederea contracarării unor tendinţe de îndepărtare a cursului de preţul
de echilibru al pieţei, asigurând un „preţ corect şi ordonat” (engl. fair and orderly price).
O altă caracteristică a pieţelor continue este faptul că tranzacţiile nu se încheie la un
curs unic, ci la preţuri care se modifică în tot timpul şedinţei de bursă în raport cu cererea şi
oferta de titluri ce se manifestă în fiecare moment. În acest caz, bursa de valori nu va publica
un curs oficial, ci de regulă mai multe cursuri: cel de deschidere, cursul maxim, cursul minim
şi cursul de închidere.
Piaţa OTC (over-the-counter) este o piaţă descentralizată (spre diferenţă de o bursă) în
care dealeri aflaţi în variate locaţii geografice sunt concentaţi prin telefoane şi computere.
Această piaţă este dedicată instrumentelor financiare care nu sunt listate pe o bursă de acţiuni
sau instrumente derivate. Extinzând definiţia, putem considera că orice bun pentru care există
cel puţin un agent economic care este dispus să ofere cotaţii pentru cumpararea / vânzarea
unui bun este o piaţă OTC.9
III.3. Gestionarea riscurilor în activitatea de dealer
Investitorii pe piața de capital și piața financiară în general își asumă riscuri atunci
când își plasează banii în instrumente financiare. Acestea pot fi:
- risc legislativ – riscuri legate de reglementările juridice în vigoare și de reglementările
fiscale, sau modificarea inopinată a acestora;
- risc de piață – riscuri referitoare la modificările condițiilor din piețe care pot afecta
investițiile;
- risc contractual – riscuri referitoare la nerespectarea obligațiilor contractuale;
- risc de lichiditate – riscuri referitoare la tranzacționarea titlurilor deținute în anumite
conjuncturi de piață, când acestea nu pot fi convertite în numerar conform așteptărilor
sau devin foarte costisitoare;
8
Mathis, J. – „Marchés Internationaux des Capitaux”, 2nd Edition, Economica, 2000, pag. 154
9
www.tradeville.eu/tradepedia/piata-OTC, accesat la data [11/11/2019]
18
 - riscul decizional – riscuri implicate de decizia de a investi într-un anumit instrument
sau activ.
De asemena, nu doar investitorii sunt cei care îşi asumă riscuri în interacţiunea cu pieţele
financiare. Şi intermediarii de pe pieţele secundare – brokerii şi dealerii sunt expuşi unor
riscuri majore. Unul dintre cele mai importante este riscul de preţ.
Dealerii sunt expuşi riscului de preţ în momentul în care există probabilitatea ca valoarea
poziţei lor pe piaţa financiară să se modifice din cauza modificării preţurilor la activele
financiare pe care le comercializează. Aşadar, expunerea la astfel de riscuri este total nedorită
şi, din acest motiv, dealerii gestionează riscurile de preţ prin parcurgerea a trei etape, care
sunt evidenţiate în figura cu numărul 5.

Gestionarea
riscului
Cuantificarea
riscului

Identificarea
riscului

Figura nr. 5. Etapele parcurse pentru gestionarea riscurilor

Sursa: Realizat de autori pe baza Dornescu Valeriu, Investment Banking, Suport de curs, Iaşi, 2019, pag.80

 identificarea riscurilor – presupune identificarea cât mai eficient posibilă a tuturor

riscurilor la care se expune un intermediar pe piaţa financiară. De exemplu: riscul
de piaţă sau riscul sistematic/nesistematic în cazul acţiunilor şi riscul de credit, de
rambursare anticipată sau cel inflaţionist în cazul obligaţiunilor;
 cuantificarea riscurilor – are în vedere măsurarea mărimii acestora prin diverşi
coeficienţi sau indici;
 gestionarea riscurilor – utilizarea unor metode sau modalităţi de reducere a
riscurilor respective. De exemplu: diversificarea portofoliului de titluri deţinute
sau tranzacţionate.

19
 Rolul dealerului în activitatea pe care o desfăşoară este acelaşi indiferent de piaţa pe
care realizează comercializarea titlurilor de valoare. Ca urmare, principiile sunt aceleaşi, şi
anume:
- să stabilească preţul corect al pieţei;
- să afişeze cotaţii la cumpărare şi la vânzare la o valoare apropiată cu cea de pe
piaţă;
- să îşi finanţeze titlurile de valoare sau eventual să obţină titluri folosind piaţa
repo;
- să identifice, cuantifice riscurile asociate fiecărui titlu deţinut şi să acopere
respectivele riscuri cu ajutorul instrumentelor derivate, inclusiv contractele
futures.
Astăzi, pe piețele secundare sunt activi diverși jucători. Dacă în secolul trecut doar
câteva persoane bogate își puteau permite un cont cu un broker, azi conturile de
tranzacționare pe piața secundară sunt mult mai ieftine și accesibile via internet. Acum există
numeroși dealeri individuali care pot cumpăra și vinde pe piețele secundare utilizând
platforme furnizate de brokeri. Atunci când o astfel de persoană tranzacționează pe piețele de
capital, acest lucru va implica adesea o tranzacție în două etape. Mai întâi plasează un ordin
la brokerul său, apoi brokerul execută tranzacția. Dacă tranzacția poate fi efectuată pe o
bursă, procesul va fi de multe ori complet automatizat. Dacă un dealer trebuie să intervină
manual, aceasta va însemna adesea comisioane mai mari.10

Concluzii
În concluzie, piaţa financiară este acel segment al pieţei naţionale sau internaţionale
pe care se concentrează cererea şi oferta de bani şi valori mobiliare sau titluri financiare. Cele
mai multe tranzacții de pe piața titlurilor de valoare au loc pe piața secundară. Pe piețele
secundare, un titlu poate fi tranzacționat de nenumărate ori, ori de câte ori deținătorul dorește,

10
www.admiralmarkets.com, accesat la data [11/11/2019]
20
iar procesul este de obicei foarte rapid. Odată cu apariția diverselor tipuri de tranzacționare,
cum ar fi tranzacționarea de înaltă frecvență, un titlu ar putea fi tranzacționat teoretic de mii
de ori într-o singură oră. Dezvoltarea pieţei secundare reprezintă o prioritate pentru bursă,
aceasta fiind cea care sporeşte lichiditatea pieţei.
Pe piaţa secundară intervin bursele de valori, care presupun existenţa unor instituţii ce
dispun de spaţii pentru tranzacţii, unde se concentrează cererea şi oferta de titluri financiare şi
se realizează negocierea, contractarea şi executarea contractelor în conformitate cu un
regulament cunoscut. De asemenea, pe piaţa secundară mai întâlnim şi pieţele interdealeri
sau OTC  (over the counter) ce permit accesul la tranzacţii unui număr mare de titluri ce nu
îndeplinesc condiţiile pentru a fi cotate la bursele propriu-zise. Ele nu au un spaţiu delimitat
de desfăşurare, iar preţurile pot diferi mult de la o tranzacţie la alta.
Pe piaţa secundară sunt realizate în permanenţă operaţiuni de cumpărare şi vânzare a
titlurilor de valoare. Aceasta are o existenţă continuă şi permite tranzacţionarea zilnică a
titlurilor care sunt emise pe piaţa primară. Brokerii şi dealerii sunt importanţi actori pe piaţa
secundară. În timp ce dealerii crează piaţa secundară prin cumpărarea tilurilor la preţul lor de
ofertă, numit BID şi vânzarea de titluri financiare la preţul lor de vânzare, numit ASK,
brokerii de pe pieţele financiare realizează tranzacţii cu titluri de valoare în calitate de agenţi,
în numele şi în contul clienţilor lor.
De asemenea, aceşti intermediari, în derularea activităţii lor sunt expuşi unor
numeroşi factori de risc. Tocmai din acest motiv, este necesară gestionarea eficientă a
ricurilor de către aceştia. Riscul major la care sunt expuşi aceşti intermediari de titluri
financiare, cu precădere dealerii, îl constituie riscul de piaţă, iar gestionarea acestuia
presupune parcurgerea unor etape importante ce vizeazeă: identificarea riscurilor,
cuantificarea şi ,nu în ultimul rând, gestionarea lor.
Deci, putem afirma că elementul central al dezvoltării unei economii îl constituie
crearea unei pieţe financiare eficiente şi solide care să beneficieze de aportul unor servicii
financiare competente.

Bibliografie

Cărţi şi articole:

[1] Caraganciu A., Pieţe de capital, Editura ASEM, Chişinău, 2005;

21
 [2] Dornescu Valeriu, Investment Banking, Suport de curs, Iaşi, 2019;
[3] Iacomi A. (17 ianuarie, 2019), Ziarul Bursa, "La nivel politic, nu s-a înţeles rolul
pieţei de capital în economie";
[4] Mathis, J. – Marchés Internationaux des Capitaux, 2nd Edition, Economica, 2000;
[5] Popescu, V., Bursa şi tranzacţii cu titluri financiare, Editura Asociaţiei Sportive Cal
Clubul Român, Bucureşti, 1993;
[6] Prelipcean Gabriela, Tranzacţii bursiere, Editura Universităţii, Suceava, 2000;

Referinţe din internet:

[1] www.admiralmarkets.com;
[2] www.asfromania.ro;
[3] www.bigtrade.ro;
[4] www.bvb.ro;
[5] www.investingromania.com;
[6] www.financialmarket.ro;
[7] www.tradeville.eu;
[8] Rapoartele anuale BVB;

22