Reprofesionalizarea

Reforma educatiei/invatamantului reprezinta o schimbare

fundamentala proiectata si realizata la nivelul sistemului de
educatie/invatamant. in orientarea acestuia (schimbarea
finalitatilor), in structura acestuia (de baza, materiala, de relatie,
de conducere) si in continutul procesului de instruire (schimbarea
planului de invatamant, a programelor si a manualelor/cursurilor
scolar/universitare, a altor materiale destinate invatarii).
) Conceptul pedagogic de reforma a educatieiAnvaiamantului
inregistreaza un anumit consens teoretic si metodologic, operabil
chiar in conditiile unor practici de politica a educatiei foarte
diversificate, extinse si intensificate, mai ales. in cea de-a doua
jumatate a secolului XX.

Definitiile reformei, avansate in ultimele decenii vizeaza

un tip superior de schimbare a educatiei/ invatamantul,
conceputa ca:
- "o refacere generala a sistemului in optica educatiei
permanente" care redistri-buie nivelurile invatamantul in timp si
spatiu, prelungindu-le "dupa nevoile si spre folosul fiecaruia"
(Faure, Edgar si colabor., , ..);
- "o organizare noua, bazata pe structuri noi, programe noi,
metode noi" (Clausse. Arnould, , .)
- "o modificare ampla a sistemului in orientare, structura si
continut" ADictionar de pedagogie, , .);
- o reproiectare a educatiei "care se refera la inovatiile structurale
ale sistemului", produse la nivelul relatiilor ierarhice dintre
treptele de invatamant. in contextul deschiderii scolii fata de
societate (Vlasceanu, Lazar, S. .-).
- "o schimbare profunda indreptata spre obiectivele si structurile
sistemului si spre continuturile si metodele educatiei" (Les
reformes de l'education: experiences et pers-peciives, , . );
- o restructurare care are ca "punct de plecare reconsiderarea
substantiala a finalitatilor proprii invatamantului si educatiei"
(Curs de pedagogie, coordonatori: Cerghit, Ioan; Vlasceanu,
Lazar, . .):
- "o experienta care urmareste modificarea fundamentelor
sistemului educativ- -optiunile poiitico-ideologice si tehnico-
pedagogice, nivelul de organizare pe cicluri si de concretizare a
continutului - nu numai imbunatatirea acestuia" (Aguerrondo.
ines. , ., );
- "o schimbare majora deliberata, care vizeaza trecerea de la o
stare prezenta la o stare proiectata care declanseaza modificari in
profunzime" Dictionnaire encyclope-dique de l'education et de la
formati on, , );
- "o transformare globala si relevanta a sistemului educativ
proiectata si aplicata in functie de exigentele societatii de azi si de
maine, dar si de aspiratiile celor ce invata" pe baza unui "proiect
filosofwo-pedagogic", elaborat de specialisti si asumat la nivel de
politica a educatiei (Vaideanu. George, . .);
- o inovatie educativa proiectata pe termen lung. care urmareste
"transformarea intentionata si profunda a produsului social al
procesului de invatamant" conform unor finalitati determinate la
nivel de politica a educatiei ( Dix anne.es de reformes au niveau
de t'enseignement obligatoire dans l'Union europeenne, -, , .).
Analiza conceptului evidentiaza complexitatea proceselor de
schimbare pedago-gica,structurala si sistemica,declansate la
scara sociala, care solicita respectarea unei ordini ierarhice de
maxima rigurozitate in proiectarea si realizarea reformelor
educatiei/Invatamantului.
 Relaţia educaţie-piaţa muncii este permanentă şi vizează
individul încă de la intrarea în structurile de învăţământ
instituţionalizate. Traversarea de la ISCED 0 la 6 constituie doar
prima etapă de acumulare de cunoştinţe şi competenţe care să
permită legătura cu profilul cererii pieţei muncii. Educaţia se
continuă în forme diferite de-a lungul perioadei vieţii active, piaţa
educaţiei şi piaţa muncii trebuind să se susţină reciproc. Ţintele
Lisabona şi Procesul Bologna, Strategia Europa 2020 în condiţiile
consolidării societăţii bazate pe cunoaştere reprezintă pilonii
actuali de susţinere a (re)construcţiei modelului educaţional,
privit prin prisma învăţării pe tot parcursul vieţii. Economia
bazată pe cunoaştere necesită un sistem de educaţie terţiară care
să contribuie semnificativ la dezvoltarea cunoaşterii şi
competenţelor. Oamenii trebuie să se pregătească pentru locuri
de muncă care se schimbă rapid datorită dinamicii dezvoltărilor în
tehnologii şi în organizarea muncii. Scopul sistemului de formare
a adulţilor, al învăţării pe tot parcursul vieţii, este asigurarea
posibilităţii de îmbunătăţire sau suplimentare a cunoştinţelor
generale şi a calificărilor în vederea creării premiselor generale
necesare participării active a individului în societate. De
asemenea, devine de importanţă majoră posibilitatea de a
beneficia de o educaţie continuă, cunoştinţe generale şi calificări
relevante pe parcursul întregii vieţi în scopul reducerii
dezechilibrelor în ceea ce priveşte şomajul în rândul tinerilor şi
şomajul de lungă durată, a riscului de sărăcie şi a riscului de
excluziune socială. Educația este un ornament în vremuri de
prosperitate şi un refugiu în vremuri de restrişte (Aristotel), prin
ea asigurându-se premisele necesare depăşirii situaţiilor
nefavorabile apărute pe piaţa muncii ca urmare a contextului
intern sau global şi înaintării spre societatea cunoaşterii.
Societatea cunoaşterii presupune, în primul rând, un salt calitativ
în ceea ce priveşte educaţia, asigurat prin procese educaţionale
pe durata întregii vieţi active a individului. Educaţia a devenit şi o
modalitate de dirijare a evoluţiei sociale şi stă la baza tuturor
transformărilor care se petrec în societate. Cercul vicios al
educaţiei reprezintă în societatea actuală acel sistem care creează
valori şi norme, pe care le impune şi pe care le modifică în funcţie
de stadiul atins de ştiinţă, tehnologie, cunoaştere. Prin urmare,
orice societate şi orice fiinţă sunt rodul educaţiei, aceasta
generând efecte şi rezultate care ar trebui să fie superioare
nivelului anterior al cunoaşterii (Dobrescu, 2008).

Teoriile actuale ale instruirii demonstreaza prioritatea

metodei de insusire a unor informatii cu caracter coerent si
integrat in jurul unui concept stiintific, informatii care pot fi
aplicate in diferite clase cu gradul de complexitate corespunzator.
Astfel de informatii contribuie la formarea cunostintelor teoretice,
capacitatilor de gandire independenta si a ideilor ce constituie
reperele invatamantului general.

Interdisciplinaritatea nu inseamna doar tratarea de tip

simultan a unui fenomen din unghiul de vedere al mai multor
stiinte, ci si o abordare integrata si integralista a acestuia, fiecare
stiinta aducand cu sine propriul sistem conceptual, mod de
gandire si metode specifice de cercetare si reprezentare.

Aceeasi ierarhie se gaseste si in ce priveste sistemul de

invatamant, situatie in care vorbim despre raporturi de
intrepatrundere la nivelul disciplinelor scolare – obiectelor de
invatamant .

Observatiile empirice ale unor autori, inregistrate pe

parcursul unei jumatati de secol – de la A. N. Whitehead, la J.
Piaget, sau E. Planchard, confirma ca tipurile de formare excesiv
de specializate, unilaterale, la varstele scolare mici si mijlocii,
provoaca „infirmitati” culturale adesea ireversibile, surse
predilecte pentru inadaptarea socio-culturala, de multe ori si
profesionala, chiar si in domeniile de excelenta ale subiectilor. A
nesocoti talentele, a aplatiza aptitudinile inalt structurate, este cu
siguranta, un act contraproductiv atat pentru indivizi cat si pentru
comunitate.