Sunteți pe pagina 1din 7

Universitatea Alexandru Ioan Cuza, Iaşi

Facultatea de Filosofie şi Ştiinţe Socio-Politice


Master Marketing Politic și Comunicare

Hermeneutica discursului politic


-Analistul impotriva lui insusi. Critica ideologiilor si analiza discursului-

Student: Anonim
Fenomenul politic se dovedește fără niciun dubiu a fi unul extrem de controversat, fapt ce
nu se datorează doar subiectelor pe care le propune, ci modulului ȋn care acestea sunt abordate de
către indivizi. Background-ul cultural al fiecăruia este sursa care alimentează explicațiile și
eventualele soluții propuse de cetățeni problemelor din societate, astfel această observație
reușește să argumenteze ȋntr-o oarecare măsură numeroasele dispute publice dar și
incapabilitatea rezolvării acestora. prezenta existența a peste 250 de definiții diferite pentru
conceptul de “cultură”, iar studiul a fost realizat la mijlocul secolului al XX-lea. Dacă insistăm
asupra acestui aspect și analizăm cultura politică, cea care ne interesează momentan, ajungem la
concluzia lui Sidney Verba. Americanul interesat de politicile comparate, apelȃnd la o
perspectivă psihologică, este de părere că evoluția politică este trasată de valori, de simboluri
expresive și nu ȋn ultimul rȃnd de credințe empirice, suma acestora constituind cultura politică.
Observȃnd cu ușurință orientarea subiectivă a politicii, deducem dificultatea și
complexitatea analizării și interpretării evenimentelor și detaliilor politice.
Jürgen Habermas , ȋncepȃnd cu a doua jumătate a secolului al XX-lea, susține practica
unui alt mod de ȋnțelegere, pentru acea perioadă, și insistă asupra abordării hermeneutice ȋn
procesul cercătării științelor sociale. Consideră că fiecare obiect sau eveniment capătă două
sensuri. Ȋn primul rȃnd există obiectul ca atare, iar apoi după un proces cognitiv deducem și
semnificația acestuia. De exemplu avem culoarea neagră, ȋn primul rȃnd este o culoare a
corpurilor care nu reflectă lumina. Apoi , cel puțin ȋn cultura occidentală ȋnseamnă doliu, dar ȋn
același timp adoptarea unei ținute de culoare neagră ȋn timpul comemorării unui eveniment
dureros ȋn state precum cel japonez, ar semnifica o ofensă adusă părților afectate. Aceștia
preferȃnd să-și manifeste durerea spirituală prin culoarea albă.
Habermas atrage atenția asupra responsabilității interpretului ȋn ȋntregul proces
hermeneutic și trasează trei implicații majore. Ȋnainte de toate, analistul nu rămăne impasibil, ci
dimpotrivă trebuie să se coboare la același nivel cu cel pe care ȋncearcă să-l ȋnțeleagă. De
asemenea, ruperea din context a evenimentului are drept consecință periclitarea rezultatului.
Interpretul este nevoit să studieze ȋntreaga situație și evoluția obiectului studiat pȃnă ȋn acel
moment. Astfel este respinsă din capul locului detașarea analistului de background-ul situației.
Iar nu ȋn cele din urmă, un subiect delicat ȋl reprezintă și faptul că un interpret trebuie să nu
omită ȋnțelesul ascuns al unor situații. Viața cotidiană implică un set de norme care ȋmpiedică
uneori exprimarea adevăratului sens ȋn mod deschis.
Paul Ricoeur se lasă antrenat ȋn dezbaterea pe care o propune Habermas și ȋncearcă să
continue și să dezvolte proiectul său de a construi o teorie generală a interpretării. Fiind
influențat ȋn mod filosofic de Hegel, Husserl, Gadamer și Weber, susține și ȋmpărtășește viziunea
lui Habermas conform căreia interpretarea trebuie să evite două erori majore. Ȋn primul rȃnd este
criticat Dilthey care propunea o formulă pentru descifrarea textelor, ȋn timp ce Ricoeur consideră
că rezultatul unei astfel de abordări este unul defectuos. Discutăm despre un domeniu inexact,
științele sociale implică oameni care reprezintă variabile imprevizibile și imposibil de creat o
regulă general valabilă. O altă obiecție remarcată o reprezintă tendința de a considera cheia
deslușirii interpretărilor ca fiind misitificarea acestora. Și această abordare este criticată din
simplu motiv că fiecare situație este unică datorită contextului unic din care face parte.
De asemenea Ricoeur consideră , de exemplu ȋn momentul ȋn care vorbește de
teleogicieni, că rolul hermeneuticii este de a reda si de a traduce in contextul zilelor noastre
metaforele care izvorăsc din simbolistica creată prin tradiție.
Primul discurs din perioada revoltelor din Romania al președintelui Traian Basescu a
stȃrnit multe controverse ȋnsă ȋn același timp se pot identifica o serie de greșeli ȋn interpretarea
acestuia. Analistul Vasile Dancu, subliniază faptul că a fost o intervenție așteptată de ȋntregul
popor, iar timpul și contextul discursului nu au fost favorabile prezentării unor explicații
necesare, fapt care a ȋntețit viziunea publică negativă și care ar putea periclita analiza mesajului.
Ȋnsă am dubii ȋn ce privește viziunea analistului referitor la modul lipsit de fermitate și tern ȋn
care a fost prezentat discursul. Ȋn procesul de ȋnțelegere nu trebuie sa rupem din context cazul
studiat. Dacă analizăm intervențiile și dezbaterele anterioare ȋn care a fost antrenat “animalul
politic” Traian Băsescu se observă o bună instruire de marketing politic și de asemenea o echipă
electorală creativă. Dovadă este campania din 2004, ȋn special dezbaterea Năstase-Băsescu , mai
exact fiind momentul cu oglinda. Iar un alt moment interesant ȋl constituie următoarea campanie
electorală, ȋn dezbaterea publică Geoană-Băsescu, momentul de referință fiind replica lui
Băsescu: “Domnul Geoană, nici azi noapte nu v-a plăcut ȋntȃlnirea cu domnul Vȃntu?”. Efectul
acestor detalii se poate citi cu usurință de pe fețele adversarilor direcți, fiind precum un tăvăluc,
creează haos și destabilizează. Desigur, nu contest faptul că domnul Președinte și-a pierdut din
efervescența și spontanietatea politică, ȋnsă fiind un moment extrem de delicat și pregătit din
timp, ținȃnd cont de istoricul persoanei ȋn cauză e plauzibil ca fiecare detaliu să nu fie
ȋntȃmplător.
O altă problemă, deși cu ocazia investiturii unui nou ministru, Cristian Diaconescu,
președintele este acuzat că a deviat discuția și că a intrat ȋn subiecte inadecvate, mai ales prin
ȋncercarea de a oferi o replică atacurilor venit dinspre opoziție. Totuși structura discursului nu
este rea. Dacă s-ar fi limitat doar la numirea noului membru al guvernului, ar fi fost catalogat
drept ignorant, dacă și-ar fi cerut scuze acceptȃndu-și vina pentru situația cauzată, practic și-ar fi
semnat demisia. Așadar, se pot identifica doua perspective asupra discursului. O dată trebuie
observat impactul său maxim favorabil, cea mai buna abordarea ȋntr-o situație critică. Ȋn
contextul dat nu ar fi putut decȃt să invoce drept țapi ispășitori factorii destabilizatori, mai exact
opoziția. Iar a doua perspectiva este eficiența acestuia, ȋn cazul de față, lipsa ȋncrederii și
nemulțumirea cetățenilor anulează orice efect pozitiv al decizilor prezidentiale. Realitatea este de
așa natură ȋncȃt soluțiile sunt respinse automat. Amenințarea ȋn mod repetat cu fantoma
comunismului personificată prin fostul președinte Ion Iliescu a devenit deja mult prea
plictisitoare , iar ultimul lider romȃn care a invocat amenințările externe la adresa securității
naționale a ajuns să fie ȋmpușcat.

Oameni fără societate

Ȋn ceea ce privește situația conflictuală actuală din Romȃnia, mulți se grăbesc să o


clasifice drept o revoluție, eventual să o compare cu cea din ’89. Totuși ce se poate observa
defapt este reacția cetățenilor care nu mai sunt reprezentați de clasa civilă, motiv pentru care apar
mesaje ȋmpotriva taxei auto, ori din partea huliganilor microbiști mesaje de genu “Jos Mitică!
Jos Sandu!” sau “Legalizați marijuana!”. De fapt protestatarii prezenți ȋn special ȋn Piața
Universității, dar sunt și mai mulți care urmăresc atent din spatele televizoarelor, sunt oameni
fără structuri de cuagulare care să-i reprezinte. Din acest motiv am oferit acestui fragment titlul
de “oameni fără societate”. Momentan ȋn stradă sunt două facțiuni coerente. Prima tendința anti-
putere, iar cea de-a doua este anti-sistem, semnificativ mai mica. Interesant de urmărit evoluția
acestui fenomen, care din cele două tabere o “va ȋnghiți” pe cealaltă. Principala problemă a
societății romȃnești este de una de temporalitate, de aici și pornește ȋntrebarea de tip
shakespeariana, “a fi sau a nu fi PDL?”, situația de a alege dintr-un rau mai mic. Ȋnsă, recunosc
sunt subiectiv, ceilalți lideri politici din opoziție nu au fost pȃnă acum la putere, deci nu avem
cum să deducem impactul negativ ulterior. De asemenea, ar mai fi un detaliu demoralizator,
ȋnființarea unui nou partid, cu noi actori politici, mai exact schimbarea actualei clase politice,
este practic imposibilă. Numărul de membrii activi de care este nevoie se dovește a fi unul
extrem de mare. De exemplu, ȋn timpul alegerilor, pentru a nu avea surprize, se recomandă un
reprezentat ȋn fiecare secție de votare pe ȋntregul teritoriul al țării. Așadar, doar pentru
supravegherea actului de vot, un partid ar avea nevoie de peste 18 000 de membrii. Ȋn acest caz,
reformarea clasei politice ȋn viitorul apropiat este nerealizabil. Totuși, propun și o soluție pentru
redresarea situației politice, să existe o variantă prin care cetățenii să poată să-și repare greșeala.
Dacă se dovedește după un an că alegerea facută la vot nu a fost inspirată, să existe un mecanism
puternic și direct prin care respectivii lideri politici să poată fi constrȃnși.
Personal, consider că analiștii, de cele mai multe ori filosofii cad ȋn capcana propriului
domeniu, fiind captivați de partea teoretică ignoră aplicarea practică. Astfel dezbaterea asupra
unor mesaje se rezumă ȋn final la eticitate respectivelor. Ȋnsă niciodată nu am ȋnțeles de ce se mai
pune problema ca liderii politici să fie morali atȃt timp cȃt membru de rȃnd al societății nu-și
urmărește decȃt propriul interes. Pe stradă majoritatea ne permitem să aruncăm hȃrtia de la gumă
oriunde ȋn altă parte decȃt ȋn coșul de gunoi, ȋnsă desigur nu și ȋn propria casă avem același
comportament. Desigur, se revine la ideea pe care o enunța Hobbes, că omul inițial ȋn starea
naturală era ȋntr-o permanență stare de război, „homo homini lupus”, dar apelȃnd la raționalitate
au considerat că prin alegerea unui conducător și renunțarea la o parte din libertate și drepturi
astfel aceștia ar obține protecție. Ȋnsă, cetățenii nu mai au ȋncredere ȋn lider, iar senzația de teama
anterioară revine, ȋn acest caz din nou se recurge la acea luptă a fiecăruia pentru supraviețuire.
Dacă toți suntem orientați spre bunul propriu, de ce ar exista o persoană ȋn fruntea comunității și
ar ȋncerca prin toate forțele să restabilească echilibru și să ȋși ignore propriile dorințe (putere,
bani, influență). O altă chestiune controversată, ar fi nevoie de existența unui judecător neutru,
impersonal, practic inuman, care să decidă cine are potențial, sau cine merită o anumită poziție ȋn
societate. Iar dacă analizăm istorie am putea ajunge la decizii absurde precum cunoașterea nu ar
trebui sa fie accesbilă oricui. Hitler dacă nu ar fi beneficiat de o anumită cultură, nu ar fi
descoperit diferite perspective asupra lumii sau dacă ar fi ajuns un simplu muncitor ȋntr-o uzină
BMW, ar fi fost salvați poate 6 milioane de evrei.
Ȋn fapt populația ȋși merită situația actuală. Revenind la cazul din Romȃnia, cu prezență la
vot doar de 50% plus cazurile de mită electorală semnalate, normal că romȃnii sunt puși ȋn fața
faptului ȋmplinit, moment ȋn care refuză acceptarea propriului președinte. Cetățenii pierd din
simțul civic și devin din ce ȋn ce mai orientați pe simplificarea vieții cotidiene.
Dacă luăm ȋn considerare abordarea lui Oswald Spengler, momentan suntem ȋn
„anotimpul de iarnă” al civilizației faustiene. Deci practic, declinul este inevitabil, și studenții de
azi vor fi „monștrii” de mȃine. Totuși pentru o adevărată reformă, reluarea de la zero a ȋntregului
proces ȋn cadrul societății ar fi singura soluție. Atunci s-ar ajunge la acel „văl al ignoranței” ȋn
care indivizii ar ajunge la cele 2 principii propuse de John Rawls sau la constituționalismul
patriotic propus de Habermas, ȋn care oamenii ar fi uniți doar prin constituție și prin sentimentele
lor patriotice prin care acceptă respectiva constituție indiferent cȃt de diferiți aceștia ar fi.
Procesul de interpretare se dovedește unul extrem de dificil, fapt datorat naturii
domeniului studiat, științele sociale nefiind exact și imposibilitatea creării de adevăruri general
valabile. Astfel responsabilitățile analistului ȋi ȋngreunează acestuia misiunea de a reda mesajul
cazului implicat. Analistul este nevoit să părăsească pozitia superioara de observator și să se
reducă la nivelul celui care lansează mesajul, ȋn același timp să nu rupă din context situația
evitȃnd astfel universalizarea cazului. Nu ȋn ultimul rȃnd nu orice mesaj exprimat corect
reprezintă și adevărul, ȋnțelesul propus poate fi ascuns.
Bibliografie

Cărți:
• ALOMND, Gabriel A., VERBA, Sidney, The civic culture- revisited, Sage Publications ,
USA 1989
• MOLES, Abraham A., Sociodinamica culturii, Editura Ştiinţifică, Bucureşti 1974

Surse web:

• *** Unde e preşedintele Băsescu? USL solicită o reacţie la proteste din partea şefului de
stat. Antonescu: alegerile anticipate, singura soluţie,
http://www.antena3.ro/politica/unde-e-presedintele-basescu-usl-solicita-o-reactie-la-
proteste-din-partea-sefului-de-stat-antonescu-alegerile-anticipate-singura-solutie-
151626.html
• *** Tabel centralizator privind numărul secţiilor de votare organizate pentru alegerea
membrilor din România în Parlamentul European – 7 iunie 2009,
www.roaep.ro/ro/getdocument.php?id=2578
• ***Prezența la vot prezidențiale 2009, http://www.bec2009p.ro/Documente
%20PDF/Statistici/Prezenta%20la%20vot/ora%2021/comunicat_rn_21.pdf
• *** Cum comenteaza analistii discursul lui Basescu,
http://www.ziare.com/basescu/presedinte/cum-comenteaza-analistii-discursul-lui-
basescu-1147193
• ***Băsescu: Romȃnii sunt blestemați să aleaga ȋntre 2 comuniști,
http://videonews.antena3.ro/action/viewvideo/30054/basescu-romanii-sunt-blestemati-sa-
aleaga-intre-doi-comunisti
• ***Dezbatere prezidențiale 2 decembrie Geoană-Băsescu,
http://www.youtube.com/watch?v=YNIk3UOCYOE&feature=related
• HABERMAS, Jürgen, Conştiinţă morală şi acţiune comunicativă,
• http://www.scribd.com/doc/3833523/Jurgen-Habermas-Constiinta-morala-si-actiunea-
comunicativa
• HAYEK, Friedrich, The Constitution of
Liberty,http://www.iea.org.uk/sites/default/files/publications/files/Hayek's
%20Constitution%20of%20Liberty.pdf
• HOBBES, Thomas, Leviathan- Chapter XIII of the natural condition of mankind as concerning their
felicity and misery,http://oregonstate.edu/instruct/phl302/texts/hobbes/leviathan-
c.html#CHAPTERXIII
• MŰLLER, Jan-Werner, SCHEPPELE, Kim Lane, Constitutional patriotism: An
introduction, http://icon.oxfordjournals.org/content/6/1/67.full
• RAWLS, John, A Theory of justice, http://cneo.net/study/RawlsTJ.pdf
• RICOEUR, Paul, De la text la acțiune. Eseuri de hemeneutică.,
http://www.scribd.com/doc/32183398/Paul-Ricoeur-De-la-text-la-ac%C5%A3iune-eseuri-de-
hermeneutic%C4%83-2
• SPENGLER, Oswald, The Decline of The West,
http://www.scribd.com/doc/4654238/Decline-of-the-West-Volume-I-Form-and-Actuality-
by-Oswald-Spengler-

S-ar putea să vă placă și