Banii și rolul lor în economia de piață.

Funcțiile banilor

Banii și rolul lor în economia de piață.

Funcțiile banilor

Autor: Cimpoeșu (Feraru) Viorica Cosmina

Student anul I CIG-ID
Universitatea Titu Maiorescu
 Banii și rolul lor în economia de piață.
Funcțiile banilor

CUPRINS

Definitia banilor

Scurt istoric al aparitiei si evolutiei banilor. De la troc la moneda de aur si

derivatele ei pana la aparitia bancnotei

Forma actuala a banilor. Dreptul de emisiune si retragere a acestora

Valoarea banilor. Indicii folositi. Puterea de cumparare interna si externa.

Functiile banilor
Concluzii
Bibliografie
 Banii și rolul lor în economia de piață.
Funcțiile banilor

Definitia banilor

Banii însotesc și înfluențează orice acțiune economică. De-a lungul vremii, s-a încercat
dezbaterea și aprofundarea sensului generalizat al banilor, scriindu-se foarte mult despre acest
subiect complex. S-au starnit controverse și s-au alimentat conflicte în incercările numeroase de
a da o definiție cât mai exacta a acestora.

Conform Dicționarului Explicativ al Limbii Române, banii sunt ,, echivalent general al

valorii mărfurilor (fiind el însuși o marfă); monedă de metal sau hârtie recunoscută ca mijloc de
schimb și de plată”. O definiție a banilor a dat-o și Costin Kiritescu : „banii reprezintă un
instrument social, o formă particulară imediat mobilizatoare a avuției sociale, o întruchipare
transmisibilă și omnivalentă a puterii de cumpărare, care conferă deținătorului dreptul asupra
părții din produsul social al țării emitente”. Alți specialiști consideră banii a fi rodul unei
convenții la care oamenii ar fi ajuns pentru a ușura schimbul, însă problema naturii banului este
încă disputată de specialiști. Toți aceștia subliniază însă importanța banilor în societate,
considerându-i un element cheie în producția și schimbul de produse și servicii.

Scurt istoric al aparitiei si evolutiei banilor. De la troc la moneda de aur si

derivatele ei pana la aparitia bancnotei

În evoluția lor, banii au suferit numeroase transformari până au ajuns la formele actuale.
În geneza lor, cel mai indepărtat punct de plecare este considerat "trocul", forma cea mai
primitivă folosită în tranzacționarea schimburilor de mărfuri.
Trocul sau cum mai era denumit în societățile timpurii “ barterul” este specific economiilor
de piață primitive. Barterul era însa un proces costisitor în termenii timpului cheltuit pentru
descoperirea unui schimb satisfăcător, deoarece acesta presupunea o dublă coincidență a
dorințelor.

În diferite epoci, din diverse motive, multitudinea de popoare și civilizații au acceptat diferiți
mijlocitori ai schimbului, acestea fiind primele forme de bani cunoscute de societatea
omeneasca. De exemplu: argila și ceramica, carapacea de broasca țestoasa, dinții de delfin, vite,
porci, tutun, lână, sare etc. În cele din urmă a fost preferat aurul, datorită calităților lui
( inalterabil, omogenitate fizică naturală, divizibilitate fara pierdere de valoare, ușor prelucrabil,
avand o valoare mare intr-un volum mic, fiind relativ ușor și ieftin de transportat). La început,
aurul a circulat în calitate de bani sub formă de bucăți brute, apoi de lingouri și bare de greutați
egale. Principalul neajuns al acestei situații consta în necesitatea cântăririi și verificării purității
aurului la fiecare act de vânzare-cumpărare. Acest neajuns a fost inlăturat prin marcarea
lingourilor și barelor, mai intâi de către negustori, apoi de căpetenii feudale, orașe și state. Astfel
au apărut monedele de aur.

Pe teritoriul României, primele monede autohtone au fost drahmele din argint, bătute în
orasul pontic Histria în sec. V- IV î.e.n. Omenirea a folosit monede metalice cu valoare
intrinsecă, mai întâi din aur și din argint, apoi din diferite aliaje, timp de peste 26 de secole.
Monedele de aur din epoca modernă erau perfect rotunde, echilibrate, bine reliefate, cu
inscripții clare, zimțate pe margini, emisii ale unor legi monetare precise. Acestea au început să
 Banii și rolul lor în economia de piață.
Funcțiile banilor

fie bătute în Europa aproximativ din sec. al XVIII- lea. În primul deceniu al secolului al XX-lea,
toate statele europene aveau monedă de aur proprie. Statul stabilea prin lege numele, greutatea,
titlul și capacitatea monedei de a circula și stinge obligații. În funcție de titlu și greutate se
stabileau raporturi de schimb între diferitele monede de aur.
Deoarece pentru cumpărătorii de valoare mică ar fi fost necesare monede foarte mici de
aur, care nu se puteau confecționa, alături de monedele de aur au circulat și monede divizionare
din argint, aramă și alte metale. Apariția monedelor divizionare din alte metale decât aurul
nu inseamnă decât separarea funcției banilor de valoarea lor, fapt demonstrat practic prin
credința că în calitate de bani pot funcționa și alte lucruri lipsite de valore, dar care sunt însemne
ale valorii, astfel că începând cu sec al X-lea în China, respectiv sec XVI- XVII în Europa, apar
și alte mijloace de schimb, respectiv bancnotele sau banii de credit.

Forma actuala a banilor. Dreptul de emisiune si retragere a acestora

Bancnotele au fost semne ale valorii care certificau că posesorul lor este creditorul băncii
emitente pentru suma de bani specificată pe bancnotă. Acestea au circulat ca monedă-hartie, fiind
convertibile , la cerere, în monedă metalică cu valoare deplină. Monedele au înlocuit la început
cambiile ( emise de particulari) depuse la băncile comerciale pentru scontare.
Faptul că banii nu pot fi creați, la dorință, de către persoane private sau agenți economici
și că există în cantități limitate îi încadreaza în categoria bunurilor economice rare.

În zilele noastre, banii se prezintă sub următoarele forme:

Hârtia- monedă de diferite cupiuri ( valori nominale).
Moneda divizionară metalică ( pentru operațiuni de mică dimensiune);
Banii de depozit sau de cont, adică disponibilitățile aflate în conturile bancare ale diferitelor
persoane sau agenți economici. Aceste disponibilități apar prin depunerea de către anumite
persoane sau firme a unor bunuri, devize, numerar la bănci sau alte instituții financiare.
Depozitele respective pot fi:
-la vedere, în situația în care proprietarul depozitului îl poate retrage ( parțial sau total) în orice
moment;
-la termen, în situația în care retragerea depozitului este condiționată de scurgerea unei
perioade determinate de timp.
În schimbul acestor depozite, banca poate elibera creditorilor cecuri, cartele speciale, cartele
magnetice, etc. care servesc ca mijlocire a schimbului sau la stingerea unor obligații. De
asemenea, pe baza depozitelor existente, banca face decontările prin virament ( transfer dintr-un
cont în altul) între agenții economici (condiționate și de prezentarea unor documente doveditoare
ale realizării operațiunii ce atrage decontarea), și deschide credite pentru diferiți agenți
economici.

În momentul de față, dreptul de emisiune a bancnotelor a fost rezervat unei singure bănci,
transformată în Bancă Centrală sau Bancă de Emisiune.
În România, Banca Naţională a României este singura instituţie autorizată să emită însemne
monetare sub formă de bancnote şi monede, ca mijloace legale de plată pe teritoriul României.
Bancnotele şi monedele sunt acceptate la valoarea nominală pentru plata tuturor obligaţiilor
publice şi private. Moneda naţională este leul, iar subdiviziunea acestuia este banul.
Programul de emisiune a însemnelor monetare este elaborat de către Banca Naţională a
României astfel încât să asigure necesarul de numerar în strictă concordanţă cu necesităţile reale
 Banii și rolul lor în economia de piață.
Funcțiile banilor

ale circulaţiei băneşti. Valoarea nominală, dimensiunile, greutatea, desenul şi alte caracteristici
tehnice ale bancnotelor şi monedelor pot fi stabilite numai de către banca centrală, iar grafica
este protejată prin înregistrarea la Oficiul de Stat pentru Invenţii şi Mărci din România.
Retragerea din circulaţie a bancnotelor şi monedelor poate fi făcută numai de către Banca
Naţională a României, în scopul schimbării însemnelor monetare sau înlocuirii exemplarelor
uzate ori necorespunzătoare. Criteriile care stau la baza clasificării bancnotelor în uzate,
deteriorate și fără putere circulatorie se regăsesc în Anexa 3 din Regulamentul BNR nr.
4/2013 privind verificarea calităţii bancnotelor româneşti în vederea recirculării.
În vederea creșterii nivelului de siguranță a bancnotelor, dar și a reducerii costurilor pe
termen mediu, Banca Națională a României a trecut din 1999 la emisiunea pe suport polimer.
Banca Naţională a României colaborează, tehnic şi legislativ, cu instituţiile abilitate pentru
protejarea monedei naţionale împotriva contrafacerilor. La Banca Naţională a României se
efectuează expertizele pentru determinarea autenticităţii bancnotelor şi monedelor suspecte de a
fi contrafăcute şi se ţine evidenţa numărului de falsuri apărute pe teritoriul ţării.
2005 este anul denominării monedei naţionale, care a reprezentat acţiunea de reducere a
valorii nominale a însemnelor monetare, prin tăierea a patru zerouri, 10000 lei vechi devenind 1
leu nou, începând cu data de 1 iulie 2005, iar codul internaţional al leului s-a transformat din
ROL în RON.
Alături de însemnele monetare, Banca Naţională a României are dreptul de a emite monedă
în scop numismatic, omagiind astfel personalităţi din viaţa culturală şi ştiinţifică românească şi
internaţională sau marcând evenimente reprezentative pe plan intern şi internaţional.

Valoarea banilor. Indicii folositi. Puterea de cumparare interna si externa.

Importantă pentru analiza banilor, este valoarea acestora. Valoare banilor este dată de
puterea lor de cumpărare (cantitatea de bunuri cumpărate la un moment dat). Semnele bănesti
oferă o garanție provizorie asupra puterii de cumpărare.
Valoarea– reprezintă raportul cantitativ în care se schimbă două mărfuri fiind rezultatul
muncii depuse pentru obţinerea lor şi a utilităţii pe care i-o conferă consumatorului. Ea este
expresia interacţiunii dintre interesele producătorilor şi consumatorilor unui bun sau serviciu.
Valoarea sau puterea de cumpărare a unei monede (a banului) nu se poate fixa printr-
un raport static care nu se poate aprecia, ci se exprimă sub forma unui punct de vedere dinamic
ce determină variaţia nivelului preţurilor, faţă de o situaţie, anterioară şi cunoscută, dată. Altfel
spus, puterea de cumpărare a unei cantităţi de monedă este variabilă în timp şi în spaţiu, deoarece
cantitatea bunurilor materiale şi a serviciilor care pot fi achiziţionate cu aceeaşi cantitate de
monedă, nu este constantă.
A determina puterea de cumpărare a monedei înseamnă a preciza fluctuaţiile preţurilor
bunurilor economice, respectiv variaţia acestora în timp şi în spaţiu.
Fiind o modalitate de exprimare a cantităţilor de bunuri economice care ar putea fi cumpărate
cu o anumită cantitate de bani sau cu o unitate monetară, puterea de cumpărare a banilor,
valoarea relativă a acestora, poate fi exprimată utilizând indicele puterii de cumpărare al banilor
IPCB.
Acesta se determină cu ajutorul unor indici de preţuri Ipr, astfel:
Indicele IPCB reflectă gradul de apreciere a monedei, în interval de timp, în sensul că
puterea de cumpărare a acesteia s-a diminuat, ca urmare a creşterii preţurilor, în proporţiile
 Banii și rolul lor în economia de piață.
Funcțiile banilor

respective date. Astfel, se poate vorbi despre o apreciere (sau o depreciere) a unei monede
naţionale dacă se poate spune că utilizănd aceeaşi cantitate monetară putem cumpăra cantităţi
diferite dintr-un produs în aceleaşi condiţii de piaţă.
Puterea de cumpărare internă a monedei poate fi calculată numai făcând referire la
valoarea şi importanţa acesteia raportându-ne la nivel economic naţional şi mondial.
Valoarea monedei reprezintă puterea să generală de cumpărare şi se exprimă prin nivelul
general al preţurilor, care se află într-un raport invers proporţional cu acesta. Teoretic, puterea de
cumpărare a monedei este reciproca unui indice de preţ.
Indicii de preţ utilizaţi, pentru determinarea puterii de cumpărare a monedei, pot fi: indici
speciali - care se referă la preţurile bunurilor şi serviciilor dintr-un anumit sector economic,
indicele general al preţurilor- care sintetizează nivelul preţurilor celor mai reprezentative produse
şi servicii din cadrul economiei naţionale, indici de consum - care se referă la preţurile bunurilor
de consum.
Determinarea puterii de cumpărare a monedei în raport cu un singur bun economic
este mai simplă. Ea se măsoară prin cantitatea din acel bun, care poate fi cumpărată cu o unitate
monetară. Raportarea puterii de cumpărare, la preţul unei singure mărfi, nu este concludentă,
edificatoare sau relevantă, deoarece cu o monedă nu se procură un singur produs. Ca urmare a
acestui fapt, puterea de cumpărare a monedei se determină în raport cu toate bunurile sau cu cele
mai reprezentative mărfuri, denumite generic „coş” de bunuri economice.
Fiecărui bun economic i se acordă (stabileşte) un coeficient de importanţă economică pe
scara consumurilor, numit coeficient de ponderare, calculat în funcţie de locul ocupat de acesta
în volumul tranzacţiilor sau schimburilor comerciale. Se ponderează (înmulţeşte) preţul fiecărui
produs cu coeficientul său de importanţă economică şi se însumează rezultatele. Se obţine astfel
media ponderată a preţurilor monetare ale fiecărui bun economic component al „coşului”, care
poartă denumirea de „nivelul absolut al preţurilor” sau „nivelul preţurilor”, care poate fi utilizată
în determinarea puterii de cumpărare a monedei.
Puterea de cumpărare externă a monedei rezultă din raportarea puterii de cumpărare
interne a monedei unei ţări, la puterea de cumpărare internă a altei monede, din altă ţară. În
aceste condiţii, se poate realiza un calcul estimativ, care se bazează pe analiză diferenţială şi
comparativă a structurii diferitelor mărfuri şi servicii, pe baza întregii producţii naţionale a
tuturor mărfurilor care fac obiectul comerţului exterior şi a operaţiunilor necomerciale. Este
vorba, practic, de exprimarea în preţurile interne faţă de bunurile şi serviciile reprezentative
utilizate în cele două ţări, care caracterizează producţia naţională a fiecăreia dintre ele, respectiv
comerţul lor exterior. Puterea de cumpărare externă a monedei este egală cu cantitatea de bunuri
şi servicii care se pot achiziţiona utilizând o unitate monetară de pe piaţa externă.
Convertibilitatea monedei reprezintă fenomenul existenţial al realizării comerţului
mondial. Prin conversie (funcţia conversiei), o unitate monetară a unei economii naţionale este
substituită (schimbată) contra unei cantităţi de monedă nenaţională.

Functiile banilor
Banii joaca un rol esențial în economia de piață, fluxurile monetare reprezentând adesea
sistemul periferic central al sistemului economic. Rolul banilor în viața economică rezultă din
analiza funcțiilor pe care aceștia le indeplinesc.
 Banii și rolul lor în economia de piață.
Funcțiile banilor

a) Funcția de masurător al valorii

Cu ajutorul banilor măsurăm valoarea tuturor mărfurilor și evaluăm activitățile economice,
cheltuielile și rezultatele trecute, prezente și viitoare. Banii îndeplinesc aceasta funcție în calitate
de bani ideali (imaginari), prezenta lor nefiind neapărat necesară. Unitatea băneasca proprie
fiecarei țări constituie etalonul general, care diferă de la o țară la alta. Expresia bănească a
măsurări valorii este prețul. Prețul este expresia bănească a valorii mărfurilor, adică suma de bani
la care se vinde și se cumpără pe piață un bun economic sau serviciu.
b) Mijloc de schimb
Banii sunt un intermediar în schimbul de mărfuri. O dată cu apariția banilor, schimbul sub
forma trocului (M-M) este înlocuit cu schimbul de marfă contra bani adica M-B-M (schimbul de
mărfuri prin intermediul banilor). Această formulă conține două acte distincte și anume: M-B
(vânzarea) și B-M (cumpărarea). Aceste două acte pot fi de multe ori separate în timp și spațiu.
Banii îndeplinesc funcția de mijloc de schimb în calitate de bani reali (prezenți efectiv) în
numerar sau în conturile bancare. Putem spune că banii îndeplinesc un rol de mediator în
tranzacțiile comerciale, devenind un instrument activ de decontare în achizițiile de vânzare cu
amănuntul sau cu ridicata, se transferă la conturile bancare și se utilizează în calitatea unor
metode electronice de calcul.
c) Mijloc de plata
Banii indeplinesc această functie în cele mai diferite împrejurări și anume: la plata
salariilor, la plata impozitelor, chiriilor, amenzilor, la plata datoriilor față de creditori, datorii
rezultate din cumpărarea mărfurilor pe credit sau din împrumuturile de bani. Putem spune ca
banii sunt folosiți în formarea și distribuirea venitului național, creând o acumulare de economii
ale populației.
d) Mijloc de tezaurizare (acumulare)
Acumularea de bani, în special de aur, pentru o perioada mai lunga de timp, cu un anumit
scop a fost denumită de știința economică tezaurizare. Tezaurizarea a fost o operațiune specifică
formațiunilor precapitaliste. După aceea și mai ales în zilele noastre, datorită dezvoltării
creditului, tezaurizarea clasică și-a pierdut sensul, deoarece moneda de hârtie nu are valoare
proprie și se depreciază, iar cei ce posedă bani care le prisosesc, îi depun la bănci pentru a obține
dobândă. Putem spune că banii sunt folosiți în formarea și distribuirea venitului național, creând
o acumulare de economii ale populației.
e) Funcția de formă universală sub care se constituie rezervele agenților economici, simbol al
avuției, deținerea lor conferind posesorului forță și putere economică.
f) Funcția de bani universali este îndeplinită de bani în relațiile dintre țări. În această calitate a
funcționat mai mult timp marfa aur, îndeplinind funcția de măsură a valorii, mijloc de schimb și
de plată. În prezent, în relațiile dintre țări funcționează monedele convertibile (dolarul, euro,
yenul etc.).
g) Stabilitatea banilor este expresia unui echilibru între cererea solvabilă și oferta de bunuri și
servicii și pentru care ea joacă rolul esențial în realizarea echilibrului general:
a) pentru ca banii să-și poată îndeplini în condiții normale funcțiile cunoscute, ei trebuie să fie
stabili în timp, adică sa-și păstreze puterea de cumpărare;
b) stabilitatea banilor este o premisie importantă a stabilității pe piață, care influențează favorabil
puterea de cumpărare a oamenilor;
 Banii și rolul lor în economia de piață.
Funcțiile banilor

c) stabilitatea monetara este hotărâtoare pentru raporturile cu monedele altor țări, pentru
stabilitatea cursului valutar al monedei naționale.

Concluzii
Apariția banilor este unul dintre cei mai importanți factori în dezvoltarea
economiei.Rolurilejucate si funcțiile deținute de acestia au înlesnit dezvoltarea pieței.
Cei care dețin controlul banilor detin controlul economiei și politicii deopotrivă.

Bibliografie:
 Doina Catana- “ Fundamente teoretice”- vol I, 1993
 Maria Ana Georgescu- “Economie. Introducere in microeconomie”, 2002.
 https://studentocratia.com/2012/03/27/economia-pe-intelesul-tuturor-banii/
 https://banci.org/article/dengi-sushnost-evolyuciya-i-funkcii-67
 https://www.creeaza.com/afaceri/economie/Rolul-si-functiile-banilor541.php
 https://bnr.ro