MINISTERUL EDUCAŢIEI, TINERETULUI ŞI SPORTULUI AL REPUBLICII MOLDOVA

UNIVERSITATEA DE STAT DIN MOLDOVA

FACULTATEA DE DREPT

Cu titlu de manuscris
C.Z.U.:340.12:659.2(043)

Tatiana CIOBANU

ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA DEONTOLOGIEI

JURIDICE

Specialitatea: 12.00.01. Teoria generală a dreptului; Istoria statului şi dreptului; Istoria doctrinelor
politice şi de drept

AUTOREFERAT
al tezei de doctor în drept

Chişinău – 2009
 Teza a fost elaborată la Catedra Teoria şi istoria dreptului a Facultăţii de Drept a Universităţii de
Stat din Moldova.
Conducător ştiinţific: Gheorghe AVORNIC, dr. habilitat în drept, profesor universitar, USM

Consiliul Ştiinţific Specializat:

1. Elena ARAMĂ, dr. habilitat în drept, profesor universitar, USM, Preşedinte;

2. Valentina COPTILEŢ,
3. Dumitru BALTAG,
4. Boris NEGRU,
5. Dumitru GRAMA,
dr. în drept, conferenţiar universitar, USM, secretar ştiinţific;
dr. habilitat în drept, conferenţiar universitar, ULIM, membru;
dr. în drept, conferenţiar universitar, USM, membru;
dr. în drept, conferenţiar, cercetător ştiinţific la IISD al
Academiei de Ştiinte a Moldovei, membru;

Referenţi oficiali:
1. Andrei SMOCHINĂ, dr. habilitat în drept, profesor universitar, Director al Centrului
Stat şi Drept al IISD al Academiei de Ştiinţe a Moldovei;
2. Ion POSTU, dr. în drept, conferenţiar universitar, ULIM.

Susţinerea va avea loc la 21 martie 2009, ora 10 , în şedinţa Consiliului Ştiinţific Specializat DH
30 12.00.01 – 01 din cadrul Universităţii de Stat din Moldova, pe adresa: MD 2069, Republica
Moldova, mun. Chişinău, str. G.Iablocikin, 2/1, bloc 7, sala 103.
Teza de doctorat şi autoreferatul pot fi consultate pe pagina WEB a C.N.A.A. (http:
www.cnaa.acad.md), la Biblioteca Naţională a Republicii Moldova şi la Biblioteca Universităţii de Stat
din Moldova.

Autoreferatul a fost expediat la 17 februarie 2009.

Secretar ştiinţific al COPTILEŢ Valentina

Consiliului Ştiinţific doctor in drept,
Specializat conferenţiar universitar

Conducător ştiinţific AVORNIC Gheorghe,

doctor habilitat în drept,
profesor universitar

© Autor CIOBANU Tatiana

2
 CARACTERISTICA GENERALĂ A LUCRĂRII
Actualitatea temei investigate şi gradul de studiere a acesteia. Deontologia juridică este o
ramură a ştiinţelor juridice care studiază problemele conduitei juristului, îndeplinirea datoriei
profesionale. Actualmente societatea noastră se află într-un proces complex de transformări economice,
sociale, juridice etc., deontologia profesională obţinând o conotaţie deosebită. Calităţile morale ale
judecătorului, procurorului, avocatului sau ofiţerului de urmărire penală, atitudinea lor faţă de obligaţiile
profesionale joacă un rol decisiv în activitatea pe care o desfăşoară.
Deontologia juridică reprezintă un sistem de reguli despre aceea cum şi ce trebuie să întreprindă
juristul pentru a-şi dobândi şi menţine respectul şi încrederea societăţii. Demnitatea, onoarea,
responsabilitatea, limitele libertăţii şi independenţei, obligativitatea acţiunilor, coraportul dintre datorie
şi necesitate, exigenţele morale înaintate faţă de jurist sunt doar unele probleme ce formează esenţa
deontologiei juridice, de a căror urmare depinde succesul reformelor judiciare efectuate în societate.
Aceste probleme au existat întotdeauna, dar până nu demult ele şi-au căutat soluţii în cadrul ştiinţelor
sociale: filozofie, istorie, etică şi estetică. Este cazul să recunoaştem că obiectivele acestor ştiinţe nu au
reuşit să acopere nici ca sarcini şi nici ca rezultat aspectele activităţii juristului prin prisma unor filtre
deontologice ca: datoria profesională, conştiinţa, convingerea intimă, echitatea, astfel urmărind sporirea
autorităţii profesiei juridice în general. Tradiţionalismul, predispunerea la influenţă şi traficul acestora,
lipsa de principii morale, a armoniei dintre valorile etice şi cele estetice şi alţi factori de acest gen au
făcut loc necesităţii de studiere a domeniului ce ne interesează, adică a abordării tuturor elementelor
deontologice, a studierii unei sfere sociale atât de importante cum este deontologia juridică.
Indiferent de diversele abordări ale contemporanilor noştri, trebuie să constatăm că până la
moment nu există o definiţie unică a deontologiei juristului, opiniile savanţilor din domeniu mai urmând
să fie divergente, fiecare aspect descoperit fiind supus criticii sau necesităţii de perfecţionare.
Investigaţia este cu atât mai actuală, cu cât este mai resimţită oportunitatea unei doctrine pentru
domeniul dat, iar lipsa unor norme morale a evidenţiat adevărata ţinută a celor tangenţi, mai mult sau
mai puţin, domeniului juridic. Avem ferma convingere că însuşirea fundamentală a criteriilor
deontologice poate influenţa benefic atmosfera moral-psihologică (de înaltă cultură, de tact, de
corectitudine) dintre apărătorul ordinii de drept şi societate.
Societatea modernă a suferit schimbări radicale, s-a trecut de la sistemul administrativ de
comandă la un fundament axiologic al sistemului de drept, bazat pe asemenea valori supreme ca:
demnitate, onoare, respectarea drepturilor şi libertăţilor fundamentale, orientarea organelor de drept spre
om, societate şi, ca rezultat, convingerea morală în valoarea socială a activităţii profesionale. În aceste
condiţii educaţia etico-profesională devine o direcţie prioritară în formarea conştiinţei şi culturii juridice
profesionale a colaboratorului organului de drept, a juriştilor în ansamblu. Deontologia juridică vine să
schimbe şi atitudinea faţă de profesie în general, să determine care este esenţa imperativului intern al
obligaţiilor de serviciu în cadrul activităţii juridice.
Cercetarea problematicii deontologice a permis stabilirea şi evidenţierea tuturor aspectelor
obiectului de studiu, în special perioadele prin care a trecut şi modificările pe care le-a suferit, rolul
acestora în formarea unei ştiinţe juridice teoretico-istorice complexe, care are drept scop instaurarea unei
atitudini speciale faţă de activitatea profesională juridică. În special menţionăm că juriştii trăiesc
momente dificile în procesul adaptării lor la diversele modificări sociale, uneori contradictorii, care
necesită o asigurare, o ordonare şi o concordare la reforme de diferit nivel şi domeniu, la crize
economice, sociale şi politice. Aceştia, încercând să reacţioneze la imperativele societăţii, sunt mai mult
sau mai puţin supuşi schimbărilor odată cu ea, suportă influenţe negative sau pozitive ale proceselor
respective ce au loc în realitatea juridică. În Republica Moldova condiţiile dificile de viaţă şi activitate
au devenit piatra de încercare a profesionalismului şi stabilităţii moral-psihologice ale juristului, au
impus necesitatea abordării problemelor deontologice în pregătirea cadrelor, în reorientarea celor
experimentaţi.

3
 Căutarea căilor adecvate de formare a unei culturi şi conştiinţe juridice corespunzătoare, în
special pentru tinerii specialişti, este una dintre sarcinile de bază ale cercetătorilor şi practicienilor ce
activează în sfera juridică. Partea negativă a problemei este că acest lucru în Republica Moldova a
început relativ târziu, după ce au fost instituite toate mecanismele legale de reglementare a conduitei
juristului.
Un rezultat al conferinţei ştiinţifico-practice „Standardele internaţionale şi practica internaţională
de pregătire a cadrelor juridice”, care a avut loc la 20 aprilie 2002, organizată de Uniunea Juriştilor din
Moldova, cu participarea instituţiilor de învăţământ superior ce pregătesc cadre juridice, a Ministerului
Justiţiei, a Ministerului Educaţiei, a Academiei de Ştiinţe a Moldovei ş.a., a fost elaborarea Concepţiei
Politicii de Cadre Juridice, aprobată prin Hotărîrea Guvernului Republicii Moldova nr.1523 din 30
octombrie 2002. Prin aceasta, conducerea statului demonstrează susţinerea politicii de pregătire,
selectare şi plasare în câmpul muncii a cadrelor juridice competente şi cu o bună reputaţie. Imaginea şi
prestigiul profesiei trebuie să fie fundamentate pe principiile legalităţii, umanismului, echităţii,
transparenţei, respectului faţă de drepturi şi libertăţi, onoarei şi demnităţii, onestităţii şi imparţialităţii.
Concepţia susţine că formarea calităţilor individuale profesionale urmează a fi începută în perioada
studiilor universitare, insistând îndeosebi asupra conştientizării datoriei profesionale, însuşirii artei de a
comunica şi a autocontrolului - toate fiind realizate prin codurile de conduită ale judecătorului,
procurorului, avocatului, colaboratorului poliţiei, jurisconsultului, notarului. Astfel, în societatea noastră
devine stringentă necesitatea instituirii unui mecanism deontologic de formare a specialistului
profesionist, care consideră măiestria profesională principala valoare pe care o deţine.
Actualitatea se impune şi din motivul că în Moldova elaborările teoretice din sfera deontologiei
profesionale sunt rar aplicate atât în teorie, cât şi în practică. În pofida faptului că avem unele studii
privind tema abordată, iar în instituţiile de învăţământ este inclusă această disciplină şi sporeşte interesul
savanţilor faţă de domeniul dat, totuşi caracterul multilateral al activităţii juridice generează inevitabil
păreri diferite, uneori contradictorii, fapt ce reclamă perfecţionarea sistemului de cunoştinţe
deontologice, standardelor de comportament care formează baza deontologiei juridice. Rezolvarea
acestor sarcini necesită o fundamentare ştiinţifică serioasă, în special în planul comparării diferitelor
tendinţe şi practici de reglementare morală a activităţii organelor de drept. Tema aleasă a fost
condiţionată şi de interesul faţă de existenţa unei alte modalităţi de influenţă a persoanelor, în cazul
nostru al juriştilor, de a da o apreciere juridică şi socială acestui fenomen, de a-i analiza părţile negative
şi pozitive, de a stabili rolul normelor etice în sporirea eficacităţii activităţii profesionale, de a determina
nivelul de conformitate a normelor etice cu legislaţia în vigoare, aprecierea experienţei internaţionale şi
importanţa ei în promovarea deontologiei profesionale autohtone.
Prin urmare, considerăm că atât realizările noastre, cât şi ale ţărilor cu experienţă în deontologia
juridică urmează să fie transpuse în practică, în sistemul de pregătire şi dezvoltare profesională a
cadrelor juridice, fapt ce ar duce la desăvârşirea măiestriei profesionale, la conştientizarea rolului
deosebit al juristului în societate, la consolidarea stabilităţii morale în cadrul activităţii organelor de
drept.
Gradul de studiere a temei investigate. Pe parcursul cercetării şi în scopul extinderii şi
aprobării viziunii noastre asupra temei alese, am apelat la lucrările de valoare ale mai multor autori
notorii. Astfel, unele probleme ce vizează conceptul şi esenţa deontologiei juridice le-am găsit în
lucrările autorilor Capcelea V., Popovici T., Miroiu M., Blebea N., Gabriela N., Аlexeev S.S., Gorşenev
V.M., Benedik I.V., Okusov A.H., Skakun O.F., Henri Drinker etc., care au dezvăluit unele aspecte ale
deontologiei profesionale şi au încercat să stabilească locul ştiinţei date în sistemul cunoştinţelor
juridice.
Renumitul savant rus Аlexeev S.S., prin elaborarea cursului Introducere în specialitatea juridică,
pune prima piatră la temelia unei noi ştiinţe juridice, care determina aspecte esenţiale în rezolvarea

4
problemelor activităţii profesionale, făcând posibilă apropierea înţelegerii activităţii juridice profesionale
şi demonstrând necesitatea eticii juristului.
Referindu-se nemijlocit la deontologia juridică, autorii Gorşenev V.M. şi Benedik I.V. pentru
prima dată definesc obiectul, funcţiile, principiile ştiinţei date şi rolul acesteia în sistemul cunoştinţelor
juridice, însă autorii acordă atenţie sporită caracteristicilor de calificare a profesiei juridice, lăsând în
umbră argumentarea teoretică a independenţei ştiinţei date.
Invocăm studiul pertinent realizat de către autorii Okusov A.H. şi Skakun O.F., care în lucrările
realizate asupra deontologiei juridice specifică elementele de bază ale acestei ştiinţe, delimitînd-o ca
ştiinţă juridică complexă prin cunoaşterea altor tipuri de cultură, cum ar fi: politică, juridică, etică,
estetică, psihologică ş.a. Rămâne nerezolvată şi în acest caz problema conexiunii normelor deontologice
şi etice, conceptul de deontologie ca ştiinţă şi ca sistem de norme.
În doctrina străină deontologia juridică se studiază în cadrul ştiinţei Etică Legală (Legal Ethiks)
care se referă la asociaţiile juriştilor, evoluţia lor şi problemele acestora în cadrul societăţii. Deşi în
lucrările următoare: Schwartz M. (Mortimer), prof. of law; Wydick R. C. (Richard), prof. of law;
Perschbacher R. R. (Rex), prof. of law, Problems in Legal Ethiks; Legal Ethiks, Rules, statutes and
Comparisons, Ethical problems in the practice of law de autorii L. G. Lerman, P. G. Schrag; Legal
ethiks de Henri Drinker accentul se pune pe deontologia profesională a avocatului, ele merită o atenţie
sporită în desăvârşirea standardelor de conduită a juriştilor din Republica Moldova.
Cu privire la gradul de investigaţie ştiinţifică a subiectului propus în Republica Moldova, la
moment atestăm o insuficienţă de monografii în materie. Menţionăm doar lucrările: Deontologia
juridică, autor Capcelea V., destinată studenţilor facultăţilor de drept, în care se tratează mai cu seamă
problemele teoretice ale deontologiei juridice, categoriile fundamentale ale eticii, analiza filozofică fiind
net superioară celei juridice, şi Unele aspecte ale eticii judiciare şi responsabilitatea judecătorilor în
Republica Moldova de Popovici T., în care, referindu-se la deontologia specială (a judecătorului),
autorul nu are scopul de a răspunde la multiplele întrebări pe care şi le pune la etapa actuală deontologia
juridică; nu este determinat caracterul ştiinţei date şi nici problematica obiectului de studiu al
deontologiei juridice.
În notele de curs ale subsemnatei Deontologia juridică, s-a încercat explicarea conceptuală atât
asupra problemelor teoretice ale deontologiei juridice, cât şi asupra praxiologiei deontologice.
Ultimele două lucrări sânt considerate lucrări didactice, din care motiv considerăm actuală
elaborarea unei concepţii ştiinţifice privind deontologia juridică. Considerăm că prin această investigaţie
vom stabili orientările teoretice şi practice în înţelegerea corectă a conceptului de deontologie, a
accepţiunilor acesteia, a rolului ei specific în reglementarea conduitei profesionale a juristului.
Studiile elaborate până în prezent (fiecare remarcant în felul în funcţie de scopul pe care şi l-a
propus autorul) ne permit totuşi să enumerăm unele aspecte neatinse. Astfel, nu au fost stabilite limitele
obiectului de studiu al acestei ştiinţe, structura sistemică şi caracterul acesteia, nu a fost pus scopul, în
bază de argumente, de a conferi cercetărilor un caracter ştiinţific. Atenţionăm asupra problemelor
asigurării metodologice a disciplinei de studiu, care nu s-a format până în prezent. Studiile de
specialitate sunt în permanentă reînnoire şi transformare. Se caută în continuare definiţii şi concepte
asupra principiilor activităţii profesionale cum ar fi cele de dreptate, obiectivitate, imparţialitate,
independenţă etc. Înseşi organizaţiile internaţionale reconceptualizează aceste categorii din an în an,
răspunzând noilor cerinţe înaintate de către societate profesiei juridice. Nu este determinat mecanismul
de punere în aplicare a normelor deontologiei profesionale, nu sunt stabilite sancţiuni pentru încălcarea
lor şi care este valoarea acestora pentru asigurarea integrităţii profesionale. Deşi în centrul studierii este
plasată problema intensificării şi ridicării responsabilităţii morale a juriştilor, unii au încercat să găsească
răspuns în normele legislaţiei procesuale, acordând sancţiunilor juridice un caracter moral, alţii apelează
la principiile morale abstracte ale Codului moral al făuritorului comunismului, ignorându-se adevărata
esenţă a datoriei profesionale.

5
 În prezenta cercetare problema este studiată prin interesul faţă de existenţa unei alte modalităţi
de influenţă a persoanelor, în cazul nostru al juriştilor, de a da o apreciere juridică şi socială acestui
fenomen, de a analiza părţile negative şi pozitive, de a stabili rolul normelor etice la ridicarea eficacităţii
activităţii profesionale, de a determina nivelul de conlucrare a normelor morale cu cele juridice,
aprecierea experienţei internaţionale şi rolul ei în promovarea deontologiei profesionale autohtone.
Scopul şi sarcinile tezei. Scopul acestei cercetări este de a efectua o cercetare complexă a
deontologiei juridice ca ştiinţă cu propriul obiect de cercetare şi ca tip de norme, menite să reglementeze
comportamentul profesional al juristului.
Pentru realizarea scopului au fost stabilite următoarele sarcini:
- formularea definiţiei deontologiei ca ştiinţă, analizând perioadele de evoluţie a conceptului de
deontologie;
- evidenţierea particularităţilor ştiinţei deontologia juridică şi cercetarea problematicii obiectului
de studiu al acesteia;
- cercetarea şi analiza legăturilor dintre deontologie şi cultura juridică;
- evaluarea conştiinţei juridice ca element al culturii profesional-juridice prin stabilirea şi
evidenţierea tendinţelor de dezvoltare în societăţile contemporane;
- distingerea particularităţilor deontologiei juridice ca sistem de norme morale ce reglementează
comportamentul profesional al juristului;
- analiza legăturii dintre drept şi morală în vederea stabilirii funcţionalităţii codurilor
deontologice prezente în activitatea juridică;
- crearea unui mecanism de reglementare morală a activităţii juridice;
- determinarea problemelor etico-deontologice prezente în activitatea de realizare şi aplicare a
dreptului;
- sintetizarea mecanismelor de reglementare morală pezente în comunitatea internaţională şi
analiza posibilitatăţii perfecţionării mecanismului intern;
- analiza rolului şi locului deontologiei juridice în reglementarea activităţii organelor de drept şi
influenţa acesteia asupra disciplinei şi autorităţii organelor respective în faţa societăţii, crearea în
conştiinţa maselor a modelului juristului.
Suportul metodologic şi teoretico-ştiinţific al tezei. În vederea dezvăluirii complete a ştiinţei
deontologia juridică, ca suport teoretico-ştiinţific ne-au servit tezele fundamentale ale filozofiei şi eticii,
precum şi diviziunile acestora: deontologia, teoria dreptului, teoria administrării, sociologia, etica
normativă şi etica muncii, sociologia grupurilor profesionale şi teoria instituţiilor sociale.
La elaborarea lucrării s-a ţinut cont de opiniile mai multor autori din ţară şi de peste hotare, în
special ale lui: Capcelea V., Popovici T., Avornic Gh., Negru B., Craiovan I., Dobrinescu I., Verdinaş
V., Popa I., Cozma C., Sokolov A., Skakun O., Paşinski N., Kukuşkin V., Okusov A., Alekseev S.,
Drinker H. Strâns legate de problematica studiului, problemele organizării principiilor de activitate a
organelor de drept din alte state şi-au găsit reflectare în standardele deontologice europene, în rapoartele
Consiliului Europei şi ale altor organizaţii neguvernamentale, preluate şi de Republica Moldova.
Baza metodologică a investigaţiei o formează teza despre unitatea cunoştinţelor juridice şi etico-
deontologice. Aceasta ne permite să conchidem că înţelegerea datoriei profesionale a juristului depinde
nemijlocit de caracterul înţelegerii dreptului în societate, de cultura şi conştiinţa juridică în general.
În examinarea originii şi evoluţiei deontologiei juridice am pornit de la faptul că aspectul
normativ al acesteia se formează pe parcursul istoriei şi se modifică odată cu transformările din
societate. Analiza noţiunii de datorie ne demonstrează că, alături de categoria dreptului, existau şi alte
categorii etico-deontologice: dreptate, obiectivitate, imparţialitate şi tratare egală a oamenilor.
Problemele etico-deontologice au fost analizate prin prisma deducerii logice a acestora din
activitatea juridică a organelor de drept. La fel s-au evidenţiat aspectele acestora în reglementările
internaţionale. Cercetarea documentelor ne permite să elaborăm un set de reguli proprii în vederea

6
eficientizării lucrului juridic. Studiul comparativ realizat prin confruntarea codurilor de etică din diferite
ţări ne-a permis să evidenţiem practicile statornicite în diversele comunităţi cu avantajele şi neajunsurile
lor.
Cercetarea sociologică a fost realizată la nivel teoretic, prin analiza unor studii şi rapoarte ce au
demonstrat necesitatea redresării situaţiei la capitolul încredere, conduită etică, corupţie, tortură şi altele.
Metoda de a descrie posibilele evoluţii de viitor (metode prospective): elaborarea de norme deontologice
în baza vectorilor sau tendinţelor din societatea europeană.
Pentru evidenţierea comportamentelor şi conduitelor etice în vederea implementării acestora în
standardele de conduită profesională a juriştilor am folosit metoda observaţiei.
Baza juridico-doctrinară a investigaţiei este fundamentată şi pe lucrările de valoare ale
filozofului grec Aristotel, ale filozofului german Immanuel Kant şi ale savanţilor jurişti de peste hotare
care au studiat problema diferenţei dintre drept şi morală, au dezvăluit principiile morale generale care
stau la baza celei profesionale - I.Bentham, Mircea Djuvara, Speranţia.
Baza normativă, metodologică şi empirică a lucrării o constituie standardele internaţionale de
conduită ale juriştilor adoptate de Comunitatea Europeană şi organizaţiile internaţionale: Codul de
conduită al funcţionarilor în asigurarea ordinii de drept (Rezoluţia ONU nr. 34/169 din 1979), Carta
Europeană privind statutul judecătorilor, Codul de conduită pentru poliţişti, adoptat prin Rezoluţia
Adunării Generale a ONU, Codul deontologic al Asociaţiei Internaţionale a Avocaţilor adoptat de
reprezentanţii a 18 delegaţii ale Uniunii Europene, Recomandarea REC (2000)19 a Comitetului de
Miniştri către statele membre privind rolul procuraturii în sistemul de justiţie penală, Codul de etică al
notarilor europeni.
Noutatea ştiinţifică a rezultatelor obţinute. În această investigaţie este examinată problema
datoriei profesionale prin înţelegerea acesteia ca valoare primordială în desfăşurarea unei activităţi
eficiente în corespundere cu cerinţele moralei generale şi profesionale. Pentru prima dată în literatura de
specialitate deontologia juridică este tratată ca ştiinţă independentă şi ca sistem de norme morale,
aplicate în activitatea profesională a juristului. În special, se cercetează specificul normelor morale şi se
propune a efectua codificarea lor în standarde de conduită. Pentru prima dată se face o analiză a
sancţiunilor morale prin stabilirea unui mecanism de influenţă asupra conduitei juristului, separate de
normele juridice.
Noutatea ştiinţifică şi valoarea practică a cercetărilor sunt determinate de scopul şi sarcinile
lucrării, definiţiile şi aprecierile date în urma investigaţiilor efectuate, principalele concluzii şi
recomandări propuse, inclusiv următoarele teze înaintate spre susţinere:
- argumentarea deontologiei juridice ca ştiinţă despre datoria profesională a juriştilor ce include
atât nivel teoretic, cât şi normativ-aplicativ. La nivel teoretic este parte a teoriei dreptului care are
propriul obiect de studiu, metodă de reglementare, principii călăuzitoare şi funcţii care-i dovedesc
utilitatea. Nivelul normativ cuprinde o totalitate de norme morale care formează codurile deontologice;
- analiza problematicii juridico-deontologice apărute încă în antichitate, din momentul când
apare reprezentarea despre un sistem de cerinţe, criterii şi aprecieri ale dreptului;
- dezvăluirea legăturii dintre cultura juridică şi deontologia profesională;
- evidenţierea rolului crescând al unor sisteme neinstituţionalizate de reglementare a conduitei
membrilor unui grup profesional, în cazul nostru a colaboratorilor organelor de drept, al sistemului
reglării interne în coraport cu cel extern, depistarea mecanismului de realizare şi aplicare a lui faţă de
toţi juriştii;
- demonstrarea necesităţii de a institui unele sancţiuni morale, aplicabile juriştilor în cazul unor
conduite amorale sau la manifestarea unor calităţi necorespunzătoare, considerând totuşi că principalul
controlor al conduitei este conştiinţa, iar metoda de influenţă - convingerea;
- argumentarea necesităţii de a crea un mecanism de asigurare a respectării normelor
deontologice în cadrul fiecărei asociaţii de jurişti;

7
 - dovedirea necesităţii studierii practicii internaţionale de reglementare morală a activităţii
profesionale în scopul desăvârşirii standardelor de conduită naţionale;
- susţinerea ideii de a forma asociaţii de jurişti ce ar influenţa politica statului în vederea
implementării programelor eficiente, opinia comunităţii juriştilor să devină o forţă în formarea şi
aplicarea unei deontologii juridice ca model.
Semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a lucrării. Prezenta lucrare extinde reprezentările
ştiinţifice despre datorie, ca valoare supremă a deontologiei profesionale juridice, esenţa şi rolul acesteia
în activitatea organelor de drept, legătura cu cultura juridică.
Fundamentarea teoretică se realizează prin stabilirea corelaţiei indisolubile dintre deontologie,
cultura şi conştiinţa juridică; stabilirea rolului normelor morale în organizarea şi formarea unei conduite
decente; formularea concluziilor teoretice vizavi de înţelegerea datoriei profesionale în funcţie de
specialitatea juridică, reieşind din specificul activităţii şi al calităţilor formate; evidenţierea importanţei
sociale a juriştilor ca grup profesional special, consemnând aportul acestora în edificarea statului de
drept; înţelegerea corectă a datoriei profesionale atât sub aspect moral-psihologic, cât şi practic;
studierea şi optimizarea normelor şi regulilor de comportament ale grupului profesional juridic, în baza
căruia se vor prognoza tendinţele de dezvoltare a acestora, modificând sistemul de calificare în cadrul
unor specialităţi juridice concrete,
Importanţa aplicativă a lucrării se manifestă prin tendinţa de a contribui la: ridicarea autorităţii
dreptului, cultivând o atitudine respectuoasă reciprocă între jurist şi întreaga comunitate; umanizarea
activităţii juridice prin excluderea formalismului în acordarea serviciilor profesional-juridice,
promovând ideea că juristul trebuie să aleagă din totalitatea „dreptăţilor” dictate de morala personală,
etica profesională şi morala generală anume pe acea „dreptate” care într-o măsură mai mare corespunde
necesităţilor vitale ale unui individ concret, precum şi vine cu soluţii în lupta cu deformarea profesională
când, în virtutea activităţii sale, juristul poate să preia modul de viaţă al infractorului, deprinderile şi
reprezentările lui; stabileşte căile de ridicare a prestigiului profesiei juridice, a cărei autoritate rezidă în
misiunea în societate a judecătorului, procurorului, avocatului, notarului, ofiţerului de urmărire penală şi
a altor jurişti practicieni. Propunerile formulate în teză pot servi drept punct de orientare în formarea
unui organ independent în cadrul Asociaţiei Juriştilor şi instituirea mecanismului de garantare a
normelor deontologice. Organul respectiv poate să efectueze investigaţii independente în vederea
depistării şi pedepsirii persoanei vinovate de încălcarea normei deontologice.
Considerăm că normele deontologice nu trebuie instituţionalizate, rolul lor fiind de a
pedepsi intenţia, fără a aştepta consecinţele. Odată cu aceasta dorim ca în practică să se instaureze un
regim de intoleranţă faţă de orice conduită neetică a colegilor. Ceea ce urmărim îndeosebi este ca fiecare
participant la justiţie să ştie că asociaţia din care face parte a aprobat un cod deontologic, iar
desconsiderarea lui ar putea distruge prestigiul profesiei, motiv pentru care a pretins să devină jurist.
Aprobarea rezultatelor tezei. Lucrarea a fost realizată la Catedra Teoria şi Istoria Dreptului a
Facultăţii de Drept a Universităţii de Stat din Moldova. Aspectele de bază şi unele concluzii ale tezei au
fost prezentate de către autor şi discutate în cadrul conferinţei internaţionale “Edificarea statului de
drept” şi “Conferinţa jubiliară internaţională ştiintifico-practică „Academia de Administrare Publică –
15 ani de modernizare a serviciului public din Republica Moldova”, şedinţelor Catedrei Teoria şi Istoria
dreptului. Principalele teze ale lucrării sunt incluse în publicaţiile realizate de către autor şi folosite la
predarea cursului Deontologia funcţionarului public în cadrul Catedrei Ştiinţe Administrative a USM.
Structura şi volumul lucrării. Teza este structurată în: introducere; patru capitole ce cuprind 9
secţiuni, urmate de sinteza rezultatelor obţinute, concluzii şi recomandări, bibliografie, adnotare, lista
abrevierilor utilizate în lucrare.

8
 CONŢINUTUL LUCRĂRII
Introducerea inserează argumentarea alegerii, actualitatea şi gradul complex de studiere a temei
investigate, stabilirea scopului şi sarcinilor lucrării; indicarea suportului metodologic şi teoretico-
ştiinţific, argumentând noutatea ştiinţifică, semnificaţia teoretică şi valoarea aplicativă a ei, formulând,
în definitiv,tezele propuse spre susţinere, aprobarea şi structura tezei.
Capitolul I. CONŢINUTUL TEORETCO – METODOLOGIC AL DEONTOLOGIEI
JURIDICE este alcătuit din două secţiuni. Secţiunea 1.1. Repere istorice în reconceptualizarea
deontologiei juridice conţine o analiză amplă a contextului istoric de dezvoltare a conceptului de
deontologie, evedenţierea etapelor de evoluţie a categoriilor fundamentale ale deontologiei, cum sînt:
bine, datorie, necesitate, responsabilitate. Este prezentată structura cunoştinţelor despre datorie cu
formele de conceptualizare şi reconceptualizare a acesteia privite prin lucrarea filozofului englez Jeremy
Bentham. Căutând originea deontologiei în filele istoriei, am descoperit că în epoca antică ea şi-a avut
răspândire doar în cadrul medicinei. Practica mondială a diviziunii muncii a demonstrat că o necesitate
acută în respectarea normelor speciale etico-deontologice faţă de sine omul o simte atunci când
încredinţează viaţa şi sănătatea celui care e în stare să-i acorde un ajutor medical calificat. Tradiţia antică
fondată de Pitagora şi Hippokrates a continuat şi în Evul mediu, iar „Jurământul” medicului a devenit
model pentru astfel de legăminte şi în alte culturi. În Epoca modernă deontologia profesională evoluează
odată cu schimbările din societate. Debutul acestei etape este marcat de Eseurile lui Michel de
Montaigne -1580, punctul culminant constituindu-l operele lui Im. Kant -1785, Thomas Reid -1788 şi
Jeremy Bentham -1834. Este important a sublinia rolul pe care l-a avut Bentham în fondarea
deontologiei ca ştiinţă, fiind şi primul cercetător care a utilizat noţiunea de deontologie. El a declarat
principiul utilului ca unul diriguitor în conduita omului în societate. Cu referire la sfera juridicului,
criteriul obligaţiei era cel al utilului, folosului. De fapt, el atribuie acest criteriu şi sferei politice, morale
şi celei sociale.
Deontologia contemporană are şi ea o contribuţie deosebită la lămurirea conceptului datoriei. Ea
reprezintă o parte a eticii, ce recunoaşte că există lucruri pe care un om moral nu le-ar face orice s-ar
întâmpla. Adepţii acestei teorii filozofii şi juriştii americani Thomas Nagel, Charles Fried susţin că
doctrina deontologică impune o totalitate de constrângeri deontologice, care reprezintă formulări
negative sau interdicţii, formulări înguste, limitate, dar cu influenţă nemijlocită prin faptul că „sunt
ataşate direct deciziilor şi acţiunilor subiecţilor, şi mai puţin consecinţelor probabile care decurg din
aceste opţiuni sau acţiuni”.
În epoca sovietică, din motive ideologice, deontologia a fost separată de problemele eticii şi ale
dreptului, atenţie acordându-se problemelor etice ale constructorilor comunismului. Aceste cerinţe au
luat forma Codului moral al făuritorului comunismului, de aceea deontologia dintr-o categorie pur
socială se transformă treptat într-o categorie pur etică. În orice moment ideologia oficială curmă din
embrion orice manifestare a deontologiei ca ştiinţă separată.
În prezent cercetările din domeniul juridic schimbă conceptul ştiinţei, se încearcă a separa sfera
morală de cea politică, se demonstrează o nouă valoare a acesteia. Deontologia este privită ca parte a
teoriei morale, în care se studiază problema datoriei şi a necesarului. Ca studiu separat, deontologia
juridică reduce sfera datoriei la limitele sferei profesional juridice.
Secţiunea 1.2. Determinarea statutului epistemic al deontologiei juridice debutează cu
relatarea elementelor şi trăsăturilor de bază ale sistemului de cunoştinţe despre datorie. În acest sens se
propune obiectul de studiu al ştiinţei, baza metodologică, principiile, scopul, sarcinile şi funcţiile ştiinţei
deontologia juridică. În mod prioritar se analizează conceptele diverse existente în literatura de
specialitate, care determină deontologia juridică drept un sistem de cunoştinţe despre imperativul intern
al obligaţiilor de serviciu. Analiza definiţiilor date deontologiei juridice ne permit să concluzionăm că
deontologia juridică poate fi privită sub două aspecte:

9
 În primul rînd, deontologia juridică reprezintă un sistem de cunoştinţe despre datoria manifestată
în activitatea juridică. În acest sens deontologia juridică devine ramură a ştiinţei juridice, deoarece are la
bază specificul şi esenţa activităţii juriştilor profesionişti. Deontologia juridică mai poate fi interpretată
şi ca parte a introducerii în specialitate, deoarece cultivă tinerilor specialişti conştiinţă, simţul dreptăţii,
al responsabilităţii morale, al datoriei şi imperativului intern, care favorizează dezvoltarea unei conduite
demne. Capitolele de bază ale acesteia dezvăluie: interacţiunea datoriei cu alte valori ale eticii (binele,
dreptatea, necesitatea, responsabilitatea); specificul pe care-l reprezintă profesiunile juridice; măiestria
elaborării unei hotărâri juste în situaţii de problemă; analiza calităţilor personale şi profesionale ale
juristului. Deontologia filozofică elaborează ipoteze, concepte, principii pentru reconstrucţia teoretică a
moralei unei societăţi, precum şi reguli de raţionare morală.
În al doilea rînd, deontologia este şi totalitatea normelor morale ce reglementează
comportamentul juristului sau totalitatea normelor de conduită morală, stabilite prin coduri
deontologice. La etapa iniţială de dezvoltare a cunoştinţelor deontologice primar era considerat factorul
moral-cultural, iar în prezent, în urma cercetărilor, accentul este pus pe factorul funcţional al activităţii
juristului, pe aplicarea în practică a standardelor de comportament. Aşadar, obiectul de cercetare al
ştiinţei date nu cuprinde doar probleme de ordin subiectiv, psihologic, dar şi de ordin obiectiv, legate de
realitate. Alături de cultura morală şi juridică a juristului se studiază şi alte forme ale culturii, căile de
formare şi confirmare ale acestora, specificul manifestându-se în funcţie de domeniul de activitate. În
cadrul deontologiei normative pot fi încadrate şi norme morale particulare, dictate de specificul
activităţii juristului de diverse specialităţi: poliţie, avocatură, procuratură, notariat, judiciarul, ş.a.
Deontologia ca ştiinţă, are un domeniu propriu de cercetare ce presupune un sistem conceptual
specific, şi anume: conceptul datoriei, necesarului, trebuie-ului în conduita juristului, categoriile
generale ale deontologiei ca binele şi răul, dreptatea, adevărul, onoarea, cinstea, demnitatea, libertatea şi
responsabilitatea. La acest capitol mai sunt studiate şi personalitatea juristului cu totalitatea calităţilor
omeneşti şi profesionale. Cercetarea fenomenelor morale se sprijină şi pe reguli şi principii
metodologice diverse, iar dintre acestea s-au supralicitat într-o vreme unitatea logicului şi istoricului, a
cunoaşterii cu existenţa şi acţiunea umană, a idealului cu realul, redate prin corelarea analizei cu sinteza,
a descrierii cu explicaţia şi inţelegerea, compararea şi sociologia, toate acestea fiind apte să formalizeze
parţial atât limbajul moral, cât şi limbajul juridic, care formează conţinutul deontologiei normative. În
vederea stabilirii unui fundament teoretico-metodologic, deontologia îşi stabileşte anumite principii
generale, care pot deveni punct de plecare în formarea unei deontologii juridice.
În urma acestor investigaţii şi analize, venim cu încercarea de a formula o definiţie: deontologia
juridică reprezintă o parte a teoriei juridice, care cuprinde sistemul de cunoştinţe despre datoria etică,
noţiunile fundamentale ce ţin de conţinutul, trăsăturile şi specificul activităţii juridice, rolul, locul şi
importanţa acesteia în sistemul ştiinţelor sociale, având drept scop ridicarea nivelului de cultură
morală şi autoritatea juristului în faţa opiniei publice.
În principal, s-a ajuns la concluzia că deontologia profesională depinde în mare parte de cultura
juridică a juristului.
Capitolul II. CULTURA JURIDICĂ – EXPRESIE VALORICĂ A DEONTOLOGIEI
JURIDICE este structurat în două secţiuni. În Secţiunea 1.1. Specificitatea culturii juridice în
contextul deontologiei juridice ne-am propus să elucidăm prioritar conceptul culturii juridice ca valoare
primă a deontologiei juridice. Deontologia profesională este determinată de particularităţile specifice ale
profesiunii, de interesele asociaţiei, de cultura profesională. În cadrul deontologiei juridice cultura
profesională care merită o atenţie sporită este cea juridică, deoarece juristul este obligat să stăpânească
un sistem de valori juridice, care-i vor permite să se manifeste ca profesionist, să îndeplinească cu
succes obligaţiile profesionale, să promoveze o activitate juridică de încredere. Din acest motiv cultura
juridică devine elementul de bază al deontologiei juridice, a cărei studiere ne va permite să evidenţiem
specificul acesteia în dezvoltarea deontologiei, în funcţionalitatea normelor deontologice, în

10
determinarea rolului culturii la stabilirea unor standarde de comportament obligatorii. Un nivel al
culturii juridice este cel profesional, adoptat de persoanele care în mod profesionist şi special practică
activitatea juridică. Cultura juridică a juristului reprezintă nivelul de conştientizare spirituală a valorii
dreptului, raţionalizarea caracterului impunător al activităţii profesionale şi capacitatea de a menţine o
armonie profesionistă în sistemul juridic. După cum subliniem îndeosebi, cultura juridică a juristului
formează spiritul dreptului, care are la bază normele morale, etice.
În activitatea profesională a juristului cultura juridică se întruchipează ca unitate dintre senzaţie şi
raţionalitate. Astfel, senzaţiile juridice, ca rezultat al conştientizării, devin raţionale. Raţionalitatea
dreptului, la rândul ei, este criteriul care dă posibilitatea de a forma orientări juridice, poziţie juridică, ce
asigură menţinerea ordinii de drept şi a legalităţii. În consecinţă, respectul faţă de drept se impune,
deoarece juristul a raţionalizat, a conştientizat valoarea acestuia. Am supus unei analize critice nivelul
culturii juridice profesionale, stabilind că atât cunoştinţele juridice, convingerile, cât şi elementul
comportamental suportă influenţa condiţiilor social-economice din ţară. Nivelul profesional al culturii
juridice se manifestă prin trăsături proprii fiecărei specialităţi în parte: judecător, procuror, avocat, ofiţer
de urmărire penală. Totodată, conştiinţa profesională vine ca element al culturii juridice, dar care
reprezintă un şir de probleme şi tendinţe de dezvoltate. În concluzie menţionăm că cultura juridică
profesională funcţionează doar în interacţiune cu alte forme de cultură: politică, morală, estetică şi
religioasă. Este evidentă interacţiunea culturii juridice cu cea morală sau etică, deoarece în asigurarea
unui comportament social adecvat în condiţiile unui stat de drept este posibilă doar prin conştiinţa morală
şi juridică în acelaşi timp.
Secţiunea 2.2. Tendinţe ale evoluţiei conştiinţei şi culturii juridice în societăţile contemporane
cuprinde o serie de particularităţi în ceea ce priveşte conştiinţa juridică, legătura acesteia cu alte forme
ale conştiinţei. Conştiinţa juridică se bazează în esenţă pe simţul lăuntric al persoanei, determinând
conduita licită. Însuşirea apreciativă îi imprimă conştiiţei juridice un caracter complex.
Ca fenomen specific, cultura juridică presupune elemente de natură raţională, emoţională şi
comportamentală, de aceea conştiinţa juridică este o formă a conştiinţei sociale care presupune un
ansamblu de reprezentări, emoţii, concepţii, aprecieri, dispoziţii legate de dreptul existent şi de cel dorit
ca fenomen social.
Ca fenomen de sine stătător conştiinţa juridică nu poate funcţiona independent, ea
interacţionează cu alte forme de conştiinţă. Analiza fiecărui element al conştiinţei juridice nu neagă
existenţa unei interdependenţe între ele, iar cunoaşterea specificului ei permite şi desăvârşirea
permanentă a acestui fenomen. Atenţie sporită am acordat ideologiei şi psihologiei juridice ca elemente
ale conşiinţei juridice. O tendinţă a psihologiei juridice în societăţile contemporane este ridicarea
nivelului de conştientizare a dreptului, educarea respectului faţă de drept, lege, instituţiile juridice, doar
astfel se poate asigura o ordine de drept trainică şi un regim stabil al legalităţii.
În acest compartiment au fost elucidate un şir de probleme ce persistă în societate, cum ar fi:
nihilismul juridic, idealismul juridic, demagogia juridică, diletantismul juridic, populismului juridic,
fetişismul juridic, cinismului juridic şi altele. Una dintre problemele conştiinţei şi culturii juridice este
nihilismul juridic. În esenţă ne interesează nihilismul juridic răspândit printre jurişti. Acest proces
presupune antipodul culturii şi conştiinţei juridice, incluzând atitudinea negativă a subiectului faţă de
anumite valori, norme, viziuni, idealuri şi aspecte ale vieţii sociale. În unele studii cercetate acesta este
denumit conştiinţă juridică defectuoasă. În cazul Republicii Moldova factorii principali ce determină
evoluţia nihilismului sînt: samavolnicia funcţionarilor, gestionarea proastă a proceselor economice,
şomajul, lipsa protecţiei sociale a populaţiei, nerespectarea în masă a legii, elaborarea actelor normative
ce se exclud. O altă problemă a conştiinţei şi culturii juridice este idealismul juridic, care devine în
esenţă opusul nihilismului juridic şi presupune supraaprecierea şi idealizarea dreptului. Demagogia
juridică este o formă a demagogiei sociale care presupune influenţa sentimentelor, cunoştinţelor şi
acţiunilor oamenilor, inducîndu-i în eroare prin interpretarea premeditat greşită a legii.

11
 Ca soluţii de rezolvare a acestor probleme se impun ridicarea nivelul culturii şi conştiinţei juridice
prin cultura morală şi cea generală. Drept modalităţi de lucru trebuie luate instruirea juridică şi
educarea juridică. Rolul acestora în formarea unei deontologii profesionale este indiscutabil. Educarea
juridică presupune o activitate îndreptată spre transmiterea unei culturi juridice, a experienţei juridice, a
idealurilor şi mecanismelor de rezolvare a conflictelor în societate de la o generaţie la alta. Scopul
educaţiei juridice este de a ridica nivelul culturii şi conştiinţei juridice. În societăţile dezvoltate s-a
observat că tactica şi metodele de influenţă asupra conştiinţei cetăţenilor sunt dinamice, iar o parte din
valorile transmise nu se schimbă cu timpul. Cu referire la Republica Moldova, putem menţiona că nu a
suportat modificări esenţiale nici sistemul valoric al societăţii, nici metodele de educaţie juridică.
Problema educaţiei juridice ţine de datoria profesională a juriştilor - savanţi, profesori, avocaţi,
colaboratori ai organelor de drept, practicieni - care sunt datori în virtutea menirii lor sociale să
contribuie în mod direct la promovarea cunoştinţelor juridice, la ridicarea nivelului de cultură juridică.
Drept exemplu servesc seminarele, întrunirile şi conferinţele organizate de Uniunea Juriştilor din
Moldova şi de alte organizaţii neguvernamentale în scopul ridicării culturii juridice a societăţii şi a
juriştilor înşişi. Relativ la această problemă ne pronunţăm categoric că în Republica Moldova instruirea
cadrelor juridice trebuie să aibă loc doar în instituţii de învăţământ acreditate, unde vor preda cursuri cei
mai dotaţi profesori şi specialişti practicieni. Susţinem ideea că o atenţie sporită trebuie acordată
juriştilor profesionişti, al căror scop suprem este apărarea drepturilor şi libertăţilor persoanei, pentru care
statul însuşi trebuie să elaboreze teste de evaluare şi să admită în practică absolvenţii. Cu regret,
menţionăm că până la momentul dat în Republica Moldova pregătesc specialişti un şir de instituţii
nespecializate şi neacreditate în acest domeniu.
Secţiunea dată s-a încheiat cu deducţia că doar prin formarea unui nivel corespunzător al culturii şi
conştiinţei juridice şi educarea unui spirit profund al dreptăţii se poate realiza mecanismul moral de
reglementare a conduitei juristului.

Capitolul III. DEONTOLOGIA JURIDICĂ CA SISTEM DE NORME PREZENTE ÎN

DOMENIUL DREPTULUI cuprinde trei secţiuni.
Secţiunea 3.1. Specificul reglementării activităţii de aplicare şi realizare a dreptului prin
intermediul deontologiei analizează un set de aspecte şi probleme referitor la deontologia juridică ca
sistem de norme de conduită care au drept scop reglementarea activităţii profesionale a juristului. În
această ipostază deontologia juridică se adresează juristului profesionist, care este implicat în sfera
realizării şi aplicării dreptului, acesta fiind subiectul căruia se adresează norma. Considerăm că pot fi
subiecţi ai deontologiei normative doar persoanele care deţin studii juridice. În acest sens persoanele
care activează în sfera dreptului, dar nu dispun de studii juridice complexe, nu pot fi consideraţi jurişti.
Prescripţia normelor morale (morala datoriei sau a obligaţiei morale) se referă fie laobligaţia
absolută exprimată printr-un imperativ categoric (procurorului nu i se permite să intervină în procesul de
examinare a cazului care nu-i este repartizat pentru soluţionare), fie obligaţia relativă, exprimată printr-
un imperativ ipotetic (judecătorul se poate implica în orice activităţi sociale în măsura în care acestea nu
prejudiciază autoritatea puterii judecătoreşti, prestigiul profesiei sau executarea obligaţiilor
profesionale). În general, se susţine că constrângerile deontologice sunt formulări negative sau
interdicţii, ce au o influenţă nemijlocită prin faptul că sunt ataşate deciziilor şi acţiunilor subiecţilor şi
mai puţin consecinţelor probabile care decurg din aceste alegeri sau acţiuni. Temeiul deontologic îşi
exercită întreaga sa capacitate asupra acţiunii în desfăşurare, ci nu după producerea acesteia. În special,
susţinem că jurământul depus de jurişti la numirea în funcţie reprezintă fundamentul obligaţiilor
deontologice, care marchează cadrul de derulare profesională corelat consimţământului său exprimat
public, în faţa unei autorităţi, garantând astfel comunităţii că a acceptat în cunoştinţă de cauză, în raport
cu propria persoană, constrângerile funcţiei pe care o exercită. Prin urmare, angajamentul juristului
reprezintă veritabilul act fondator al funcţiei respective şi fundamentul primar al deontologiei juridice.

12
 Deontologia juristului se formează în corelaţie cu alţi factori şi condiţii de existenţă, incluzând
specificul activităţii profesionale. Juristul este împuternicit cu anumite atribuţii publice ce-i permit să
ceară în numele statului un anumit comportament cetăţenilor, să aplice sancţiuni prevăzute de lege.
După conţinut această activitate poartă un caracter de aplicare a dreptului, cu o puternică semnificaţie
morală. Referitor la Republica Moldova, activitatea practică a juristului necesită o schimbare esenţială, o
transformare şi o direcţionare spre noi standarde şi principii.
În continuare am stabilit natura prescripţiei acestor norme, care poate fi exprimată printr-un
imperativ categoric, ipotetic, o recomandare sau ordonare. Validitatea acestor norme se impune de
normele şi principiile superioare ale sferei deontologice, iar datorită dinamicii vieţii sociale, termenul de
acţiune devine tot mai restrâns, fiind revăzut odată cu necesităţile sociale. În special au fost determinate
situaţiile specifice în cadrul cărora o normă morală poate avea efect mai mare decât una juridică. Şi, în
sfîrşit, evidenţiem rolul normelor morale în formarea unei conduite corecte în activitatea juridică.
Conştientizarea datoriei profesionale şi morale, necesitatea de a acţiona hotărât, sigur, just în cele mai
complicate şi neprevăzute situaţii, înţelegerea responsabilităţii faţă de societate - toate îşi găsesc
reflectarea în deontologia juridică.
Subaprecierea acestui fapt generează opinia precum că activitatea juristului în ansamblu şi, în special
a colaboratorilor organelor de drept, este atât de strict reglementată de lege, de acte subordonate legii,
regulamente, hotărâri, încât doar buna administrare asigurată de conducătorul instituţiei garantează
îndeplinirea reuşită a obligaţiilor funcţionale şi deci în acest caz nu mai avem nevoie de instrumentul
moral de reglementare a comportamentului, nu mai avem nevoie de normele deontologice.
Această părere o considerăm greşită din următoarele considerente:
În primul rând, societatea noastră, inclusiv activitatea juristului, se află într-o permanentă
transformare când mai lentă, când mai impetuoasă, uneori imprevizibilă. Din această cauză documentele
administrativ-juridice reglementează activitatea juristului doar în linii generale, iar aplicarea în situaţiile
concrete şi interpretarea lor adesea este făcută de juristul însuşi sau conducătorul acestuia reieşind din
competenţa sa profesională (în aceste cazuri nu în ultimul rând este apelat şi elementul moral). În al
doilea rând, toate documentele cu caracter juridic sau statutar nu conţin o prescripţie precisă pentru
fiecare situaţie în parte, ea doar indică limitele în raza cărora trebuie luată o hotărâre. În al treilea rând,
obligaţiile funcţionale por fi îndeplinite diferit, astfel se poate lucra la cota minimumului de eficienţă,
motivând aceasta prin volumul de lucru enorm, însă se poate lucra cu dăruire de sine, abnegaţie,
transformând interesele de serviciu în principalul scop al vieţii. În al patrulea rând, în activitatea
oricărui jurist este prezent elementul secretului, conspiraţiei, confidenţialităţii, iar reglementarea lui de
cele mai multe ori lipseşte sau nu este strict determinat (în special ne referim la organele operative de
anchetă) conţinutul informaţiilor supuse nedivulgării . Respectiv, juristul este nevoit să acţioneze
conform convingerilor sale intime despre bine şi rău, justiţie, datorie, onoare şi respect. În al cincilea
rând, folosirea metodelor deontologice în îndrumarea activităţii juridice poate contribui esenţial la
formarea în rândurile colaboratorilor organelor de drept a unei imunităţi dure împotriva deformării
profesionale. Deontologia juridică încearcă să rezolve aceste probleme, să le dea un alt conţinut şi
esenţă.
Secţiunea 3.2. Funcţionalitatea codurilor deontologice cuprinde analiza coraportului dintre
normele morale şi juridice, stabilind asemănări, deosebiri, unitatea lor organică în vederea normării
conduitei profesionale. Bazându-ne pe deosebirea dintre drept şi morală, am specificat trăsături
definitorii ale normelor deontologice, modalităţi deosebite de adoptare şi punere în aplicare ale acestora.
Vorbind despre momentul apariţiei acestor fenomene, am stabilit că morala a apărut mai înaintea
dreptului, dar apariţia dreptului nu a atins sfera moralei. Morala poate fi diferită în funcţie de sistem, pe
când dreptul este unic; dreptul nu se adresează unui subiect concret, nu se referă la trăsăturile
individuale ale acestuia. Dreptul se referă la funcţia socială a omului, în cazul nostru la rolul social al
grupului profesional, pe când morala, în reflecţia sa practică, are în vizor persoana însăşi, trăsăturile

13
individuale ale acesteia; morala indică limitele ideale ale vieţii şi activităţii individului, orientează la
aplicarea perfectă a normelor, valorilor şi scopurilor. În acest sens, ea este mult mai pretenţioasă şi mai
exigentă. În contrariul ei dreptul marchează doar reperele esenţiale sociale ale vieţii, reieşind din
condiţiile reale ale reglementării normative. Plastic vorbind, morala vine din cer, iar dreptul se desprinde
de la pământ; morala în fiecare caz concret impune o hotărâre unică, irepetabilă, bazată pe înţelegerea
fiecărui detaliu, fapt, acţiune. Dreptul, dimpotrivă, reiese din reprezentările tipice, standardizate ale
realităţii sociale, el tinde să stabilească o ordine obiectivă de coexistenţă şi urmăreşte înainte de toate
aspectul exterior al acţiunilor, unde se naşte cerinţa limitării; caracterul coercibilităţii, propriu doar
dreptului. Posibilitatea de a constrânge derivă din faptul că dreptul este o limită adusă relaţiilor dintre
subiecţi. Spre deosebire de drept, morala nu are caracter coercitiv, ea nu stabileşte limite de
comportament, nu se impune, ci se realizează de bună voie, din convingere subiectivă, acordând o
posibilitate de opţiune vastă. Respectarea moralei se asigură de conştiinţă, de simţul datoriei, de prezenţa
autocontrolului şi autoaprecierii, de aceea responsabilitatea morală nu are un caracter material, ci unul
moral-ideologic. Referindu-ne la modul de formare a dreptului şi moralei, constatăm că, în virtutea
funcţiilor sale, dreptul este mai bine conturat decât morala fiind instituţionalizat, aprobat de stat în acte
normative. Morala, în schimb, trăieşte în conştiinţa individuală, se formează accidental şi se găseşte într-
o stare difuză. Susţinem opinia precum că normele morale nu sânt nici prescripţii, nici instrucţiuni, ci
deontologism etic. După sfera de reglementare normele juridice sunt îndreptate la reglementarea celor
mai importante domenii ale vieţii, ce necesită influenţă statală, morala însă penetrează toate sferele vieţii
sociale, având un caracter „universal”, „pătrunzător”. În acest fel ajungem la concluzia ca este nevoie de
codificat normele morale penru a fi accesibile tuturor juriştilor şi pentru a acorda soluţii practice la
rezolvarea aspectelor morale ale activităţii.
Am mai propus să fie adoptate coduri de conduită la nivel de asociaţie a juriştilor şi în cadrul
acesteia de creat un organ specializat în vederea supravegherii respectării normelor deontologice şi
aplicării unor sancţiuni specifice celor ce manifestă un comportament neetic.
Secţiunea 3.3. Probleme actuale etico-deontologice evidenţiate în activitatea organelor de
drept prezintă situaţii de conflict dintre societate şi juristul care nu doreşte să respecte normele de
conduită, acceptate de ultimul ca membru al ascociaţiei. În această Secţiune am analizat câteva probleme
cu caracter etic din activitatea juridico-practică. Conform prevederilor legii care obligă cercetarea
obiectivă, complexă şi deplină a tuturor circumstanţelor cauzei, din cauza că activitatea juridică are
menirea de a pune în echitate interese contrarii, atribuim acestei activităţi un caracter de luptă, de
cercetare specifică, care uneori se distinge prin duritate. De aceea, pentru o activitate productivă,
principială este problema admiterii unor astfel de metode şi mijloace care, folosite în procesul înfăptuirii
justiţiei, să corespundă „spiritului şi buchii legii”. Divizatîă în compartimente pentru o elucidare mai
clară, am prezentat problema torturii, care, spre regret, se manifestă în rândurile juriştilor; problema
birocratismului şi a formalismului, de care se pare că nu am scăpat nici în condiţiile unui stat care se
pretinde a fi democratic, unde soluţionarea cazurilor juridice nu se transformă într-o procedură
anevoioasă, iar drepturile şi libertăţile persoanei sînt considerate valori supreme; corupţia, ca o
consecinţă a culturii şi conştiinţei joase a juristului. Tot în acest paragraf este examinată contribuţia
actelor internaţionale, ale standardelor europene de reglementate a conduitei juristului, soluţiile pe care
le propun acestea în vederea anihilării în activitatea juristului a conduitelor nedemne cum ar fi:
torturarea, corupţia, birocratismul, formalismul. Deontologia profesională poate deveni garant al
rezolvării problemelor etico-deontologice, deoarece este în stare să: controleze corupţia şi abuzurile
organelor de drept; ducă la ridicarea gradului de conştientizare a regulilor morale în realizarea
obligaţiilor legale; protejeze juristul care îşi îndeplineşte îndatoririle corect, corespunzător, conştiincios,
onest; creeze condiţii diferenţiate pentru realizarea activităţii juridice în conformitate cu standardele
europene; îmbunătăţească considerabil calitătea actelor juridice; creeze baza pentru dezvoltarea culturii
şi conştiinţei juridice înalte; asigure perspective pentru o realizare mai raţională, transparentă şi deschisă

14
a activităţii juridice; completeze diferite forme de control cu cea a autocontrolului, autodisciplinei şi
conştientizării etice pentru o sensibilitate profesională desăvârşită; consolideze încrederea populaţiei în
activitatea de aplicare şi realizare a dreptului.
Capitolul IV. MISIUNEA COMUNITĂŢII INTERNAŢIONALE ÎN EVOLUŢIA
DEONTOLOGIEI JURIDICE accentuează standarde internaţionale referitoare la conduita
profesională a juristului.
În Secţiunea 4.1. Impactul standardelor deontologice internaţionale în desăvârşirea măiestriei
profesionale a juriştilor din Republica Moldova se argumentează faptul că instituţiile europene şi
internaţionale sunt preocupate în mod deosebit de problema conduitei profesionale a juriştilor. Fiind
pionieri în această privinţă, SUA, încă din anul 1901, au instituit norme de conduită morală pentru
asociaţiile juriştilor. Chiar dacă acestea se referă în special la profesiunea avocatului, ele se consideră
model în elaborarea unor standarde de comportament în plan naţional. Remarcabil este şi faptul că
Uniunea Europeană manifestă un interes sporit faţă de o nouă modalitate de influenţă a conduitei
juristului, în special cu ajutorul normelor morale. Drept dovadă aducem un şir de acte cu caracter
normativ şi nenormativ, care au fost adoptate în scopul luptei cu corupţia, cu manifestările de
comportament neadecvat în rândurile juriştilor. Adoptarea principiilor de conduită reprezintă o problemă
distinctă, prin care se evidenţiază caracteristicile de bază ale normelor morale, responsabilităţile sporite
ale juristului în faţa societăţii.
Pornind de la acest considerent, în Secţiunea 4.2. am efectuat Analiza comparativă a normelor
şi practicii reglementării deontologice a activităţii juridice în Republica Moldova şi în alte state,
scopul fiind identificarea unor perspective, obstacole şi probleme comune pentru statele Uniunii
Europene în adoptarea codurilor de conduită a juriştilor. Este de menţionat că la stabilirea acestor norme
se declară natura lor de recomandare, de ordonare şi stipulare a unor situaţii specifice care apar în cadrul
activităţii, se menţionează respectarea lor de bună voie, nu din frica de pedeapsă. În concluzie, afirmăm
că un interes sporit faţă de deontologia profesională se manifestă în Italia, Franţa, Germania, Marea
Britanie, România, Rusia şi în alte state, însă, ca şi în Republica Moldova, în aceste ţări lipseşte un
mecanism bine conturat de punere a ei în aplicare. Chiar dacă problema deontologiei juridice în
Republica Moldova începe să fie abordată începînd cu anul 2000, manifestăm toată încrederea şi
speranţa în formarea şi instituirea acesteia ca domeniu deosebit ce vine să perfecţioneze realitatea
juridică la capitolul conduită etică. În rezumarea tezei menţionăm că s-a efectuat o investigaţie amplă
asupra aspiraţiilor europene ale Republicii Moldova, s-au stabilit obiective ambiţioase bazate pe
angajamente privind valorile morale şi implementarea efectivă a codurilor de conduită.
Sinteza rezultatelor obţinute
Teza conţine o analiză multilaterală a conceptului de deontologie, precum şi a originii şi
evoluţiei acesteia de-a lungul istoriei. Rezultatele cercetărilor efectuate constau în:
- definirea conceptului de deontologie ca domeniu separat ce vine să ghideze activitatea unui
grup profesional şi să dezvăluie soluţii penrtu rezolvarea laturii morale cu care se confruntă juristul în
activitatea sa profesională;
- elucidarea etapelor evoluţiei, reconceptualizarea deontologiei şi identificarea acesteia ca ştiinţă
aparte despre calităţille profesionale ale juristului;
- determinarea obiectului de studiu, a statutului epistemic şi a caracterului acestei ştiinţe în
vederea stabilirii accepţiunilor prezente în materie ce permit dezvăluirea conţinutului deontologiei
juridice şi exigenţele înaintate de către contemporaneitate;
- evoluarea rolului şi locului culturii juridice în formarea unei deontologii juridice perfecte prin
argumentarea faptului că pilonul de bază în consolidarea normelor deontologice revine conştiinţei
morale profesionale;
- desemnarea tendinţelor şi problemelor conştiinţei juridice şi stabilirea unor soluţii în evitarea
nihilismului, idealismului, diletantismului juridic;

15
 - analiza deontologiei juridice ca sistem de norme specifice morale avînd caracter determinat,
natură şi esenţă specifică care, fiind codificate în standarde, principii, acte, se impun juriştilor pentru
respectare;
- definirea conceptului contemporan de cod de conduită morală şi determinarea componentelor
acestui cod şi a mecanismului de respectare a normelor deontologice;
- argumentarea posibilităţii de instituire a unui mecanism de reglementare morală alături de cel
juridic în vederea ridicării gradului de conştientizare morală a juriştilor faţă de activitatea juridică pentru
susţinerea încrederii populaţiei în forţa dreptului;
- relevarea problemelor cu caracter etico-deontologic prezente în activitatea juridică practică şi a
rolului deontologiei juridice în rezolvarea acestora: tortura, corupţia, birocratismul, formalismul ş.a.;
- analiza practicii comunităţii intrnaţionale în materia deontologiei juridice şi a tendinţelor
prezente în asociaţiile internaţionale ale juriştilor privind aspectele morale din activitatea juridică;
- generalizarea standardelor deontologice europene în vederea pefecţionării măiestriei
profesionale a juriştilor şi analiza cadrului juridic, politic şi istoric de adoptare de către Republica
Moldova a unor mecanisme de reglementare morală corespunzătoare;
- evaluarea comparativă a practicii şi mecanismelor de reglementare morală din Republica
Moldova cu cele existente în Rusia, România, Olanda, Italia, Statele Unite ale Americii şi Marea
Britanie;
- determinarea aportului pe care le pot aduce standardele de conduită atat în cadrul profesiunii
juridice, cât şi în afara acesteia proiectate să menţină încrederea în aşteptările societăţii.

Concluzii şi recomandări
În urma cercetărilor efectuate asupra originii şi evoluţiei deontologiei, ţinând cont de caracterul
ştiinţei şi de elementele de bază ale deontologiei juridice, funcţionalitatea ei în cadrul activităţii de
aplicare şi realizare a normelor juridice, influenţa suportată de reglementările internaţionale şi,
recapitulându-le, putem menţiona:
- opinia publică, societatea în ansamblu apreciază activitatea juriştilor în baza indicatorilor
calitativi ai activităţii lor şi în baza unor modele morale şi imperative etice. Societatea are toată credinţa
şi motivul să aştepte din partea organelor de drept ca în orice circumstanţe şi în orice situaţii
colaboratorii să-şi respecte jurământul cu onoare şi în mod conştiincios; că juriştii vor acţiona nu doar
operativ, ci şi urmând principiile morale într-un mod uman, imparţial, onest, ţinând cont de consecinţele
care vor surveni în planul conştiinţei morale, juridice, politice;
- destinaţia de bază a normelor morale este de a fi un instrument auto-reglator generat de însuşi
sistemul juridic. Astfel, codurile de conduită trebuie să ajute judecătorii, procurorii, avocaţii, notarii să
rezolve problemele de etică profesională, acordându-le autonomie în luarea deciziilor şi garantându-le
independenţa de alte autorităţi. Juriştii trebuie să fie ghidaţi în activitatea lor de anumite principii, care
să le ofere răspunsurile necesare pentru a rezolva în mod corect situaţii care pot să apară. Aceste norme
pot exista atât sub forma unor reguli specifice nescrise, cât şi a unor norme scrise, spre exemplu codurile
deontologice, a căror respectare este asigurată prin controlul societăţii. Prin intermediul acestora
societatea şi grupurile profesionale care le-au elaborat înaintează membrilor grupului cerinţe specifice,
cărora aceştia trebuie să corespundă;
- o importanţă deosebită în formarea imaginii omului legii au cultura juridică, nivelul conştiinţei
juridice – piloni de bază în formarea unor calităţi şi conduite etice, formare ce reclamă muncă asiduă,
costisitoare, însă încoronată de anumite rezultate pentru deontologia juridică. Important de asemenea
este şi asimilarea sistemului de norme etice, standardelor sociale de conduită, care permit însuşirea
noţiunii de datorie profesională şi de serviciu, a conceptelor de dreptate şi demnitate, onoare şi
responsabilitate, obiectivitate şi imparţialitate, diligenţă şi confidenţialitate - toate oferind posibilitatea

16
de a perfecţiona calitatea muncii, corectitudinea acţiunilor în diverse situaţii, nivelul culturii şi
conştiinţei colaboratorilor, de a aprecia rezultatele activităţii profesionale.
Importanţa tezelor indicate şi necesitatea elaborării unor soluţii ştiinţifice este determinată de
faptul că activitatea juriştilor deţine o calitate social-juridică a cărei eficacitate depinde nemijlocit atât de
nivelul moralităţii şi desăvârşirii sociale a societăţii, cât şi de potenţialul profesional-moral al asociaţiilor
de jurişti, de realizarea efectiv-reală a normelor deontologice. Sistemul acestor norme trebuie să fie
motivat ştiinţific, să fie certificate mecanismele de punere în aplicare a lor şi să fie sesizate şi de
societate, şi de grupul profesional ca o oportunitate reciprocă.
În baza rezultatelor investigaţiilor efectuate, au fost formulate următoarele concluzii:
1. Deontologia reprezintă studiul datoriei, ca valoare fundamentală a eticii. Ea cuprinde un sistem
de cunoştinţe iniţial despre datorie, apoi despre unele obligaţii interiorizate ale persoanei. Datoria
reprezintă valoarea de bază în cadrul unui cerc restrâns de persoane care practică o anumită activitate.
Practica istorică a dezvoltării societăţii, diviziunea muncii, apariţia unor noi profesii au condiţionat
apariţia unei necesităţi sociale de a raporta conduita şi activitatea unor grupuri profesionale la normele
specifice datoriei profesionale şi conduitei necesare în sfera muncii. Aceste norme societatea le
recunoaşte drept obligatorii, chiar dacă deţin un caracter moral şi etic.
2. Deontologia juridică se dezvoltă şi se schimbă odată cu societatea şi evoluţia unor ştiinţe
concrete. Deontologia juridică, chiar dacă s-a statornicit ca un sistem de cunoştinţe speciale, nu poate fi
considerată desăvârşită: nici o ştiinţă nu presupune o totalitate de reguli pietrificate. Deontologia
profesională este o ştiinţă în evoluţie, în permanentă transformare, bazată pe cunoştinţe de specialitate,
tehnice, pe o autentică cultură generală umanistă, un fel de a fi în relaţiile interpersonale. Ea cere
personalităţii integritate morală, conferind actului profesional dăruire, răbdare, respect, bunătate,
sensibilitate, conştiinciozitate, tact, onestitate, discreţie şi alte calităţi.
3. Deontologia juridică, îndeplinind funcţia de integrare, auto-reglare, susţinere a proceselor de
funcţionare a grupurilor profesionale juridice, reprezintă un sistem de norme sociale (morale,
organizaţional-administrative), care stabilesc rolul, statutul, funcţiile şi caracterul muncii, relaţiile
reciproce, interacţiunea socială a grupurilor de jurişti – profesionişti. Aceasta permite analiza
deontologiei juridice ca parte a ştiinţei sociale, în special a ştiinţei juridice.
4. Deontologia juridică reprezintă o parte a teoriei juridice, ce cuprinde sistemul de cunoştinţe
despre datoria etică, noţiunile fundamentale ce ţin de conţinutul, trăsăturile şi specificul activităţii
juridice, rolul, locul şi importanţa acesteia în sistemul ştiinţelor sociale, care au drept scop ridicarea
nivelului de cultură morală şi autoritate a juristului în faţa opiniei publice. Aşadar, deontologia juridică
are drept obiect de cercetare datoria etică, noţiunile fundamentale ce ţin de conţinutul, trăsăturile şi
specificul activităţii juridice, precum şi rolul, locul şi importanţa acesteia în sistemul celorlalte ştiinţe
sociale, sarcinile, scopul, funcţiile şi principiile, standardele etice, morale şi deontologice (datoria)
generale aplicabile juristului. Acest aspect cuprinde şi problemele învăţământului juridic, pregătirea,
perfecţionarea şi reprofilarea cadrelor, răspândirea experienţei pozitive.
5. Formarea deontologiei juridice poate avea loc doar în cazul corelării acesteia cu cultura
juridică, fiind în dependenţă directă de aceasta şi care impune ridicarea şi a culturii estetice, politice,
economice, ecologice şi informaţionale. Problemele actuale ale culturii şi conştiinţei juridice sunt
diverse şi cer o rezolvare urgentă, în caz contrar avem puţine şanse să instituim o deontologie juridică,
care să răspundă unor cerinţe riguroase. Cultura juridică profesională funcţionează doar în interacţiune
cu alte forme ale culturii: politică, morală, estetică şi religioasă. Este evidentă interacţiunea culturii
juridice cu cea morală sau etică, deoarece asigurarea unui comportament social adecvat în condiţiile
unui stat de drept este posibilă doar prin conştiinţa morală şi juridică în acelaşi timp. Conştiinţa morală
ca element al culturii morale serveşte drept mecanism intern nemijlocit în determinarea poziţiei juridice
(alegerea unui comportament licit sau ilicit), de aceea componentele culturii juridice profesionale trebuie

17
să includă şi conştiinţa morală pentru desăvârşirea culturii profesionale. Pentru a fi considerat un
profesionist în sfera dreptului, trebuie să atingi un nivel înalt al culturii profesionale.
Pe măsura dezvoltării societăţilor moderne formarea culturii juridice a cetăţenilor va impune
principii etice şi cerinţe deosebite faţă de comportamentul juriştilor. Acestora li se va impune
responsabilitate sporită în consolidarea şi apărarea valorilor morale. Interacţiunea valorilor morale şi
juridice este condiţionată de obiectul comun de reflectare, şi anume: fenomene sociale şi forme ale
conştiinţei. Cultura juridică este valoare primă pentru cultura morală care, la rândul său, „dezvăluie
aspectele morale ale activităţii profesionale a juristului”, chiar dacă recunoaştem că însăşi cultura
juridică include şi cultura morală, şi cultura profesională. În cazul în care am dori să discutăm în mod
special despre morala profesional juridică, o vom putea face doar în cadrul întregului sistem al moralei
sociale. În această ordine de idei, evidenţiem că deontologia juridică guvernează persoana la serviciu, iar
în afara acestuia vine morala generală sau cultura juridică a profesionistului. Până la urmă, dreptatea
devine punctul de sudare între cultura juridică şi deontologia juridică. Deontologia juridică poate exista
datorită unor valori juridice recunoscute şi trăite de jurişti ca una dintre categoriile sociale. Ea se
realizează cu ajutorul culturii juridice, emanaţie a conştiinţei juridice şi călăuză prin intermediul căreia
apare diferenţa dintre just şi injust, corect-incorect, bun şi rău. Fără o cultură juridică nu putem estima
rolul societăţii care pretinde să construiască un stat de drept, nu putem stabili rolul deontologiei
profesional juridice în desăvârşirea activităţii profesionale. Pentru ridicarea nivelului de cultură şi
conştiinţă juridică a juriştilor propunem următoarele soluţii:
- stabilirea verigilor de bază în educaţia şi instruirea juridică;
- asigurarea selecţiei riguroase a profesioniştilor jurişti;
- crearea unor condiţii de lucru care să ţină piept deformării profesionale a juriştilor;
- crearea unui climat moral psihologic în colectivele profesionale ale juriştilor ce ar asigura
activitatea normală, responsabilitatea, principialitatea şi legalitatea trainică în toate domeniile;
- armonizarea standardelor naţionale profesionale au cele internaţionale, astfel încât comparaţia
să sune “la noi este ca la ei, ba chiar poate mai bine”.
6. În condiţiile actuale, includerea în practica sistemului de drept a unor metode deontologice de
conducere, auto-reglare şi îndrumare poate favoriza funcţionarea net superioară a activităţii organelor de
drept şi a tuturor subdiviziunilor acesteia şi spori aspectul moral al juriştilor. În activitatea organelor de
drept există situaţii în care legea nu indică soluţii concrete, este imposibilă interpretarea ei, de exemplu
fiind nevoie de o apreciere deosebită a acestora. Aceste lacune ar putea fi lichidate prin instituirea unor
norme deontologice. Deontologia juridică reprezintă o totalitate de norme, metode şi procedee cu
caracter moral, care reglementează conduita juristului în situaţii complicate, excepţionale, speciale, ce
necesită o alegere morală bine chibzuită în îndeplinirea datoriei profesionale. Spre deosebire de etica
profesională, aceste norme poartă un caracter imperativ, fiind confirmate în documente speciale şi
asigurate cu sancţiuni specifice. Aceste principii, norme şi procedee sunt elemente necesare pentru
îndeplinirea cu succes a funcţiilor de apărare a dreptului. Funcţia deontologiei juridice ca ştiinţă a
datoriei profesionale este de a ordona, îndruma activitatea juridică, de a supraveghea relaţiile dintre
drept, politică, cultură şi economie. Normativele deontologice orientează conştiinţa profesională spre
destinul altei persoane, spre lupta cu criminalitatea, pentru instalarea ordinii de drept şi a legalităţii.
Suntem siguri că ajutorul de bază va veni din partea reglementărilor legale, deoarece în situaţiile dificile
care apar în activitatea juristului rolul cerinţelor morale este evident. O parte din cerinţe se includ în
documente normative cu caracter deontologic (de exemplu Codul de etică profesională al judecătorului),
altele se elaborează în procesul acumulării experienţei, luând forma unor obligaţii interne care nu-i
permit juristului să procedeze amoral.
7. Există problema corectării şi renovării permanente a codurilor deontologice, care sunt
condiţionate de situaţia criminogenă, necesităţile societăţii şi ale înseşi organelor de drept. La moment
influenţa normelor deontologice asupra activităţii şi conduitei la serviciu şi în afara acestuia a juriştilor

18
este nesatisfăcătoare. Faptul dat este condiţionat şi de statutul normelor deontologice, de lipsa
mecanismului de punere în aplicare a lor, de existenţa unor tradiţii şi a unei practici negative în sistemul
organelor, de nivelul scăzut al culturii juridice.
8. În practica juridică sunt prezente şi se dezvoltă în continuare asemenea fenomene devastatoare
pentru deontologia profesională cum sunt corupţia, tortura, formalismul şi birocratismul, „clicocraţia”,
„cumetrismul”, „nănăşismul” etc. Deontologia juridică, fiind în faza incipientă, încearcă să combată
aceste fenomene, să anihileze extinderea lor.
9. Prezenţa în plan internaţional a unui şir de recomandări, convenţii şi codificări permit
Republicii Moldova să-şi perfecţioneze sistemul normelor deontologice, iar în legătură cu aceasta să se
schimbe atât legislaţia în vigoare, cât şi să se redea o nouă conceptualizare a deontologiei profesionale.
Este important ca normele deontologice să nu fie preluate ad litteram, prioritate acordându-se
specificului naţional. Importanţa reglementărilor internaţionale este evidentă în vederea asimilării şi
perfecţionării deontologiei profesional juridice din Republica Moldova. Este deja salutabil faptul că
Republica Moldova a făcut primii paşi în această direcţie, iar în consens cu transformările pe plan
european are loc şi modificarea standardelor profesionale naţionale. Pentru judecătorii şi avocaţii din
Republica Moldova o consecinţă a aderării la aceste principii şi standarde este modelarea gândirii
juridice, îndeosebi în situaţiile care implică punerea în aplicare a lor. În majoritatea situaţiilor, doar o
interpretare literală şi gramaticală a reglementărilor internaţionale va da naştere unor soluţii
corespunzătoare pentru Republica Moldova. Credem că această practică nu va fi aplicată unanim,
deoarece este important să se ţină cont de tradiţiile, obiceiurile şi specificul profesiunilor juridice din
Republica Moldova. O propunere vine să fie făcută în sensul completării codurilor cu exemple practice,
care ar face posibilă înţelegerea , conştientizarea, credinţa şi responsabilitatea juristului.
10. Aplicarea pe larg a mecanismelor morale în activitatea de administrare a colectivului, a unor
sancţiuni morale şi influenţe în scopul adaptării la acest regim de lucru duc la formarea unei atitudini
aprobatorii faţă de cei ce denunţă colegii în cazurile: unui conflict de interese, a conduitei incorecte din
partea oricărei persoane cu care vine în contact. Urmează să fie elaborat un model de comportament care
trebuie respectat în procesul activităţii, lucrând asupra ridicării nivelului de conştiinţă morală,
transformând aceste standarde într-o conduită reală, concretă în conformitate cu principiile morale
asimilate deja. Analiza rezultatelor trebuie să fie reflectată în conduita juristului prin autoreglare,
raportare a conduitei la criteriile morale, normele deontologice, care trebuie să devină convingeri
lăuntrice. În concluzie, deducem că în majoritatea ţărilor există standarde de comportament ale juriştilor,
iar denumirea acestora nu se bazează în special pe termenul „etică”. În aceste cazuri se mizează mai
mult pe conceptele: standarde, privilegii, conduită. Analiza acestora ne permite să constatăm că folosirea
acestor termeni reflectă supremaţia bazelor raţionale în reglarea activităţii juridice. Baza deontologică o
formează codurile care se respectă necondiţionat, fiind inutilă aprobarea acestora prin lege, cu atât mai
mult instituirea sancţiunilor.
Aşadar, generalizînd materialul cercetat, formulăm următoarele recomandări, în special de
ordin aplicativ:
Întâi de toate trebuie retinută ideea de bază, ce rezultă din analiza textelor legale, că atunci când
o profesiune are o organizare oficială (consacrată prin lege), textele care reglementează această
organizare nu omit principalele aspecte deontologice. Existenţa îndatoririlor necodificabile, dar a caror
respectare este esentială pentru profesia juristului, este recunoscută de codurile şi regulamentele care
stabilesc normele deontologice. Preocuparea permanentă a organelor de drept trebuie să fie
concretizarea exigentelor morale, pentru fiecare caz în parte, atunci când apreciază comportamentul
profesioniştilor care ar putea compromite încrederea şi respectul de care are nevoie profesiunea. Alte
norme necodificate privesc actele imorale, întrucât acestea pot să compromită profesionistul, chiar dacă
nu sunt legate direct de activitatea sa profesională. Din acest motiv, o serie de reguli generale ale eticii
pot fi încorporate în deontologia juridică, daca sunt legate de situaţii ce afectează imaginea profesiunii.

19
 Conţinutul şi forma unui cod de conduită trebuie să includă: titlu – standarde, principii, cod de
conduită; adoptarea – standardele de comportament de nivel general, ce pot fi elaborate şi aprobate de
către Asociaţia Juriştilor din Republica Moldova, iar cele de specialitate de asociaţiile profesiunilor
juridice. Aprobarea unui cod deontologic prin lege este inutilă, deoarece nu poţi obţine respectarea unei
norme morale prin constrângere. Este cazul să dăm prioritate convingerii, iar Asociaţiile să deţină rolul
de garant al asigurării acestor norme şi ca putere impunătoare în cadrul obţinerii unei autorităţi profesiei
juridice; conţinutul - un cod deontologic trebuie să includă principii morale universale ca: umanismul,
patriotismul, dreptatea, responsabilitatea, individualismul, colectivismul; principii cu caracter evident
moral: altruismul, bunăvoinţa, exigenţa, dăruirea de sine, toleranţa, corectitudinea, răbdarea,
compromisul; norme morale particulare care vor reglementa: atitudinea morală faţă de propria activitate
(scop, mijloace, metode, forme şi rezultate), atitudinea morală faţă de colegi, atitudinea morală faţă de
cetăţeni, criterii morale de evaluare a activităţii şi responsabilităţi. Confirmăm ca răspunderea pentru
nerespectarea acestui cod trebuie să includă pedepse morale, şi nicidecum disciplinare. Ar fi o
descurajare a dezvoltării viitoare a principiilor morale şi ar fi o înţelegere greşită a scopurilor lor,
identificarea acestora cu comportamentul necorespunzător care justifică proceduri disciplinare. Pentru a
justifica procedurile disciplinare, comportamentul necorespunzător trebuie să fie grav şi flagrant, într-un
mod care nu poate fi interpretat doar ca o nerespectare a standardelor profesionale prezentate în codurile
deontologice. Referitor celor menţionate răspunderea disciplinară este antrenată în condiţiile în care sunt
încălcate îndatoririle de serviciu precum şi pentru comiterea unor fapte care afectează prestigiul justiţiei;
dispoziţii finale - aducerea acestui cod la cunoştinţa tuturor colaboratorilor prin afişarea lui în fiecare
instituţie, iar dacă susţinem practica acceptată de Serviciul Vamal al Republicii Moldova, obligarea
fiecărui membru al grupului profesionist să posede o broşură a Codului deontologic. La fel prin aceste
dispoziţii trebuie creat un mecanism adecvat de responsabilitate etică în cadrul fiecărei asociaţii,
deoarece juriştii trebuie să răspundă pentru acţiunile lor atât în faţa grupului profesionist, cât şi în faţa
societăţii.
Mecanismul de responsabilitate trebuie să includă crearea unui organ independent la nivel de
asociaţie (asemenea Comisiei pentru Etică şi Disciplină din cadrul Asociaţiei avocaţilor) denumit
Comitetul Naţional pentru Etică al Asociaţiei Juriştilor, care va stabili prin procedură strictă încălcarea
codului şi modul de sancţionare a acesteia. Monitorizarea şi investigarea încălcărilor regulilor existente
în codurile deontologice necesită surse de încredere. Însă descurajarea conduitei incorecte trebuie atinsă
cu orice mijloace: de socializare profesională, de discutare a problemei în colectiv, de stimulare a
funcţionarilor publici necorupţi, ca mijloc de asigurare a conduitei etice în vederea ridicării nivelului de
autoeducaţie, de educaţie şi instruire, cultivare a eticii profesionale, afişarea oficială a cazurilor de
corupţie.
Investigaţia dată nu cuprinde întregul spectru de probleme ale funcţionării normelor deontologice
în sistemul practicii juridice, dar am încercat totuşi să abordăm aspectele cele mai importante ale
manifestării deontologiei profesionale în activitatea juristului.

Cuvinte-cheie: datorie etică, deontologie juridică, axiologie, deontologism etic, constângeri

deontologice, cod deontologic, mecanism de reglementare morală, conştiinţă juridică, funcţionar de
supraveghere a eticii, sancţiuni morale, jurist-profesionist, metodologia ştiinţei, standarde profesionale,
cultură juridică, conştiinţă morală, funcţionalitate, statut epistemic, moralitate, morală, etică, integritate
morală, prestigiul profesional, conduită etică.

20
 PUBLICAŢII LA TEMA TEZEI:

1. CIOBANU T., Deontologia juridică: originea termenului şi determinarea obiectului de studiu.

Rev. USM, Analele ştiinţifice, Ştiinţe juridice, Nr.7, Chişinău, 2004, p.33-35, (0,2 c.a.).
2. CIOBANU T., Esenţa şi specificul deontologiei colaboratorilor organelor de drept. Rev.
Analele ştiinţifice ale USM, Seria „Ştiinţe socio-umanistice”, V I, Chişinău, 2004, p. 22-27, (0,5
c.a.).
3. CIOBANU T., Interacţiunea deontologiei juridice cu categoriile fundamentale ale eticii. Rev.
Analele ştiinţifice ale USM, Seria „Ştiinţe socio-umanistice”, V I, Chişinău, 2008, p. 32-34, (0,5,c.
a.).
4. CIOBANU T., CIOBANU O., Rolul normelor deontologice în ridicarea autorităţii
colaboratorilor vamali. Revista Naţională de drept, nr.10, 2008, p. 69-72, (0,4 c.a.).
5. CIOBANU T., Codurile deontologice – mecanism complementar de reglementare a conduitei
juristului. Revista Naţională de drept, nr.11, 2008, p. 34-38, (0,5 c.a.).
6. CIOBANU T., Reglementarea activităţii organelor de drept prin deontologia juridică. Revista
Naţională de drept, nr.12, 2008, p. 51-55, (0,5 c.a.).
7. CIOBANU T., Necesitatea deontologiei juridice în statul de drept/ Materiale ale Conferinţei
internaţionale ştiinţifico-practice, în culegerea: Edificarea statului de drept, Chişinău, 26-27
septembrie 2003, p. 21-22, (0,1 c.a).;
8. CIOBANU T., Codul de conduită al funcţionarului public-verigă îndrumătoare a serviciului
public/ Materiale ale Conferinţei jubiliare internaţionale ştiintifico-practice „Academia de
Administrare Publică – 15 ani de modernizare a serviciului public din Republica Moldova”,
Chişinău, 22 mai 2008, p. 16-18, (0,2 c.a.).
9. CIOBANU T., Deontologie juridică/ Curs de lecţii . Chişinău: Reclama, 2005, 228 p., (14 c.a.).

21
 РЕЗЮМЕ
Татьяна Чобану: Происхождение и эволюция юридической деонтологии
Диссертация на соискание ученой степени доктора права по специальности 12.00.01 –
Теория государства и права, История государства и права, История плитических и правовых
учений. Молдавский Государственный Университет, Кишинэу, 2008, Рукопись.

Ключевые слова: этический долг, деотология, юридическая деонтология, ахиология,

этический деонтологизм, деонтологические принуждения, деонтологический кодекс,
нравственный меканизм реглементирования, правосознаниеб должностное лицо по
осуществление надзора над этикой, моральные санкции, профессиональный юрист, методология
науки, профессиональные стандарты, правовая культура, правосознание, функциональность,
научный статус, нравственность, этика, моральная целосность, профессиональный престиж,
этическое поведение.
Данная научная работа, является составной частью правовой доктрины, которая
детализирует проблемы относительно развития и устаовления научного статуса юридичесой
деонтологии.
Затрагивая степень изучения данной области хотелось бы отметить, что еще не
существует фундаментальных основ как предмета изучения так и специфики деонтологической
регламентации. Это одна из новых сфер юридической реальности, в каторой юридическая
деонтология была и остаётся очень важной наукой, направленая на сохранение первостипенных
качеств юриста, сфера которая влияет на отношения по добросовестному исполнению своей
работы, и желает внедрить правовую культуру и правосознание в сферу права. Это вызывает у
нас мотивацию по исследованию деонтологических знаний, для того чтобы можно было выявить
роль по формированию теоретических аспектов права.
Анализируя данный феномен, важно отметить что изучение юридической деонтологии и
взаимосвязь её с другими социальными сферами такими как: социология, политика, психология,
экономика, экология стали определяющими как с теоретической так и с практической точки
зрения. Основная цель работы была достигнута посредством формулировки юридической
деонтологии как система знаний о професиональных обязаностей юриста, а также как система
норм регламентирующая моральные стораны деятельности юриста; изучение происхождения и
эволюция профессиональных обязаностей как цености для юридической деонтологии;
сравнительный анализ международных стадартов для усовершенствования национальных
деонтологическиы принципов. Были изученны меканизмы морального влияния поведения
юриста, для выявления позитивных аспектов данной регламентации.
Данная работа является неким вкладом, для восприятия основных понятий юридической
деонтологии, осознания их роли в процессе формирования престижа профессии юриста и
правильной оценки их практической деятельности.
Работа имеет научную структуру которая включает теоретические и исторические
аспекты юривической деонтологии.
Считаем что данная работа, на основе международного опыта, позваляет разработать
оптимальную модель поведения, которая позволит решать проблемы возникающие в резултате
юридической практики.

22
 Annotation
Tatiana Ciobanu. PhD thesis.
The origin and evolution of juridical deontology
The thesis has been presented to get the title of Doctor in Laws, specialty 12.00.01 – Theory of
Law and History, Moldova State University, Chişinău, 2008, Manuscript.
The key words: ethic responsibility, juridical deontology, axiology, ethical deontologist,
deontological constraints, deontological code, mechanism of regulation ethics, conscience lawyerlike,
ethics supervision officer, moral sanctions, professional lawyer/practitioner, science methodology,
professional standards, juridical culture, moral conscience, function, epistemic statute, morality, morals,
ethics, integrity, professional prestige, ethical conduct.
Being a constituent part of Law Doctrine, the present scientific research studies minutely the
problems connected with evolution, framing of concept as well as definition of epistemic statute of
juridical deontology.
Regarding the level of chosen field investigation, it is necessary to mention that there are diverse
tangential and basic studies, but status of the science; study object, essence and peculiarity of
deontological regulations have not been defined. For all that, being a new juridical field, rejected
sometimes by lawyer-practitioners, juridical deontology has remained to be of current importance
especially with the purpose to ensure the integrity of a professional lawyer. Likewise it continues to be
the field that is going to change the attitude towards job attributes, one that cares for refining juridical
culture and moral conscience of those who are involved in legal sphere. Hence there is one more
motivation to explore the field of deontology knowledge to be able to define its role in forming a
discrete aspect of Law Theory.
Analyzing the phenomenon under discussion, it was revealed that the study of juridical
deontology and its links to other social life domains, notably: sociology, politics, psychology, economy,
ecology, has become an important one both in theory and in practice.
The proposed objective has been achieved through defining juridical deontology as the system of
knowledge of a lawyer’s professional duties, as well as the system of norms regulating a lawyer’s moral
conduct; through the analysis of duty origin and evolution known as the primary value of professional
deontology, through the comparative study of international and communitary regulations, through the
selection of the principles that will be included in national stipulations. In order to make clear possible
advantages of these regulations the mechanism of a lawyer’s behavior has been researched.
The present study should be regarded as contribution to understanding the concept of
deontology, to the awareness of its role in forming the prestige of lawyer’s profession; the assessment of
moral frame as basic one within practical activity.
The research has a conceptual fabric of a monographic study, including and combining
theoretical and historical aspects of the juridical deontology phenomenon.
Taking into consideration international experience we believe that the undertaken study allows to
build the best model of norms solving the moral problems that come out in legal practice.

23
 Tatiana CIOBANU
ORIGINEA ŞI EVOLUŢIA DEONTOLOGIEI JURIDICE
AUTOREFERAT
al tezei de doctor in drept
Specialitatea: 12.00.O1 – Teoria şi istoria dreptului
_______________________________
Bun de tipar 2008
Format 60x84 1/16. Сoli de tipar 1,0.
Coli de autor 1,0. Tirajul 50 ex.
CEP USM
str. A. Mateevici, 60, mun. Chişinău, MD 2009

24