NURSING IN MEDICINA INTERNA

CURS III

SAPTAMANA 3 : 16.03-20.03.2020

ÎNGRIJIREA PACIENȚILOR CU AFECȚIUNI DIGESTIVE

PRINCIPALELE AFECTIUNI ALE APARATULUI DIGESTIV

Afectiuni ale esofagului: esofagita caustica , esofagita de reflux, hernia hiatala.
Afectiuni ale stomacului, intestinului subtire si gros: gastrita acuta si cronica, ulcerul gastro-
duodenal, boala inflamatorie a intestinului, colonul iritabil, rectocolita ulcero-hemoragica, parazitozele
intestinale,
Afectiuni ale glandelor anexe: hepatita cronica,sindromul dispeptic biliar, colecistita acuta si
cronica.

ESOFAGITA DE REFLUX
Definitie: inflamatie a mucoasei esofagiene determinata de agresiunea continutului acid care reflueaza
din stomac in esofag.
Culegere de date
Circumstante de aparitie
Factorii de risc în esofagita de reflux sunt:
 factori exogeni (din exterior): alimentele, alcoolul, medicamentele;
 factori endogeni (din interior): hernia hiatală, obezitatea, stomacul operat, diabetul zaharat, distrofia
musculară, boli de colagen (sclerodermia, dermatomiozita), sindromul intestinului iritabil.
Manifestari de dependenta
 pirozis -arsura retrosternală - durerea toracică- odinofagia- durere la inghitire;
 disfagia (=este dificultate la înghiţire)- eructatii,greţuri , vărsături, balonări- reflectă întârzierea
evacuării gastrice, flatulenta, gust metalic,hipersalivatie, manifestari extradigestive: tuse nocturna,
manifestari respiratorii, disfonie, senzatie de corp strain in faringe(gat).
Investigatii paraclinice:
-examenele de laborator, examen radiologic, examenul endoscopic arată modificarea liniei Z şi
prezenţa leziunilor esofagiene, - pH-metria
Problemele pacientului:
- disconfort abdominal, deficit de volum lichidian, alimentatie inadecvata prin deficit, intoleranta
digestiva, fatigabilitate, deficit de autoingrijire, alterarea functiilor vitale- circulatie inadecvata;
Plan de ingrijire
Obiective:
- pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic,
- pacientul sa cunoasca modul de viata, de alimentatie,
- pacientul sa se poata autoingriji;
- pacientul sa se alimenteze corespunzator perioadei de evolutie a bolii, nevoilor sale calitative si
cantitative;
- pacientul sa fie ferit de complicatii.
Interventii:
- asistenta asigura repausul la pat in semisezand;
- mentine igiena tegumentara, a lenjeriei si a mucoaselor, ingrijeste cavitatea bucala, indeosebi in
caz regurgitatie, voma, gust neplacut;
- recolteaza sange, urina pentru examenul de laborator ;
- supravegheaza scaunul, urina ( cantitatea si culoarea ), greutatea corporala si le noteaza in foaia
de temperatura;
- educa pacientul si antreneaza familia pentru a respecta alimentatia si normele de viata impuse,
in functie de stadiul bolii si sa renunte la obiceiurile daunatoare ( alcool, tutun );
- hidrateaza, alimenteaza pe cale parenterala pacientul, respectand indicatia medicului;
- supravegheaza comportamentul pacientului si sesizeaza semnele de agravare a starii sale;
- administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare;
- supravegheaza pulsul, T.A., apetitul, semnele de deshidratare, greutatea corporala si le noteaza
in foaia de observatie;
- face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;
- pregateste pacientul preoperator, cand se impune necesitatea operatiei chirurgicale;
- educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor ( scaunul melenic, caracterul durerii
in caz de perforatie, varsaturile alimentare cu continut vechi in caz de stenoza );
- educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si renunta la obiceiurile daunatoare
( alcool, tutun ).
- respecta normele de prevenire a infectiilor nosocomiale.
 alimentaţia: regimul alimentar ocupă un loc important, evitându-se grăsimile în exces, alimentele
acide (suc de roşii, pepsi, cola, cafea). Mâncarea trebuie porţionată, nu se mănâncă abundent; masa de
seară trebuie se fie cu 2-3 ore înainte de culcare. Alcoolul şi cafeaua sunt contraindicate;
 anumite medicamente trebuie excluse: anticolinergice, inhibitorii canalelor de calciu, xantine.

HERNIA HIATALA
1.Definiţie. Ascensiunea în cavitatea toracică a unei porţiuni din stomac prin hiatusul esofagian.
2. Culegere de date
Circumstante de aparitie
 Factorul declansator este reprezentat de cresterea presiunii intrabdominale asa cum se intampla in:
- obezitate, tumori abdominal, ascita in cantitate mare, sarcina.
Manifestari de dependenta:- greata, varsaturi, disfagie (dificultatea de a inghiti), durere toracica,
scadere ponderala, pirozis (arsura in spatele sternului datorata ascensionarii continutului gastric la
nivelul esofagului), regurgitatii.
Examenele paraclinice
-examenul radiologic, o simpla radiografie toracica putand ajuta la stabilirea diagnosticului;
- examenul radiologic baritat în diferite poziţii (ortostatism, anteflexie şi Trendelenburg) asociat cu
creşterea presiunii intraabdomiuale (metoda Valsalva, inspir profund)
- endoscopia evidentiaza pozitia intratoracica a stomacului, complicatiile ce apar datorita refluxului
gastro-esofagian: esofagite, ulcere la nivelul pungii herniare, stenoze esofagiene;
-manometria este folosita pentru recunoasterea herniei hiatale voluminoase.
Pentru diagnosticul herniilor axiale se mai pot folosi urmatoarele metode: ph-metria, esofagoscopia
cu biopsie, testul Berstein.
3.Problemele pacientului:
- disconfort abdominal, deficit de volum lichidian, alimentatie inadecvata prin deficit, intoleranta
digestive, deficit de autoingrijire, fatigabilitate, risc de complicatii(hemoragie digestiva superioara,
perforatie malignizare).
4.Plan de ingrijire
Obiective:
- pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic,
- pacientul sa cunoasca modul de viata, de alimentatie,
- pacientul sa-si exprime acceptul de a urma dieta;
- pacientul sa se poata autoingriji;
- pacientul sa se alimenteze corespunzator perioadei de evolutie a bolii, nevoilor sale calitative
si cantitative;
- pacientul sa fie ferit de complicatii.
Interventii:
- asistenta asigura repausul la pat in semisezand;
- mentine igiena tegumentara, a lenjeriei si a mucoaselor, ingrijeste cavitatea bucala, indeosebi in
caz de gingivoragie si gust neplacut;
- recolteaza sange, urina pentru examenul de laborator in vederea evaluarii functiei hepatice;
- supravegheaza scaunul, urina ( cantitatea si culoarea ), greutatea corporala si le noteaza in foaia
de temperatura;
- educa pacientul si antreneaza familia pentru a respecta alimentatia si normele de viata impuse,
in functie de stadiul bolii;
- hidrateaza, alimenteaza pe cale parenterala pacientul, respectand indicatia medicului.
- supravegheaza comportamentul pacientului si sesizeaza semnele de agravare a starii sale;
- administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare;
- supravegheaza pulsul, T.A., apetitul, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea corporala si le
noteaza in foaia de observatie;
- face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;
- pregateste pacientul preoperator, cand se impune necesitatea operatiei chirurgicale;
- educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor ( scaunul melenic, caracterul durerii
in caz de perforatie, varsaturile alimentare cu continut vechi in caz de stenoza );
- educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si renunta la obiceiurile daunatoare
( alcool, tutun ).
- respecta normele de prevenire a infectiilor nosocomiale.

GASTRITA ACUTA
Definitie:
Gastrita este un proces inflamator al mucoasei gastrice, secundar de obicei unor boli ale
tractului digestiv si anexelor sau unor boli generale.
Circumstante de aparitie
 Cauze exogene: alcoolul: vodka, gin, wisky;toxice: acetona, amoniacul, anilina, seruri de Aur,
seruri de Mercur, Zinc, detergenti, terebentina,medicamente: antibiotice, antiinflamatoare
nonsteroidiene, antiiflamatoare steroidiene, fier, colchicina, hemostatice, alimentEe condimente, cafea,
alimente prea reci, alimente prea fierbinti;
Manifestari de dependenta:
Pacientii cu gastrita acuta pot fi adesea asimpotmatici. Daca insa inflamatia mucoasei este mai
importanta, apar:- HDS – rareori severe 2%, durere epigastrica, fenomene dispeptice: greata,
varsaturi,pirozis,indigestie,scadereaapetitului,balonare.
Investigarea paraclinica a pacientului supectat de gastrita acuta poate include:
- hemoleucograma, explorarea functiei hepatice, renale si pancreatice, detectarea hemoragiilor oculte,
explorarile imagistice: radioscopie, endoscopie, CT, identificarea antigenelor de Helicobacter pylori in
scaun .
GASTRITA CRONICA
Definitie
Gastrita reprezinta termenul ce descrie inflamatia persistenta a mucoasei gastrice (mucoasa
stomacului).
Circumstante de aparitie
Gastrita cronica poate fi asociata si cu refluxul cronic de suc biliar sau secretii pancreatice in
stomac sau cu administrarea pe termen lung, in lipsa unui protector gastric, a medicamentelor de tipul
antiinflamatoarelor nesteroidiene (aspirina), sau/si chemoterapicelor.
Manifestari de dependenta
Manifestarile pacientului cu gastrita cronica pot varia foarte mult, cel mai adesea in functie de
cauza exacta, de exemplu:
- in gastrita cu Helicobacter pylori pacientii prezinta: dureri epigastrice, senzatia de plenitudine
gastrica, greata, varsaturi, flatulenta, stare generala alterata, uneori febra, anorexie si poate scadea in
greutate.
Investigatiile paraclinice sunt ghidate de informatiile obtinute in urma anamnezei si examenului
fizic si sunt reprezentate de:
- endoscopie si biopsie,- testul ureazei si teste pentru identificarea Helicobacter pylori, culturi
bacteriene- in functie de rezultatul biopsiei, determinarea autoanticorpilor, masurarea nivelului de
vitamina B12, hemoleucograma completa care poate sa evidentieze anemie, investigarea unor posibile
hemoragii oculte.
Problemele pacientului:
- disconfort abdominal cauzat de durere, alimentatie inadecvata prin deficit, intoleranta digestiva,
- anxietate, deficit de volum lichidian, risc de complicatii ca: hemoragie digestiva superioara
( hematemeza si/ sau melena), ulceratie.

Obiective:
- pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic;
- pacientul sa se alimenteze corespunzator perioadei de evolutie a bolii, nevoilor sale calitative si
cantitative;
-pacientul sa fie echilibrat hidroelectrolitic ;
- pacientul sa fie constient ca prin modul sau de viata si alimentatie, poate preveni aparitia
complicatiilor.
Interventii:
Asistenta medicala:
- asigura repausul fizic si psihic al pacientului (12-14 ore/ zi repaus la pat, repaus obligatoriu
postprandial ) in perioada dureroasa;
- asigura dieta de protectie gastrica individualizata in functie de fazele evolutive ale bolii,
alimentatia fiind repartizata in 5-7 mese/ zi
- pregateste pacientul fizic si psihic pentru explorari functionale si il ingrijeste dupa examinare
(examenul radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenala cu biopsie, chimism
gastric, recolteaza materiile fecale pt. proba Adler );
- administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare: medicatia
antisecretoare inaintea meselor, medicatia antiacida si alcaninizanta la 1-2 ore dupa mese. Pentru
a evita recidivele este necesara eradicarea germenului Helicobacter pylori prin administrarea
antibioticelor adecvate;
- supravegheaza pulsul, T.A., apetitul, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea corporala si le
noteaza in foaia de observatie;
- face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;
- pregateste pacientul preoperator, cand se impune necesitatea interventiei chirurgicale;
- educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor;
- educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si renunta la obiceiurile daunatoare
( alcool, tutun ).
 ÎNGRIJIREA PACIENTULUI CU BOALĂ ULCEROASĂ
Definitie
Boala ulceroasă este o ulceratie cu sediul pe stomac(pe mica, pe marea curbura, antrul piloric),pe
partea inferioara a esofagului sau pe duoden.

Circumstante de aparitie:
-persoane cu orar neregulat de alimentatie,exces de condimente, alcool, tutun;
-persoane cu teren ereditar;
-persoane cu stres fizic si psihic;
-persoane cu tratamente cronice cu aspirină, corticoizi, antiinflamatoare nesteroidiene;
-frecventa mai mare la bărbati;
-incidentă maximă între 55-60 ani, pentru localizarea gastrică.
Manifestări de dependentă(semne si simptome)
- durerea are o localizare epigastrica, apare la 2-3 ore după mese(mica periodicitate) , se
calmează după alimentatie, durerea apare în pusee dureroase, toamna si primăvara(marea
periodicitate),urmate de perioade de remisiune, pirozis, vărsături postprandiale, scădere ponderală,
astenie.
Probleme de dependenta:
- disconfort abdominal cauzat de durere, anxietate, deficit de volum lichidian, risc de complicatii
ca: hemoragie digestiva superioara ( hematemeza si/ sau melena ), perforatie, stenoza pilorica,
malignizare ( indeosebi pentru ulcerul gastric ).
Obiective de îngrijire:
-pacientul să prezinte stare de confort fizic si psihic;
-pacientul să se alimenteze corespunzător perioadei de evolutie a bolii, nevoilor sale calitative
si cantitative;
-pacientul să prevină aparitia complicatiilor.
Interventii
Asistenta medicala:
-asigură repausul fizic si psihic al pacientului(12-14 ore/zi repaus la pat, repaus obligatoriu
postprandial în perioada dureroasă;
 -asigură dieta de protectie gastrică individualizată în functie de fazele evolutive ale bolii(5-7 mese
pe zi).
În perioada dureroasa –supe de zarzavat strecurate , lapte îndoit cu ceai, supă cremă de zarzavat piure
de zarzavat, sufleuri, soteuri, brânză de vaci, pâine veche, fainoase fierte în lapte si apoi carne fiartă de
pasăre sau vită.
In perioada de acalmie sunt permise-laptele dulce, făinoase fierte în lapte, ou fiert moale sau sub
formă de ochi românesc,carne de vită sau pasăre fiartă sau la grătar, pâine veche de o zi, supe de
zarzavat, legume sub formă de piureuri, sufleuri, biscuiti, prăjituri de casă, fructe coapte.
Alimente interzise-laptele bătut, iaurtul,carnea grasă,legume tari(varză,castraveti,fasole), pâinea
neagră, cafeaua, ciocolata, supele de carne, sosuri cu prăjeli, alimente reci sau fierbinti.
- pregăteste pacientul fizic si psihic pentru explorări functionale si îl îngrijeste după
examinare(examenul radiologic cu sulfat de bariu, fibroscopie esogastroduodenală cu biopsie, chimism
gastric, proba Adler)
- supraveghează pulsul, TA, respiratia,temperatura, semnele de deshidratare, scaunul, greutatea
corporala si le noteaza in foaia de observatie;
-face bilantul zilnic intre lichidele ingerate si cele excretate;
- pregateste pacientul preoperator, cand se impune necesitatea interventiei chirurgicale;
- administreaza medicatia prescrisa respectand ritmul si modul de administrare : medicatia
antisecretoare inaintea meselor , medicatia antiacida si alcalinizantala 1-2 ore dupa mese; pentru a evita
recidivele este necesara eradicarea germenului Helicobacter pylori prin administrarea antibioticelor
prescrise .-educa pacientul pentru a recunoaste semnele complicatiilor(scaunul melenic, caracterul
durerii in caz de perforatie ,varsaturile alimentare cu continut vechi in caz de stenoza pilorica).
-educa pacientul pentru a respecta alimentatia recomandata si renunta la obiceiurile daunatoare
(alcool,tutun).

INGRIJIREA PACIENTULUI CU COLECISTITA

Colecistita acută

Colecistita acuta este entitatea patologica determinata de inflamatia acuta a veziculei biliare,
caracterizata prin dureri abdominale, fenomene de iritatie peritoneala la nivelul hipocondrului drept,
febra, leucocitoza. In peste 90% din cazuri elementul etiologic major il reprezinta litiaza.
Culegerea datelor
Circunstante de aparitie
Cauze:    litiaza veziculară şi cistică, torsiunea, angulaţia şi cudarea canalului cistic, malformaţia
canalului cistic, prezenţa anomaliilor vasculare, fibroza secundară inflamaţiei canalului cistic,    
compresiunea cisticului prin aderenţă, periduodenita,   inflamaţia şi edemul zonei infundibulo-cistice,
prin contiguitate de la un ulcer peptic, blocarea prin paraziţi (ascarizi);
Manifestari de dependenta:
 - durerea abdominală este declanşată de obicei de ingerarea unor alimente colecistokinetice:
grăsimi, tocături, prăjeli, mezeluri, maioneză sau de produse celulozice: mazăre, fasole, varză.
 Dacă boala se asociază cu pancreatita, durerea va iradia “în bară”sau în regiunea lombară
superioară predominant stânga.
 Durata este variabilă, pe măsură ce procesul inflamator avansează, durerea devine severă şi
persistentă. În general durerea abdominală din colecistita acută nu cedează decât parţial şi temporar la
analgezice şi antispastice.
 - greaţa însoţită de vărsături. Iniţial se elimină alimentele consumate, stagnate obişnuit
intragastric, după care apare conţinutul bilios, uneori în cantitatea mare. Eforturile mari de vomă cu
evacuări explozive pot duce la ruptura mucoasei esogastrice.
 - anorexie - aversiunea faţă de alimente este totală;
 - balonare epigastrică sau difuză datorită parezei intestinale;
 - flatulenta-eliminarea de gaze poate fi suprimată şi constipaţia frecventă;
 - manifestari generale sunt nelipsite: cefalee, agitaţie, uneori frison şi febră(dacă predomină
infecţia căilor biliare),
 - icterul este rar întâlnit şi este provocat de extinderea inflamaţiei la canalul coledoc, de
prezenţa unui calcul coledocian sau de extinderea inflamaţiei la căile biliare intrahepatice. El nu este
foarte intens şi nu este însoţit de prurit.
 - frecvenţa pulsului este paralelă cu creşterea temperaturii, rar pulsul este aritmic.
 - hipertensivii fac ascensiuni ale valorilor tensionale,
 - coronarienii pot face crize anginoase veritabile.
Examene complementare colecistită
Examenele complementare contribuie alături de examenul clinic la punerea diagnosticului, la instituirea
tratamentului adecvat formei clinice evolutive şi la confirmarea vindecării.
Ele cuprind:
a.     analize biologice;
b.     analize radiologice;
 Variaţii în cadrul bolii şi condiţii de
Analiza Limite fiziologice producere

c.     alte
Hemoleucograma completă: 4-5 mil./mm3 examene.
3
-Hematii 4.000-10.000/mm
-Leucocite 250.000- a. Analize
3
-Trombocite 400.000/mm biologice
-Polinucleare:
neutrofile 65%
eozinofile 2-3%
bazofile 0,5-1%
-Mononucleare: Leucocitoza creşte până la
limfocite 25-28% 15.000/mm3 în formele necomplicate
monocite 6-7% ale bolii, cu neutrofilie. Tubajul
plasmocite — duodenal
-Hemoglobină: Leucocitoza creşte peste  În
3
bărbat 13,5-17,5 g% 20.000/mm  în formele complicate. practică se
femeie 12-16 g% efectuează
-Hematocrit: La bolnavii vârstnici sau cu sistem tubajul
bărbat 41-53% imunitar deficitar valorile sunt normale Meltzer-
femeie 36-46% şi în formele severe ale bolii. Lyon şi
Viteza de sedimentare a 3-5 mm la 1 oră
hematiilor 5-10 mm la 2 ore Poate creşte în prezenţa infecţiei.
Enzimele serice:
-        TGO transaminaza
glutamooxalacetică 4-13 U.I.
-        TGP  transaminaza
glutamopiruvică 5-17 U.I. Cresc valorile în prezenţa icterului.
Hiperamilazemie şi hiperamilazurie
-        Amilaze serice 230-2.700 U.I./1 moderată, în cazul asocierii cu
-        Amilaze urinare 5.000-8.000 U.I./1 fenomene de pancreatită acută.
Bilirubina totală: 0,8-1 mg% Hiperbilirubinemie, cu predominenţa
-        directă (conjugată) 0,025 mg% celei directe în inflamaţia canalului
-        indirectă (neconjugată) 70% din total coledoc sau în calculoza coledociană.

Teste funcţionale hepatice:

-        colesterol total 150-200 mg% Scad rar, atunci când procesul
-        colesterol esterificat 90-110 mg% inflamator invadează patul vezicular şi
-        lipide totale 400-800 mg% când parenchimul zonei este invadat de
mai rar tubajul minutat. Prin introducerea în duoden a unei sonde Einhorn se va extrage cu scop
explorator:
 -       bila A (coledociană), galben-aurie. Se instilează sulfat de magneziu.
 -       bila B (veziculară), vâscoasă, castaniu închisă.
 -       bila C (hepatică), galben clară.
 Probele A, B şi C se recoltează în eprubete sterile care se vor examina din punct de vedere:
 - Microscopic: se pot evidenţia celule epiteliale sau neoplazice, leucocite în număr mare (proces
inflamator).
 - Citologic: se evidenţiază eventualii paraziţi (lamblii).
 - Bacteriologic: din bila B se realizează bilicultură şi antibiogramă.
 - Biochimic: se determină cantitatea de săruri biliare, vâscozitatea şi pH-ul.
 La extragerea bilei pot apărea următoarele situaţii patologice:
 1.     Lipsa bilei A arată existenţa unui obstacol coledocian (calcul sau tumoare), o hepatită
toxică sau o intoxicaţie cu ciuperci.
 2.     Bila A iese amestecată cu sânge fapt ce arată existenţa unui cancer duodenal sau al capului
de pancreas.
 3.     Dacă bila A iese tulbure există o angiocolită.
 4.     Lipsa bilei B reprezintă existenţa unui obstacol (calcul sau tumoare) la nivelul colului
vezical sau canalului cistic.
 5.     Evacuarea bilei B în cantitate foarte mare, urmată de ameliorarea evidentă a stării
bolnavului, relevă o hipotonie biliară.
 6.     Lipsa bilei C relevă obstrucţia canalului hepatic comun.
 7.     Apariţia tardivă a bilei C în cantitate mică şi însoţită de durere în hipocondrul drept, relevă
hipertonie biliară.

 b.  Examene radiologice

 -       Radiografia abdominală pe gol: poate evidenţia calculi radioopaci, veziculă “de porţelan”,
bilă calcică, calculi în ileon, aer în arborele biliar (în cazul fistulelor biliodigestive) sau imagine
gazoasă în lumen şi în peretele vezicular (în colecistita emfizematoasă).
 -       Colecistografia: este o radiografie cu substanţă de contrast: Razebil- tablete administrate
oral. Se fac 5 filme radiologice, la intervale de timp bine stabilite, care dau informaţii asupra prezenţei
calculilor şi asupra funcţiei colecistului.
 -       Colangiografia (colecistocolangiografia): este o radiografie cu substanţă de contrast:
 Pobilan 40% administrat intravenos. Este un examen morfologic (dă aspecte despre forma,
sediul, dimensiunile colecistului) şi funcţional (arată puterea de concentrare, contractilitatea şi
evacuarea colecistului după prânzul Boyden). Se face cu prudenţă, doar atunci când bilirubinemia
scade sub 3 mg%. Are indicaţie majoră în suspiciunea clinică de litiază coledociană;
- Colangiopancreatografia retrograda endoscopica (ERCP) ;
 -       Scintigrama hepato-biliară de eliminare: este o metodă de explorare radioizotopică.
 Foloseşte ca trasor izotopul 99-Techneţiu, asociat cu o substanţă care se elimină din hepatocit în
căile biliare.
 c. Alte examene
 -       Ecografia: este foarte valoroasă în stabilirea diagnosticului de litiază biliară. Ea oferă
informaţii despre colecist, starea hepatocoledocului şi modificările pancreatice satelite.
 -       Tomografia computerizată: poate preciza grosimea pereţilor veziculari, calculii (număr,
dimensiune, aspect), densitatea conţinutului biliar. Se poate face concomitent cu colangiografia.
 -       Electrocardiograma: în caz de suferinţă coronariană preexstentă, colecistita acută
accentuează fenomenul de ischemie coronară şi agravează episoadele de angină la vechii anginoşi, atât
clinic cât şi electrocardiografic.

INGRIJIREA PACIENTULUI CU COLECISTITA CRONICA

Colecistitele cronice sunt afectiuni inflamatorii cronice ale veziculei biliare, de obicei
secundare unor focare cronice aflate la distanta. 
Culegerea datelor
Circunstante de aparitie
Cauze: infectioase, chimice, alergice, neuro-hormonale, distrofice.
Infectiile sunt adesea factori determinanti.
Existenta litiazei biliare este un factor important in aparitia colecistitei cronice.
Afectiunile digestive (colita, apendicita, boala ulceroasa) pot provoca colecistite secundare.
Printre factorii chimici incriminati mentionam refluarile de suc pancreatic in colecist, sarurile
de aur, dozele mari si repetate de barbiturice, abuzul de antibiotice cu eliminare biliara etc. 
Manifestari de dependenta:
- simpla jena in hipocondrul drept, pana la colica biliara, asociata cu alte manifestari. Durerile pot fi
insotite de migrene, greata, balonare, gust amar, uneori constipatie. Durerea poate iradia in epigastru
sau posterior in umarul drept si uneori chiar in bara. Durerea poate fi insotita de varsaturi care se repeta
la anumite intervale de timp, mai ales dupa alimentatie copioasa sau stres.
- senzatie de plenitudine postprandiala, balonari abdominale, uneori arsuri epigastrice;
- scadere in greutate, din cauza faptului ca evita sa se alimenteze, pentru a evita declansarea colicilor si
varsaturilor;alternanta de diaree – constipatie;puseuri febrile de scurta durata, insotite de dureri in
hipocondrul drept si de sensibilitate la palpare, oboseala cu capacitatea de munca scazuta;
- somn agitat cu cosmaruri.
Investigatii:
- ecografia abdominala precizeaza absenta/prezenta calculilor si poate evidentia eventuale modificari
anatomice: polipi, staza, hipertonie, etc.
 - investigarea veziculei cu substanta de contrast prin care se verifica modul de functionare a
acesteia.
 - examenul tubului digestiv cu suspensie de Bariu, asa cum se face in mod obisnuit, poate
surprinde eventualele modificari ale stomacului, duodenului in special, sau restul intestinului, care sunt
corelate cu bolile biliare.
 - pentru demonstarea infectiei si cautarea microbilor implicati se mai efectueaza:
hemoleucograma, V.S.H.-ul, hemoculturi (in infectii grave).
Problemele pacientului
-disconfort,
-intoleranta digestiva,
-hipertermie;
-alimentatie inadecvata prin deficit;
-risc de deshidratare,
-anxietate,
-deficit de cunostinte.
Obiective:
-sa fie ameliorate confortul fizic si psihic al pacientului;
-pacietul sa nu mai prezinte greturi/varsaturi;
-pacietul sa fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul sa prezinte temperatura in limite normale;
-pacientul sa respecte regimul alimentar;
-pacientul sa si exprime acceptul de a primi informatii.
 Interventii:
Priorităţi de îngrijire
Asistenta medicala:
- asigura repaus fizic in perioadele dureroase;
- supravegheaza funcţiilor vitale si vegetative: puls, TA, respiraţie, aspectul urinei şi al materiilor
fecale, al varsaturilor,cu notarea modificărilor in foaia de temperatura;
- supravegheaza durerea notand caracteristicile ei;
- asigură dieta corespunzătoare; recomanda servirea de mese in cantitate mica - 4 - 5 mese / zi pentru a
asigura o buna golire a veziculei;
Regim igieno-dietetic: în colică şi câteva zile după aceea dieta este hidrică. Ulterior se recomandă a nu
se consuma colecistokinetice: ouă, smântână, frişca, maioneză, ciocolată, rântaşuri, grăsimi. Se evită
fumatul şi consumul de cafea.
- aplica masuri de profilaxie a infecţiilor si a complicaţiilor.
Intervenţii proprii (autonome):
-comunicare,
-igiena,
-mobilizare/transport,
-cântărire,
-educaţie- instruirea pacientului cu privire la regimul de viata.
Intervenţii delegate:
-pregăteste pacientul pentru investigaţii si tehnici,
-recolteaza sange pentru examene de laborator;
- alimenteaza si hidrateaza parenteral pacientul daca este cazul;
-administrează medicaţia prescrisă:
• analgezice
• antispastice
• administra de colecistokinetice pentru a combate staza veziculara
• antiemetice pentru varsaturi.
- pregateste pacientul pentru interventia chirurgicala.Colecistectomia laparoscopica este indicatia de
electie.

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU LITIAZĂ BILIARĂ

Definiţie:
Litiaza biliară este prezenţa calculilor la nivelul veziculei biliare şi/sau căilor biliare.
Culegerea datelor
Circunstante de aparitie
Boala este întâlnită mai ales la femei cu vârsta mai mare de 40 de ani.
Factori ce favorizează litogeneza: ereditatea, obezitatea şi regimul alimentar hipercaloric;
suferinţele tubului digestiv şi glandelor anexe; infecţii.
Manifesteri de dependenta(simptomatologie):
durere intensă în hipocondrul drept cu iradiere interscapulo-humerală dreaptă, în umărul drept sau în
loja lombară dreaptă,greaţă şi vărsături şi apare de obicei seara şi noaptea, după un prânz bogat în
lipide, teama , agitatie, neliniste, este imobil, nu suportă atingerea în hipocondrul drept. Durata colicii
este variabilă: de la 30 minute la câteva zile, icter, febra, cefaleea sau ”migrena biliara”, adesea
atenuata dupa varsaturi bilioase.
Explorări funcţionale:
Examenele biologice evidenţiază: leucocitoză şi sindrom inflamator biologic în cazul complicaţiilor
infecţioase. în colica biliară poate apare o creştere pasageră a transaminazelor, amilazelor, alterarea
testelor de colestază, Metode imagistice de evidenţiere a calculilor:Echografia, Examenul radiologie
,Colecistografia, Colangiocolecistografia, Tomografia computerizată .
Problemele pacientului : disconfort,intoleranta digestiva,hipertermie,alterarea tegumentelor si
mucoaselor,risc de deshidratare, anxietate,deficit de cunostinte.
Obiective:
-sa fie ameliorate confortul fizic si psihic al pacientului;
-pacietul sa nu mai prezinte greturi/varsaturi;
-pacietul sa fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul s aprezinte temperatura in limite normale;
-pacientul sa respecte regimul alimentar;
-pacientul sa si exprime acceptul de a primi informatii.
Interventii:
Priorităţi de îngrijire:
- asigura repaus fizic;
- supravegheaza funcţiilor vitale si vegetative: puls, TA, respiraţie, aspectul urinei şi al materiilor
fecale, al varsaturilor ,cu notarea modificărilor in foaia de temperatura;
- supravegheaza durerea notand caracteristicile ei;
- asigură administrarea dietei corespunzătoare;
Regim igieno-dietetic: în colică şi câteva zile după aceea dieta este hidrică. Ulterior se recomandă a nu
se consuma alimente colecistokinetice: ouă, smântână, frişca, maioneză, ciocolată, rântaşuri, grăsimi.
Se evită fumatul şi consumul de cafea.
- aplica masuri de profilaxie a infecţiilor si a complicaţiilor.
Intervenţii proprii (autonome):
-comunicare,
-igiena,
-mobilizare/transport,
-cântărire,
-educaţie- instruieste pacientul cu privire la regimul de viata.
Intervenţii delegate:
-pregăteste pacientul pentru investigaţii si tehnici,
-recolteaza sange pentru examene de laborator;
-administrează medicaţia prescrisă.

ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU COLICĂ BILIARĂ

Definiţie:
Prin colică biliara se înţelege o durere acută, violentă, localizată în hipocondrul drept, survenită în
cursul colecistopatiilor litiazice şi nelitiazice (colecistite acute si subacute, dischinezii veziculare,
cistice sau oddiene, colecistoze, tumori biliare.
Culegerea datelor
Circumstante de aparitie: Litiaza biliară → prezenţa de calculi în vezica biliară sau în căile biliare
intra sau extrahepatice, Angiocolite (colangite), Diskinezii biliare, giardia.
Manifestari de depependenta:
▪ durere, iradiază sub rebordul costal drept în regiunea dorso-lombară, scapulară, în
umărul drept, greţuri şi vărsături, icter, frison, febra, veziculă palpabilă şi foarte sensibilă, semnul
murphy pozitiv
Explorări:
~ Examene de laborator – leucocitoză cu neutrofilie, Bila → cu multe leucocite, epitelii, puroi,
bilicultură pozitivă, parezenta parazitilor, Radiografia abdominală → calculi radioopaci, Echografia
abdominală → colecist mărit în dimensiuni.
Problemele pacientului
- disconfort,intoleranta digestiva,hipertermie,alterarea tegumentelor si mucoaselor,risc de
deshidratare,anxietate,
Obiective:
-sa fie ameliorate confortul fizic si psihic al pacientului;
-pacietul sa nu mai prezinte greturi/varsaturi;
-pacietul sa fie echilibrat hidroelectrolitic;
- pacientul sa prezinte temperatura in limite normale;
-pacientul sa si exprime acceptul de a primi informatii.
~ Se recoltează sânge pentru determinări în urgenţă → leucocite, bilirubină, transaminaze,
ionogramă, rezervă alcalină, glicemie, uree, amilazemie. Se determină din urină → urobilinogen,
pigmenţi biliari.
~ Nu se face în criză tubaj duodenal. Nu se fac examinări cu substanţă de contrast.
~ Se asigură repaus la pat.
~ Alimentaţie → supe, branza de vaci , carne fiarta de pui sau vita ; mese fractionate in doze mici si
dese; Calmarea durerii, Calmarea vărsăturilor, Combaterea infecţiei, Corectarea tulburărilor
hidroelectrolitice şi acido-bazice → se face în funcţie de rezultatele de laborator.

BOALA INFLAMATORIE INTESTINALA

Definitie
Boala inflamatorie intestinala se refera la un grup de afectiuni ale sistemului digestiv, care au
inflamatia ca principal simptom.
Culegerea datelor
Circunstante de aparitie: Se considera ca factori genetici, imunologici, infectiosi si psihologici
sunt inplicati in aparitia bolilor inflamatorii intestinale; cu toate acestea, factorii declansatori inca nu au
fost identificati.
Poate fi vorba despre un raspuns imun la un antigen (de exemplu, proteina la laptele de vaca)
sau un proces autoimun.
Manifestari de dependenta:
- dureri abdominale, diaree sanguinolenta, incontinenta fecala, febra, scaderea apetitului alimentar;
- manifestari specifice anemiei (ca urmare a sangerarilor): tegumente palide, tahicardie, hipotensiune,
cefalee, vertij.
Investigatii:
1.Examenul copoparazitologic si coprocultura- se face pentru eliminarea cauzelor virale, baceriene sau
parazitare care ar putea declansa diareea.
2. Teste complete de sange - analiza biochimica a sangelui si hemoleucograma completa.
3. Radiografia cu bariu.
4. Sigmoidoscopia( cu biopsie).
5. Colonoscopia.
6. Endoscopia digestiva superioara
Problemele de dependenta:
- alterarea eliminarilor intestinale,
- disconfort abdominal,
- hipertermie,
- deshidratare,
- anxietate,
- risc de alterare a starii generale.
Obiective:
- pacientul sa prezinte stare de bine fizic,
- sa prezinte eliminari intestinale normale,
- sa fie echilibrat hidroelectrolitic si sa aiba o alimentatie de crutare a intestinului in fazele
acute,
- sa diminueze anxietatea pacientului,
Interventii
Asistenta medicala:
- asistenta medicala repausul fizic si psihic al pacientului ,
- pregateste pacientul pentru examenul endoscopic si radiologic si-l ingrijeste dupa examinare;
- asigura alimentatia pacientului, in perioadele acute regim hidric, apoi supe de zarzavat
imbogatite cu gris si orez, branza de vaci, oua moi, carne fiarta, piure de morcovi, sarea fiind
permisa;
- in caz de denutritie regimul este hipercaloric.
- reechilibrarea hidroelectrolitica se realizeaza prin perfuzii cu solutii macromoleculare, hidrolizate
de proteine, solutie Ringer, transfuzii de sange integral;
- supravegheaza scaunul pacientului si caracteristicile acestuia si noteaza in foaie, monitorizeaza
pulsul, T.A. si le noteaza in foaia de temperatura, evalueaza semnele de deshidratare si
informeaza medicul cand constata prezenta lor;
 - recolteaza sange, materii fecale, urina pentru examenele de laborator,
- administreaza medicatia prescrisa antiinflamatoare, antiinfectioasa, simptomatica ( corticoterapie,
antispastice ) si urmareste efectele acestora,
- furnizeaza pacientului cunostintele necesare pentru ingrijirea sa la domiciliu,
- recomanda pacientului intreruperea fumatului , evitarea stresului.
- pregateste pacientul pentru interventia chirurgicala cand se impune necesitatea acesteia,
- psihoterapia este foarte utila pentru a diminua anxietatea pacientului.

INGRIJIREA PACIENTILOR CE NECESITA INGRIJIRI IN HEPATITA CRONICA

Sunt afecţiuni inflamatorii hepatice caracterizate prin:

-simptomatologie clinică de afectare hepatică->icter, astenie, anorexie, hepatosplenomegalie.
-anomaliile testelor ce explorează funcţia ficatului
-necroză hepatocitară + inflamaţie cu diferite grade de severitate
-criteriul timp->persistenţă peste 6 luni
Virusurile hepatitice B si C sunt principalele cauze de hepatita cronica; 10% din cauzele de
hepatita B si aproximativ 80% din cazurile de hepatita C se cronicizeaza.
Infectia cu virusurile hepatitice A si E nu conduce la hepatita cronica.
Culegerea datelor
Circumstante de aparitie
Factori de risc
Grupurile cu cel mai mare risc de dobandire a hepatitei C sunt:
- persoanele expuse frecvent la produse de sange;
- personalul medical care se poate intepa cu ace infectate;
- consumatorii de droguri intravenoase, incluzandu-i pe cei care au consumat droguri cu multi ani in
urma;
- sugarii nascuti din mame infectate cu HCV.
Etiologie:
1. virusuri
-virusuri.cu hepatotropism obligatoriu->HBV, HCV, HDV
-virusuri.facultativ hepatotrope->EBV( Ebstein Barr) virus),Citomegalovirus(CMV),herpes
simplex, virusul varicelei,virusul rubeolei.
2. bacterii->Treponaema pallidum,leptospiroză, salmonella, coxiella
3. toxice
-izoniazide, CCl4, contraceptive orale
-salicilaţi,hidralazina
-halotan,Fe,Amanita phalloides
4. paraziţi->Schystosoma,Entamoeba histolitica
5. cauze metabolice ereditare
-deficit de α1-antitripsină, boala Wilson
-galactozemia congenitală,intoleranţa ereditară la fructoză
6. hepatita autoimună
Manifestari de dependenta
Multi pacienti sunt asimptomatici, in special cei cu hepatita cronica C.
Se intalnesc: stare nespecifica de rau, anorexia, greţuri,vărsături,balonări postprandiale,
subfebrilităţi,astenie, oboseala, somnolenţă postprandială, scadere în greutate, dureri abdominale->în
hipocondrul drept sau difuze,accentuate de efort/postprandial, subicter sau icter persistent sau
recidivant, urini hipercrome şi scaune decolorate, ascită tranzitorie,edeme,icterul -este variabil ca
intensitate si deseori lipseste,stelute vasculare, edem( retentia fluidelor),
- in formele autoimune, apar manifestari imune sau multisistemice, in special, la femeile tinere: acnee,
amenoree, artralgii, manifestari ale colitei ulcerative, fibrozei pulmonare, anemiei hemolitice.
- manifestari ale colestazei: urina inchisa la culoare , scaune deschise la culoare, deseori diaree cu
consistenta grasoasa, piele icterica (galbena) si pruriginoasa (cu senzatia de mancarime) .
In hepatita cronica cu virus B se intalnesc:
- astenie (oboseala) nejustificata
- echimoze,
- epistaxis,
- daca se asociaza si poliarterita nodoasa, pacientul are oboseala musculara, dureri musculare, ulcere
ale pielii, oligurie, si uneori insuficienta renala, hipertensiune arteriala;
- daca se asociaza glomerulonefrita, pot sa apara edeme, si modificari ale compozitiei urinii(hematii,
proteine, cilindri).
In hepatita cronica cu virus C se intalnesc:
- oboseala;
- durere ,sensibilitate sau disconfort la nivelul hipocondrului drept;
- greata;
- inapetenta ;
 - dureri musculare;
- dureri articulare.
- stelute vasculare;
- eritem palmar (palma rosie patata).
Examene de laborator
- punctia biopsie hepatica evidentiaza leziunile de hepatita cronica si este obligatorie pentru acest
diagnostic.
- markerii serologici imuni sunt comuni in formele de hepatita autoimuna si cuprind cresteri
importante ale IgG, anticorpi antinucleari, anticorpi antimuschi neted (antiactina), celule LE, factor
reumatoid si anticorpi antimircrozomi hepatici si renali.
- prezenta Ag HBs sau a anticorpilor HCV arata originea virala a hepatitei cronice.
- biochimice:
 teste de inflamaţie mezenchimală
-↑ γ-globuline
-alterarea testelor de floculare
-activarea mezenchimului hepatic->↑ Ig serice (IgM în hepatita acută, IgG în hepatita cronică, IgA în
ciroza biliară)
 teste de citoliză
-ALAT (TGP);ASAT (TGO)
-la copil V.N. = 5-40 U/l;valorile ↑ în hepatitele cronice
 teste de explorare a funcţiei excreto-biliare
-bilirubinemia totală ↑ pe seama bilirubinei conjugate
-↑ FA->V.N. = 50-100 UI/l la nou-născut;60-200 UI/l după 1 an şi < 240 UI/l la pubertate
-γ-glutamiltransferază (γ-GT)->localizată în membrana hepatocitară şi în microzomi
-V.N.= 0-45 UI/l
-colesterol seric->valori ↑ în colestaza intrahepatică
-lipide serice,fosfolipide,LDL ↑
 sdr.hepatopriv->teste ce explorează capacitatea de sinteză proteică:
-↓ albuminei serice
-↓ sintezei factorilor de coagulare (fibrinogen,factorii II,VII,IX,X,XI)->sdr.hemoragipar
-timp Quick->V.N. = 12-15 secunde
-indice de protrombină->V.N. = 85-100%
-↓ colesterolului esterificat
-↓ pseudocolinesterazei
-↓ ceruloplasminei serice
-↓ lipoproteinelor serice
Analizele prin care se pune diagnosticul de hepatita cronica cu virus B sunt:
- Cresterea transaminazelor care poate fi de 2-9 ori fata de normal, timp de cel putin 6 luni;
- Prezenta unor markeri care arata existenta virusului B (Markeri virali);
- Ag HBs, este o substanta (antigen) de la suprafata virusului B al hepatitei, care apare la 4
saptamani de la contactul cu virusul B, iar in hepatita cronica persista mai mult de 6 luni; daca
pacientul se vindeca acest antigen dispare de obicei, dar uneori persista in organism chiar dupa
vindecare, situatie numita de “purtator sanatos (inactiv) de virus B hepatitic”;
- Ac HBs, sunt anticorpii impotriva proteinei si a virusului, care apar atunci cand se elimina virusul
din corp, dar si in cazul vaccinarii; deci prezenta lor in organism, NU inseamna ca ai virusul, ci ca ai
anticorpi impotriva virusului, obtinuti prin vindecarea unei hepatite, sau in urma vaccinarii impotriva
virusului B; cine are acesti anticorpi, este imun la virusul hepatitei B.
- Ag HBc, este o substanta care se gaseste in interiorul virusului, iar prezenta sa arata ca virusul este
prezent in interiorul organismului uman, in sange si ficat;
Anti-HBc, sunt anticorpii impotriva proteinei C, prezenta lor nu inseamna vindecarea hepatitei,
decat daca se asociaza si cu prezenta AcHBs. Sunt doua tipuri de anticorpi anti HBC;
Problemele de dependenta:
- fatigabilitate, toleranţă scăzută la activitate, alimentatie inadecvata prin deficit, intoleranta digestiva;
- alterarea tegumentelor si mucoaselor, disconfort, eliminare intestinala inadecvata, eliminare urinara
inadecvata, exces de volum lichidian, deficit de autoingrijire.
Obiective:
- pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic,
- pacientul sa se poata alimenta si sa-si mentina starea de nutritie si echilibru hidroelectrolitic,
- tegumentele sa fie curate, integre, fara leziuni de grataj,
- pacientul sa prezinte eliminari normale,
- pacientul sa cunoasca modul de viata, de alimentatie,
- pacientul sa se poata autoingriji
- pacientul sa fie ferit de complicatii.
4.Interventii:
Asistenta medicala:
- asigura repaus fizic şi psihic->ameliorează circulaţia hepatică şi ↓ încărcarea funcţională hepatică;
( depinde de forma clinică şi momentul evolutiv(;
- mentine igiena tegumentara, a lenjeriei si a mucoaselor, ingrijeste cavitatea bucala, indeosebi in
caz de gingivoragie si gust amar;
- recolteaza sange, urina pentru examenul de laborator in vederea evaluarii functiei hepatice;
- supravegheaza scaunul, urina ( cantitatea si culoarea ), icterul tegumentar, greutatea corporala si
le noteaza in foaia de temperatura;
- hidrateaza pe cale orala pacientul cand este permis si pe cale parenterala in celelalte situatii,
cu solutii de glucoza tamponata cu insulina;
- alimenteaza pacientul si urmareste respectarea dietei (depinde de stadiul evolutiv
si complicaţii: gastrite, insuficienţă pancreatică exocrină, colite, diskinezii biliare, -unele terapii
asociate-cortizon)
- educa pacientul si antreneaza familia pentru a respecta alimentatia si normele de viata impuse,
in functie de stadiul bolii;
- respecta normele de prevenire a infectiilor nosocomiale, avand in vedere receptivitatea crescuta
a pacientului la infectii;
- pregateste pacientul si materialele necesare pentru punctia abdominala exploratoare sau
evacuatoare si ingrijeste pacientul dupa punctii;
- supravegheaza comportamentul pacientului si sesizeaza semnele de agravare a starii sale,
sesizeaza aparitia semnelor de insuficienta hepatica, administreaza medicamentatia
hepatoprotectoare, corticoterapia,medicatia calmanta a pruritului si etioologica( interferon,
lamivudina);
- pregateste pacientul in vederea interventiei chirurgicale pentru transplant hepatic la indicatia
medicului.

INGRIJIRI IN CIROZA HEPATICĂ

Ciroza hepatică se defineşte prin existenţa unor leziuni difuze ce asociază fibroza extensivă cu
nodulii de regenerare, anomalii structurale ce dezorganizează arhitectonica normală a ficatului.
Leziunile sunt rezultatul necrozei hepatocitare, ciroza constituind etapa finală, ireversibilă în
evoluţia unui număr mare de afecţiuni hepatice însoţite de inflamaţie cronică.
1. Culegerea datelor
Circumstante de aparitie
 In apariţia cirozei hepatice au fost implicate mai multe cauze:
- alcool
- hepatitele virale tip B, C, D
- boli metabolice: hemocromatoza, mucoviscidoza
- boli biliare: obstrucţii biliare intra sau extra hepatice
- obstrucţia venelor hepatice
- medicamente şi alte substanţe toxice.
Cirozele hepatice se produc prin persistenţa acţiunii factorilor etiologici şi prin activarea
sistemului imun, ceea ce are ca rezultat necroza hepatocitară, distrugerea parenchimului hepatic, reacţia
mezenchimală inflamatorie şi sclerozantă, procesele regenerative nodulare.

Manifestări de dependenta
A. etapa asimptomatică
- ciroza hepatică este descoperită întâmplător cu ocazia unui examen clinic, echografic sau de laborator
ce evidenţiază o hepatomegalie fermă, nedureroasă.
B. etapa simptomatică
- se manifestă prin semnele insuficienţei hepatocelulare şi cele ale hipertensiunii portale.

I. Manifestări ale insuficienţei hepatocelulare

1. manifestări cutanate
- icter (însoţit de urini hipercrome şi uneori prurit)
- steluţe vasculare localizate la nivelul feţei, membrelor superioare şi toracelui
- eritroza palmară sau plantară
2. modificări ale fanerelor
- hipocratism digital,
- unghiile albe;
3. manifestări endocrine
- amenoree;
- sterilitate la femei;
- hipogonadism la bărbaţi;
- ginecomastie;
- reducerea pilozităţii;
4. manifestări cardiovasculare
- tahicardie;
- scăderea tensiunii arteriale;
- creşterea debitului cardiac;
5. encefalopatia hepatică
- stadiul I – flopping, tremor, întrerupere bruscă şi scurtă a tonusului muscular;
- stadiul II – confuzie, activitatea psihică încetinită;
- stadiul III – comă mai mult sau mai puţin profundă, fără semne de focalizare, cu crize
convulsive;
II. Manifestările hipertensiunii portale
Hipertensiunea portală se defineşte prin creşterea presiunii în vena portă peste 15 mm Hg, sau prin
creşterea gradientului presional porto-cav peste 5 mm Hg.
Hipertensiunea portală se manifestă prin:
- manifestari ale fenomenelor hemoragipare( epistaxis, gingivoragii, echimoze), ale anemiei( tegumente
palide, oboseala, tahicardie, hipotensiune arteriala, cefaee, vetij) şi susceptibilitate la infecţii;
b) circulaţia venoasă colaterală cu apariţia clinică a unei circulaţii venoase periombilicale în ,,cap de
meduză’’.
Examenul fizic
Volumul ficatului poate fi normal, scăzut sau crescut, uneori ficatul poate fi nepalpabil din cauza:
a) grosimii peretelui abdominal,
b) unei ascite abundente,
c) sau a atrofiei organului.
Explorări biologice
1. sindrom bilioexcretor – creşte fosfataza alcalină
2. sindrom hepato – citolitic – creştere uşoară a transaminazelor TGP, TGO
3. sindrom inflamator - cresc gamaglobuline
 - creşte Ig A în cirozele alcoolice
- creşte Ig M în cirozele biliare primitive
- creşte Ig G în cirozele virale
4. sindrom hepatopriv – scade fibrinogenul
- timpul de protrombină este prelungit
- scăderea albuminemiei
- anemie prin carenţă de acid folic,
- hipersplenism,
- hemoragii oculte digestive
- trombocitopenie
Examene imagistice
1. examen endoscopic
- este indispensabil în cazul suspiciunii de ciroză hepatică
- permite aprecierea consecinţelor hipertensiunii portale asupra circulaţiei venoase şi mucoasei
tractului digestiv superior
- poate evidenţia:
- varice esofagiene
- leziuni ale mucoasei gastrice (eroziuni, gastropatia congestivă, ectaziile vasculare).
2. echografia
- permite aprecierea modificărilor parenchimului hepatic şi a semnelor de hipertensiune portală
(splenomegalie, ascita, îngroşarea peretelui vezicular ce capătă aspect de dublu contur).
3. rezonanţa magnetică nucleară
- permite o bună vizualizare a vaselor hepatice dar nu este necesară în mod obligatoriu în
practică.
4. puncţia biopsică hepatică
- este indispensabilă deoarece diagnosticul de ciroză hepatică este un diagnostic histologic.
2.Problemele pacientului:
- disconfort abdominal,
- deficit de volum lichidian,
- fatigabilitate,
- deficit de autoingrijire,
- risc de alterare a integritatii tegumentelor,
- risc de complicatii ( ascita ), hemoragii epistaxis, hemoragie digestiva superioara, coma hepatica.
 3.Obiective:
- pacientul sa prezinte stare de confort fizic si psihic,
- pacientul sa se poata alimenta si sa-si mentina starea de nutritie si echilibru hidroelectrolitic,
- tegumentele sa fie curate, integre, fara leziuni de grataj,
- pacientul sa cunoasca modul de viata, de alimentatie,
- pacientul sa se poata autoingriji
- pacientul sa fie ferit de complicatii.
4.Interventii:
- asistenta asigura repausul la pat 16-18 ore/ zi in decubit dorsal sau in pozitia adoptata de
pacientul cu ascita masiva, care sa-i faciliteze respiratia;
- reduce la maxim efortul fizic al pacientului prin deservirea acestuia la pat, pt. a-i conserva
energia;
- mentine igiena tegumentara, a lenjeriei si a mucoaselor, ingrijeste cavitatea bucala, indeosebi in
caz de gingivoragie si gust amar;
- recolteaza sange, urina pentru examenul de laborator in vederea evaluarii functiei hepatice;
- supravegheaza scaunul, urina ( cantitatea si culoarea ), icterul tegumentar, greutatea corporala si
le noteaza in foaia de temperatura;
- hidrateaza pe cale orala pacientul cand este permis si pe cale parenterala in celelalte situatii,
cu solutii de glucoza tamponata cu insulina;
- alimenteaza pacientul cu produse lactate, zarzavaturi, fructe fierte, coapte, supe, piureuri de
zarzavat ( alimentele sunt desodate ).
- educa pacientul si antreneaza familia pentru a respecta alimentatia si normele de viata impuse,
in functie de stadiul bolii;
- respecta normele de prevenire a infectiilor nasocomiale, avand in vedere receptivitatea crescuta
a pacientului la infectii;
- pregateste pacientul si materialele necesare pentru punctia abdominala exploratoare sau
evacuatoare si ingrijeste pacientul dupa punctii;
- supravegheaza comportamentul pacientului si sesizeaza semnele de agravare a starii sale,
sesizeaza aparitia semnelor de insuficienta hepatica,
- administreaza medicamentatia hepatoprotectoare, corticoterapia si medicatia calmanta a
pruritului;
- pregateste pacientul in vederea interventiei chirurgicale pentru transplant hepatic la indicatia
medicului.
Tratament
Are următoarele obiective:
1. sevrajul alcoolic în cirozele alcoolice;
2. evitarea medicamentelor hepatotoxice;
3. tratamentul ascitei:
- repaus la pat
- puncţie evacuatorie a ascitei
- regimul desodat
- administrarea de diuretice (spironolactonă, furosemid)
4. tratamentul inflamaţiei lichidului de ascită se face conform examenului bacteriologic
şi antibiogramei, empiric se poate administra Augumetin, Ciprofloxacin.