Sunteți pe pagina 1din 3

Centrul arhitecturii seculare baroce a fost Franța, unde modelul palatului cu trei aripi a fost

stabilit ca soluție canoică la începutul secolului al XVI-lea. Amestecul de elemente tradiționale franceze
cu cele de stil italian ale lui de Brosse au caracterizat stilul Louis al XIII-lea. Probabil că cel care a
exprimat cel mai bine noua manieră a fost François Mansart, un perfecționist neobosit, care se
consideră a fi cel care a introdus în întregime barocul in Franța. În proiectul său pentru Maison-Laffitte
(1642), Mansart a reușit să împace concepțiile academice și baroce, demonstrând totodată și respect
pentru manierismul gotic francez moștenit.

Următorul pas în dezvoltarea arhitecturii rezidențiale în Euroapa a implicat integrarea grădinilor


în compozițiile palatelor, așa cum este la Vaux-le-Vicomte (1656-1661), unde arhitectul Louis Le Vau,
designer-ul Chales Le Brun și grădinarul André Le Nôtre s-au completat unul pe celălalt. De la principala
cornișă la plinta joasă, palatul miniatural este îmbrăcat în așa numitul "ordin colosal", care face ca
structura să pară mai impresionantă decât Maison-Laffitte și alte palate recente. Colaborarea creativă
dintre Le Vau și Le Nôtre a marcat începutul "Manierei Magnifice" care permitea extinderea aritecturii
baroce în afara pereților palatului și transformarea peisajului înconjurător într-un mozaic de priveliști
exubernte.

Ultima extensie a Versaille-lui a fost supravegheată de Jules Hardouin-Mansart, al cărui proiect


cheie este Dome des Invalides (1676-1706), considerată cea mai importantă biserică franceză a
secolului. Maiestuosul dom semisferic echilibrează viguroasa verticalitate a ordinelor, care nu exprimă
structura interioară. Tânărul arhitect nu numai că a reactualizat armonia și echilibrul lucrărilor
bătrânului Mansart dar a și dat tonul barocului târziu francez în arhitectură.

Moliere
Jean-Baptiste Poquelin, cunoscut mai bine ca Molière a fost un scriitor francez de
teatru, director și actor, unul dintre maeștrii satirei comice. În ciuda preferinței sale
pentru tragedie, Molière a devenit faimos pentru farsele sale, în general într-un act și
interpretate după tragedie. De asemenea, a scris două comedii în versuri, însă acestea au
înregistrat mai puțin succes și sunt considerate în general de importanță scăzută.

Opere: „Les Précieuses“ i-a câștigat lui Molière atenția și critica multora, dar nu
a înregistrat un succes popular. Printre alte opere se numara si "Avarul", "Mizantropul",
"Don Juan", "Les Femmes savantes" etc.

Impact asupra culturii franceze:


Multe cuvinte sau fraze folosite în operele lui Molière sunt folosite și în franceza actuală:

► Un tartuffe este un ipocrit, în special unul expunând moralitate afectată sau evlavie religioasă.

► Statuia Comandantului (statue du Commandeur) din Don Juan este folosit ca o comparație pentru
rigiditate impecabilă (raide comme la statue du Commandeur).

► Don Juan este folosit ca un calificativ de depreciere pentru bărbații care seduc femeile cu motive
ascunse, iar apoi le părăsesc.
Jean-Racine
Jean Racine a fost un dramaturg francez. Teatrul lui Racine a
zugrăvit pasiunea ca o forță fatală ce îl distruge pe cel care o poseda.
Găsim aici teoriile janseniste: fie omul primește grația divină, fie este fără
griji, nimic nu îi poate schimba destinul, este condamnat din naștere.
Realizând idealul tragediei clasice, teatrul racinian are trăsături simple,
clare, cu aventuri născute din aceeași pasiune a personajelor. Seriile
neîntrerupte de capodopere ale lui Racine (Andromaca, Britannicus,
Bérénice, Bajazet, Fedra, Mithridate) se compun din tragedii având ca
temă dragostea. În aceste tragedii este vorba despre dragostea senzuală în
forma sa extremă.

Opere:
► Tebaida (1664), tragedie în cinci acte în versuri

► Alexandru cel Mare (1665), tragedie în cinci acte în versuri

► Andromaca (1667), tragedie în cinci acte în versuri

► Les Plaideurs (noiembrie 1668), comedie în trei acte în versuri

► Britannicus (1669), tragedie în cinci acte în versuri

Pierre Corneille
Pierre Corneille a fost un scriitor francez, unul dintre cei trei mari
dramaturgi francezi ai secolului al XVII-lea, alături de Molière și Racine.
Supranumit „fondatorul tragediei franceze”, Corneille a produs piese
timp de aproape 40 de ani.

Opere:
► Cidul
► Cinna
► L'Illusion Comique
► La Place Royale
► Horace
Jean de la Fontaine
Jean de La Fontaine a fost un poet, dramaturg și prozator francez. A
rămas cunoscut în istoria literaturii îndeosebi pentru fabulele sale. Jean de
La Fontaine a fost membru al Academiei Franceze. În 1664 îi apare primul
volum de o reală importanță: Contes („Povestiri”), cu care intră în atenția
contemporanilor săi. La 8 iulie 1664 Jean de La Fontaine a fost înnobilat,
primind un Brevet de Gentilhomme („brevet de gentilom”).

Fabule celebre:
► La Cigale et la Fourmi („Greierele și furnica”)

► Le Corbeau et le Renard („Corbul și vulpea”)

► Le Loup et l'Agneau („Lupul și mielul”)

► Le Renard et la Cigogne („Vulpea și barza”)

Lucrări publicate:
►1661 - Primele fabule (Fables)
►1669 - Les Amours de Psyché et Cupidon
►1673 - Poème de la Captivité de Saint Malc
►1684 - Discours à Madame de la Sablière