Sunteți pe pagina 1din 13

DIAGNOSTICUL RADIOIMAGISTIC AL AFECTIUNILOR

APARATULUI URO-GENITAL

Aparatul urinar prezinta o structura complexa, in alcatuirea sa intrand


organe parenchimatoase (rinichii), tubulare (sistemul pielocalicial, ureterele si
uretra) si cavitare (vezica urinara). Imagistica si radiografia conventionala ofera
informatii legate de morfologia si functionalitatea lui.

TEHNICI DE EXAMINARE

1. RADIOGRAFIA RENALA SIMPLA : este o radiografie a regiunii


abdominale pe care se proieteaza organele aparatului urinar (mai putin uretra)
la care nu se foloseste substanta de contrast.
Realizarea ei necesita o pozitionare corecta a regiunii de examinat fata de filmul
radiologic, astfel incat pe radiografie sa se vizualizeze :
- superior : perechile de coaste XI si XII
- inferior : simfiza pubiana
RRS da relatii despre :
- morfologia rinichilor (forma, dimensiunile, pozitia si contururile
acestora)
- despre existenta unor elemente anormale ca de exemplu calcificarile
cu diferite sedii : parenchim renal, arbore pielo-caliceal, vase pelvine,
prostata, uter.
Pentru obtinerea unor informatii cat mai complete sunt necesare :
- buna pregatire a pacientului ce consta in evacuarea colonului
- buna pozitionare a pacientului
- utilizarea unor constante electrice corespunzatoare examenului
respectiv.

2. UROGRAFIA INTRAVENOASA = UIV este tehnica de investigare a


aparatului urinar in care se utilizeaza substanta de contrast administrata
i.v. Odata introdusa in sistemul circulator, aceasta in mod normal se elimina
in totalitate prin rinichi. Astfel se obtine opacifierea urinii, prin aceasta
punandu-se in evidenta
 prezenta si nivelul functiilor de concentratie, secretie si excretie ale
rinichilor
 aspectul morfologic al rinichilor
 morfologia si tonusul organelor tubulare si cavitare

Substantele iodate utilizate au concentratii de 50-70%. Ele pot da reactii de


tip alergic de la prurit la soc anafilactic si exitus.

Trebuie mentionat ca UIV este contraindicata la persoanele cu insuficienta


renala si hepatica, in afectiuni cardiace decompensate, in insuficienta
circulatorie coronariana si cerebrala, in astm, hipertiroidism si la persoanele
alergice.

1
Totdeauna UIV va fi precedata de RRS.
Realizarea unei UIV presupune minim 3 radiografii dupa injectarea
substantei de contrast, realizate la intervalle de 3, 15 si 30 de minute.
Examenul se poate continua cu realizarea de radiografii la 1h, 2h, 4h de la
injectare in functie de caz.
Radiografia de la 15 minute este de dorit sa se faca dupa utilizarea
compresiei (comprimarea regiunii abdominale inferioare imediat dupa
realizarea radiografiei de la 3 minute, cu un dispozitiv special). Asfel se pot
obtine date utile legate de morfologia APC si bazinetului, bilateral.

3. UROTOMOGRAFIA – implica realizarea unor sectiuni tomografice


conventionale la nivelul rinichilor la circa 15-20 de minute de la injectarea
substantei de contrast (s.c.)

4. PIELOGRAFIA ASCENDENTA – consta in administrarea de s.c. pe calea


unei sonde introduse transuretrovezical in ureter si / sau bazinet. Umplerea
se face retrograd, nefiziologic, iar imaginile obtinute nu reflecta
corespunzator starea morfo-functionala renala. Este o metoda utilizata
atunci cand secretia renala este absenta sau insuficienta pentru a produce
imagine prin urografie.
In prezent se poate realiza si pielografie descendenta prin injectarea de s.c.
translombar prin punctie la nivelul APC.

5. CISTOGRAFIA consta in radiografierea vezicii urinare in care exista urina


amestecata cu s.c. Variante ale acesteia sunt: POLICISTOGRAFIA SI
CISTOGRAFIA MICTIONALA.

6. ECHOGRAFIA RENALA – in prezent este un examen de screening al


rinichilor si vezicii urinare (VU), ieftin si neinvaziv.

Ea ofera relatii despre parenchimul renal si despre APC ce contin urina care
se comporta in mod normal ca un lichid pur. Echografic se pot masura
rinichii in toate diametrele si se pot evidentia calculii din arborele pielo-
caliceal (APC).
Utilizarea echo-doppler-ului poate furniza date valoroase despre circulatia
renala.

7. INVESTIGAREA RADIOIZOTOPICA – utilizeaza emitatori de radiatii γ


(I131, Tc99m) si studiaza in special functia rinichilor (nefrograma izotopica).

8. COMPUTERTOMOGRAFIA (CT) este o metoda deosebit de valoroasa in


investigarea aparatului urinar. Da relatii despre morfologia si
functionalitatea rinichilor. De asemenea permite studierea raporturilor lor
cu organele vecine. Se obtin imagini in sectiuni axiale. Investigarea CT a
rinichiului presupune realizarea de sectiuni native si de sectiuni dupa s.c.

2
9. INVESTIGAREA prin REZONANTA MAGNETICA este utilizata deoarece
ofera imagini foarte apropiate de anatomia reala. Utilizand secventele de
puls se pot obtine detalii de structura normale dar si patologice ce pot fi
deosebit de utile diagnosticului clinic si imagistic.

10. HISTEROSALPINGOGRAFIA – este o metoda conventionala folosita


pentru studiul morfologiei organelor tubulare si cavitare ale aparatului
genital feminin. Presupune injectarea de contrast cu ajutorul unui dispozitiv
– aparatul Schütze – prin colul uterin in uter si trompe.

ASPECTUL RADIOIMAGISTIC NORMAL AL ORGANELOR APARATULUI


URINAR
RINICHII :
1. conturul lor poate fi urmarit pe o RRS bine efectuata
2. la adult ei sunt situati de-o parte si alta a coloanei lombare in lojile renale cu
axul lung orientat oblic dinspre medial spre lateral asfel incat intre polii renali
superiori distanta este de 6-8 cm iar intre cei inferiori de 10-12 cm.
3. Dimensiunile rinichiului adultului sunt 12/6/3 cm.
4. Contururile trebuie sa fie nete, la periferie existand o zona radiotransparenta
data de grasimea perirenala.
5. Sectiunile CT renale evidentiaza structurile parenchimatoase, APC si bazinetul,
hilurile renale, spatiile peri si pararenale.
6. Echografia diferentiaza corticala renala - care este slab ecogena - de medulara a
carei echogenitate este crescuta. De asemenea se poate evidentia capsula renala
sub forma unei hiperecogenitati atunci cand aceasta este perpendiculara pe
directia fascicolului de ultrasunete.
7. IRM da relatii in legatura cu structurile parenchimatoase – pe care le prezinta
diferentiat (corticala / medulara) si cu vasele renale.

CAILE DE EXCRETIE
 Sunt foarte bine sutudiate cu ajutorul UIV.
 Caliciile apar la 3-5’ de la injectarea s.c. Tijele sunt liniare, iar cupele caliciale :
semicirculare. De remarcat numarul mare de variatii individuale ale acestora.
 Bazinetul este de forma aproximativ triunghiulara si are un contur superior
rectiliniu sau usor convex si unul inferior concav. Cele doua bazinete se inscriu
in mod normal in patrulaterul Bazy-Moyrand. Acesta este delimitat de patru
linii, doua orizontale si doua verticale. Liniile verticale sunt dispuse astfel : una
uneste apofizele spinoase al ;e vertebrelor lombare, iar cealalta este paralela cu
prima, fiind situata la circa 6 cm de ea. Liniile orizontale sunt de asemenea
paralele si trec prin mijlocul corpurilor vertebrelor L1 si L2.
 Ureterele – se prezinta sub forma unor opacitati in banda cu largime variabila,
dispuse lateral de coloana vertebrala. Fiecare ureter are o portiune lombara,
iliaca, pelvina si vezicala. De asemenea, trebuie stiut ca ele prezinta ingustari
fiziologice :
o la emergenta din bazinet = jonctiunea uretero-bazinetala

3
o la marginea superioara a osului iliac
o in portiunea intramurala
 Vezica urinara : aspectul ei morfologic depinde de gradul de umplere si de sex
(are forma relativ rotunda si arie de proiectie mai redusa la barbat si este
ovalara, usor turtita la polul superior la femei)

FIZIOLOGIA SECRETIEI RENALE

In UIV vom urmari intotdeauna momentul, simetria si gradul de eliminare a s. c.


In mod normal, secretia apare in primele 3-5’ de la injectare in calea de excretie,
intensitatea imaginii este maxima la 12-15’ de la injectare, scade progresiv astfel ca
la 20-30’ este relativ slab perceptibila, dupa care dispare.
Concentratia s.c. trebuie sa aiba aceeasi intensitate bilateral atunci cand opacifiaza
caile urinare.Intensitatea comparabila sau egala se apreciaza ca fiind semnul
Lichtenberg.
Excretia : Prezenta ei pe UIV permite evaluarea starii de functionare a cailor de
excretie. Putem aprecia tonusul si contractilitatea lor.
 Tonusul este cel care permite largirea cavitatilor comparabil in mod normal de
ambele parti. Tonusul este asigurat de starea de contractura permanenta a
musculaturii parietale a cailor de excretie.
 Contractilitatea realizeaza deplasarea coloanei radioopace de la caliciile minore
pana in vezica urinara, sub forma de unde peristaltice.

MODIFICARI RADIOLOGICE ELEMENTARE PREZENTE UROGRAFIC IN


CONDITII PATOLOGICE

a. MODIFICARI FUNCTIONALE
1. tulburari ale secretiei renale
 intarzierea aparitiei s.c. pana la 20’ de la injectare
 absenta secretiei – lipsa ei dupa 30’ de la injectare. Ea poate traduce :
 absenta chirurgicala sau congenitala a rinichiului
 excluderea lui din functiune
o in mod reflex dupa colici renale recente
o prin alterare de parenchim datorita unor tumori, infectii
sau traumatisme
 modificari ale concentratiei renale traduse urografic prin imagini pielo-
caliciale cu intensitate si netitate reduse. Sunt usor de evidentiat in
afectari unilaterale renale (exemplu: tuberculoza renala)
2. tulburari ale excretiei renale
 hipertonia reprezinta o crestere a tonusului organelor cavitare si tubulare
care se prezinta urografic diferit in functie de segmentul afectat (caliciile
isi reduc aria de proiectie unele pana la disparitie, ureterele au un aspect
exagerat al segmentatiei fiziologice, vezica urinare devina mica si
rotunda)

4
 hiperchinezia – se constata o exagerare a peristaltismului evidentiata
cinematografic sub forma unui numar crescut de unde
 spasmul este urmarea unei contractii exagerate si de durata a organelor
tubulare. Coloana opaca din UIV poate stationa persistand deasupra
regiunii spastice. Se poate asocia cu distensie suprajacenta.
 hipotonia si atonia constau in reducerea pana la disparitie a starii de
contractie fiziologica a organelor tubulare. Ca urmare, fibrele musculare
se alungesc, iar segmentul unde au loc aceste modificari se dilata. Forma
diferitelor regiuni se modifica :
o calicile devin rotunde
o bazinetul isi mareste aria de proiectie si poate avea conturul intern
placat pe psoasul de aceeasi parte = semnul Hutter
o ureterele se vizualizeaza pe tot traiectul
 staza reprezinta incetinirea pana la oprire a scurgeii urinii si stagnarea ei
la nivelul unui segment al aparatului uinar. Staza poate fi :
o renala – prin obstacol organic sau functional. Se recunoaste urografic
prin prezenta nefrogramei (s.c. in parenchimul renal) fara
pielograma( absenta contrastului in APC).
o pielocaliciala – caracterizata prin imagini nete, persistente – asa zisele
imagini foarte frumoase (Colliez)
o ureterala totala in care ureterul, bazinetul si caliciile au o
reprezentare persistenta si neta.
o vezicala – reprezinta cantitatea de urina restanta postmictional.

b. MODIFICARI MORFOLOGICE

1. RENALE
 de dimensiune
 rinichi mic (atrofic, hipoplazic)
 rinichi mare
• patologic in tumori, hidronefroza, pionefroza, rinichi polichistic
• hipertrofiat compensator ca rinichi unic congenital sau
chirurgical
 de forma
 in anomalii (rinichi sigmoid, rinichi in potcoava)
 in procese patologice (tumori)
 de contur
 boseluri unice sau multiple congenitale sau dobandite
 de pozitie
 deplasari in toate sensurile (rinichi ectopic, rinichi ptozat)
 de ax
 rinichi sagitalizat
 rinichi rotat 180°

5
2. ALE CAILOR DE EXCRETIE
 dilatatia este frecvent intalnita si este urmarea unor procese patologice
de tip inflamator si stenozant.Ea poate interesa :
 caliciile → hidronefroza
 bazinetul in obstructii ureterale cu staza pielica
 ureterul care are asociat dilatatiei, alungirea si traiectul sinuos
 vezica urinara – cauzele pot fi functionale (disectazia de col) sau
organice (stenoza uretrala, hiperplazia de prostata)
 stenoza reprezinta reducerea ireversibila a calibrului cailorde excretie in
grade diferite si pe intinderi diferite. Poate fi de cauze extrinseci si
intrinseci. Se intalneste in procese tumorale, inflamatorii sau poate fi
congenitala.
 dezorientarea reprezinta devierea tijelor caliciale si dispunerea caliciilor
a urmare a existentei unor formatiuni chistice si / sau tumorale in
vecinatatea acesteia. Aspectul tipic il intalnim pe secventele urografice
din rinichiul polichistic.
 ulceratia
 este recunoscuta sub forma unei opacitati aditionale ca urmare a unor
pierderi de substanta din parenchimul renal prin necroza inflamatorie
sau tumorala asociata unei cai de comunicare cu APC.
 ulceratiile situate in APC sunt superficiale si se mai numesc si eroziuni
marinale. Pe UIV ele produc neregularitati de contur ale APC.
 lacuna reprezinta lipsa de umplere a unei cavitati naturale (caliciu,
bazinet, ureter, vezica urinara) datorita existentei unor procese
expansive sau unor corpi straini. Lipsa de umplere poate fi situata
central sau marginal.
 amputatia poate fi definita ca disparitia partiala sau totala de pe
secventele urografice a unui segment al caii de excretie. Ea poate fi
consecinta unor procese patologice de tip inflamator si / sau tumoral.

6
PATOLOGIA APARATULUI URINAR

I. ANOMALII
A. ANOMALII RENALE
1. de numar
 rinichiul supranumerar este un rinichi complet izolat de rinichiul existent de
partea respectiva, situat de obicei mai jos decat acesta, mai aproape de linia
mediana si mai mic ca dimensiuni.
 Agenezia renala consta in lipsa rinichiului atat in loja renala cat si-n tot restul
abdomenului. Este mai frecventa de partea stanga si se asociaza cu hipertrofia
rinichiului controlateral.
2. de dimensiuni
 hipertrofia renala
a. poate fi congenitala de obicei este bilaterala
b. unilaterala in agenezia sau aplazia rinichiului controlateral
 aplazia renala unilaterala in care in loja renala unde ar trebui sa fie rinichiul
exista o asa zisa « fantoma a rinichiului »
 hipoplazia renala organica uni sau bilaterala se caracterizeaza prin rinichi a
caror lungime este sub 8 cm, cu structura normala si armonioasa. Se poate
asocia cu elemente displazice de tip chistic sau solid. Elementele de tip solid
uneori echografic pot genera con de umbra posterior.
3. de pozitie si rotatie
 malrotatie uni sau bilaterala. Ea poate consta in sagitalizarea organului sau in
rotarea lui astfel incat bazinetul poate ajunge sa priveasca spre lateral. Pe
echografie in sectiunile sagitale, hilul se vede anterior (la rinichii normali aceasta
pozitire o gasim pe sectiunile frontale).
 ectopia renala se caracterizeaza prin prezenta unei loji renale « vide » in timp ce
rinichiul este situat pelvin, iliac sau, mult mai rar, intratoracic. Ectopia cunoaste
doua forme :
o Ectopie directa cand rinichiul ectopic este de aceeasi parte a lojei renale vide
o Ectopia incrucisata cand rinichiul ectopic este situat de partea opusa a lojei
renale vide.
In ambele forme de ectopie se asociaza malrotatie si dilatare pielocaliciala,
ureterul este scurt si vasele rinichiului sunt abusate ectopic in iliace,aorta etc.
 ptoza renala sau rinichiul mobil se caracterizeaza prin marirea distantei dintre
polul renal superior si hemidiafragm asociata cu pedicul vascular lung si
abusare normotopica a vaselor renale. Este frecvent intalnit de partea dreapta
unde in mod natural nu exista o loja renala reala.
4. de fuziune

7
 rinichiul in potcoava este anomalia in care cei doi rinichi sunt uniti prin polul lor
inferior printr-un istm. Este usor de recunoscut pe UIV si CT. Echografic
diagnosticul este posibil daca unirea polilor inferiori se face printr-un istm cu
aspect hipoecogen, cu structura de tesut renal, acesta fiind situat anterior de
aorta. Daca acest istm este format din tesut fibros el este greu evidentiabil
echografic.
B. ANOMALII ALE CAILOR URINARE SUPERIOARE
 « rinichiul dublu » (impropiu denumit asa) este rinichiul cu arbore pielocalicial
si bazinet duble ; uneori ureterul este dublu pana la nivelul vezicii urinare,
situatie in care unul din uretere se implanteaza ectopic. De multe ori cele doua
uretere se unesc la nivelul uneia din regiunile anatomice (lombara, iliaca,
pelvina) ale ureterului normal.
 bifiditatea bazinetului reprezinta o anomalie vizibila ecografic. Bazinetul
prezinta doua compartimente de obicei inegale, separate de o banda transversala
de parenchim cu structura normala.
 diverticulul paracalicial se prezinta sub aspectul unui chist atasat sinusului
renal.
 Sindromul de jonctiune pielo-ureterala care consta in prezenta unei zone de
ingustare situata intre varful bazinetului si jonctiunea lui cu ureterul. Acest
aspect poate avea mai multe cauze ca : fibroza retroperitoneala, bride,
hipoplazia intrinseca a peretelui, pensa vasculara prin anomalii vasculare.

C. ANOMALII ALE URETERELOR

 Ureter supranumerar – asociat rinichiului “dublu”


 Megaureter congenital – ureter de dimensiuni considerabile
 Ureter retrocav –prezent de partea dreapta
 Ureterocelul reprezinta o dilatatie chistica a portiunii intramurale a ureterului.
Este frecvent intalnit in implantarile ectopice ale ureterului supranumerar.

II. BOALA CHISTICA EREDITARA A RINICHIULUI

Sub aceasta titulatura sunt reunite trei entitati clinico-radiologice cunoscute pana in
prezent. Sunt afectiuni autosomal dominante.

1. RINICHIUL POLICHISTIC EREDITAR caracterizat prin


rinichi mare bilateral, cu contururi neregulate si aspecte radioimagistice
caracteristice.
UIV se constata alungire de tije caliciale si dezorientare a acestora , iar CT
aspect de dezorganizare a structurilor renale cu aspect descris de unii autori ca
« schweitzer ».
Clinic totdeauna sunt asociate: retentia azotata si hipertensiunea arteriala.
Aspectul chistic este prezent si la nivelul ficatului si uneori al pancreasului.

8
2. BOALA BOURNEVILLE unde rinichiul polichistic este asociat cu leziuni SNC,
cutanate, osoase, pulmonare. Pe radiografiile de craniu se pot constata uneori
calcificari mici, rotunde, imprastiate sau sinuoase, neregulate si dense.
Chisturile renale se pot asocia cu angiomiolipoame.

3. BOALA von HIPPEL – LINDAU este caracterizata prin prezenta de


hemangioblastoame ale SNC asociata cu manifestari abdominale constand din
chisturi, adenoame si carcinoame renale uni sau bilaterale.

III. LITIAZA RENALA SI NEFROCALCINOZA

Calculii renali se gasesc cantonati in APC. In aparitia lor sunt incriminati mai muli
factori ca: predispozitia genetica, factori de mediu, anomalii pieloureterale.
Radiodensitatea calculilor este in functie de compozitia acestora. Se descriu ca
urmare :
CALCULI RADIOOPACI
 Calculi alcatuiti din oxalat si fosfat de Ca. Ei sunt variabili ca forma, numar si
marime, sunt intens radioopaci, cei mai mari fiind numiti calculi coraliformi.
Frecventa aparitiei lor este crescuta
o cand urina este alcalina (sindromul bautorilor de lapte)
o cand dieta este bogata in nuci, ceai si ciocolata
o in conditii de mediu ce induc deshidratarea sau cresterea concentratiei
urinii
o in caz de hiperoxaluria din afectiunile intestinului subtire, rezectii etc.
 Calculii alcatuiti din fosfat de magneziu si amoniu. Acestia sunt neomogeni ca
structura, se asociaza frecvent cu infectiile urinare si au opacitatea mai redusa
comparativ cu cei de oxalat si fosfat de calciu.
 Calculii din cistinurie ; sunt intalniti ca urmare a insuficientei absorbtiei
tubulare a cistinei, argininei si lizinei.
 Calculii de precipitare – sunt micsti, fiind alcatuiti dintr-un miez de
mucoproteine acoperit cu un strat subtire de fosfat de magneziu si amoniu,
fosfat de calciu.

CALCULII RADIOTRANSPARENTI
 Calculi alcatuiti din acid uric ; apar in hiperuricemie cu hiperuricurie. Sunt
frecvent prezenti in diareile cronice.
 Calculii xantinici sunt consecinta insuficientei in oxidarea purinelor.

INVESTIGAREA RADIOIMAGISTICA IN LITIAZA

RRS: evidentiaza calculii radioopaci


UIV : se poate constata: cresterea intensitatii nefrogramei, intarziere in aparitia
pielogramei, cresterea dimensiunilor rinichiului cu litiaza, dilatatie si staza in APC
si ureter, lacuna in APC prin calculi radiotransparenti.

9
ECHOGRAFIE : calculii sunt hiperecogeni si prezinta con de umbra
posterior.Calculii sub 5 mm diametru pot fi mascati de hiperecogenitatea sinusului
renal, iar cei aflati in partea mediala a bazinetului pot fi mascati de apofizele
transverse ale vertebrelor.
CT evidentiaza atat calculii radioopaci cat si pe cei radiotransaprenti.

NEFROCALCINOZA
Consta in cresterea continutului de calciu din rinichi. Ea poate fi corticala, mai rar,
sau medulara, mai frecvent.
Nefrocalcinoza corticala – reprezinta 5% din toate tipurile de nefrocalcinoza.
Etiologia ei este determinata biochimic, nu da colica renala sau infectii urinare, se
poate extinde spre medulara. Radioimagistic se confirma prin RRS si echografie.
Cauze de nefrocalcinoza corticala: glomerulonefrita cronica, sindromul hemolitic-
uremic, necroza corticala acuta, rejetul de transplant renal.
Nefrocalcinoza medulara: apare in tulburari metabolice sau afectiuni care
intereseaza tubii renali sau interstitiul renal.
Cauze de nefrocalcinoza medulara: hiperparatiroidismul primitiv, acidoza in tubul
renal distal, cauze generatoare de hipercalcemie si hipercalciurie, sarcoidoza,
tireotoxicoza, intoxicatia cu vitamina D, malignitati, hiperoxalurie, hipercalcemie
idiopatica.

RINICHIUL SPONGIOS
Afectiune rara, cu originea in tulburarai de dezvoltare a rinichilor. Se
caracterizeaza prin dilatatia caliciilor si a ducturilor colectoare Bellini din portiunea
distala a piramidelor renale. Consecutiv apar chisturi mici care comunica cu
canalele colectoare, in care frecvent se formeaza calculi.
Leziunile pot fi: bilaterale, unilaterale sau segmentare.
Diagnosticul este de obicei pus accidental.
RRS arata opacitati calcare mici, situate in calicii si/sau medulara.
UIV evidentiaza dilatarea tubilor colectori care au aspect liniar, determinand un
aspect caracteristic “in perie”.

IV. PROCESE INFLAMATORII SI INFECTIOASE


In functie de germenii care detrmina aparitia acestei patologii, procesele inflamator
– infectioase pot fi:

NESPECIFICE
• PIELONEFRITA ACUTA A ADULTULUI este produsa de germenii nespecifici,
uneori putand fi favorizata de staza produsa prin obstacole in calea scurgerii
urinii. In aceasta afectiune in care UIV nu este o indicatie majora, efectuarea ei
ofera imagini ce traduc manifestari spastice la nivelul cailor de excretie
intrarenale. Durata acestora este mai mare cand se asociaza edem.
CT evidentiaza nefrograma de intensitate redusa sau cu aspect “striat”.

10
• In FORMELE CRONICE DE PIELONEFRITA, in cavitatile APC se poate
acumula fibrina si puroi. Ca urmare, pe UIV aceste cavitati pot fi neomogene
prin prezenta de imagini lacunare.
• ABCESUL RENAL este urmarea complicarii pielonefritei si se caracterizeaza
prin lichefiere si organizare locala a materialului septic. Pe sectiunile CT el
apare ca o masa cu contur net si pereti grosi, neregulati, are densitate redusa in
partea lui centrala, iar la administrarea de contrast se incarca variabil si este
delimitat de parenchimul adiacent. Tot CT se apreciaza daca abcesul este extins
in spatiul perinefretic.

SPECIFICE

♦ TUBERCULOZA RENALA – afectarea renala presupune prezenta unui focar


initial de obicei in pulmon sau in os, din care se face insamantarea pe cale
hematogena.
Tuberculomul se dezvolta in corticala renala, de unde infectia se imprastie in
APC via tubi si papile. Granuloamele cazeoase apar la nivelul rinichiului, ele
putand sa evolueze fie spre vindecare, fie spre constituirea de leziuni detectabile.
In aceasta faza rinichiul poate avea dimensiuni normale sau poate fi marit.
Dupa afectarea parenchimului renal, diseminarea se face:
o Descendent prin urina bacilifera
o Ascendent – spre parenchimul renal pe calea unei artere.

In evolutia tuberculozei renale exista 2 faze:


1. faza parenchimatoasa situata in afara cailor urinare
2. faza asa-zis “deschisa” cand se instaleaza hematuria, cistita tuberculoasa,
infectia urinara cu bK si semnele de pielonefrita.
In rinichi se gasesc leziuni polimorfe de tip productiv, fibros, cazeos,
ulcerativ, eroziv, stenozant.
In aceasta a2a faza pe RRS rinichiul afectat poate prezenta structuri
calcare si poate avea dimensiuni normale, poate fi marit sau mic.
Un astfel de rinichi mic, cu contur neregulat si depuneri calcare se
numeste rinichi mastic. In el se gasesc leziuni ulcero-cazeoase extinse si
necroze parenchimatoase.
Modificarile cavitatilor urinare intra- si extrarenale prezente pe
secventele urografice in tuberculoza renala pot fi:
• stenoze ale APC prin sclerolipomatoza specifica, asociate cu
dilatatii suprajacente. Ingistarea prin stenoza a unei tije caliciale
majore determina in amonte dilatatii ale caliciilor minore cu
aspect de “floare de margareta” considerat caracteristic afectiunii.
• eroziuni ale papilelor caliciale care le confera acestora contururi
neregulate si sterse.
• ulceratii ce apar ca opacitati aditionale de dimensiuni variabile si
forme neregulate, atasate APC.

11
• cavitati ce pot fi la distanta de calea de excretie si care se
vizualizeaza numai daca comunica cu aceasta.
• amputatii costand in “disparitia” unui caliciu minor sau major
• imagini lacunare – uneori
CT in tuberculoza renala poate evidentia:
• hidronefroze localizate sau complete
• cavitati cu aspect de abces
• rinichi mic cu calcificari
• afectare perirenala, interesand coloana lombara si / sau psoasul
(abcese)

V. PROCESE PSEUDOTUMORALE SI TUMORALE


RENALE
Dintre procesele pseudotumorale renale cel mai fidel reprezentant al acestora este
CHISTUL RENAL SIMPLU, benign.
Incidenta lui creste cu varsta, este prezent la peste 50% din persoanele trecute de 60
de ani.
Pe UIV poate fi sesizata prezenta lui numai cand este suficient de mare si este asezat
in vecinatatea cailor de excretie intrarenale pe care le poate deplasa si amprenta.
Chistul renal simplu este evidentiabil si echografic sub forma unei imagini
transonice, rotunde.
CT este metoda imagistica de electie pentru diagnosticarea CRS si pentru
diagnosticul diferential cu tumorile maligne.
Criteriile CT pentru diagnosticul de CRS:
• formatiunea trebuie sa fie omogena
• aspectul ei nu se modifica la administrarea de contrast ; se incarca doar
parenchimul renal si APC.
• densitatea acesteia sa aiba valori cuprinse intre 0 si 20 UH.
• sa fie net delimitata de parenchimul renal adiacent
• sa prezinte perete subtire ce nu se poate masura.
• diametrul sa nu fie mai mare de 3 cm.

TUMORILE RENALE pot fi benigne si maligne.


Dintre cele benigne de mentionat sunt oncocitomul si angiomiolipomul.
Tumorile maligne pot fi primitive si secundare (metastaze).

Dintre TUMORILE MALIGNE PRIMITIVE mentionam:

CARCINOAMELE reprezinta circa 85% din TM ale rinichiului. Frecventa lor


creste dupa varsta de 40 de ani. Mai frecvent sunt afectati barbatii.
Pe RRS se constata rinichi mare cu forma neregulata.
Urografic se constata amputatia unui grup calicial major.

12
CT evidentiaza: dezvoltare anormala – crestere in dimensiuni – si dezorganizare a
rinichiului, prezenta unei mase de tesut moale cu margini neregulatesi aspect
infiltrativ, cu densitate variabila in functie de gradul de vascularizatie, prezenta
hemoragiilor si necrozelor intratumorale, eventual prezenta de calcificari. La
administrarea de contrast, aspectul este neomogen. De asemenea CT permite
stadializarea afectiunii pe principiul TNM si extinderea ei in spatiile peri si
pararenal si mai ales cea venoasa (vena renala, vena cava inferioara).

TUMORILE RENALE CU PUNCT DE PLECARE MUCOASA CALICIILOR


SAU A BAZINETULUI au o frecventa de aproximativ 10%. Se caracterizeaza
urografic si CT prin defect de umplere si uneori prin lipsa excretie substantei de
contrast. Densitatea lor este de 30-40 UH. Nu intereseaza vena renala sau VCI.
TUMORA WILMS = nefroblastomul, este proprie copiilor. La 70% din cazuri
apare sub varsta de 3 ani.
CT se prezinta sub forma de mase tumorale rotunde, cu margini subtiri avand in
interior hemoragii si necroze. La administrarea de contrast, demarcatia dintre
tumora si parenchim este neta.

TUMORILE MALIGNE SECUNDARE = metastazele; de obicei sunt multiple si


bilaterale. Metastaze renale dau tumorile primitive din pulmon, melanoamele,
carcinoamele mamare, carcinoamele rinichiului controlateral. Sunt evidentiate CT.

VI. TRAUMATISMELE RENALE pot fi investigate prin:


RRS pe care se pot evidentia leziuni existente pe oase situate in vecinatatea
rinichiului – fractura de coasta flotanta, de apofiza transversa lombara, de corp
vertebral.
CT este metoda de maxim interes in acest tip de patologie deoarece:
• stabileste daca rinichiul este sau nu integru
• daca exista afectare perirenala sub forma de lichid sau sange liber sau
organizat ca hematom
• daca pediculul vascular este rupt.

13