Colocviu Genetica PDF

GENETICĂ I
LP
- Analiza citogenetică a etapelor diviziunilor celulare la specii: vegetale, animale şi la om
- Ciclul de viaţă şi identificarea de mutante la Drosophila melanogaster
- Tipuri particulare de cromozomi: cromozomii politeni
- Cultura de sânge periferic
- Cariotipul uman normal şi patologic
- Pedigree
BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
- Celis J. 2014.Cell Biology. A laboratory handbook. 5th edition. Academic Press, ISBN 0-12-
164715-3 (v.1), 0-12-164716-1 (v.2),0-12-164717-X (v.3)
- Ecovoiu Al., Georgescu M. 2003. Drosophila melanogaster – Model experimental în genetică.
Editura Ars Docendi, Bucureşti
- Rosenberg L.E., Rosenberg D.D. 2012. Human Genes and Genomes: Science, Health, Society
ISBN: 978-0-12-385212-0
CICLUL CELULAR
✓ Ciclu celular = totalitatea evenimentelor care au loc într-o celulă între 2 diviziuni celulare succesive
interfază + diviziune celulară
➢ Interfaza
- 90% din durata ciclului celular
- 3 faze succesive:
G1 - faza presintetică
- G (gap = gol – lipsa sintezei de ADN)
- sinteză de ARN şi proteine
- acumulare ATP
- creştere numărul de organite celulare
- reorganizare nucleoli
-cromozomi – monocromatidici
S – faza de sintezăADN
- replicarea ADN = dublarea cantităţii de material genetic
- cromozomi bicromatidici
- se continuă sinteza de ARN şi de histone
G2 - faza postsintetică
- se continuă sinteza de ARN şi de proteine
- se sintetizează în cantităţi mari: tubuline, actina şi miozina
- cromozomi bicromatidici
- cea mai scurtă, ca timp, din durata interfazei
CONTROLUL CICLULUI CELULAR
Puncte de control din cadrul ciclului celular
G1/S – creşterea celulară

- acumulare enzime necesare replicării ADN
G0←semnale reglatoare din mediu
celula rămâne activă metabolic, dar are
dimensiune constantă
nutrienţi şi factori de creştere insuficienţi
G2/M – creşterea celulară

- ADN fără erori de replicare şi fără leziuni
M – toate cromatidele surori - ataşate corect de

microtubulii fusului de diviziune
Control ciclu celular - sinteza ADN

- diviziune celulară
- asigurat de complexe proteice alcătuite din 2 subunităţi: cicline + cicline dependente de proteinkinaze
ciclina - componentă reglatoare
CDK - acţiune catalitică
- acţionează ca proteinkinază
Cicline –suferă sinteză şi degradare în fiecare ciclu celular

- 4 clase
- acţionează în: G1, G1/S, S şi M
Kinazele ciclin dependente (CDK)

-denumirea -> activitatea lor este reglată de cicline
-o familie de proteine înrudite funcţional
- transferă grupări fosfat la substrat
p 53 = ‘’gardianul genomului’’- blochează celula în faza G1, dacă ADN prezintă leziuni
ELEMENTE DEFINITORII PENTRU CROMOZOM
Cromatina
- substanţa nucleară din care se formează cromozomii
- acizi nucleici (ADN şi ARN) + proteine histonice şi non-histonice (la eucariote)
Cromatida
- subunitatea longitudinală a cromozomului
- prezintă 2 braţe: braţul scurt (p) - situat deasupra planului ecuatorial
braţul lung (q) – situat dedesubtul planului ecuatorial
Centromerul
- zona din cromozom unde cromatina este cea mai îngustată
- unește cele 2 braţe ale cromatidei
- reper cromozomial care, prin poziţia sa, determină forma cromozomului
Telomere – extremităţile (capetele) cromozomului

- bogate în repetiţii GT
- previn în timpul diviziunii celulare fuzionarea cromozomilor
- asigură stabilitatea cromozomilor
ELEMENTE DEFINITORII PENTRU CROMOZOM - continuare
Cromozomul monocromatidic – o singură subunitate longitudinală → replicare (în faza S din

interfază) → cromozom bicromatidic - 2 subunităţi longitudinale, adică 2 cromatide unite prin
centromer
Cromatidele unui cromozom = cromatide surori

– au identitate de: structură, morfologie şi corespondenţă de loci genici
- conţin aceeaşi informaţie genetică
- O moleculă de ADN dc formează o cromatidă
- n = numărul haploid de cromozomi

- 2n = complementul diploid de cromozomi ai unei specii
- ex: la om - 2n = 46 cromozomi (n = 23 cromozomi provin de la ♀, iar n = 23 cromozomi

provin de la ♂)
PRINCIPALELE REPERE CROMOZOMALE ŞI TIPURI MORFOLOGICE DE
CROMOZOMI
Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. Fig. 2.7. p. 20. 4 th ed. Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. Fig.
2.8. p. 20. 4th ed. 2012, W.H.Freeman and Company, New
2012, W.H.Freeman and Company, New York ISBN-13: 978-1-4292-3250-0 ISBN- York ISBN-13: 978-1-4292-3250-0 ISBN-10: 1-4292-3250-1
10: 1-4292-3250-1
DIVIZIUNEA CELULARĂ MITOTICĂ
Mitoza (gr. mitos = filament) – are loc în celulele somatice

- asigură: - înmulţirea celulelor
- creşterea şi diferenţierea individuală
- continuitatea genotipului
1879 – descoperită de W. Fleming
- ocupă 10% din ciclul celular
- proces continuu
- durează câteva minute – câteva ore, în funcţie de specie
- este alcătuită din 4 faze succesive: profaza, metafaza, anafaza şi telofaza = cariokineza (diviziunea
nucleară), urmată de citokineză (diviziunea citoplasmei)
Cariokineza (diviziunea nucleară)
Profaza – cromatina - filament subţire şi întortocheat care are din loc în loc îngroşări numite cromomere
Numărul, dimensiunea şi localizarea cromomerelor variază în funcţie de specie
- dezorganizarea membranei nucleare și nucleolilor
- formarea fusului de diviziune
- condensarea şi spiralizarea cromatinei →cromozomii
- cromozom bicromatidic= 2 cromatide surori unite la nivelul centromerului
Metafaza – fiecare cromozom se ataşează de fibrele fusului de diviziune cu ajutorul kinetocorului

- cromozomii bicromatidici la ecuatorul celulei → placa ecuatorială metafazică
- cea mai adecvată etapă a diviziunii celulare pentru analiza citogenetică a cromozomilor
- stadiul in care se pot stabili, cu deosebită precizie, numărul, forma, mărimea cromozomilor specifici fiecărei
specii
Anafaza – clivarea longitudinală a fiecărui cromozom bicromatidic, la nivelul centromerului → cromozomi

monocromatidici
- deplasarea cromozomilor monocromatidici spre polii celulei
- la polii celulei se formează două seturi de cromozomi cu aceeaşi constituţie genetică ca şi celula-mamă
Telofaza - decondensarea cromozomilor

- degradarea fusului de diviziune
- formarea de noi membrane nucleare
- formarea nucleolilor
- rezultă 2 nuclei fii identici ca număr de cromozomi cu celula mamă
MITOZA
Etapele mitozei la plante vizualizate la MO

CITOCHINEZA
(diviziunea citoplasmei)
- fragmoplast - în regiunea ecuatorului, cu extinderea ulterioară spre periferie

- distribuirea organitelor celulare în cele 2 celule fiice
Rezultatul mitozei
celula mamă diploidă (2n) → 2 celule fiice diploide (2n)
2n
2n
2n
Semnificaţia biologică a mitozei -asigură:
- constanţa numărului de cromozomi (a materialului ereditar) în procesul de diviziune a celulelor somatice

-creşterea şi dezvoltarea organismelor pluricelulare
- regenerarea ţesuturilor şi a organelor
Mitoza – continuare
https://www.youtube.com/watch?v=DwAFZb8juMQ
Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. Fig. 2.10. p. 23. 4 th ed. 2012, W.H.Freeman and Company, New York ISBN-13: 978-1-4292-
3250-0 ISBN-10: 1-4292-3250-1
Allium cepa (ceapa)
Metafază la Allium cepa (2n = 16) Caracteristici

(săgeţile indică cromozomii cu sateliţi)
Celule somatice: 2n = 16 cromozomi
Celule sexuale: 2n = 8 cromozomi
Cromozomi: metacentrici, submetacentrici şi
acrocentrici
Model experimental – cromozomi mari, uşor de

identificat şi în număr redus (2n = 16)
- material biologic relativ uşor de prelucrat, în timp
scurt
Studiul diviziunii mitotice în meristemul radicular de ceapă (Allium cepa)
Metoda Feulgen
Bulbi de ceapă ţinuti în apă două zile → radicele cu l = 1,5-2 cm

1. Prefixare: soluţie de colchicină 5%, timp de 2 ore sau
apă acetică 45% (acid acetic + apă distilată)
2. Fixare: etanol absolut + acid acetic glacial (3:1), timp de 24 ore, la frigider
3. Hidroliză: HCl 1 N, la 600C, 5 min.
4.Colorare: fucsină bazică, min. 2 h, la frigider→coloraţie roşie- violacee a vârfului radicelelor
5.Realizare preparate citogenetice prin tehnica squash
6. Vizualizare la microscopul optic, cu obiective 10x – 100x
Metoda Feulgen
Prefixare / colchicină – interferă cu funcţionarea fusului de diviziune→

blochează majoritatea celulelor în metafază
- întinde braţele cromozomilor
Fixare/ 3 etanol + 1 acid acetic – conservă structurile celulare
Hidroliză / HCl –dizolvă peretele pecto-celulozic

- eliberează grupările aldehidice din ADN
Colorare / fucsină – fucsina formează complexe cu grupările aldehidice

libere→coloraţie roşie-violacee
Preparate citogenetice – lamă / lamelă
Analiză la M.O.
Studiul diviziunii mitotice în meristemul radicular de ceapă (Allium cepa)
Metoda Feulgen
Mitoza la Allium cepa: a. profaza; b. metafaza; c. anafaza; d. telofaza

OBŢINEREA UNUI PREPARAT MICROSCOPIC LA CEAPĂ
Etape
- Secţionarea în mijlocul unei lame din sticlă a 0,5 – 1 mm din vârful colorat al radicelei, cu un ac spatulat
- Se îndepărtează restul radicelei
- Se adaugă o picătură de colorant (carmin-acetic) peste vârful secţionat al radicelei. Se aşteaptă 2 min.
- Deasupra vârfului colorat se plasează o lamelă
- Se absoarbe cu o hârtie de filtru excesul de colorant
- Se aplică tehnica squash (presare), cu un băţ de chibrit
- Se observă preparatul citogenetic la microscopul optic, cu obiective: 10x – 40 x
- Se identifică etapele ciclului celular, cu accent pe diviziunea celulară, în special pe metafaze
- O metafază ‘’ideală’’ cuprinde toţi cromozomii speciei analizate vizibili într-un singur câmp microscopic,
perfect individualizaţi şi fără suprapuneri
Colecţie preparate microscopice din laboratorul de Genetică, Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti; fotografii realizate de Pojoga Daniela
DIVIZIUNEA CELULARĂ MEIOTICĂ
Meioza (gr. meion = mai mic)

- are loc în celulele reproducătoare la organisme
superioare, cu reproducere sexuată
→ etapă a gametogenezei
- cuprinde:
- meioza primară (I) (diviziunea
reducţională),
- meioza secundară (II) (diviziunea
ecvaţională)
-etape M I şi M II: profaza, metafaza, anafaza şi

telofaza = cariokineza (diviziunea nucleară),
urmată de
citokineză (diviziunea citoplasmei)
https://www.youtube.com/watch?v=16e
nC385R0w
Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. 2012, 4th ed. fig. 2.13. p. 26
. W.H.Freeman and Company, New York ISBN-13: 978-1-4292-3250-0 ISBN-10: 1-
4292-3250-1
Meioza primară (I) – diviziunea reducţională
- celulă diploidă (2n) → 2 celule haploide (n)
Profaza I
– cea mai complexă şi mai lungă etapă a meiozei

- cuprinde 5 faze succesive: leptoten, zigoten, pachiten, diploten şi diakineză
1. Leptoten (gr. leptos - subţire, tainia - panglică)

– filament subţire de cromatină, în interiorul nucleului
- începe condensarea cromatinei → cromozomi, într-o reţea numită spirem
2. Zigoten (gr. zygotos – împreună)

– sinapsa cromozomală → apropierea şi alinierea latură-pe-latură a cromozomilor omologi matern şi
patern
- formarea bivalenţilor – un bivalent = 2 cromozomi omologi asociaţi
- cei 2 cromozomi din bivalent: - sunt bicromatidici
- aceeaşi lungime
- aceeaşi poziţie a centromerului (aceeaşi formă)
- provenienţă : - un cromozom de la ♂, celălalt cromozom de la ♀
- sunt omologi (conţin gene alele) (gene care ocupă acelaşi locus în
cromatide)
Complexul sinaptonemal
- complex sinaptonemal (CS) = 2 elemente laterale (EL1 + EL2) şi un element central (EC)
elementele laterale = cei 2 cromozomi omologi din bivalent
elementul central – rezultă prin interdigitarea unor fibrile proteinice
fibrilele proteinice - în spaţiul dintre cromatidele surori, apoi emerg prin transpoziţie şi se interdigitează
→EC
CS = EL1 + EC + EL2
- caracteristica meiozei – formarea CS
- funcţiile CS: - menţine conectaţi cromozomii omologi
- facilitează desfăşurarea ULTERIOARĂ a procesului de crossing-over
A – la microscopul electronic; B – alcătuire

Profaza I
3. Pahiten (gr. pachys - gros) – cromozomii încep să devină vizibili la MO

- cromatina - condensare şi spiralizare → cromozomi scurţi şi groşi
- fiecare bivalent = 2 cromozomi bicromatidici omologi = 4 cromatide → tetradă cromatidială
- proces de crossing-over -între cromatidele non-surori ale cromozomilor omologi
-schimbul reciproc de segmente cromatidice
└noi combinaţii de gene în gameţi
- crossing-over – recombinare genetică INTRAcromozomală
- reprezintă una dintre sursele variabilităţii în lumea vie
Profaza I
4. Diploten (gr. diploos - dublu) - apar forţe de respingere între cromozomii omologi care au realizat
crossing-over
- complexul sinaptonemal se dezasamblează
- separarea cromozomilor unui bivalent - începe la nivelul centromerului
- cromozomii omologi mai sunt uniţi la nivelul unor puncte de contact numite chiasme
- chiasma = semnul citologic, celular al producerii fenomenului de crossing-over
5. Diakineză (gr. dia - divergent, kinesis – mişcare) - cromozomii ating maximul de condensare
- chiasmele sunt împinse de forţe electrostatice către extremitaţile bivalenţilor → formaţiuni de
tip: ‘’inel” – cei 2 cromozomi bicromatidici din bivalent rămân asociaţi ‘’cap-la-cap” (telomer-la-
telomer) (end to end), fiind uniţi prin chiasme
‘’cruce”- cei 2 cromozomi bicromatidici din bivalent rămân asociaţi ‘’spate-în-spate” (latură-
pe-latură) (side by side), cu chiasma în centru
- începe formarea fusului de diviziune
Meioza I
Prometafaza- fază scurtă - are loc dispariţia membranei nucleare şi a nucleolului

- se definitivează formarea fusului de diviziune
Metafaza I
– bivalenţi aşezaţi de o parte şi de alta a axei lungi a fusului de diviziune
- prin forţele de respingere dintre cei 2 centromeri ai bivalentului are loc îndepărtarea cromozomilor omologi
unul de celălalt
- la ecuatorul celulei – rămân chiasmele, care ţin uniţi cromozomii omologi din bivalent
Anafaza I
- se rup chiasmele
- cromozomii omologi bicromatidici migrează fiecare către un pol al celulei
- centromerii nu se divid → către fiecare pol migrează doar jumătate din numărul iniţial de cromozomi, în mod
egal
Metafaza I → Anafaza I - segregarea independentă a cromozomilor omologi, cu repartizarea întâmplătoare a

cromozomilor la polii celulari opuşi, indiferent de originea maternă sau paternă pe care o au cromozomii
- recombinarea genetică INTERcromozomală (‘’dansul cromozomilor’’)

Legea III a lui Mendel - suport citologic pentru recombinarea genetică
INTERcromozomală (‘’dansul cromozomilor’’) (are loc în Meioza I, la trecerea de la
Metafaza I → Anafaza I)
Referinţă: Hartl D.I. & Jones E.W. 1998. Genetics. Principles and Analysis, 4th ed. fig. 3.11, p. 95. Jones and Bartlett Publishers Inc., USA, ISBN 0-7637-0489-X
Meioza
Telofaza I
–cromozomii bicromatidici au ajuns la polii celulei
- începe formarea unei noi membrane nucleare la fiecare pol celular
- rezultă 2 nuclei haploizi (n)→ diada
Citokineza
- formarea a 2 celule fiice
- fiecare celulă fiică are un număr haploid de cromozomi bicromatidici
- cele 2 cromatide ale fiecărui cromozom pot fi diferite între ele ca urmare a crossing-over-ului
Interkineza
- perioadă scurtă între meioza I şi meioza II
- numărul de cromozomi nu se modifică
Meioza secundară (II) - diviziunea ecvaţională

- 2 celule haploide (n) → 4 celule haploide (n)
- mecanism similar mitozei
- se divid 2 celule haploide care au cromozomi bicromatidici şi rezultă 4 celule haploide, fiecare având
cromozomi monocromatidici (formaţi dintr-o singură cromatidă)
- are loc diviziunea centromerilor cu migrarea cromatidelor surori către polii opuşi ai celulei
- are tot 4 faze succesive: profaza II, metafaza II, anafaza II, telofaza II
Meioza II
Profaza II
- filamentele de cromatină ale cromozomilor se condensează
- membrana nucleară se degradează
- începe să se formeze fusul de diviziune
Metafaza II
- se finalizează formarea fusului de diviziune
- cromozomii migrează către planul ecuatorial al celulei → placa metafazică sau ecuatorială
- cromozomii se prind de fus cu ajutorul centromerului
Anafaza II
- are loc divizarea centromerilor cu separarea cromatidelor surori
- fiecare cromatidă soră migrează către un pol al celulei
Telofaza II
- se produce despiralizarea şi decondensarea cromozomilor ajunşi la cei doi poli
- se formează câte o membrană nucleară în jurul fiecarui set haploid de cromozomi
Citokineza
- rezultă 4 celule haploide care au un număr de cromozomi monocromatidici de 2 ori mai mic decât celula
mamă
- cele 4 celule formeaza o tetradă, fiind precursorii gameţilor
Meioza I
Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. 2012, 4th ed.

fig. 2.15. p. 28. W.H.Freeman and Company, New York ISBN-13: 978-1-
4292-3250-0 ISBN-10: 1-4292-3250-1 Referinţă: idem fig. 2.15 p. 29
Meioza II
Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. 2012, 4th ed. fig.

2.15. p. 28. W.H.Freeman and Company, New York ISBN-13: 978-1- Referinţă: idem
4292-3250-0 ISBN-10: 1-4292-3250-1
Meioza
Rezultatul meiozei
celula mamă diploidă (2n) → 4 celule fiice haploide (n)
meioză II n
meioză I n
2n meioză II n
meioză I meioză II n
n
meioză II n
Semnificaţia biologică a meiozei -asigură:

- formarea gameţilor
- autoreproducerea
- recombinarea intra (crossing-over, în pahiten) şi inter (metafaza I → anafaza I) cromozomală → sursă de
variabilitate genetică în lumea vie
Studiul diviziunii meiotice la Triticale
Triticale = hibrid grâu x secară
2n = 56 cromozomi
- Primul alopoliploid intergeneric de Triticale octoploid (2n=56) – obţinut prin dublarea numărului de
cromozomi ai hibridului F1 cu 7 cromozomi de la secară şi 21 de cromozomi de la grâu de către
amelioratorul german Wilhelm Rimpau
- Formula genomului Triticale este AABBDDRR, în care 3 genomuri sunt de la grâu (ABD) şi unul este de
la secară (R)
-Spiculeţe de grâu – stamină – anteră
-Spiculeţele sunt recoltate în etapa de înflorire şi sunt introduse în fixator (3 etanol + 1 acid acetic glacial),
la frigider, timp de 24 ore
Cultură de Triticale
Studiul diviziunii meiotice la Triticale
Obţinerea unui preparat microscopic la Triticale
Etape
- Secţionarea în mijlocul unei lame din sticlă a unei antere din mijlocul spiculeţului, cu
un ac spatulat
- Se îndepărtează restul anterei
- Se adaugă o picătură de colorant (carmin-acetic). Se aşteaptă 3 min.
- Deasupra se plasează o lamelă
- Se absoarbe cu o hârtie de filtru excesul de colorant
- Se aplică tehnica squash (presare), cu un băţ de chibrit
- Se observă preparatul citogenetic la microscopul optic, cu obiective: 10x – 40 x
- Se identifică etapele meiozei
Diviziunea celulară la plante
Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. 2012, 4th ed. fig.

2.21. p. 35. W.H.Freeman and Company, New York ISBN-13: 978-1-4292-
3250-0 ISBN-10: 1-4292-3250-1
Referinţă: idem fig. 2.22. p. 36.

Etape ale profazei I la secară
Zigoten Diploten
Etape ale meiozei I la secară şi la Triticale
Metafază I Anafază I
Metafaze I
Telofază I, cu micronuclei
Etape ale meiozei II la secară
Profaza II (stânga) Telofaza II (tetrada)

Meioza la Triticale
Etape ale meiozei la secară
Fotografie din colecţia de fotografii a laboratorului de Genetică, Facultatea de Biologie, Universitatea din Bucureşti
Etape ale meiozei la Lilium longiflorum (crin)
Profaza I in microsporocitele de Lilium Alte etape ale Meiozei I
longiflorum
Referinţă: Hartl D.I. & Jones E.W. 1998. Genetics. Principles and Analysis, 4th ed.
Referinţă: idem fig. 3.10 p. 94.
fig. 3.8, p. 92. Jones and Bartlett Publishers Inc., USA, ISBN 0-7637-0489-X
Principalele componente ale microscopului optic
Microscop optic
oculare
Buton on/off
Obiective Buton reglare
10x, 20x, 40x, 100 x intensitate lumina
Platforma lama
macroviza
Diafragma si lentile ce
focalizeaza lumina
Sursa de microviza
lumina
Vă mulţumesc pentru atenţie!
Copy protected with Online-PDF-No-Copy.com

Dacă numărul de cromozomi dintr-o celulă este 2n=46, calculaţi câţi
cromozomi şi câte cromatide sunt prezente în fiecare etapă: (Justificaţi
răspunsul)
Interfaza:
G1: 46 de cromozomi si 46 de cromatide (cromozomii sunt monocromatici)
S: 46 de cromozomi si 92 de cromatide (are loc replicarea ADN-ului si
cromozomii devin bicromatidici)
G2: 46 de cromozomi si 92 de cromatide (cromozomii sunt bicromatidici)
Meioza 1
Profaza 1: 46 de cromozomi si 92 de cromatide (se formeaza bivalentii,
un bivalent = 2 cromozomi omologi asociati, cei 2 cromozomi fiind
bicromatidici)
Metafaza 1: 46 de cromozomi si 92 de cromatide (cromozomii sunt
bicromatidici)
Anafaza 1: 46 de cromozomi si 92 de cromatide (cromozomii sunt
bicromatidici)
Telofaza 1: 46 de cromozomi si 92 de cromatide (cromozomii sunt
bicromatidici)
Citokineza 1 : 23 de cromozomi si 46 de cromatide ( in aceasta etapa
se formeaza 2 celule fiice, fiecare avand un numar haploid de cromozomi
bicromatidici)
Meioza 2
Profaza 2: 23 de cromozomi si 46 de cromatide (cromozomii sunt
bicromatidici)
Metafaza 2: 23 de cromozomi si 46 de cromatide (cromozomii sunt
bicromatidici)
Anafaza 2: 46 de cromozomi si 46 de cromatide ( are loc divizarea
centromerilor cu separarea cromatidelor surori => cromozomi
monocromatidici)
Telofaza 2: 46 de cromozomi si 46 de cromatide (cromozomi
monocromatidici)
Citokineza 2: 23 de cromozomi si 23 de cromatide ( se formeaza 4
celule haploide, fiecare avand cate 23 de cromozomi monocromatidici).
DROSOPHILA
MELANOGASTER
Model experimental in genetica
Avantajele modelului Drosophila
- Durata scurta de viata – obtinerea unui numar mare de indivizi intr-o
perioada scurta de timp (10 zile, o femela-1500 oua)
- Dimensiuni reduse + usor de cultivat - resurse economice reduse
- Permite manipulare genetica (inducerea de mutatii)

▪ caractere anatomice (aripi, ochi etc.) – markeri genetici
▪ 4 perechi de cromozomi,
▪ genom secventiat integral,
▪ 60% gene comune cu omul
1910 - Teoria cromozomiala a ereditatii - Thomas Morgan

Ciclul de viata
✓ Dimensiuni similare (3-4 mm)
✓ Femela – abdomen curbat in partea posterioara+ benzi negre succesive distincte pe
suprafata dorsala a regiunii terminale
✓ Masculul - abdomen cu extremitatea posteriora rotunjita + benzile negre de la
nivelul ultimelor segmente abdominale fuzionate!!!
Durata ciclu de viata:
✓ 9-10 zile/250C
durata invers proportionala cu 4 stadii de dezvoltare:

temperatura de cultivare ✓ Embrion
✓ Larva
✓ Pupa
✓ Adult
https://www.pestcontrol-expert.ro/wordpress/wp-content/uploads/2015/02/Drosophila_melanogaster_Copy_.jpg
Mediu de cultura:
✓ Banana
✓ Zahar
✓ Drojdie
✓ Agar
✓ Malai
✓ Acid propionic
✓ Apa distilata
Larva st 1 Larva st 2 Larva st 3 Pupa Adulti
✓ Ovocitele - pe suprafata mediu de cultura/inserate in mediu

✓ Embriogeneza: 24 h - 250C/40h - 180C
✓ Larva stadiu 1 – se hraneste la suprafata mediu de cultura
naparlire
✓ Larva stadiu 2 – patrunde in mediu de cultura
naparlire
✓ Larva stadiu 3 – iese din mediul de cultura pe peretele vasului de cultura
✓ Impuparea -120 h 250C de la depunere ovocite – brunificarea larvei st III in puparium (invelisul pupal
imobil)
✓ Emergenta adulti 9 zile (250C)/19 zile (180C)
✓ Femelele NU se pot imperechea in primele 12 ore de viata (virgine)
Durata stadiilor de dezvoltare la D. melanogaster
ORE ZIUA STADIU

0 0 Depunerea ovocitelor
0-22 0-1 Embrion
22 1 Eclozarea din ovocit (primul stadiu larval)
47 2 Prima naparlire (al doilea stadiu larval)
70 3 A doua naparlire (al doilea stadiu larval)
118 5 Formarea puparium-ului
122 5 Naparlirea prepupala (al patrulea stadiu)
130 5 Pupa: formarea capului, aripilor si picioarelor
167 7 Pigmentarea ochilor
214 9 Emergenta adultului din puparium
215 9 Deplierea aripilor la marimea normala
(Drosophila melanogaster – Model experimental in genetica, Al. Ecovoiu, L.M Georgescu)
Mutatii la
Drosophila melanogaster
Mutatii forma ochi
B=Bar
- Ochii redusi – forma de bara verticala, mici la masculi si la femele homozigote
- Femelele B/+ (heterozigote) – ochi forma rinichi
Wild type Bar/+ Bar/Bar

The genome of Drosophila melanogaster (1992). Edited by Dan L. Lindsley and Georgianna G. Zimm.
Mutatii culoare ochi
Bw=brown
Wild type - Ochi cafenii – rosiatici cu inaintarea
(ochi caramizii) in varsta
Ry=Rosy W=White
- ochi de culoare rosu inchis - -ochi de culoare alba-
Mutatii aripi
Cy = Curly
- Aripile curbate in sus si catre inainte
- Homozogotii – letali/pitici
Wild type
Cy
Ser=Serrate
- Aripi crestate la vârf
- Homozogotii -letali
Wild type
Ser
Vg=Vestigiale
- Aripile - extrem de reduse
Wild type
Vg
Mutatii culoare corp
Eb=Eboni
- Corpul de culoare neagra
Wild type
Eb
Y=yellow
- Culoare corp galbena
Wild type
Y
Mutatii la nivel de perisori
Sb=stubble
- Perisorii ingrosati si scurtati la ½ lungimea normala
- Homozigotii-letali
Sb
Mutatii larvare/pupa
Tb=Tubby
- Larve si pupe scurte si indesate
WT=wild type
Atlas of Drosophila morphology: wild type and classical mutants, Nicolas Gompel, Sylwester Chyb, 2013.
Cromozomii politeni
Introducere in studiul cromozomilor politeni
• 1881- profesorul Balbiani (Universitatea din Paris) - nucleii
celulelor glandelor salivare de la larvele de Chironomus
plumosus.
• 1933 - Painter - nucleii celulelor glandelor salivare de la Drosophila

melanogaster.
Se intalnesc la:
❑ plante Phaseolus coccineus, P. vulgaris și Vigna unguiculata.
❑ nevertebrate - insecte.
• stadiile larvare - glandele salivare, epiteliu intestinal, rect, tubi Malpighi, corpi graşi,
celule ganglionare, musculare, traheale.
• adulţi - celulele hrănitoare ovariene, tubi Malpighi şi glande accesorii genitale la
femele.
❑ mamifere
• în celulele gigante ale trofoblastului la şoarece, iepure şi şobolan
!!!!!Organele cu celule cu cromozomi politeni - implicate în funcții secretorii

intense realizate în scurt timp pe un fundal de creștere rapidă.
Procesul de politenizare - proces de ampificare genetică naturală
- ciclul celular al unor celule somatice - ciclul celular al unor celule în

obișnuite: proces de politenizare :
Interfază: G1, S și G2
Interfază – doar cu fază G1
Profază
Metafază Faza de politenizare
Mitoză:
Anafază Fază G2 modificată
Telofază
2 celule
celula nu se mai divide
ci moare
Politen - în l. gr. polis – multiplu, tenos – filament
ORGANIZARE STRUCTURALA
Procesul de politenizare este format din 3 sub-procese
1. endoreduplicarea
2. condensarea incompletă a materialului genetic
3. unirea centromerilor
1. Endoreduplicarea
•replicarea materialul genetic de nenumărate ori
•fiecare rundă de replicare NU este urmată de

diviziunea nucleului - sinteza materialului
genetic are loc în interiorul aceluiaşi nucleu.
cromozomi formați NU din câte 2 cromatide, ci

din sute de cromatide
La Drosophila melanogaster - endoreduplicare 512 cromatide/cromozom

2. Condensarea incompletă a materialului genetic
- Intr-un ciclul celular obișnuit - profază - procesul de condensare a materialului genetic -
grad maxim de condensare - metafază
- In politenizare condensarea materialului genetic – incompletă - fibră de 30 nm
lungimea cromozomilor politeni >100 x lungimea unui cromozom metafazic
- Nr. mare de cromatide + nivelul diferit de condensare brațele cromozomilor politeni -

bandate
- Modelul de bandare include:
▪ benzi (de culoare închisă)
▪ interbenzi (de culoare deschisă)
Cromomere (c) =spiralizări/condensari locale cromatidelor
Benzile (b) = n cromomere dispuse la acelaşi nivel si asociate intim
Interbenzi (ib)= fibra de cromatină este extinsă
Cromatina in benzi > 10x condensata cromatina din interbenzi.
Gradul de condensare a cromatinei difera puternic intre benzi
Modelele de benzi sunt:
❖ înalt reproductibile
❖ caracteristice pentru fiecare cromozom, brat cromozomal si specie
Structura cromomerică a cromozomilor politeni este vizibilă permanent -
nu parcurg ciclul de condensare – decondensare, se găsesc într-o interfază
permanent extinsă.
!!!!! Cromozomi politeni nu parcurg mitoza.

3. Unirea centromerilor
- toți cei 8 centromeri (D.melanogaster - 8 cromozomi) se unesc, cu formarea unui corp unic
= cromocentru
În final, din cei 8 cromozomi de la D.melanogaster,

prin politenizare rezultă 1 singur cromozom
ORGANIZARE FUNCŢIONALĂ
❖ Transcrierea in cromozomii politeni
În unele stadii de dezvoltare larvară - anumite benzi devin despiralizate

pufe - regiuni cu transcrierea genică intensa
Pufele ∈ genele specifice unui anumit stadiu de dezvoltare a unui ţesut - modelul
de transcriere se modifica în cursul dezvoltării larvare normale, fc. de ţesut +
proteinele necesare fiecărui stadiu de dezvoltare.
Chironomide – pufe de
dimensiuni foarte mari = inele
Balbiani
ROLUL CROMOZOMILOR POLITENI
❖ Cromozomii politeni - structuri funcţionale.
❖ Sinteza unor produşi necesari într-o cantitate foarte mare, într-un timp
foarte scurt, condiţionând transformarea larvei în pupă
❖ Cromozomii politeni NU sunt structuri implicate în transmiterea

informaţiei ereditare în descendenţă - după ce au asigurat o sinteză intensă
– cromozomii politeni se dezintegrează. Celulele care au fost angajate în
asemenea sinteze suferă autoliză
❖ Celulele glandelor salivare ale adultului (cromozomi obişnuiţi) NU provin

din celulele glandelor salivare larvare, ci din alte celule aparute prin
procese de histoliză şi histogeneză din stadiul nimfal.
UTILITATEA STUDIULUI CROMOZOMILOR POLITENI
▪ identificarea taxonomică a unor specii – modelul de bandare este specie-specific
▪ elaborarea de hărți ”citologice” –endoreduplicarea și sinapsa somatica dintre

multitudinea de cromatide surori - faciliteaza identificarea locației genelor
▪ identificarea unor mutații cromozomiale, de ex. deleții, duplicații, inversii etc
- cromatidele unui cromozom nu

se mai pot împerechea cu
cromatidele cromozomului
omolog, iar în zona respectivă
apare o buclă de desinapsare
Drosophila melanogaster (2n=8)
!!!! Paralel cu politenizarea - unirea centromerilor tuturor cromozomilor - cromocentru (structură
heterocromatinică colectivă)
!!! La masculi cromocentru include cromozomul Y, heterocromatinic, neomolog cu X - nu

realizează sinapsa
Lungime brate
politeni =
157 x lungime
c r o m o z o m i
somatici
dreapta (Right)/
stanga (Left)
pozitia braţelor dinspre
cromocentru spre
deschiderea lor
5 braţe lungi + 1 foarte scurt.

✓ X - cromozomii X – centromer apical – 1 brat liber .
✓ perechile 2 şi 3 - centromer median/submedian – centromerii uniti in cromocentru - lăsa 2

braţe libere - 4 braţe lungi ale cromozomului uriaş - 2R +2L, 3R + 3L
✓ perechea a 4 a - 1 braţ cromozomial, cel mai scurt

Cromozomi politeni la
Drosophila melanogaster (2n = 8)
Chironomus sp. (2n = 8)
Cromozomii politeni sunt independenti – NU are loc unirea centromerilor in

cromocentru!!!
Perechile I si II – metacentrici
Perechea III – submetacentrici
Perechea IV – telocentrici ∈ RON
Va rog sa vizionati filmuletele!!!!!
https://www.youtube.com/watch?v=sm3X6HThJNQ
https://www.youtube.com/watch?v=mh7i3nhzXzk
Protocol
Material biologic- larve stadiul III, bine dezvoltate de D. melanogaster
Etape
1. Disectia pe o lama a glandelor salivare, folosindu-se doua ace spatulate (cu un ac se

fixeaza bine larva iar cu celalalt ac se prinde armatura bucala si se executa o miscare
de tragere inainte in directia axului longitudinal al larvei)
2. Se indeparteaza restul organelor care ies odata cu glandele salivare.
3. Se adauga o picatura de colorant (carmin-acetic) peste glandele etalate pe lama. Se

mentin in colorant 3 min.
4. Deasupra se plaseaza o lamela, dupa care se mentine lama cu preparatul de timp de

cateva secunde pe plita.
5. Se absoarbe cu o hartie de filtru excesul de colorant.
6. Se aplica tehnica squash cu un bat de chibrit sau capatul unui creion
7. Observarea la microscop: obiective 10x-40x

Diagrama schematica larva stadiu III
Tract alimentar larva D. melanogaster

https://www.youtube.com/watch?v=vVOhHFAazCo
2. Secționarea larvei și
1.Selectarea larvelor 3. Izolarea glandelor salivare
îndepărtarea armăturii bucale
4. Colorare 5. Presare şi fixare 6.Vizualizarea la microscop

DROSOPHILA MELANOGASTER
rezumat
Ciclul de viata
✓ Femela – abdomen ascutit + benzi negre succesive distincte pe suprafata dorsala a
regiunii terminale
✓ Masculul - abdomen rotunjit+ benzile negre de la nivelul ultimelor segmente
abdominale fuzionate!!!
Durata ciclu de viata: 9-10 zile/250C (durata invers proportionala cu temperatura de cultivare)
4 stadii de dezvoltare: Embrion, Larva (stadiul 1, 2 si 3), Pup, Adult
Mutatii
❖ Forma ochi: B=Bar - Ochii forma de bara verticala, mici la masculi si la femele
homozigote – Femelele heterozigote – ochi forma rinichi
❖ Culoare ochi: Bw=brown - Ochi cafenii, Ry=Rosy - ochi rosu inchis, W=White -ochi
albi
❖ Aripi: Cy = Curly - Aripile curbate in sus si catre inainte; Ser=Serrate -Aripi crestate la
vârf; Vg=Vestigiale - Aripi extrem de reduse
❖ Culoare corp: Eb=Eboni - Corpul de culoare neagra; Y=yellow - Culoare corp galbena
❖ Perisori: Sb=stubble - Perisorii ingrosati si scurtati la ½ lungimea normala
❖ Larve/pupa: Tb=Tubby- Larve si pupe scurte si indesatea
Cromozomii politeni
1881- profesorul Balbiani- nucleii celulelor glandelor salivare de la larvele de Chironomus plumosus.
1933 - Painter - nucleii celulelor glandelor salivare de la Drosophila melanogaster
Structura
Politenizarea-3 sub-procese:
❖ endoreduplicarea (fiecare rundă de replicare NU este urmată de diviziunea nucleului-sute de cromatide/
cromozom – D. melanogaster 512 cromatide/cromozom)
❖ condensarea incompletă a materialului genetic-fibra de 30mn-
▪ benzi (de culoare închisă)-n cromomere dispuse la acelaşi nivel si asociate intim
▪ interbenzi (de culoare deschisă)- fibra de cromatină extinsă
Structura cromomerică vizibilă permanent - interfază permanent extinsă.
❖ unirea centromerilor-cromocentru –cromozom unic - D.melanogaster
Transcriere in cromozomii politeni – pufe/inele Balbiani (Chironomus): benzi despiralizate (genele

specifice unui anumit stadiu de dezvoltare a unui ţesut)
Rol
Cromozomii politeni - structuri funcţionale.
Cromozomii politeni NU sunt structuri implicate în transmiterea informaţiei ereditare în descendenţă

• identificarea taxonomică a unor specii – modelul de bandare este specie-specific
• elaborarea de hărți ”citologice”
• identificarea unor mutații cromozomiale, de ex. deleții, duplicații, inversii etc

✓ X - 1 brat lung liber .
✓ perechile 2 şi 3 - 4 braţe lungi ale cromozomulu

uriaş - 2R +2L, 3R + 3L
✓ perechea a 4 a - 1 braţ cromozomial scurt
!!!! Paralel cu politenizarea - unirea centromerilor

tuturor cromozomilor - cromocentru (structură
Cromozomii politeni sunt independenti – NU
are loc unirea centromerilor in cromocentru!!!
http://doccdn.simplesite.com/d/ee/
48/281756458863184110/29fb0bc
1-9bc4-4e59-aa50-b097eedfd42d/
BchII_G_LP%2BCromozomi%2B
EVIDENŢIEREA
CROMOZOMILOR ÎN
DIVIZIUNE LA ANIMALE SI OM
▪ MITOZA
https://www.youtube.com/watch?v=DwAFZb8juMQ
https://www.youtube.com/watch?v=L61Gp_d7evo
• MEIOZA
https://www.youtube.com/watch?v=-Lx0oLPnRQg
https://www.youtube.com/watch?v=16enC385R0w
• COMPARATIE
https://www.youtube.com/watch?v=Ba9LXKH2ztU
EVIDENŢIEREA CROMOZOMILOR ÎN DIVIZIUNE LA ANIMALE
Model animal - Mus musculus - BALB/c
❑ Varianta albinotică a șoarecelui de casă obținută prin

consangvinizare dirijată
EVIDENŢIEREA CROMOZOMILOR ÎN MITOZĂ LA OM

CULTURA DIN SÂNGE PERIFERIC UMAN
Recoltare sânge periferic – pe anticoagulant –

heparină sodică
7-10 dimineata – celulele – rata de diviziune intensă

Avantajele modelului murin
Modelul murin - primul model de studiu mamalian în cercetările de

genetică.
▪șoarecii au dimensiune mică
▪timp scurt de generaţie şi o durată de viaţă accelerată (un an la

şoarece = 30 de ani la om) → necesită resurse reduse
▪ > 95% din genomul şoarecelui = similar cu cel uman → cercetarea

genetică pe şoarece este aplicabilă în studiul bolilor umane.
Utilizarea culturilor celulare umane
• Analiza probelor umane - probleme de etică → ESENTIAL este

acordul informat asupra participării la studiu.
• Liniile celulare umane = model de bază pentru studiul efectului

diferiţilor agenţi mutageni asupra organismului uman.
Ex. Cultura de limfocite din sange venos periferic

Etapele obtinerii preparatelor citogenetice
Model animal Cultura sange periferic uman

- 1. Cultivare sangelui periferic
2. Colchicinizare animal 2. Colchicinizare cultura sange periferic
3. Sacrificare animal -
4. Hipotonizare 4. Hipotonizare
5. Fixare 5. Fixare
6. Realizare de preparate microscopice 6. Realizare de preparate microscopice
7. Colorare preparatelor 7. Colorare preparatelor
Etapele 4-7 sunt comune pentru ambele protocoale (substante utilizate+

mod de desfasurare) - prezentarea protocoalelor de lucru - in paralel –
!!!!! Accent pe etapele particulare fiecarui tip de model experimental!!!!
1. Cultivarea in vitro a limfocitelor din sânge
periferic
MEDII SPECIALE
1. Mediu complet – ex. PB-MAX - toate elementele

necesare pentru a permite supraviețuirea, creșterea și
multiplicarea limfocitelor
2. Mediu minimal (incomplet) - ex. RPMI 1640, MEM,

EAGLE → necesită suplimentări
Substanțele cu care se realizează suplimentarea
mediului minimal
✓ ser fetal bovin – conține factori de creștere și nutrienți →
stimuleaza replicarea și impiedică evoluția celulelor din mediu
spre apoptoză
✓ L-glutamină – aminoacid esențial pentru funcționarea celulelor
(implicat în sinteza de proteine, sursă de energie etc.)
✓ soluţie N16 – amestec de 13 aminoacizi și 6 vitamine
✓ fitohemaglutinină (lectină extrasă din Phaseolus vulgaris)

= agent mitogen (induce mitoza) → activarea și
transformarea limfocitelor .
✓ antibiotice – evitarea infectării culturii
Initierea culturii
Mediul de cultură
- 4,5 ml/flacon + 0,5 ml sânge total.
***!!!!! Inițierea – STERIL

– hotă (sterilizare UV înainte de inițiere),
- bec de gaz!!!!
!!! Se notează pe tub
– data și ora inițierii,
- codul probei (număr/inițiale subiect)
agitarea uşoară a flacoanelor - dispersarea celulelor
sanguine în mediul de cultură
incubare la termostat - 37°C - 72 de ore

(nr maxim de limfocite în diviziune)
La 24 h de la inițiere - se testează viabilitatea celulară –
Trypan Blue (albastru de tripan)
Membrana celulelor vii are permeabilitate

selectivă → Trypan Blue NU poate fi absorbit
de către celulele vii,
Celulele moarte → albastru de tripan traverseaza membrana

cu uşurinţă.
Celulele moarte apar colorate în albastru /

celulele vii necolorate ⇒ numărare (camera
de numărare)
Indicele de viabilitate
= (nr. celule vii/nr total de celule analizate) x 100
– indicele de viabilitate<10% - se inițiaza o nouă cultură
– indicele de viabilitate >10% - se prelucrează cultura
2. Colchicinizare
Colchicina – interferă cu funcționarea fusului de diviziune
Mare parte din celule sunt blocate în metafază

soluţie de colchicină 0,01%
BALB/c
Cu două ore înainte de sacrificare injectare intraperitoneală

cu colchicină 0,01%
Cultura de limfocite
– se adauga soluţie de colchicină peste

celulele aflate in cultura cu 2 ore
înainte de sacrificare
-Dupa 2 h, centrifugare 10 min. la 1000 rpm → separarea

celulelor de mediul de cultură + îndepărtare supernatant
3. Sacrificare și disecție animal
https://www.youtube.com/watch?v=1BFOYIS1q2s&t=382s (disectie Balb/c)
https://www.youtube.com/watch?v=IbXGUBhj7EU (prelevare femur)
https://www.youtube.com/watch?v=sTOwznRGtNs (prelevare maduva osoasa femurala)
❑ diviziunea mitotica - din femur

Maduva osoasă hematogenă (femur, tibie, stern) conține număr mare
de celule aflate în diviziune = țesutul ce se pretează cel mai bine pentru
analiza directă a cromozomilor
Dacă indicele mitotic este ridicat → cantitatea de material biologic
necesar este mică.
indicele mitotic=nr. celule in diviziune/
nr. total de celulele dintr-o populatie
Nu sunt necesare incubari pentru a se ajunge la un
numar mare de celule în diviziune ⇒ rezultate rapide.
❑diviziune meiotica – din testicule

solutie hipotonă KCl 0,075M
4. Hipotonizarea → mărirea conc.

extracelulara
volumului celular
1. soluție hipotonă KCl 0,075M
conc.
concentrație extracelulară scăzută intracelulara
2. concentrație intracelulară ridicată
3. H2O intră în celulă pentru a egaliza diferența de concentrație
4. Nucleii se umflă → se asigura spațiu suplimentar pentru

dispersia mai bună a cromozomilor.
A. BALB/c
Femur: ac de seringă - în canalul medular + soluţie
hipotonă de KCl 0,075M.
Testicule: se fragmenteaza prin forfecare

+ soluție hipotonă de KCl 0,075M
a) Se incubează suspensiile celulare (tesut medular/testicular) la 37°C,

b) 45 minute (celule vii)
B. Cultura de limfocite
- sedimentul celular + soluţie hipotonă de clorură de potasiu

0,075M → incubare la 37°C, 35 min (celule vii).
-centrifugare 10 min la 1000 rpm → se reţine sedimentul

celular
5. Fixarea
(BALB/c + Cultura de limfocite)
Sedimentul se omogenizează cu soluţie fixatoare: metanol

şi acid acetic glacial (3:1), de la frigider (4°C)
Șoc termic: 37°C - 4°C
M E T A N O L - D E S H I D R AT E A Z A C E L U L E L E ,
DENATUREAZA SI PRECIPITA PROTEINELE IN SITU
Șoc chimic:
ACID ACETIC GLACIAL – STABILIZEAZA ACIZII
NUCLEICI, PREVINE PIERDEREA DE MATERIAL
GENETIC
Soluţia fixatoare:
pregatită extemporaneu (în momentul tratamentului)
adaugată picatură cu picatură pe

peretele tuburilor de centrifugă
(se previne aglutinarea celulelor)
Fixarea – conservarea structurilor celulare

(celule moarte)
! - probele se omogenizează prin pipetare şi se lasă peste
noapte, la 4°C.
- a doua zi probele se centrifughează la 1000 rpm, 10

minute. Se înlătură supernatantul.
Fixarea şi centrifugarea se repetă de 3 - 4 ori.

După ultima centrifugare, sedimentul celular se resuspendă
în 2-3ml soluţie fixatoare.
Din suspensia finală – 6. realizarea

preparatelor microscopice -
picurare cu o pipeta Pasteur, pe o lamă
mentinută la rece, de la o înălţime de
câţiva centrimetri – etalarea cât mai
dispersată a cromozomilor pe lama.
După maxim 24 de ore de la realizare – colorarea

preparatelor
tehnica convenţională de colorare
tehnici de colorare specială (diferenţiată).
(ex. G, SCE, NOR, C)
7. TEHNICA CONVENŢIONALĂ DE
COLORARE
● Colorarea preparatelor microscopice cu

soluţie Giemsa 5% , 10 min
● Vizualizare la microscop (10x-100X)

O metafaza “ideal raspandita” cuprinde
toti cromozomii speciei respective vizibili
intr-un singur camp microscopic, perfect
individualizati, fara suprapuneri
Clasificarea cromozomilor
în funcţie de pozitia centromerului
p
p p
centromer
q q q q
Mus musculus Balb/c
2n=40 – cromozomi telocentrici !!!
cromozomii telocentrici – nu prezinta la
Mitoza
partea superioara centromerului (maduva osoasa femurala)
structuri detectabile prin metode Metafaza
citogenetice clasice
MEIOZA (testicule)
Profaza I
Leptoten Zigoten
Pachiten
Diploten Diploten-Diakineza
Diakineza
Metafaza 2
Pachiten + Metafaza 1
Om - 2n=46 cromozomi
EVIDENŢIEREA CROMOZOMILOR ÎN DIVIZIUNE LA ANIMALE –etape (rezumat)
❖ Colchicinizare - soluţie de colchicină - blocheaza functionarea fusului de
diviziune - blocheaza celule în metafază
diviziunea mitotica – femur

❖ Sacrificare si disectie
diviziune meiotica – testicule
❖ Hipotonizare - solutie hipotonă de KCl 0,075M

- volumul celular (celule vii)
❖Fixare - metanol şi acid acetic glacial (3:1), (4°C) (soc chimic+termic) -

conservarea structurilor celulare (celule moarte)
❖Realizare preparate microscopice – picurare
❖Colorare conventionala – sol. Giemsa (MOV!!!!!)
Mus musculus
2n=40 – cromozomi telocentrici !!!
CULTURA DIN SANGE PERIFERIC-etape (rezumat)
1. Recoltare sange periferic (limfocitele) – pe anticoagulant (de ex. heparina sodica)
2. Cultivarea in vitro a limfocitelor din sânge periferic – MEDII SPECIALE

A) Mediu complet - toate elementele necesare pentru a permite supravietuirea, cresterea si
multiplicarea limfocitelor
B) Mediu minimal (incomplet) +
▪ ser fetal bovin: contine factori de crestere si nutrienti → stimuleaza replicarea si impiedica
evolutia celulelor din mediu spre apoptoza
▪ L-glutamină = aminoacid esential pentru functionarea celulelor (sinteza de proteine, sursa de
energie etc.)
▪ soluţie N16 = amestec de 13 aminoacizi si 6 vitamine
▪ fitohemaglutinină (lectina extrasa din Phaseolus vulgaris) = agent mitogen (induce mitoza!!!!!!)
- activarea si transformarea limfocitelor T .
In vivo – antigene specifice
In vitro – agenti mitogeni (ex. Fitohemaglutinină)
▪ antibiotice → se evita infectarea culturii
3. Colchicinizare cu soluţie de colchicină → blocarea limfocitelor în metafază
4. Hipotonizare - soluţie hipotonă de clorură de potasiu 0,075M

! Hipotonizare → celulele devin turgescente (mărirea volumului celular) ⇒ dispersia mai buna a
cromozomilor
5. Fixare - metanol:acid acetic glacial (3:1), 4°C,

! Fixare – omorare celule cu conservarea componentelor celulare
DROSOPHILA
MELANOGASTER
Model experimental in genetica
Avantajele modelului Drosophila
- Durata scurta de viata – obtinerea unui numar mare de indivizi intr-o
perioada scurta de timp (10 zile, o femela-1500 oua)
- Dimensiuni reduse + usor de cultivat - resurse economice reduse
- Permite manipulare genetica (inducerea de mutatii)

▪ caractere anatomice (aripi, ochi etc.) – markeri genetici
▪ 4 perechi de cromozomi,
▪ genom secventiat integral,
▪ 60% gene comune cu omul
1910 - Teoria cromozomiala a ereditatii - Thomas Morgan

Ciclul de viata
✓ Dimensiuni similare (3-4 mm)
✓ Femela – abdomen curbat in partea posterioara+ benzi negre succesive distincte pe
suprafata dorsala a regiunii terminale
✓ Masculul - abdomen cu extremitatea posteriora rotunjita + benzile negre de la
nivelul ultimelor segmente abdominale fuzionate!!!
Durata ciclu de viata:
✓ 9-10 zile/250C
durata invers proportionala cu 4 stadii de dezvoltare:

temperatura de cultivare ✓ Embrion
✓ Larva
✓ Pupa
✓ Adult
https://www.pestcontrol-expert.ro/wordpress/wp-content/uploads/2015/02/Drosophila_melanogaster_Copy_.jpg
Mediu de cultura:
✓ Banana
✓ Zahar
✓ Drojdie
✓ Agar
✓ Malai
✓ Acid propionic
✓ Apa distilata
Larva st 1 Larva st 2 Larva st 3 Pupa Adulti
✓ Ovocitele - pe suprafata mediu de cultura/inserate in mediu

✓ Embriogeneza: 24 h - 250C/40h - 180C
✓ Larva stadiu 1 – se hraneste la suprafata mediu de cultura
naparlire
✓ Larva stadiu 2 – patrunde in mediu de cultura
naparlire
✓ Larva stadiu 3 – iese din mediul de cultura pe peretele vasului de cultura
✓ Impuparea -120 h 250C de la depunere ovocite – brunificarea larvei st III in puparium (invelisul pupal
imobil)
✓ Emergenta adulti 9 zile (250C)/19 zile (180C)
✓ Femelele NU se pot imperechea in primele 12 ore de viata (virgine)
Durata stadiilor de dezvoltare la D. melanogaster
ORE ZIUA STADIU

0 0 Depunerea ovocitelor
0-22 0-1 Embrion
22 1 Eclozarea din ovocit (primul stadiu larval)
47 2 Prima naparlire (al doilea stadiu larval)
70 3 A doua naparlire (al doilea stadiu larval)
118 5 Formarea puparium-ului
122 5 Naparlirea prepupala (al patrulea stadiu)
130 5 Pupa: formarea capului, aripilor si picioarelor
167 7 Pigmentarea ochilor
214 9 Emergenta adultului din puparium
215 9 Deplierea aripilor la marimea normala
Mutatii la
Drosophila melanogaster
Mutatii forma ochi
B=Bar
- Ochii redusi – forma de bara verticala, mici la masculi si la femele homozigote
- Femelele B/+ (heterozigote) – ochi forma rinichi
Wild type Bar/+ Bar/Bar

Mutatii culoare ochi
Bw=brown
Wild type - Ochi cafenii – rosiatici cu inaintarea
(ochi caramizii) in varsta
Ry=Rosy W=White
- ochi de culoare rosu inchis - -ochi de culoare alba-
Mutatii aripi
Cy = Curly
- Aripile curbate in sus si catre inainte
- Homozogotii – letali/pitici
Wild type
Cy
Ser=Serrate
- Aripi crestate la vârf
- Homozogotii -letali
Wild type
Ser
Vg=Vestigiale
- Aripile - extrem de reduse
Wild type
Vg
Mutatii culoare corp
Eb=Eboni
- Corpul de culoare neagra
Wild type
Eb
Y=yellow
- Culoare corp galbena
Wild type
Y
Mutatii la nivel de perisori
Sb=stubble
- Perisorii ingrosati si scurtati la ½ lungimea normala
- Homozigotii-letali
Sb
Mutatii larvare/pupa
Tb=Tubby
- Larve si pupe scurte si indesate
WT=wild type
Atlas of Drosophila morphology: wild type and classical mutants, Nicolas Gompel, Sylwester Chyb, 2013.
Cromozomii politeni
Introducere in studiul cromozomilor politeni
• 1881- profesorul Balbiani (Universitatea din Paris) - nucleii
celulelor glandelor salivare de la larvele de Chironomus
plumosus.
• 1933 - Painter - nucleii celulelor glandelor salivare de la Drosophila

melanogaster.
Se intalnesc la:
❑ plante Phaseolus coccineus, P. vulgaris și Vigna unguiculata.
❑ nevertebrate - insecte.
• stadiile larvare - glandele salivare, epiteliu intestinal, rect, tubi Malpighi, corpi graşi,
celule ganglionare, musculare, traheale.
• adulţi - celulele hrănitoare ovariene, tubi Malpighi şi glande accesorii genitale la
femele.
❑ mamifere
• în celulele gigante ale trofoblastului la şoarece, iepure şi şobolan
!!!!!Organele cu celule cu cromozomi politeni - implicate în funcții secretorii

intense realizate în scurt timp pe un fundal de creștere rapidă.
Procesul de politenizare - proces de ampificare genetică naturală
- ciclul celular al unor celule somatice - ciclul celular al unor celule în

obișnuite: proces de politenizare :
Interfază: G1, S și G2
Interfază – doar cu fază G1
Profază
Metafază Faza de politenizare
Mitoză:
Anafază Fază G2 modificată
Telofază
2 celule
celula nu se mai divide
ci moare
Politen - în l. gr. polis – multiplu, tenos – filament
ORGANIZARE STRUCTURALA
Procesul de politenizare este format din 3 sub-procese
1. endoreduplicarea
2. condensarea incompletă a materialului genetic
3. unirea centromerilor
1. Endoreduplicarea
•replicarea materialul genetic de nenumărate ori
•fiecare rundă de replicare NU este urmată de

diviziunea nucleului - sinteza materialului
genetic are loc în interiorul aceluiaşi nucleu.
cromozomi formați NU din câte 2 cromatide, ci

din sute de cromatide
La Drosophila melanogaster - endoreduplicare 512 cromatide/cromozom

2. Condensarea incompletă a materialului genetic
- Intr-un ciclul celular obișnuit - profază - procesul de condensare a materialului genetic -
grad maxim de condensare - metafază
- In politenizare condensarea materialului genetic – incompletă - fibră de 30 nm
lungimea cromozomilor politeni >100 x lungimea unui cromozom metafazic
- Nr. mare de cromatide + nivelul diferit de condensare brațele cromozomilor politeni -

bandate
- Modelul de bandare include:
▪ benzi (de culoare închisă)
▪ interbenzi (de culoare deschisă)
Cromomere (c) =spiralizări/condensari locale cromatidelor
Benzile (b) = n cromomere dispuse la acelaşi nivel si asociate intim
Interbenzi (ib)= fibra de cromatină este extinsă
Cromatina in benzi > 10x condensata cromatina din interbenzi.
Gradul de condensare a cromatinei difera puternic intre benzi
Modelele de benzi sunt:
❖ înalt reproductibile
❖ caracteristice pentru fiecare cromozom, brat cromozomal si specie
Structura cromomerică a cromozomilor politeni este vizibilă permanent -
nu parcurg ciclul de condensare – decondensare, se găsesc într-o interfază
permanent extinsă.

3. Unirea centromerilor
- toți cei 8 centromeri (D.melanogaster - 8 cromozomi) se unesc, cu formarea unui corp unic
= cromocentru
În final, din cei 8 cromozomi de la D.melanogaster,

prin politenizare rezultă 1 singur cromozom
ORGANIZARE FUNCŢIONALĂ
❖ Transcrierea in cromozomii politeni
În unele stadii de dezvoltare larvară - anumite benzi devin despiralizate

pufe - regiuni cu transcrierea genică intensa
Pufele ∈ genele specifice unui anumit stadiu de dezvoltare a unui ţesut - modelul
de transcriere se modifica în cursul dezvoltării larvare normale, fc. de ţesut +
proteinele necesare fiecărui stadiu de dezvoltare.
Chironomide – pufe de
dimensiuni foarte mari = inele
Balbiani
ROLUL CROMOZOMILOR POLITENI
❖ Cromozomii politeni - structuri funcţionale.
❖ Sinteza unor produşi necesari într-o cantitate foarte mare, într-un timp
foarte scurt, condiţionând transformarea larvei în pupă
❖ Cromozomii politeni NU sunt structuri implicate în transmiterea

informaţiei ereditare în descendenţă - după ce au asigurat o sinteză intensă
– cromozomii politeni se dezintegrează. Celulele care au fost angajate în
asemenea sinteze suferă autoliză
❖ Celulele glandelor salivare ale adultului (cromozomi obişnuiţi) NU provin

din celulele glandelor salivare larvare, ci din alte celule aparute prin
procese de histoliză şi histogeneză din stadiul nimfal.
▪ identificarea taxonomică a unor specii – modelul de bandare este specie-specific
▪ elaborarea de hărți ”citologice” –endoreduplicarea și sinapsa somatica dintre

multitudinea de cromatide surori - faciliteaza identificarea locației genelor
▪ identificarea unor mutații cromozomiale, de ex. deleții, duplicații, inversii etc
- cromatidele unui cromozom nu

se mai pot împerechea cu
cromatidele cromozomului
omolog, iar în zona respectivă
apare o buclă de desinapsare
!!!! Paralel cu politenizarea - unirea centromerilor tuturor cromozomilor - cromocentru (structură
!!! La masculi cromocentru include cromozomul Y, heterocromatinic, neomolog cu X - nu

realizează sinapsa
Lungime brate
politeni =
157 x lungime
c r o m o z o m i
somatici
dreapta (Right)/
stanga (Left)
pozitia braţelor dinspre
cromocentru spre
deschiderea lor

✓ X - cromozomii X – centromer apical – 1 brat liber .
✓ perechile 2 şi 3 - centromer median/submedian – centromerii uniti in cromocentru - lăsa 2

braţe libere - 4 braţe lungi ale cromozomului uriaş - 2R +2L, 3R + 3L
✓ perechea a 4 a - 1 braţ cromozomial, cel mai scurt

Drosophila melanogaster (2n = 8)
Cromozomii politeni sunt independenti – NU are loc unirea centromerilor in

cromocentru!!!
Va rog sa vizionati filmuletele!!!!!
https://www.youtube.com/watch?v=sm3X6HThJNQ
https://www.youtube.com/watch?v=mh7i3nhzXzk
Protocol
Material biologic- larve stadiul III, bine dezvoltate de D. melanogaster
Etape
1. Disectia pe o lama a glandelor salivare, folosindu-se doua ace spatulate (cu un ac se

fixeaza bine larva iar cu celalalt ac se prinde armatura bucala si se executa o miscare
de tragere inainte in directia axului longitudinal al larvei)
2. Se indeparteaza restul organelor care ies odata cu glandele salivare.
3. Se adauga o picatura de colorant (carmin-acetic) peste glandele etalate pe lama. Se

mentin in colorant 3 min.
4. Deasupra se plaseaza o lamela, dupa care se mentine lama cu preparatul de timp de

cateva secunde pe plita.
5. Se absoarbe cu o hartie de filtru excesul de colorant.
6. Se aplica tehnica squash cu un bat de chibrit sau capatul unui creion
7. Observarea la microscop: obiective 10x-40x

Diagrama schematica larva stadiu III
Tract alimentar larva D. melanogaster

https://www.youtube.com/watch?v=vVOhHFAazCo
2. Secționarea larvei și
1.Selectarea larvelor 3. Izolarea glandelor salivare
îndepărtarea armăturii bucale
4. Colorare 5. Presare şi fixare 6.Vizualizarea la microscop

DROSOPHILA MELANOGASTER
rezumat
Ciclul de viata
✓ Femela – abdomen ascutit + benzi negre succesive distincte pe suprafata dorsala a
regiunii terminale
✓ Masculul - abdomen rotunjit+ benzile negre de la nivelul ultimelor segmente
abdominale fuzionate!!!
Durata ciclu de viata: 9-10 zile/250C (durata invers proportionala cu temperatura de cultivare)
4 stadii de dezvoltare: Embrion, Larva (stadiul 1, 2 si 3), Pup, Adult
Mutatii
❖ Forma ochi: B=Bar - Ochii forma de bara verticala, mici la masculi si la femele
homozigote – Femelele heterozigote – ochi forma rinichi
❖ Culoare ochi: Bw=brown - Ochi cafenii, Ry=Rosy - ochi rosu inchis, W=White -ochi
albi
❖ Aripi: Cy = Curly - Aripile curbate in sus si catre inainte; Ser=Serrate -Aripi crestate la
vârf; Vg=Vestigiale - Aripi extrem de reduse
❖ Culoare corp: Eb=Eboni - Corpul de culoare neagra; Y=yellow - Culoare corp galbena
❖ Perisori: Sb=stubble - Perisorii ingrosati si scurtati la ½ lungimea normala
❖ Larve/pupa: Tb=Tubby- Larve si pupe scurte si indesatea
Cromozomii politeni
1881- profesorul Balbiani- nucleii celulelor glandelor salivare de la larvele de Chironomus plumosus.
1933 - Painter - nucleii celulelor glandelor salivare de la Drosophila melanogaster
Structura
Politenizarea-3 sub-procese:
❖ endoreduplicarea (fiecare rundă de replicare NU este urmată de diviziunea nucleului-sute de cromatide/
cromozom – D. melanogaster 512 cromatide/cromozom)
❖ condensarea incompletă a materialului genetic-fibra de 30mn-
▪ benzi (de culoare închisă)-n cromomere dispuse la acelaşi nivel si asociate intim
▪ interbenzi (de culoare deschisă)- fibra de cromatină extinsă
Structura cromomerică vizibilă permanent - interfază permanent extinsă.
❖ unirea centromerilor-cromocentru –cromozom unic - D.melanogaster
Transcriere in cromozomii politeni – pufe/inele Balbiani (Chironomus): benzi despiralizate (genele

specifice unui anumit stadiu de dezvoltare a unui ţesut)
Rol
Cromozomii politeni - structuri funcţionale.
Cromozomii politeni NU sunt structuri implicate în transmiterea informaţiei ereditare în descendenţă

• identificarea taxonomică a unor specii – modelul de bandare este specie-specific
• elaborarea de hărți ”citologice”
• identificarea unor mutații cromozomiale, de ex. deleții, duplicații, inversii etc

✓ X - 1 brat lung liber .
✓ perechile 2 şi 3 - 4 braţe lungi ale cromozomulu

uriaş - 2R +2L, 3R + 3L
✓ perechea a 4 a - 1 braţ cromozomial scurt
!!!! Paralel cu politenizarea - unirea centromerilor

tuturor cromozomilor - cromocentru (structură

Cromozomii politeni sunt independenti – NU

are loc unirea centromerilor in cromocentru!!!
NOTIUNI DE
CARIOTIPARE
CARIOTIPUL
UMAN NORMAL
Cariograma - aranjarea ordonată a tuturor cromozomilor unei celule
in perechi, în funcție de mărimea lor și de poziția centromerului.
Cariotipul
formula (scrisă cu cifre și litere) ce descrie numărul cromozomal de baza (2n)
Homo sapiens - 46, XX (femei) și 46, XY (bărbați)
Mus musculus – 40, XX (femele) si 40, XY (masculi)
Idiograma - reprezentarea grafica (desen) a cromozomilor bazata pe

masuratori.
Istoric
G Levitsky – 1924 – notiunea de cariotip
OM
1921- H. Winwarter – 47 in spermatogonii 48 in ovogonii
1922- Painter – 2n=46/48?
1956 – J. H. Tjio, A. Levan – 2n= 46
❖ Celulele somatice – diploide - 2n
❖ Gametii (celulele reproducatoare) – haploizi – n
Autozomi
Cromozomii
Heterozomi (cromozomi de sex): X, Y
autozomii in dublu exemplar (1 cromozom de

origine materna + 1 cromozom de origine
Celulele somatice paterna)
heterozomii (XX/XY)
Importanta cariotip
➢ Studiul aberatiilor cromozomale
➢ Stabilirea relatiilor filogenetice (de inrudire) dintre organisme
➢ Sursa de informatii asupra modului in care s-a realizat speciatia/

identificarea principalelor stadii ale evolutiei vietii
Aspecte vizate in realizarea cariotipului
! numarul cromozomal de baza (2n)

! dimensiunea absoluta a cromozomilor
! dimensiunea relativa a cromozomilor (lungimea fiecărui

cromozom raportată la lungimea totală a complementului
haploid normal exprimată în procente)
! localizarea centromerului
indicele centromeric =Ic = p/(p+q) x 100

metacentrici: Ic = 46 ‑ 49 %
submetacentrici: Ic = 31 ‑ 45 %
acrocentrici: Ic = 17 ‑ 30 %
telocentrici: Ic <17 %
! numarul si pozitia satelitilor (segment
cromozomal separat de restul cromozomului
prin intermediul unei constrictii secundare)
! gradul de condensare si distributia regiunilor

heterocromatinice (bandari)
Cariotipul la pesti Cariotipul in seria vertebratelor
2n variaza:
2n=16 Fam. Belontidae - 2n= ±268 Fam. Acipenseridae.
Acipenser mikadoi
2n= ±268
Cariotipul de baza - 2n=48+/-2
Zebrafish
2n=50
✓ Poliploidia (prezența în nucleu a mai mult de două seturi de cromozomi),
aneuploidia (2n+/-1) şi anomaliile structurale cromozomale (deletii,
duplicatii, inversii etc.) au stat la baza evoluţiei cariotipului in grupa mare
a peştilor.
✓ Poliploidia - mecanismul major al speciaţiei,

pornind de la cariotipul de bază 2n=48.
✓ Poliploidizarea a mărit posibilităţile de adaptare la noi condiţii de viaţă.
✓ Heterozomii - incomplet diferenţiaţi

Cariotipul amfibienilor
2n variaza: 2n=20 familia Bufonidae - 2n= 110 Ceratophrididae
Cariotipul de baza 2n=26
✓ Evoluţia cariotipului s-a realizat prin rearanjamente structural cromozomale.
✓ Poliploidia a fost un mecanism major de evoluţie la amfibieni
✓ Heterozomii nediferenţiati morfologic - incompatibil cu reproducerea

bisexuată.
Bufo marinus Bufo oblongus
2n=22 2n=44
Cariotipul reptilian
✓ Toate reptilele conţin număr mare de microcromozomi greu identificabili.
microcromozom - cromozom foarte mic < 20 Mb (cromozomii >40 Mb =macrocromozomi,

<20Mb cromozomii<40 Mb =cromozomi intermediari).
Microcromozomii - foarte mici și citogenetic nu se disting într-un cariotip.
✓ Mecanismele de fuziune-fisiune centrică - evoluţia cariotipului reptilelor.
✓ La familiile evoluate de şerpi - apar variate forme de diferenţiere a

heterozomilor.
✓ Spre deosebire de alte grupe de animale, cromozomii sexelor la reptile

reprezintă cel mai variabil element al genomului
Cariotipul păsărilor
✓ Mare variaţie dimensională: microcromozomi şi macrocromozomi
✓ 2n variaza de la 2n=40 - pasărea ogorului la 2n= 126 – pupăză
✓ Cariotipul standard - număr diploid de 80 cromozomi (16 macrocromozomi şi

64 microcromozomi)
✓ Heteromorfism clar al heterozomilor

Diferenţa cariotipică dintre porumbel (Columba livia 2n=80) şi guguştiuc
(Streptopelia risaria 2n=68)
- fuziunea mai multor perechi de microcromozomi la guguştiuc.
Cariotipul mamiferelor
✓ Formula de bază a heterozomilor la mamifere este XX, pentru femelă şi XY,
pentru mascul.
✓ Polimorfism cromozomal intraspecific şi intrapopulaţional – rearanjamente
structurale - speciile de mamifere sunt încă în formare (species in statu
nascendi).
Grupul rozătoarelor se află în plină evoluţie:

Rattus rattus (şobolanul negru) din Asia: 3 rase geografice
- şobolanul asiatic - 2n=42,
- şobolanul ceylonez - 2n=40,
- şobolanul din Oceania - 2n=38.
(fuziunii robertsoniene succesive a perechilor 11 şi 12
şi apoi 4 şi 7)
Cariotip - Mus musculus
! 2n=40 (19 perechi de autozomi + cromozomii de sex XX/XY)
Cariograma la Mus musculus Idiograma la Mus musculus

(Dupa: COMMITTEE ON STANDARDIZED GENETIC (Dupa: COMMITTEE ON STANDARDIZED GENETIC
NOMENCLATURE FOR MICE, Jounal of Heredity) NOMENCLATURE FOR MICE, Jounal of Heredity)
Etape realizare cariotip uman
✓ obținerea de celule vii: sânge, fragment tisular (maduva ososa)
✓ evidentierea cromozomilor in diviziune mitotica utilizand diferite tipuri

de coloratii (*)
!!!! blocarea diviziunii in metafază
✓ fotografierea, la microscop, a metafazelor care

prezintă o bună etalare a cromozomilor;
✓ decuparea cromozomilor și aranjarea lor pentru a obține cariograma;

!!!! analiza mai multor metafaze pentru a determina cu precizie cariotipul
✓ Etapele de fotografiere, decupare și aranjare a cromozomilor

▪ manual
▪ programe informatice speciale, microscopul – dotat cu aparat de

fotografiat conectat la un calculator.
* Coloratie clasica –Giemsa / Bandari –G, R, C, NOR / FISH
Multicolor
Reguli de asezare
Ordinea descrescatoare a dimensiunilor (nu se masoara regiunile

satelifere)
Daca intr-o grupa sunt mai multe categorii de cromozomi de aceeasi

dimensiune ordinea asezarii: metacentrici-submetacentrici-acrocentrici
Imperecherea cromozomilor omologi - lungimea bratelor, raport brate p/

q, prezenta/absenta constrictiilor secundare
Dispunerea pe grupe, autozomii separat, heterozomii lateral de ultima

grupa de autozomi
Cariotipul uman normal
23 perechi de cromozomi (22 perechi autozomi + cromozomii de sex XX/XY) -

7 grupe: A, B, C, D, E, F și G.
•Grupa A - perechile 1, 2 și 3 - cromozomi mari metacentrici (perechile 1 și 3) și

submetacentrici (perechea 2).
•Grupa B - perechile 4 și 5 - cromozomi mari submetacentrici.
•Grupa C - perechile 6, 7, 8, 9, 10, 11, 12 - cromozomi mijlocii metacentrici (perechile 6,

7, 8, 11) si submetacentrici (perechile 9, 10, 12 )
•Grupa D - perechile 13, 14 și 15 - cromozomi mijlocii acrocentrici (cu sateliți pe bratele p)
•Grupa E - perechile 16, 17 și 18- cromozomi mijlocii metacentrici (perechea 16) și

submetacentrici (perechile 17 și 18).
•Grupa F - perechile 19 și 20 –cromozomi mici metacentrici.
•Grupa G – perechile 21, 22 - cromozomi mici acrocentrici, (cu sateliți pe bratele p)
• cromozomul X - similar grupa C - metacentric mijlociu;

• cromozomul Y – similar grupa G - acrocentric mic
+ Sateliti – cromoz. 1, 9, 16
Grupele A si B – linia 1
A-G – grupele
Grupa C – linia 2
1-22, X,Y- nr. per cromozomi
Grupele D si E – linia 3 M= metacentric
S = submetacentrici
Grupele F si G – linia 4 A= acrocentrici
X si Y – lateral linia 4
Dimensiuni
p
p
Cei mai mari – perechea 1 – 10% ADN genomic (9,08 µm)
!!!!! Cei mai mici – perechea 21 !!!! -1,5% din ADN genomic (1,68 µm)
(Perechea 22 – 2% din ADN genomic -1,83 µm )
q q q q
Cariotip la barbat
Cariotip la femeie
http://www.rerf.jp/dept/genetics/giemsa_4_e.html
CARIOTIPUL UMAN PATOLOGIC
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
Cimponeriu Dănuț
2020
I. Introducere
Istoric
Principalele efecte citogenetice ale agenților mutageni

-produc rupturi la nivelul crz →rezultă o deleție
→ capatele crz devin instabile (lipicioase)→fragmentele se alipesc în poziția inițială;
→se alipiesc în ale poziții→ crz distorsionați
Aberațiile cromozomale
-inițial -efectele agenţilor clastogeni la plante
└ (ex. radiaţi ionizante, compuşi chimici, unele virusuri)
-1956 s-a stabilit numărul corect de crz din celulele somatice umane
-Ulterior – au fost identificate cele mai frecvente aberații cromozomale numerice
ex. Sdr Down (trisomia 21), Sdr Turner (45,X), Sdr Klinefelter (47,XXY)
- principalele consecințe (ex. infertilitate, avort, mortalitate neonatală, anomalii congenitale, retard mental)
- Există și -instabilitate crz adevărată (NU este indusă de agenți mutageni)
└ex. fenotip CIN (instabilitatea cromozomilor)
└ în timp se produc noi aberații cromozomale
-ex. în unele forme sdr de cancer (vezi cursul anterior) cariotipul se schimbă continuu
I. Introducere
Nomenclatură
International System for Human Cytogenetic Nomenclature (ISCN)

- utilizat ca referință din anii 1960, Conferința de la Denver (1)
Fig. Caracterizarea cromozomilor umani în 1960
Referință: 1. https://www.ncbi.nlm.nih.gov/pmc/articles/PMC1932263/?page=1
2. https://www.karger.com/Article/Pdf/279442
I. Introducere
Localizarea cromozomală
a) cromozomii la specii diferite - are 3 componente: 1 literă - genul (ex. Homo)

2 litere - specia (ex. sapiens)
numărul crz (ex. HSA#18 -crz 18 la H. sapiens)
ex. HSA #18 - crz 18 la Homo sapiens,
GGO #18 - crz 18 Gorilla gorilla gorilla
b) proximal vs distal- se referă la poziția unor markeri citogenetici în raport cu centromerul
c) Localizarea în cromozom (sistemul Paris)

cromzomul, brațul, regiunea, banda și eventual subbanda
-subbanda este separată de bandă prin “.”
Regiunea Banda Subbanda

Braț
3
2
2 2 1
2
p 1 1
5
Exemplu de localizare crz: 11p15.5 1 4
1 3
2
1
1
2 17q11.2
1
1 3
1
2 2
q 3
1
3 2, 3
4
1
2 2
4 3
HSA17
I. Introducere
Cariogramă vs Idiogramă
Fig. Cariogramă -femeie (46,XX) sau

- bărbat (46,XY)
Fig. Idiograma (reprezentarea) crz umani

II. Clasificarea anomaliilor cromozomale
I. Genomice: - Triploidia
- Tetraploidia
A. Anomalii numerice II. Cromozomale: - Nulisomii

- Monosomii
- Trisomii
- Tetrasomii
I. Deleţii
II. Duplicaţii
B. Anomalii structurale III. Izocromozomii
IV. Inversii: - Paracentrică (nu include centromerul)
- Pericentrică (include centromerul)
V. Translocaţii: - intracromozomale
- intercromozomale
C. Mozaicism
I. Anomalii genomice
Poliploidizarea în condiții fiziologice
În condiții fiziologice, celulele poliploide în general:
-au dimensiuni mai mari
- au activitate metabolică mai intensă
- sunt mai rezistente la stress/ agenți mutageni
Ex. -ex. cardiomiocitele (au o rată de regenerare <1%/an) sunt supuse unui strss oxidativ crescut
└poliploidizarea este asociată cu- creșterea normală a inimii,
-exercițiile fizice și antrenamentul (ex. la atleți)
Cardiomiocite adulte
Haploid Diploid Triploid Tetraploid

Poliploidizarea în condiții patologice
1. Triploidia
Frecvenţa 10% din produşii de concepţie vs 1/10.000 nou născuţi
15-20% dintre avorturile spontane
Fenotip: macrocefalie, sindactilie, malformaţii ale gurii, ochilor şi organelor genitale

Speranţa de viaţă: dacă supraviețuiesc până la naștere
→ mortalitate crescută în prima lună de viaţă
Variante citogenetice: 69,XXX; 69,XXY, 69,XYY

Mecanism de apariţie
-fecundarea ovulului de către 2 spermatozoizi (dispermie)
- participarea la fecundare a unui gamet diploid
2. Tetraploidia
Frecvenţa. - 5% din avorturile spontane.
- extrem de rar născuţi vii,
Prognostic: este foarte rezervat.
Tip – 92,XXXX, 92,XXYY
Mecanism: prima divizune după formarea zigotului este o endomitoză
*Mozaicism. Sindrom diploid/tetraploid

Frecvență: câtea cazuri raportate (1,2); cele mai multe rămân nediagnosticate
(foarte rar sunt identificate în sânge)
Fenotipul și speranța de viață depind de procentul de celule anormale din corp
Fig. Pacient 12 ani cu o ușoară ptoză palpebrală, predominant

pe partea dreaptă. S-a mai raportat o asimetrie discretă (o
reducere discretă a parametrilor în jumătatea dreaptă) a
corpului și zone tegumentare hipopigmenate (2)
Reeferințe: Edwards MJ, Park JP, Wurster-Hill DH, Graham JM Jr. Mixoploidy in humans: two surviving cases of diploid-tetraploid mixoploidy
and comparison with diploid-triploid mixoploidy. Am J Med Genet. 1994 Sep 1;52(3):324-30.
II. Aberații cromozomale numerice
Nondisjuncțiile
= baza aberațiilor cromozomale numerice
- sunt mai frecvente în prima diviziune meiotică (80%)
mai rare în a doua diviziune meiotică (20%)
>5% dintre toate toate sarcinile detectabile clinic au la bază gameți cu număr anormal de cromozomi
II. Aberații cromozomale numerice
1. Sindromul Down
Istoric
-J.E.D. Esquirol (1838) şi Seguin Edouard (1844) descriu fenotipul clinic John Langdon Haydon
- 1862-1866- John Langdon Down definește tipul mongolian de idioţi Down (1828-1896)
„Observaţii privind clasificarea etnică a idioţilor” .
-1959 -Jérôme Lejeune a afirmat că a descoperit relația dintre trisomia 21 și este Sdr Down; afirmație-disputată.
-2014, the Scientific Council of the French Federation of Human Genetics
└ Marthe Gautier recompensată cu Marele Premiu.
Jérôme Lejeune Marthe Gautier

(1926-1994) (1925- )
-1965- OMS a renunțat oficial la termenul de „mongolism” după o cerere a unui delegat mongol.
-21 .03. 2006 - Prima zi internațională a sindromului Down (proclamată în timpul congresului Asociaţiei Europene a
Sindromului Down, Palma de Mallorca, februarie 2005).
1. Sindromul Down
Frecvenţa:
-1/600-800 sarcini conștientizate;
-0,9-2/1000 nou-născuți
1. Fenotip clinic
-majoritatea manifestărilor nu sunt prezente la toți indivzii
- hipotonie marcată, hiperflexibilitate articulară (80%) →mers nesusţinut la 2-4 ani;
- brahicefalie, occiput aplatizat, urechi displazice și rotunjite, facies aplatizat, nas aplatizat, anomalii dentare
- retard sexual moderat (baieţii sunt infertile) (>60%)
-fante palpebrale oblice (spre superior și exterior)
-nări mari, macroglosie realtivă şi micrognatism
- pliul simian
-gât scurt cu surplus de tegument
-anomalii cardiace
-hernie ombilicală (~50%)
-retard mental -ușor – moderat; (IQ mediu ~50, un număr mic au un handicap intelectual sever IQ<30)
- diferenţe între înţelegerea şi exprimarea verbală (în general - retard de vorbire).
- platoul de dezvoltare intelectuală ajunge la un platou în adolescență
ATENȚIA ACORDATĂ ÎN COPILĂRIE ESTE IMPORTANTĂ PENUTRU A SE ÎNCERCA INTEGRAREA ÎN

SOCIETATE ULTERIOR)
1. Sindromul Down
2. Factori de risc- nu sunt complet elucidați
a. Vârsta mamei în momentul concepţiei >30-35 ani
└factor de risc major
Ipoteze care încearcă explice această relație:

a) alterarea progresivă a microcirculației ovariene
└ crește riscul producerii nondisjuncțiilor cromozomale
Fig. Frecvenţa sdr. Down în funcție de vârsta
b) reducerea nr de ovocite pe măsură ce vârsta este mai înaintată mamei în momentul sarcinii
└ crește riscul maturării ovocitelor anormale
Se estimează că femeile care au o rezervă ovarină redusă au un risc mai mare de a avea sarcini cu trisomii.
c) modificările uterine (structurale, hormonale, imunologice)
└ scade eficiența cu care - este defavorizată participarea la fecundare a gameților anormali
-embrionii anormali sunt îndepărtați
d) crește probabilitatea expunerii la factorii de risc (mutageni) pe parcursul vieții
└ pot crește riscul formării gameților anormali
1. Sindromul Down
Alți factori care au fost investigați dar pentru care rezultatele nu sunt clare
b. Vârsta tatălui- mai puțin studiată
c. Vârsta bunicii - foarte puțin studiat
d. Existența unui proband cu sdr Down (risc de recurență)
e. Existența unor anomalii structurale ale cromozomilor 21 la părinți (ex. translocații)
f. Consangvinizarea (?)
g. Mutaţii în genele care participă la metabolismul folaţilor la mamă şi copiii cu sdr Down (?)
3. Speranţa de viaţă
-Mai mare la pacienții cu cariotip mozaicat (~50 ani) sau cu trisomie segmentară
1.Sindromul Down
3. Forme citogenetice - trisomie 21 liber omogenă. (92-94%)
- sindrom Down cu translocaţie (21-14 sau 21-21) (3-4%)
└ trisomie 21 segmentară
- forma mozaicată (2-4%)
Fig 1. Trisomie 21 Liberă
Fig. 3 Sdr Down cu trisomie segmentară

t(13;21)(q10;q22) Fig 2. Cariogramă la mamă (sus) și la fiică (jos).
1.Sindromul Down
Regiunile critice (DCR)
Gena Efectul supraexprimării

Superoxide îmbătrânire prematură; reducerea eficienţei
Dismutase (SOD1) sistemului imnunitar
COL6A1 probleme cardiace
ETS2 problemele ale scheletului
CAF1A alterarea sintezei ADN
Cystathione Beta poate altera metabolismul si repararea ADN
Synthase (CBS)
DYRK retard mental
CRYA1 cataracta
GART Poate altera sinteza si repararea ADN
IFNAR alterarea functionării sistemului imun;
alterarea unor organe
APP Poate interfera cu desfășurarea
mitozei→apoptoză
-efecte la nivelul sistemului nervos
GLUR5, S100B, -efecte mai puțin evidente
TAM, PFKL
Tabel. Genel din DSCR care pot să contribuie la apariția unor Fig. Relaţia dintre trisomia parţială şi fenotipul
particularități fenotipice la pacienții cu sdr Down Down (redefinire DSCR în decursul timpului)
2. Trisomia 18 - Edwards
1. Frecvenţă
1/3400 - 1/11000
2. Fenotip
- aspect fragil, frecvent sunt subponderali
- occiput proeminent
- urechi malformate, ascuţite, inserate jos
- fante palpebrale înguste, orizontale Anomalii faciale
- gura mică
- pumn strâns, degete suprapuse
- retard mental
- afecțiuni - cardiace
- gastrointestin (stenoză pilorică, imperforare anală)
- renale şi ureterale.
3. Formule citogenetice 47,XX,+18 sau 47,XY,+18 Camptodactilie Clinodactilie
~80% sunt fete Poziţia caracteristică a degetelor 2 şi
Procentual trisomie - 95% 5 peste degetele 3 şi 4
translocatie - 2%
mozaicism - 3%
4. Mortalitate
- speranţă de viaţă – redusă
- foarte mare în primul an de viaţă (90-95%)
(durata medie de viaţă – 2 luni)
Segmentarea suplimentară a
plămânului Agenezie anorectală
3. Trisomia 13 (Sindromul Patau/ Bartholin-Patau)
1. Istoric
- 1657 - Erasmus Bartholin a descris fenotipul clinic dar nu a conștientizat etiologia și semnificația sdr.
- 1960 - Klaus Patau
2. Frecvență Erasmus Bartholin
-1 /5000-29000 născuți vii (1616-1680)
- a3-a frecvență după trisomiile 21 și 18

3. Fenotip
- retard de creștere intrauterină și greutate redusă la naștere
-anomalii multiple:
- craniofaciale (ex. microcefalie, defecte ale scalpului);
- în treimea mijlocie a feţei
└ex. buza si palatul despicat~60%;
microftalmie, hipotelorism; anoftalmie sau ciclopism,
malformații nazale
- urechile malformate, jos implantate –surditate).
- sistemului nervos central (defecte anatomice ale creierului; defecte de tub neural);
- defecte caridace (septale)
- gastro-intestinale (ex. hernii)
- urogenitale
- ale mâinilor și picioarelor (ex: polidactilie).
- hipotonie
└ dificultăți de hrănire
3. Trisomia 13
4. Prognostic
~90-95% mor in utero (>64% din al 2-lea trimestru de sarcină)
- speranță medie de viață redusă 2-10 zile
└ redusă de anomaliile congenitale
(stop cardio respirator- 69% dintre decese)
~5% supravieţuiesc > 1 an
Pacient cu trisomie 13 omogenă (7 ani) cu
└mai frecvent au trisomie segmentară sau mozacism cecitate şi surditate- caz rar
5. Factori de risc
- vârsta mamei >35 ani (relaţia nu este aşa de evidentă ca la sdr Down şi Edwards)
- existenţa unui proband
- o anomalie structurală a 13 la părinți (ex. translocţie balansată)
Riscul nu pare să fie influențat de: factorii geografici
etnia
mutaţii genice (ex. MTHFR, MTRR)
6. Forme citogenetice
- trisomie liber omogenă (47, XX,+13) 75%-90%
- translocație Robertsoniană (cu alţi acrocentrici) 5%-10%
46,XY, rob(13;13) sau 46,XX, rob(13;13)
- trisomie segmentară
-mozaicism - 5%
3. Trisomia 13
7. Mecanisme:
-90% dintre trisomiile 13 libere sunt cauzate de nondisjuncţia în meioza maternală (aproape toate în meioza I)
~10% translocație
4. Sindrom Klinefelter
1. Istoric
-1942 Dr. Harry Klinefelter descrie 9 bărbați cu ginecomastie, reducerea pilozității,
testicule mici și infertili
-anii 1950- este identificată cauza sindromului
2. Frecvenţă
-una dintre cele mai frecvente anomalii genetice cunoscute
└(1/ 500- 1.000 băieţi)
3. Variante citogenetice
- 47, XXY
- alte variante 48,XXYY, 48, XXXY, 49,XXXXY
4. Fenotip
Depinde de - numărul cromozomilor suplimentari,
- concentraţia testosteronului,
- vârsta la care debutează simptomatologia
4. Sindrom Klinefelter
- Caracteristici frecvent întâlnite
- copii
- sistemul muscular
└ forţă redusă → învaţă să meargă mai târziu
- statura tinde să fie mai mare (mai evidentă de la vârsta de 4 ani)
- capacitate de coordonare a mișcărilor diminuată
- este afectată capacitatea de comunicare
- mai liniştiţi
- 25-85% - probleme -expimare verbală
- înţelegerea frazelor
- la pubertate –deficitul de testosteron domină modificările fenotipice
└ - aspect longilin,
- dezvoltare psihică moderat redusă,
- dificultăţi de învătare
- la adulţi - eliberarea estrogenilor + deficitul de testosteron
└- caracterelor sexuale masculine subdezvoltate
- dezvoltarea unor caractere specifice femeilor
-ginecomastie
- pierd pilozitatea facială şi toracală
- au risc crescut de -osteoporoză; fragilitate osoasă
- cancer de sân
- pot avea viaţă sexuală
└cantitatea de spermă este însă foarte redusă
└ 95-99% infertili
- dacă sunt instruiţi reuşesc să scrie şi să citească
- comportamentul social
- mai puţin încrezători
5. Sindromul Turner (45, X0)
1. Frecvenţă
- 1/10.000
2. Fenotip
- statură redusă
- facies caracteristic
- gât scurt, palmat, exces de tegument la baza gâtului
- linia părului – joasă pe gât
- torace cu aspect de scut
- sânii -au dimensiuni reduse
-distanţă mare între mameloane
- constricţii ale aortei
- disgeneză gonadală, ovare rudimentare, amenoree
- numeroşi nevi
- abilităţi de învăţare reduse moderat
3. Formule citogenetice
50% sunt 45, XO.
Restul sunt forme mozaicate.
6. Sindromul 47, XYY (Sdr Jacobs)
1. Istoric
- Inițial denumit “criminal chromosome”
2. Fenotip
- tulburări comportamentale, inteligenţă submedie (dificultăţi de învăţare)
- longilini,
- predispoziție la acnee severă
- pot să fie fertili
3. Frecvenţă
- 1/ 1000 bărbaţi
- incidenţa -mai mare la indivizii cu mentalitate subnormală din instituţiile penale
- 99% rămân nediagnosticaţi
4. Mecanism
-nondisjuncţie în meioza II paternală.
└ nu este asociat cu vârsta mamei
7. Polisomia X
1. Istoric Sindromul 47, XXX
- Jacobs et al (1959)
2. Frecvenţă
- 1/ 700-1000 fete
3. Fenotip
- unele sunt asimptomatice
- neonatal - uşoară întârziere a dezvoltării neuromusculare
- până la 2 ani - devin evidente problemele de vorbire şi învăţare
- perioada scolară - probleme de învăţare, retard mintal blând (15-25% ),
- probleme de coordonare
- comportament imatur,
-după pubertate - înalte, microcefalie relativă,
- tendinţă la sterilitate;
└există şi cazuri de paciente care au urmaşi aneuploizi
1. Istoric Tetrasomia X (48,XXXX)

- Carr et al. (1).
2. Frecvenţă
- necunoscută
3. Fenotip
- variabil;
- manifestări mai frecvente:
- anomalii faciale
reminiscențe ale sdr Down
(ex. hipertelorism moderat, epicantus, micrognație)
- retard de dezvoltare
- întârzierea achizițiilor în imbajul verbal
Cariotip 48,XXXX (bandare G)
- dificultăți de învățare,
după V. Plaiasu, Acta endocrinologica
- IQ: 30 -70 doi: 10.4183/aeb.2012.627
ABERAȚII CROMOZOMALE STRUCTURALE
“Chromosomal studies have long promised to

become a kind of visible chemistry”
(Darlington CD, The problem of chromosome breakage: an introduction, Heredity, 6, 1953)
Cimponeriu Dănuț
Suport LP, 2020

Clasificarea anomaliilor cromozomale
I. Genomice: - Triploidia
- Tetraploidia
A. Anomalii numerice II. Cromozomale: - Nulisomii

- Monosomii
- Trisomii
- Tetrasomii
I. Deleţii
II. Duplicaţii
B. Anomalii structurale III. Izocromozomii
IV. Inversii: - Paracentrică (nu include centromerul)
- Pericentrică (include centromerul)
V. Translocaţii: - intracromozomale
- intercromozomale
C. Mozaicism
B. Aberaţii cromozomale structurale
✓ Clasificare în funcție de:

a) Modificarea cantității de material genetic din celulă
-balansate (cantitatea de material genetic nu se modifică): inversii, inserții, translocații reciproce sau Robertsoniene
-nebalansate (cantitatea de material genetic este modificată): deleții, duplicații, inelari, izocromozomii
1. Deleţii
Nebalansate Sindroame de fragilitate cromozomală
2. Duplicaţii
Izocromozomii
3. Inversii
Balansate 4.Translocaţii
Translocaţii Robertsoniene
B. Aberaţii cromozomale structurale (ACS)
b) În funcţie de momentul în care se produc

- cromozomale (mutagenul acționează înainte de replicare)
- cromatidiene (mutagen acționează după replicarea ADN)
c) În funcţie de stabilitatea în timpul mitozei

- stabile: deleţii, duplicaţii, inversii, translocaţii, inserţii, izocromozomi
- instabile: dicentrici, inelari, fragmente acentrice
d) În funcție de dimensiune
- grosiere – se pot evidenția prin metode citogenetice clasice (>5-10Mb)
- submicroscopice -nu sunt detectabile prin metode citogenetice clasice;
(metode de bandare)
-sunt detectate doar prin metode moleculare sau la granița dintre metodele citogenetice și cele moleculare
(analiza microsateliților)
B. Aberații cromozomale structurale
✓ Incidență Aberații structurale Avorturi spontane Diagnoastic pren a tal Nounăscuți
Balansate 0,4% 0,2%

2-4%
Nebalansate 0,11% 0,05%
✓ Cauze
- în general expunere la radiații ionizante, agenți genotoxici
✓ Caracterizare
- reflectă rupturile produse în ADN și consecințele acțiunii mecanismelor de reparare.
- reprezintă doar o mică fracție din nr de modificări care se produc în ADN
- localizare mai frecventă a punctelor de rupere :
- eucromatinei (sensibilitatea diferită a cromatinei/ cromozomilor la rupere)
- telomerelor și secvențelor repetitive intercalare
- regiunile subtelomerice= hot spoturi pentru apariția unor → shimburi simetrice între cromatidele omoloage
- consecințele ACS:
- depind de - etapa din ciclul celular în care are loc expunerea
- tipul de aberație analizată (corelat cu natura agentului inductor)
- asociate cu patologica și evoluția
- frecvența ACS este mai mare la - pacienții cu boli maligne
- subiecții cu anomalii congenitale
- avortoni (avorturi spontane)
B. Aberații cromozomale structurale (nebalansate)
1. Deleții
✓ Clasificare în funcție de:

a) modul în care este afectat cromozomul: deleții cromatidiene sau deleții cromozomale
b) localizare : intercalare
terminale (*-teminologie criticată)
c2. aleator în genom sau în situsuri fragile.
✓ Nomenclatură 46,XX, del(1)(q24q31)
Deleție Cromozom Interval deletat
✓Mecanisme principale:
- acțiunea agenţilor mutageni (ex. radiaţii, agenţi chimici)
- crossing over inegal (meioză)
1. Deleții
✓Consecințele delețiilor – reflectă
- expresia dezechilibrată a genelor din regiune (haploinsuficiența)
- pseudodominanță (genele din zona deleției sunt hemizigote → alelele recesive se exprimă) → sindroame genetice
- deleții mici → depind de funcțiile genelor - reduc viabilitatea
mari (>5Mb )→ se pierd mai multe gene (nealele)
→multe sunt letale
→ o parte se pot menține în populație în stare hemizigotă
- afectează sinapsarea cromozomilor (în meioza I)→se formează bucle de deleție
└scade posibilitatea de recombinare în regiune
predispune la aberații crz numerice→ scade fertilitatea
Deleții
Ex.1 Sindromul Wolf–Hirschhorn
✓ Istoric: 1961 - U. Wolf și K. Hirschhorn au descris un copil cu anomalii (defecte de fuziune) la nivelul feței
✓ Frecvență -1/20000-1/50000 nou –născuți
✓ Fenotip - afectare multisistemică cu variabilitate crescută
- asimetrie cranio-facială - microcefalie ( aspect de coif grecesc)
- piramida nazală largă →hipertelorism
- spațiul dintre nas și buza superioară este mic
- buză / palat despicat,
- micrognație
-retard de creștere sever (statură redusă)
-hipotonie (abilitățile motorii sunt întârziate)
- retard metal
- abilitățile de comunicare verbală sunt moderat reduse.
✓Speranța de viață:
Decesul în primii 2 ani de viață la >33% dintre pacienți
└→în multe cazuri înainte de stabilirea diagnosticului.
✓ Cauza (mai frecventă): - deleții de diferite dimensiuni care includ - 4p16.3
-80-85% sunt mutații de novo (în gametogeneză sau postzigotic)
└→risc de recurență este redus
Ex.1 Sindromul Wolf –Hirschhorn
Fig. Evidențierea deleției prin FISH

Ex. 2 Sindromul Cri-du-chat
✓Istoric: Lejeune et al (1963)
✓Frecvenţa: 1/20.000- 1/50.000 nou-născuți
- 1/350 copii cu retard mental (unul dintre cele mai comune sdr genetice determinate de o deleție crz)
✓Fenotip - se modifică cu vârsta
- primul ţipăt →anomalii ale laringelui, epiglotei
→asociat și cu întârzieri sau dificultăți ale limbajului verbal
- piramida nazală lărgită, micrognație, urechi implantate jos
- hipertelorism,
-față rotundă (după naștere)→ulterior fața devine lungă și îngustă
- microcefalie
Facies rotund,
└ SNC - anomalii de dezvoltare micrognatie
- hipotonie musculară →supt dificil
└ rata de creștere +câștig ponderal postnatal reduse
→ retard motor (evident din primul an de viață)
frecvent au perioade de comportament distructiv, automutilare și agresivitate
- severitatea fenotipului creşte paralel cu dimensiunea deleţiei

✓ Speranța de viaţă - >80% în primul an de viață.
Modificarea aspectului
facial și hipertelorism
Ex. 2 Sindrom Cri-du-chat
Evoluția clinică și metode de diagnostic genetic
46,XX,del(5)(p15.3)
Microcefalie, hipertelorism,
Fante palpebrale, microgantia
Fig. 3. Particularitățile fenotipice ale unui pacient cu

sindrom Cri du Chat la vârsta de 8 luni (A), 2 ani (B), 4
ani (C) și 9 ani și 6 luni.
După Orphanet Journal of Rare Diseases 2006, 1:33 (1)
Referință: 1.https://ojrd.biomedcentral.com/articles/10.1186/1750-1172-1-33
1.1. Cazuri particulare de deleție
Cromozomii inelari
✓ Cromozom inelar – ACS care are la bază pierderea ambelor telomere,

alipirea capetelor libere și
formarea unei structuri circulare
✓Transmitere ereditară
- crz inelari sunt instabili în meioză
└ rar sunt transmiși de la părinţi la urmaşi
Cromozomii care se pot circulariza:
- toți crz umani se pot circulariza (Therman 1986);
- se estimează că cel mai frecvent sunt identificați inelarii - 13 (14%)
- X (12%)
- 22 (10%)
- 15 (9%)
- 14 (7%)
- 18 (7%)
- ~½ dintre inelarii proveniți din autozomi se formează din crz acrocentrici (Kosztolanyi 1987).
✓ Frecvența medie
-1/25000 produșii de concepție conștientizați (Jacob 1981) ;
-1/50.000 nou născuți.
Cromozomii inelari
✓ Fenotipul reflectă:
a) delețiile primare- pierderile de material genetic care preced formarea inelarului
b) instabilitatea crz inelari
└ în timpul diviziunilor nucleare ulterioare → noi aberații crz
└ mozaicism dinamic
(se produc noi aberații crz în celulele fiice→, care sunt tot dezechilibrate din punct de vedere genetic).
→ celule anormale → apoptoză→ deficit de creștere pre și post-natal.
→ supraviețuiesc → fenotip patologic cauza de dezechilibul genetic
Alte aspecte - afectare intelectuală blândă sau severă,
- microcefalie
- particularități faciale
FISH studies using a chromosome 3 specific library

probe showed hybridisation to the r(3), the normal
Fig. Ring chromosome 15 (a) found in an infant with “ring syndrome” phenotype
chromosome 3 Yip et al. [1996]
(b) together with an age matched child with normal somatic development (c)
2. Duplicații
✓ Mutație în care o parte din cromozom a fost dublată
✓ Clasificare în funcție de : Fig. Duplicație
- poziția segmentelor duplicate: duplicație în tandem sau deplasată în tandem direct (sus)
- orientarea segmentelor: orientare identică sau inversată sau
✓ Localizarea segmentelor duplicate cu orientare inversă (jos)

- același crz (duplicații intracromozomale) - cele mai multe cazuri
- crz diferiți (duplicații intercromozomale)
✓ Nomenclatură:
46,XY, dup(7)(q11.q22)
✓ Mecanisme (mai frecvente)
a) crossing over inegal între omologi (meioză) – cel mai frecvent
b) schimb inegal între cromatidele surori (mitoză)
✓ Consecinţele duplicațiilor:
- în general - sunt mai bine tolerate comparativ cu deleţiile
- alterarea dozajului genic poate cauza unele manifestări clinice;
- dezvoltarea embrionară este sensibilă la dozajul genic (supraexprimarea unor gene)
- alterarea meioza I (unul sau ambii omologi formeză bucle de duplicație pentru a permite sinapsarea crz) → creşte riscul
apariţiei gameţilor dezechilibraţi genetic→ fertilitatea este diminuată
- rol în evoluţia eucariotelor
- reprezintă baza pentru apariția unor gene noi → funcții noi
2. Duplicaţii
Sindrom Regiunea Principalele caracteristici clinice

duplicată
Boala 17p11.2- Frecvență: 1/2500 nou-născuți - cea mai frecventă neuropatie periferică moștenită
Charcot- p12 Citogenetic: cel mai frecvent o duplicație în 17p (p11.2-p12).
Marie-Tooth Mecanism: duplicații de novo
tip IA Fenotip: Reflexe diminuate, pierderea progresivă a musculaturii distale (atrofie), hipotonie
musculară progresivă, neuropatie senzorială
Cat-eye 22pter- Frecvența: 1/ 50.000-1/150.000 nou-născuți
q11.2 Citogenetic: dup(22)(q11.2)
- aberația este de novo
- Defecte oculare, agenezia orificiului anal, pliuri tegumentare în fața urechii,
-facies caracteristic,
- anomalii renale, scheletale și genitale,
- retard mintal
Fused fingers and toes

Mentally retarded
Small jaw
Heart problems
Normal lifespan
2.1. Izocromozomii (Duplicații tip particular)
✓ Nomenclatură : i(Xq)
✓ Consecinţe
- pot determina monosomie segmentară și trisomie segmentară.
└ ACS nebalansate complexe
✓ Fenotipuri patologice
12 and 21
- i(17q) - izocromozom 17q - tumori asociate cu prognostic nefavorabil
- defect de doză (deficit pentru genele din braț p, exces pentru genele din q)
- braț p are numeroase GSCT
✓ Incidenţă
- i(Xq) - cel mai comun izocromozom la specia umană
- izocromozomii autozomali- rezultă cel mai frecvent din braţele lungi ale acrocentricilor.
✓ Izocromzomii se pot forma: prezigotic

postzigotic
✓ Mecanisme mai frecvente

a) Fisiunea transversală a cromozomilor (clivarea eronată a centromerului în meioza II)
b) Ruperea şi reunirea cromatidelor surori lângă centromer
└- rezultă un cromozom dicentric (distanța mică dintre cei 2 centromeri →poate funcționa ca monocentric)
- fragmente acentrice
Aberații cromozomale structurale (balansate)
3. Inversii
-ACS- în care un fragment crz este inversat
- balansată (nu se câștigă, nu se pierde material genetic)
Mecanism: - 2 puncte de rupere crz
- rotirea segmentului cuprins între punctele de rupere la 180 0
- realipirea fragmentelor crz
✓ Clasificare: - paracentrice
- pericentrice
✓ Frecvență
~ 2% din populație are cariotip cu inversii (în condiție heterozigotă), detectabile
✓ Nomenclatură - pericentric 46,XY, inv(3)(p23q27)
- paracentric 46,XY,inv(1)(p12p31)
✓ Consecinţe
-pot modifica forma crz și modelul de bandare (pericentrice)
-evolutiv - bandarea G – compararea cariogramelor la om și cimpanzeu
└→ o inversie pericentrică în crz 4

3. Inversii
-Fenotip
- majoritatea nu produc modificări fenotipice vizibile la purtători (spre deosebire de deleție și duplicație)
- consecințele fenotipice pot să refecte:
- efectul de poziţie
-reglarea expresiei unor gene depinde de poziția acestor gene într-un anumit sector de ADN;
- efectul punctului de rupere
-punctele de rupere- pot să fie localizate în genă (în regiunile reglatoare sau în exoni)
└ afectează structura unei gene → efecte fenotipice
- gena de fuziune
└→ proprietăți noi→ fenotip patologic

- alterarea meiozei I (este alterată sinapsa omologilor în meioza I)
└- se formează bucle de inversie pentru alinierea locus la locus)
└ → gameți dezechilibrați din punct de verdere genetic
└ → este alterată fertilitatea
4. Translocații
✓ Clasificare- criterii
- numărul segmentelor cromozomale schimbate:
- simple - un fragment cromozomal este transferat pe un crz neomolog/ în același crz.
- reciproce - schimbul de fragmente crz între cromomozomi neomologi
✓ Nomenclatură:
46,XY,t(9;22)(q34;q11)
-"t" = translocație.
-primul set de paranteze identifică cei doi cromozomi implicați în translocare
- al doilea set de paranteze -indică punctele de rupere ale brațelor cromozomilor.
✓Consecinţe
a) fenotip- normal
b) patologic →patologia determinată de - efectul punctului de rupere,
- efectul de poziție (alterarea expresiei genice),
- genele de fuziune (→proteine de fuziune cu funcție nouă)
- în meioză- probleme la formarea sinapselor crz→ probabilitatea apariției gameţilor dezechilibrați genetic
└ infertilitate sau subfertilitate
→ boli maligne -ex. abl/bcr LMC, LMA

ALK/NPM Limfoame cu celule mari
HER2/neu Cancer sân sau cervical
4. Translocații
Ex 1. Cromozomul Philadelphia
-o translocaţie dobândită, reciprocă (între cromozomii 9 şi 22)
- ambele puncte de rupere sunt localizate intergenic→gena de fuziune BCR-ABL
└ proteina de fuziune →are funcție tirozin kinazică
-apare la pacienții cu leucemie mieloidă acută și cronică
Tip particular de translocație
4.1 Translocație Robertsoniană
Rol
evoluția cariotipul
cimpanzeu, gorilă și urangutan 2n=48
om 2n=46
Hsa2 – este de tip mare
- modelul de benzi G
-corespunde cu cel de la 2 crz acrocentrici (brațele lungi) de la primate
-brațele scurte ale acrocentricilor s-au pierdut
Tip particular de translocație
4.2. Cromozomii dicentrici
Cromozom monocentric vs cromozom dicentric
Crz monocentric -stabil în timpul diviziunii nucleare
Crz dicentric - instabil în timpul diviziunii nucleare

4.2 Cromozomii dicentrici -cazuri particulare de translocaţii
Istoric.
- sunt ușor de identificat ,
Mecanism - identificați la om din anii 1960
-sunt de 10x mai frecvenți comparativ cu inelarii
-2 cromozomi neomologi, înainte de Aplicații: model pentru studierea fuziunilor
centrice și inactivarea centromerului
replicare
- 1 punct de rupere în fiecare cromozom
-reunire nelegitimă
-replicare
-Cromozom dicentric și fragmente
acentrice
Cicluri- rupere-fuziune-rupere
BFB
Radiobiology for Radiologist, pag 25

Aberații cromozomale structurale
- Resurse educationale și literature -
OMIM CHROMOSOMAL VARIATION IN MAN

http://www.ncbi.nlm.nih.gov/omim http://www.wiley.com/legacy/products/subject/life/borgaonkar/access.html
Orphanet
http://www.orpha.net/consor/cgi-bin/index.php ECARUCA
https://omictools.com/ecaruca-tool

Pedigree
Dănuț Cimponeriu,
2020
I. Definiție
Reprezentarea istoricului genetic al unei familii care acoperă câteva generații

Se reprezintă un caracter / mai multe
Este realizat de
- cercetători (ex. specialiști în ameliorarea animalelor, dezvoltarea de animale model pentru diferite boli umane),
- medici (ex. pediatrii, oncologi, consilieri genetic),
- geneticieni etc
Fig. 1.Transmiterea culorii părului (blond vs șaten)- șaten – săgeată închisă

II. Realizarea (construirea, trasarea) unui pedigree.
✓ presupune:
- colectarea datelor referitoare la particularitățile fenotipice (fiziologice sau patologice) pentru fiecare individ
- realizarea arborelui familiei
- simboluri și linii care unesc simbolurile
II.1. Nomenclatura utilizată
Referință: https://onlinelibrary.wiley.com/doi/epdf/10.1007/s10897-008-9169-9
Simbolistică
Linii
II.2. Reguli generale pentru trasarea unui pedigree
✓ Generațiile - se notează cu cifre romane, consecutive (I, II, III, IV etc), de la stânga spre dreapta.
- generația I - cea mai îndepărtată
- este prezentată în partea de sus a diagramei.
✓ Indivizii - se notează cu cifre arabe, consecutive (1,2,3), de la stânga spre dreapta.
✓ Pentru a indica un indivd→ precizăm generația apoi poziția pe care o are în generația respectivă
(ex. indivizii II.3 și III.3 sunt afectați)
Adopție
Linia punctată (- - - ) indică părinții adoptivi
solidă ( ) indică părinții biologici
II.2. Reguli generale pentru trasarea unui pedigree
Notarea genotipurilor ajută la înțelegerea

modului în care se transmite un caracter în
susccesiunea generațiilor
III. Analiza pedigree
III.1. “Citirea”
III.2. Interpretarea -se determină dacă un caracter este transmis pe model
III.2.1 -autozomal sau heterozomal
Transmitere X linkată
- există indivizi purtători sănătoși (femei) (ex. II.2)
- un bărbat afectat nu transmite caracterul la băieți (ex. II.3 nu transmite la III.5, III.6, și III.8)
transmite mutația la fete (ex. III.2 – afectat transmite mutația la IV.2, IV.3)
Femeile purtătoare/ afectate pot transmite mutația atât la băieți cât și la fete
Caracterele X linkate recesive apar mai frecvent la băieți
Transmitere X linkată dominantă
-nu sare peste generații
-bărbații afectați – nu transmit mutația la băieți (ex. I.1 și II.2)
- transmit mutația (caracterul) la toate fiicele (ex. I.1 și II.3, II.4, II.5)
-femeile afectate (heterozigote) transmit mutația la~50% dintre- băieți (ex. II.5 transmite mutația la III.9
nu o transmite la III.7)
-fete (ex. III.6 transmite mutația la 50% dintre fiice
IV.4 - bolnavă
IV.5 - sănătoasă
Transmitere Y linkată
- sunt rare
- se manifestă doar la bărbați
- de la tată -se transmit la toți băieți
- nu se transmite la fete
-nu se poate transmite de la mamă la băieți sau la fete
III.2.2. Model dominant sau recesiv
a) Model dominat
- în general fiecare pacient are cel puțin un părinte care manifestă acel caracter dominant (patologic) (ex. I.2 și II.2 și II.6)
-caracterul este manifestat de un procent similar de băieți și fete (ex. III.4 –bolnav
└50% dintre băieți manifestă boala
└ IV.1 – bolnav
IV.2 – sănătos
II.2 are 50% dintre copii afectați și 50% sănătoși)
-persoanele care nu sunt afectate nu transmit boala în generațiile următoare (ex. III.7, IV.3 și IV.4 sunt sănătoși)
b) Model recesiv
–în general ambii părinți pacienților sunt purtători sănătoși
- poate să fie prezentă o consangvinizare;
Transmitere pe model recesiv

III.3 și III.4 sunt verișori primari
IV. Aplicații
✓ Analiza pedigree în genetica umană este utilizată pentru a:

- studia transmiterea caracterelor de interes (patologice) în cadrul unei familii;
- dacă modul de transmitere este: - predictibil →probabil analizăm un caracter monogenic
- nu este predictibil → probabil discutăm despre un caracter multifactorial.
- estima riscul pe care îl au urmașii unei persoane /cuplu de a dezvolta un anumit caracter (în general patologic).
✓ Analiza pedigree în genetica umană este utilă deoarece:

- nu se pot realiza încrucișări dirijate;
- timpul de generație este mare;
- dimensiunea redusă a familiilor (număr redus de urmași)

Colocviu Genetica PDF

Încărcat de

Informații document

Titlu original

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Colocviu Genetica PDF

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

GENETICĂ I

Puncte de control din cadrul ciclului celular

G1/S – creşterea celulară

G2/M – creşterea celulară

M – toate cromatidele surori - ataşate corect de

Control ciclu celular - sinteza ADN

Cicline –suferă sinteză şi degradare în fiecare ciclu celular

Kinazele ciclin dependente (CDK)

Telomere – extremităţile (capetele) cromozomului

Cromozomul monocromatidic – o singură subunitate longitudinală → replicare (în faza S din

Cromatidele unui cromozom = cromatide surori

- n = numărul haploid de cromozomi

- ex: la om - 2n = 46 cromozomi (n = 23 cromozomi provin de la ♀, iar n = 23 cromozomi

Mitoza (gr. mitos = filament) – are loc în celulele somatice

Metafaza – fiecare cromozom se ataşează de fibrele fusului de diviziune cu ajutorul kinetocorului

Anafaza – clivarea longitudinală a fiecărui cromozom bicromatidic, la nivelul centromerului → cromozomi

Telofaza - decondensarea cromozomilor

Etapele mitozei la plante vizualizate la MO

- fragmoplast - în regiunea ecuatorului, cu extinderea ulterioară spre periferie

celula mamă diploidă (2n) → 2 celule fiice diploide (2n)

Semnificaţia biologică a mitozei -asigură:

- constanţa numărului de cromozomi (a materialului ereditar) în procesul de diviziune a celulelor somatice

Metafază la Allium cepa (2n = 16) Caracteristici

Model experimental – cromozomi mari, uşor de

Bulbi de ceapă ţinuti în apă două zile → radicele cu l = 1,5-2 cm

Prefixare / colchicină – interferă cu funcţionarea fusului de diviziune→

Fixare/ 3 etanol + 1 acid acetic – conservă structurile celulare

Hidroliză / HCl –dizolvă peretele pecto-celulozic

Colorare / fucsină – fucsina formează complexe cu grupările aldehidice

Preparate citogenetice – lamă / lamelă

Mitoza la Allium cepa: a. profaza; b. metafaza; c. anafaza; d. telofaza

Meioza (gr. meion = mai mic)

-etape M I şi M II: profaza, metafaza, anafaza şi

– cea mai complexă şi mai lungă etapă a meiozei

1. Leptoten (gr. leptos - subţire, tainia - panglică)

2. Zigoten (gr. zygotos – împreună)

A – la microscopul electronic; B – alcătuire

3. Pahiten (gr. pachys - gros) – cromozomii încep să devină vizibili la MO

Prometafaza- fază scurtă - are loc dispariţia membranei nucleare şi a nucleolului

Metafaza I → Anafaza I - segregarea independentă a cromozomilor omologi, cu repartizarea întâmplătoare a

- recombinarea genetică INTERcromozomală (‘’dansul cromozomilor’’)

Meioza secundară (II) - diviziunea ecvaţională

Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. 2012, 4th ed.

Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. 2012, 4th ed. fig.

Semnificaţia biologică a meiozei -asigură:

Obţinerea unui preparat microscopic la Triticale

Referinţă: B.A.Pierce: Genetics-A Conceptual Approach. 2012, 4th ed. fig.

Referinţă: idem fig. 2.22. p. 36.

Profaza II (stânga) Telofaza II (tetrada)

Copy protected with Online-PDF-No-Copy.com

- Dimensiuni reduse + usor de cultivat - resurse economice reduse

- Permite manipulare genetica (inducerea de mutatii)

1910 - Teoria cromozomiala a ereditatii - Thomas Morgan

durata invers proportionala cu 4 stadii de dezvoltare:

✓ Ovocitele - pe suprafata mediu de cultura/inserate in mediu

ORE ZIUA STADIU

Wild type Bar/+ Bar/Bar

• 1933 - Painter - nucleii celulelor glandelor salivare de la Drosophila

!!!!!Organele cu celule cu cromozomi politeni - implicate în funcții secretorii

- ciclul celular al unor celule somatice - ciclul celular al unor celule în

•replicarea materialul genetic de nenumărate ori

•fiecare rundă de replicare NU este urmată de

cromozomi formați NU din câte 2 cromatide, ci