1. Alfabetul muzical. 09.09.

2020

Tema: 1. Importanța disciplinei și rolul ei în învățământul contemporan.

2. Tipuri de muzică.
3. Cântare vocală (timbrul vocal).
4. Muzica instrumentală (timbrul instrumental).
-Muzica este o lege morală. Ea dă sufletul universului, aripi gândirii, avânt închipuirii, farmec
tinereții, viață și veselie tuturor lucrurilor. Ea este esența ordinii, înălțând către tot ce este bun,
drept și frumos. (Platon)
-Muzica aparține fiecăruia și fiecare are dreptul și este chemat să se bucure de dânsa. În muzică
se grăiește cum se grăiește în ceruri. (Franz Grillparzer)

1. Importanța cursului și rolul lui în învățământul contemporan.

Muzica (din gr. mousikē) este arta combinării notelor în succesiune și simultan  într-o formă

plăcută estetic, organizarea ritmică a acestor note și integrarea lor într-o lucrare completă.
Ca orice artă, muzica are latura sa teoretică, care studiază fenomenele și legitățile practicii
muzicale, începând de la elementele cele mai simple și terminând cu arta complexă a
compoziției. În același timpteoria îmbogățește practica muzicală, contribuind astfel la
dezvoltarea ei continuă. Cunoașterea teoriei muzicii este necesară oricărui amator de muzică, iar
pentru cei care își consacră viața acestui domeniu de activitate, cunoașterea teoriei muzicii este o
condiție absolută.
Alfabetul muzical se bazează pe legile, care s-au format în muzica popularăși clasică
universală.
Legătura dintre teorie și practică (solfegiu, instrumentul muzical) este făcută pe baza
exemplelor muzicale, care ușurează înțelegerea materialului respectiv.

2. Există 3 categorii de muzică:

-vocală,
-instrumentală,
-vocal-instrumentală.
Există numeroase clasificări ale genurilor muzicale: vocal și instrumental, sacru și laic, cult și
comercial („de consum”), rock, de origine afro-americană, muzică electronică etc.

3. Muzica vocală:

Muzica vocală - muzică ce cuprinde toate genurile la care participă vocea omenească. Ea
formează cel mai vechi strat din folclorul tuturor popoarelor, vocile apărând aici fie singure, fie
acompaniate de instrument. În domeniul creației culte, genurile vocale sunt reprezentate de: 
a. cor* (mai multe voci care cântă simultan); 
b. lied*, cântec, romanță, baladă (voce acomp. de unul sau mai multe instrumente); 
c. genurile vocal-simfonice: cantata, oratoriul (una sau mai multe voci acompaniate
de orchestră); 
d. opera* (vocile se integrează într-un artistic complex, în cadrul unui spectacol reprezentat pe
scenă).

1
 4.Muzica instrumentală:

Muzică instrumentală reprezintă o compoziție muzicală sau o înregistrare fără versuri sau voce,

deși poate include părți vocale neclare; producerea muzicii se bazează în principal pe sunetele
scoase de instrumentele muzicale.
Genurile vocale s-au dezvoltat înaintea celor instrumentale dominând viața muzicală până la
sfârșitul Renașterii și căpătând încă din sec. 15 aspecte monumentale (motetul*, misa*).
Muzica instrumental va rămâne până în ultimele decenii ale sec. 16 dependentă de tipul de
scriitură vocală ca și de repertoriul vocal. În epoca Barocului se nasc și se dezvoltă opera,
cantata, oratoriul. Spre sfârșitul sec. 18 li se adaugă liedul. Încă din zorii epocii romantice apar
întrepătrunderi între genuri. Beethoven introduce soliști vocali și corul în Simfonia a IX-
a, exemplu preluat la sfârșitul sec. de Gustav Mahler. În epoca modernă Arnold Schönberg
compune Cvart. nr. 2 de coarde cu soprană. La compozitorii contemporani întâlnim cele mai
variate combinații de voci și instrumente și o lărgire considerabilă a sferei scriiturii vocale
(întindere, dificultăți ritmice și de intonație).

Timbrul sau culoarea sunetului se referă la una dintre calitățile de bază ale

sunetului muzical, anume complexul de însușiri care permit diferențierea unor surse sonore mai
mult sau mai puțin asemănătoare, precum vocile omenești sau instrumentele muzicale.
Timbrul este considerat ca fiind de o însemnătate la fel de mare pentru personalitatea sunetului,
cu acelea ale înălțimii, desfășurării în timp (duratei) și a intensității sonore. Timbrul muzical
defineste stiluri pe care le poți atinge si în ce categorie de cântec te incadrezi.
Cel mai adesea, timbrul este delimitat după sursa sonoră, în timbru vocal și timbru
instrumental.

Timbrul vocal:
Vocile omenești se divid mai întâi după sex,
voci feminine:
a) soprano
b) alto
c) contralto
și voci bărbătești:
a) tenor
b) bariton
c) bas

Timbrul instrumental:
După sonorităţile specifice, instrumentele muzicale se clasifică în familii, după modul de
producere a sunetelor:
1. FAMILIA INSTRUMENTELOR DE SUFLAT cuprinde instrumente care produc sunetele
prin vibraţia unei coloane de aer.
Din această familie fac parte:
- instrumente de suflat din lemn (flaut, oboi, clarinet, fagot)

2
- instrumente de suflat din alamă (corn, trompetă, trombon, tubă)
2. INSTRUMENTE DE COARDE
Aceste pot produce sunete prin:
- frecarea cu arcuşul (vioar, viola, violoncelul, contrabasul)
Timbrul lor este vibrant, cald.
- ciupire (harpa, chitara, mandolina ş.a.)
Corzile ciupite au un timbru estompat iar al celor lovite este mai pregnant.
- lovire cu ciocănele (pianul, ţambalul)
3. INSTRUMENTE DE PERCUŢIE care produc sunetele prin lovire.
În acest compartiment intră instrumentele:
a) cu sunete determinante (acordabile)
- cu membrană (timpanul)
- de lemn sau metal (xilofon, celestă, carillon, glockenspiel, clopote, vibrafon etc)
b) cu sunete nedeterminante (neacordabile)
- cu membrană (toba mică, toba mare, tamburina)
- din lemn sau metal (castagnete, trianglu, talgere, gong, tam-tam, toacă etc.)

Bibliografie:

1. Alexandrescu, Dragoș (1997). Teoria muzicii, vol. I, Editura Kitti, București

2. Țurcanu L.; Doga E. Teoria elementară a muzicii. Chișinău, 1991
3. Vahromeev V. Teoria elementară a muzicii. Muzghiz. Moskova, 1975
4. Zamfir C.; Jurebita M. Teoria muzicii. București, 1956

Sarcini de învățare:
Continuați afirmația:
1. Timbrul vocal reprezintă……
2. Timbrul instrumental numim….
3. Prin intensitate sonoră se înțelege…..