Parlamentul European

 Rol: organism legislativ al UE, ales în mod direct, cu responsabilități bugetare și de

control
 Membri: 705 deputați (membrii Parlamentului European)
 Președinte: David-Maria Sassoli
 Înființare: în 1952, ca Adunare Comună a Comunității Europene a Cărbunelui și
Oțelului; în 1962, sub denumirea de Parlamentul European; primele alegeri directe au
avut loc în 1979
 Sedii: Strasbourg (Franța), Bruxelles (Belgia), Luxemburg

Parlamentul European este organismul cu puteri legislative al UE. Este ales direct de

cetățenii UE, o dată la 5 ani. Cele mai recente alegeri au avut loc în mai 2019.
Ce face Parlamentul European?
Parlamentul are trei roluri principale.
Rol legislative
Adoptă legislația UE, împreună cu Consiliul UE, pe baza propunerilor Comisiei Europene.
Ia decizii cu privire la acordurile internaționale.
Ia decizii cu privire la extinderea UE.
Revizuiește programul de lucru al Comisiei și îi cere să propună acte legislative.

Rol de control
Exercită control democratic asupra tuturor instituțiilor UE.
Alege președintele Comisiei și aprobă colegiul comisarilor în ansamblu. Poate recurge la o
moțiune de cenzură, obligând Comisia să demisioneze.
Acordă descărcarea de gestiune, adică aprobă modul în care s-a cheltuit bugetul UE.
Analizează petițiile cetățenilor și formează comisii de anchetă.
Discută politicile monetare cu Banca Centrală Europeană.
Adresează interpelări Comisiei și Consiliului.
Participă la misiuni de observare a alegerilor.
Rol bugetar
Stabilește bugetul UE, împreună cu Consiliul.
Aprobă bugetul pe termen lung al UE („cadrul financiar multianual”).
Componență
Numărul deputaților din fiecare țară este, în principiu, proporțional cu populația sa, dar în
practică se aplică sistemul „proporționalității degresive”: nicio țară nu poate avea mai puțin de 6
parlamentari sau mai mult de 96, iar numărul total al acestora nu poate depăși 705 (704 plus
președintele). Membrii Parlamentului European sunt repartizați în funcție de afilierea politică, nu
de naționalitate.
Președintele reprezintă Parlamentul atât în relația cu celelalte instituții ale UE, cât și pe plan
extern, și are ultimul cuvânt de spus cu privire la bugetul Uniunii.

Cum lucrează Parlamentul?
Activitatea Parlamentului se împarte în două etape principale.

 Comisiile pregătesc legislația.
Parlamentul numără 20 de comisii și 2 subcomisii, fiecare ocupându-se de un anumit domeniu
politic. Comisiile examinează propunerile legislative, iar deputații și grupurile politice pot
propune modificarea sau respingerea unui act legislativ. Aceste aspecte sunt discutate și în
cadrul grupurilor politice.
 Ședințele plenare au ca scop adoptarea legislației.
Deputații se reunesc în plen pentru votul final pe marginea legislației și a amendamentelor
propuse. În general, ședințele plenare de desfășoară la Strasbourg, patru zile pe lună, dar se
pot organiza și sesiuni suplimentare la Bruxelles.
Parlamentul și cetățenii
Dacă doriți ca Parlamentul să acționeze cu privire la o anumită chestiune, îi puteți adresa
o petiție (on-line sau prin poștă).
Petițiile se pot referi la orice subiect care intră în sfera de competență a UE.
Pentru a depune o petiție, trebuie să fiți cetățean al unui stat membru al UE sau să fiți rezident
în UE. Întreprinderile sau alte organizații trebuie să aibă sediul în Uniune.
 Consiliul European
 Rol: definește direcția politică generală și prioritățile Uniunii Europene
 Membri: șefii de stat și de guvern ai țărilor UE, președintele Consiliului European,
președintele Comisiei Europene
 Președinte: Charles Michel
 Înființare: în 1974 (forum informal), în 1992 (statut oficial), în 2009 (instituție a UE)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

Consiliul European reunește liderii UE pentru a stabili agenda politică a Uniunii. Acesta

reprezintă cel mai înalt nivel de cooperare politică între țările UE.
Consiliul European este una dintre cele 7 instituții oficiale ale Uniunii. El se prezintă sub formă
de summituri (de obicei, trimestriale) ale liderilor statelor membre, prezidate de un președinte
permanent.

Ce face Consiliul European?

 Stabilește orientarea generală și prioritățile politice ale UE, dar nu adoptă acte

legislative.
 Tratează chestiuni complexe și sensibile care nu pot fi soluționate la niveluri mai
joase de cooperare interguvernamentală.
 Definește politica externă și de securitate comună a UE, ținând cont de interesele
strategice ale Uniunii și de implicațiile în domeniul apărării.
 Desemnează și numește candidați la anumite posturi de importanță majoră la nivelul
UE, cum ar fi BCE și Comisia.
Pentru fiecare chestiune, Consiliul European poate:

 să îi ceară Comisiei Europene să elaboreze o propunere

 să i se adreseze Consiliului UE.
Componență
Consiliul European este alcătuit din șefii de stat sau de guvern ai țărilor UE, președintele
Consiliului European și președintele Comisiei Europene Căutați traducerile disponibile
pentru linkul precedentEN••• .

Se reunește la convocarea președintelui său, care este ales chiar de către Consiliu pentru

un mandat de doi ani și jumătate, care poate fi reînnoit o singură dată. Printre altele,
președintele are rolul de a reprezenta UE în relația cu țările din restul lumii.

Cum lucrează Consiliul European?

De obicei, se reunește de 4 ori pe an, dar președintele poate convoca reuniuni suplimentare
pentru a soluționa probleme urgente.
Deciziile se iau în general prin consens, cu unanimitate sau cu majoritate calificată în unele
cazuri. Numai șefii de stat sau de guvern pot vota.
Rolul Consiliului European în procesul de desemnare și numire

Consiliul European joacă un rol important în anumite proceduri de numire în posturi de importanță
majoră la nivelul UE. În special, Consiliul European răspunde de:

 alegerea președintelui Consiliului European

 propunerea președintelui Comisiei Europene
 Numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe și politica de securitate
 Numirea oficială a întregului
organ colegial al comisarilor
 Numirea Comitetului executiv al Băncii
Centrale Europene (BCE),
inclusiv a președintelui BCE

Alegerea președintelui Consiliului European

Consiliul European își alege propriul președinte. Această alegere necesită o majoritate calificată.
Președintele deține această funcție pe durata unui mandat de 2 ani și jumătate, care poate fi reînnoit o
singură dată.

Propunerea președintelui Comisiei Europene

Ținând seama de alegerile pentru Parlamentul European, Consiliul European trebuie să propună un

candidat pentru postul de președinte al Comisiei Europene.

Parlamentul European trebuie să aprobe candidatul propus cu majoritatea membrilor săi (minimum 376
de deputați în PE). În cazul în care candidatul Consiliului European nu obține un vot majoritar de
aprobare în Parlament, Consiliul European trebuie să propună un nou candidat. Noua propunere trebuie
făcută în termen de o lună de la eșecul votului în Parlament.

Ulterior, Parlamentul European aplică aceeași procedură - votul majoritar al tuturor deputaților în PE -
pentru a aproba noul candidat propus.

Această procedură este prevăzută la articolul 17 din Tratatul privind Uniunea Europeană (TUE).

Numirea Înaltului Reprezentant

Consiliul European răspunde de numirea Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și

politica de securitate. Decizia cu privire la candidatul propus necesită o majoritate calificată.

Consiliul European poate, de asemenea, să decidă, tot cu o majoritate calificată, să pună capăt mandatului
de 5 ani al Înaltului Reprezentant.

Această procedură este prevăzută la articolul 18 din TUE.

 Numirea Comisiei Europene

Consiliul European numește în mod oficial întreaga Comisie Europeană. Parlamentul votează colegiul
comisarilor – președintele Comisiei, Înaltul Reprezentant și ceilalți comisari – utilizând metoda aprobării
(majoritatea voturilor exprimate).

După ce Parlamentul și-a dat acordul, Consiliul European numește în mod oficial Comisia Europeană.
Decizia Consiliului European necesită o majoritate calificată.

Această procedură este prevăzută la articolul 17 din TUE

Numirile pentru Banca Centrală Europeană

Consiliul European îi numește pe toți cei 6 membri ai Comitetului executiv al Băncii Centrale Europene
(BCE), care include atât președintele, cât și vicepreședintele BCE, la care se adaugă alți 4 membri.

Consiliul European ia decizia pe baza unei recomandări a Consiliului. De asemenea, acesta consultă
Parlamentul European și Consiliul guvernatorilor BCE (format din cei 6 membri ai Comitetului executiv
și guvernatorii băncilor centrale din cele 19 țări din zona euro). Consiliul European adoptă apoi decizia
sa, prin vot cu majoritate calificată.

Consiliul Uniunii Europene

 Rol: reprezintă guvernele statelor membre ale UE, adoptă legislația europeană și
coordonează politicile UE
 Membri: miniștrii din fiecare țară a UE care răspund de domeniul de politică supus
discuțiilor
 Președinte: fiecare stat membru al UE deține președinția prin rotație, pe o perioadă de
6 luni
 Înființare: 1958 (sub denumirea de Consiliul Comunității Economice Europene)
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

În cadrul Consiliului UE (cunoscut informal și sub numele de Consiliul), miniștrii din guvernele

tuturor statelor membre se reunesc pentru a discuta, pentru a modifica și adopta acte
legislative și pentru a coordona politici. Ei sunt abilitați să angajeze guvernelor lor în
îndeplinirea acțiunilor asupra cărora s-a convenit în cadrul reuniunilor Consiliului.
Împreună cu Parlamentul European, Consiliul este principalul organism cu putere
decizională al UE.
Consiliul UE nu trebuie confundat cu:

 Consiliul European - summit trimestrial în cadrul căruia liderii UE se reunesc pentru a

stabili direcțiile generale ale politicii europene
 Consiliul Europei Căutați traducerile disponibile pentru linkul
precedentEN•••  - instituție care nu face parte din UE.
 Ce face Consiliul UE?

 Negociază și adoptă legislația UE, împreună cu Parlamentul European, pe baza

propunerilor înaintate de Comisia Europeană.
 Coordonează politicile țărilor UE.
 Elaborează politica externă și de securitate a UE, plecând de la orientările Consiliului
European.
 Încheie acorduri între UE și alte țări sau organizații internaționale.
 Adoptă bugetul anual al UE, în colaborare cu Parlamentul European.
Componență
Nu există membri permanenți ai Consiliului UE. Acesta se reunește în 10 configurații diferite,
fiecare corespunzând unuia dintre domeniile politice supuse dezbaterii. În funcție de
configurație, fiecare țară își trimite ministrul care se ocupă de domeniul abordat.
De exemplu, la reuniunea Consiliului pentru afaceri economice și financiare („Ecofin”) participă
miniștrii de finanțe din fiecare țară.

Cine prezidează reuniunile?

Consiliul „Afaceri externe” este prezidat întotdeauna de aceeași persoană - Înaltul Reprezentant
pentru afaceri externe și politica de securitate Toate celelalte reuniuni sunt prezidate de
ministrul de resort din țara care deține președinția UE în momentul respectiv.
De exemplu, în cazul în care Consiliul de mediu se reunește în perioada în care Estonia deține
președinția UE, reuniunea va fi prezidată de ministrul estonian al mediului.
Coerența globală este asigurată de Consiliul „Afaceri Generale”, care este sprijinit de Comitetul
Reprezentanților Permanenți. Acesta este format din reprezentanții permanenți ai statelor
membre pe lângă UE, care au rang de ambasadori.

Țările din zona euro

Țările din zona euro își coordonează politicile economice în cadrul Eurogrupului, alcătuit din
miniștrii economiei și finanțelor. Acesta se reunește în ziua dinaintea reuniunilor Consiliului
„Afaceri economice și financiare”. Acordurile la care se ajunge în întrunirile Eurogrupului sunt
adoptate în mod oficial în ziua următoare, în cadrul Consiliului. La vot participă doar țările din
zona euro.

Cum lucrează Consiliul?

 Atunci când analizează sau votează proiecte de acte legislative, miniștrii statelor
membre ale UE se întâlnesc în reuniuni publice. 
 Deciziile pot fi adoptate doar dacă se întrunește o majoritate calificată :
o 55 % din țări (la numărul actual de 27 de state membre, aceasta înseamnă 15
țări)
o reprezentând cel puțin 65 % din populația totală a UE.
 Puteți urmări în direct sesiunile publice ale Consiliului, în toate limbile UE. Dacă
reuniunea Consiliului este publică, sunt publice și procesul verbal și voturile exprimate.
Pentru a bloca o decizie este nevoie de cel puțin 4 țări, reprezentând cel puțin 35 % din
populația totală a UE.
 Excepție: subiectele delicate, precum politica externă sau impozitarea,
necesită unanimitate de voturi (vot favorabil din partea tuturor țărilor).
 Pentru aspectele procedurale și administrative este suficientă majoritatea simplă de
voturi.

ROLURI:
1. Negociază și adoptă legislația UE
Consiliul este un factor decizional esențial al UE.
Acesta negociază și adoptă acte legislative în majoritatea cazurilor împreună cu Parlamentul
European, prin intermediul procedurii legislative ordinare, cunoscute și sub numele de
codecizie. Codecizia se utilizează pentru domenii de politică în care UE are competență
exclusivă sau competență partajată cu statele membre. În aceste cazuri, Consiliul legiferează în
temeiul propunerilor care îi sunt înaintate de Comisia Europeană.

2. Coordonează politicile statelor member

Consiliul este responsabil de coordonarea politicilor statelor membre în domenii specifice, cum
ar fi:

 politicile economice și bugetare: Consiliul coordonează politicile economice și

bugetare ale statelor membre în vederea consolidării guvernanței economice în UE,
monitorizează politicile bugetare ale acestora și consolidează cadrul bugetar al UE și, de
asemenea, se ocupă de aspectele juridice și practice ale monedei euro, de piețele
financiare și de fluxurile de capital
 educație, cultură, tineret și sport: Consiliul adoptă cadrele de politici ale UE și
planurile de lucru în aceste domenii, care stabilesc prioritățile de cooperare între statele
membre și Comisie.
 politica de ocupare a forței de muncă:  Consiliul elaborează anual, pe baza
concluziilor Consiliului European, orientări și recomandări pentru statele membre privind
situația ocupării forței de muncă în UE

3. Dezvoltă politica externă și de securitate comună a UE

Consiliul definește și pune în aplicare politica externă și de securitate a UE pe baza

orientărilor stabilite de Consiliul European. Aceasta include totodată ajutorul umanitar și pentru
dezvoltare al UE, apărarea și comerțul. Consiliul, împreună cu Înaltul Reprezentant al Uniunii
pentru afaceri externe și politica de securitate, asigură unitatea, coerența și eficacitatea acțiunii
externe a UE. 

4. Încheie acorduri internaționale

Consiliul acordă Comisiei mandatul de negociere, în numele UE, a acordurilor dintre UE și

țările care nu sunt membre ale UE și organizațiile internaționale. La sfârșitul negocierilor,
Consiliul decide cu privire la semnarea și încheierea acordului, pe baza unei propuneri din
partea Comisiei. De asemenea, Consiliul adoptă decizia finală de încheiere a acordului, după
ce Parlamentul și-a dat aprobarea (necesară în domenii care fac obiectul codeciziei) și după ce
acordul a fost ratificat de toate statele membre ale UE.
 Aceste acorduri pot acoperi domenii largi, precum comerțul, cooperarea și dezvoltarea, sau se
pot referi la subiecte specifice, cum ar fi textilele, pescuitul, vămile, transporturile, știința și
tehnologia etc. 

5. Adoptă bugetul UE

Consiliul adoptă bugetul UE împreună cu Parlamentul.

Perioada bugetară acoperă un an calendaristic. De obicei, se adoptă în decembrie și începe la
1 ianuarie anul următor.

Comisia Europeană
 Rol: apără interesul general al UE, propunând acte legislative, asigurând respectarea
acestora și implementând politicile și bugetul Uniunii
 Membri: o echipă („colegiul”) de comisari, câte unul din fiecare țară a UE
 Președinte: Ursula von der Leyen
 Înființare: 1958
 Sediu: Bruxelles (Belgia)

Comisia Europeană este organul executiv al UE, independent din punct de vedere politic.
Este responsabilă cu elaborarea de propuneri de noi acte legislative și cu punerea în aplicare a
deciziilor Parlamentului European și ale Consiliului UE.

Ce face Comisia?
Propune noi acte legislative
Comisia este singura instituție a UE abilitată să propună acte legislative, pe care le înaintează
spre adoptare Parlamentului și Consiliului, având ca scop:

 protejarea intereselor UE și ale cetățenilor săi cu privire la chestiuni care nu pot fi

abordate în mod eficient la nivel național
 soluționarea unor chestiuni tehnice prin consultarea experților și a cetățenilor.
Gestionează politicile UE și alocă fonduri europene

 Stabilește prioritățile de cheltuieli ale UE, împreună cu Consiliul și Parlamentul.

 Elaborează bugetele anuale în vederea aprobării de către Parlament și Consiliu.
 Controlează cheltuielile, care sunt verificate de Curtea de Conturi.
Garantează respectarea legislației UE

 Alături de Curtea de Justiție, Comisia are responsabilitatea de a se asigura că legislația

UE se aplică în mod adecvat în toate statele membre.
Reprezintă UE pe scena internațională

 Se exprimă în numele tuturor țărilor din UE în cadrul instanțelor internaționale, în special

în domeniul politicii comerciale și al ajutorului umanitar.
 Negociază acorduri internaționale în numele UE.
Componență
Conducerea politică este exercitată de o echipă formată din 27 de comisari (câte unul din
fiecare stat membru), în fruntea cărora se află președintele Comisiei. Acesta decide de ce
domeniu politic răspunde fiecare comisar.
Colegiul comisarilor este format din președinta Comisiei, opt vicepreședinți (dintre care trei
vicepreședinți executivi), Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de
securitate și 18 comisari, fiecare responsabil pentru un anumit portofoliu.
Funcționarea cotidiană a Comisiei este gestionată de personalul său (avocați, economiști
etc.), repartizat pe departamente numite direcții generale (DG), fiecare dintre ele ocupându-se
de un anumit domeniu de activitate.

Numirea președintelui
Candidatul este nominalizat de liderii naționali în cadrul Consiliului European, pe baza
rezultatelor obținute la alegerile pentru Parlamentul European. Pentru a fi ales, candidatul
propus are nevoie de sprijinul majorității membrilor Parlamentului.

Alegerea echipei
Candidatul la funcția de președinte îi selectează pe potențialii vicepreședinți și comisari pe baza
sugestiilor primite din partea țărilor UE. Lista persoanelor nominalizate trebuie să fie aprobată
de liderii naționali în cadrul Consiliului European.
Fiecare candidat se înfățișează apoi în fața Parlamentului European, pentru a-și prezenta
viziunea și pentru a răspunde la întrebări. Echipa formată din candidații nominalizați este apoi
supusă votului în Parlamentul European. În cele din urmă, Consiliul European decide, cu
majoritate calificată, numirea în funcție a comisarilor.
Mandatul Comisiei actuale durează până la 31 octombrie 2024.

Cum lucrează Comisia?

Planificare strategică
Președintele definește direcția politică generală a Comisiei, ceea ce le permite apoi comisarilor
să stabilească obiectivele strategice și să elaboreze programul anual de lucru.

Proces decizional colectiv

Deciziile sunt luate pe baza responsabilității colective. Toții comisarii sunt egali în cadrul
procesului decizional și răspund, în aceeași măsură, pentru deciziile luate. Ei nu dețin
competențe decizionale individuale, decât dacă primesc o autorizație specială în anumite
situații.
Vicepreședinții acționează în numele președintelui și coordonează activitatea în domeniul lor de
competență, împreună cu mai mulți comisari. Pentru a asigura colaborarea strânsă și flexibilă a
comisarilor, se definesc o serie de proiecte prioritare.
Comisarii îi sprijină pe vicepreședinți în prezentarea de propuneri în cadrul colegiului. În
general, deciziile se iau prin consens, dar se pot supune și votului. În acest caz, este nevoie de
majoritate simplă, fiecare comisar dispunând de un vot.
Direcția-Generală relevantă (condusă de un director-general care răspunde în fața comisarului
competent) se ocupă apoi de chestiunea respectivă. Acest proces conduce la definirea unor
proiecte de propuneri legislative.
 Acestea sunt apoi retrimise comisarilor spre adoptare în cadrul reuniunii săptămânale, după
care devin propuneri oficiale și sunt transmise Consiliului și Parlamentului pentru etapa
următoare a procesului legislativ.

Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE)

 Rol: se asigură că legislația UE este interpretată și aplicată în același mod în toate țările
UE; garantează că țările și instituțiile UE se supun dreptului european.
 Membri:

o Curtea de Justiție: câte 1 judecător din fiecare țară a UE, plus 11 avocați generali
o Tribunalul: câte 2 judecători din fiecare țară a UE
 Înființare: 1952

Sediu: Luxemburg
Curtea de Justiție a Uniunii Europene (CJUE) interpretează legislația UE pentru a se asigura că
aceasta se aplică în același mod în toate țările membre și soluționează litigiile juridice dintre
guvernele naționale și instituțiile europene.
În anumite circumstanțe, Curtea poate fi sesizată de persoane fizice, întreprinderi sau
organizații care doresc să introducă o acțiune împotriva unei instituții UE pe care o
suspectează că le-a încălcat drepturile.

Ce face CJUE?
Curtea pronunță hotărâri în cauzele care îi sunt înaintate spre soluționare. Cele mai frecvente
tipuri de cauze sunt:

 interpretarea legislației (hotărâri preliminare) - instanțele naționale ale țărilor UE sunt

obligate să garanteze aplicarea corespunzătoare a legislației europene, dar există riscul ca
instanțele din țări diferite să interpreteze legislația în mod diferit. Dacă o instanță națională are
îndoieli cu privire la interpretarea sau valabilitatea unui act legislativ al UE, aceasta poate să
solicite opinia Curții de Justiție. Același mecanism poate fi utilizat și pentru a determina dacă un
act legislativ sau o practică națională este compatibilă cu dreptul UE.
 respectarea legislației (acțiuni în constatarea neîndeplinirii obligațiilor sau proceduri de
infringement) - este vorba despre acțiuni introduse împotriva unui guvern național care nu își
îndeplinește obligațiile prevăzute de legislația europeană. Aceste acțiuni pot fi inițiate
de Comisia Europeană sau de altă țară din UE. În cazul în care țara vizată se dovedește a fi
vinovată, ea are obligația de a remedia situația imediat. În caz contrar, se poate introduce o a
doua acțiune împotriva ei, care poate conduce la aplicarea unei amenzi.
 anularea unor acte legislative ale UE (acțiuni în anulare) - dacă un stat
membru, Consiliul UE, Comisia sau (în anumite condiții) Parlamentul European consideră că un
anumit act legislativ al UE încalcă drepturile fundamentale sau tratatele Uniunii, îi poate cere
Curții de Justiție să anuleze actul respectiv.
Persoanele fizice pot, de asemenea, să solicite Curții anularea unui act al UE care le privește în
mod direct.
 garantarea unei acțiuni din partea UE (acțiuni în constatarea abținerii de a acționa) -
Parlamentul, Consiliul și Comisia au obligația de a adopta anumite decizii în anumite situații.
Dacă nu fac acest lucru, guvernele statelor membre, celelalte instituții ale UE și (în anumite
condiții) persoanele fizice sau întreprinderile pot înainta o plângere Curții.
 sancționarea instituțiilor UE (acțiuni în despăgubire) - orice persoană sau
întreprindere care a avut de suferit de pe urma unei acțiuni sau a lipsei de acțiune din partea
instituțiilor UE sau a angajaților acestora poate introduce o acțiune împotriva lor prin intermediul
Curții.
Componență
CJUE este formată din 2 instanțe:

 Curtea de Justiție - se ocupă de cererile de hotărâre preliminară adresate de instanțele

naționale și de anumite acțiuni în anulare și recursuri.
 Tribunalul - se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice,
întreprinderi și, în anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se ocupă în
principal cu legislația privind concurența, ajutorul de stat, comerțul, agricultura și mărcile
comerciale.
Judecătorii și avocații generali sunt numiți de statele membre, de comun acord, pentru un
mandat de 6 ani, care poate fi reînnoit. Judecătorii din cadrul fiecărei instanțe aleg
un președinte, pentru un mandat de 3 ani, care poate fi reînnoit.

Cum lucrează CJUE?

În cadrul Curții de Justiție, pentru fiecare caz se desemnează un judecător („judecătorul
raportor”) și un avocat general. Cazurile sunt evaluate în două etape:

 Etapa scrisă
o Părțile dau declarații scrise în fața Curții. Autoritățile naționale, instituțiile UE și
uneori persoanele fizice pot transmite observații.
o Toate acestea sunt sintetizate de către judecătorul raportor și apoi discutate în
cadrul reuniunii generale a Curții, care stabilește:
 numărul de judecători care se vor ocupa de caz: 3, 5 sau 15 judecători
(întreaga Curte), în funcție de importanța și de complexitatea cazului. Majoritatea cazurilor sunt
soluționate de 5 judecători. Sunt foarte rare situațiile în care se implică toată Curtea.
 dacă este nevoie de o audiere sau de un punct de vedere oficial din
partea avocatului general.
 Etapa orală - audierea publică
o Avocații ambelor părți pledează în fața judecătorilor și a avocatului general, care
le pot adresa întrebări.
o În cazul în care Curtea a decis că este nevoie de un punct de vedere din partea
avocatului general, acesta este prezentat după câteva săptămâni de la audiere.
o Judecătorii deliberează și apoi pronunță verdictul.
 Procedura Tribunalului este similară, cu deosebirea că majoritatea cazurilor sunt
soluționate de 3 judecători și nu există avocați generali.
 Banca Centrală Europeană (BCE)
 Rol: gestionează moneda euro, menține stabilitatea prețurilor și trasează politica
economică și monetară
 Președintă: Christine Lagarde
 Membri: președintele și vicepreședintele BCE și guvernatorii băncilor centrale din toate
statele membre
 Înființare: 1998
 Sediu: Frankfurt (Germania)

Banca Centrală Europeană (BCE) gestionează moneda euro și trasează și pune în

aplicare politica economică și monetară a UE Scopul său principal este să mențină stabilitatea
prețurilor, sprijinind astfel creșterea economică și crearea de locuri de muncă.

Ce face BCE?

 Fixează rata dobânzilor Căutați traducerile disponibile pentru linkul

precedentEN•••  la care acordă credite băncilor comerciale din zona euro, controlând
astfel masa monetară și inflația.
 Gestionează rezervele valutare străine din zona euro, precum și cumpărarea și
vânzarea de valută pentru a echilibra cursurile de schimb.
 Se asigură că instituțiile și piețele financiare sunt supravegheate corespunzător de
către autoritățile naționale și că sistemele de plăți funcționează corect.
 Garantează siguranța și soliditatea sistemului bancar european.
 Autorizează tipărirea de bancnote euro de către țările din zona euro.
 Monitorizează evoluția prețurilor și evaluează riscul pe care aceasta îl poate
reprezenta pentru stabilitatea prețurilor.
Lista completă a atribuțiilor BCE

Componență
Președintele BCE reprezintă instituția la reuniunile europene și internaționale la nivel înalt.
BCE dispune de următoarele trei organisme decizionale:

 Consiliul guvernatorilor este principalul organ decizional.

Este alcătuit din Comitetul executiv (a se vedea mai jos) și din guvernatorii băncilor centrale din
zona euro.
 Comitetul executiv gestionează activitățile cotidiene ale BCE.
Este format din președintele și vicepreședinte BCE și alți 4 membri desemnați de liderii țărilor
din zona euro pentru un mandat de 8 ani.
 Consiliul general are mai ales un rol de consultanță și coordonare.
Este format din președintele și vicepreședintele BCE și din guvernatorii băncilor centrale din
toate statele membre.
Cum lucrează BCE?
BCE colaborează cu băncile centrale ale tuturor statelor membre ale UE. Împreună,
formează Sistemul European al Băncilor Centrale.
 BCE conduce cooperarea între băncile centrale din zona euro. Este vorba despre așa-
numitul eurosistem.
Atribuțiile organelor decizionale

 Consiliul guvernatorilor analizează evoluțiile economice și monetare, definește politica

monetară a zonei euro și fixează ratele dobânzilor la care băncile comerciale pot obține bani de
la BCE.

 Comitetul executiv aplică politica monetară, gestionează operațiunile zilnice,

pregătește reuniunile Consiliului guvernatorilor și exercită competențele pe care acesta din
urmă i le deleagă.

 Consiliul general contribuie la acțiunile de consultare și coordonare și oferă sprijin

țărilor care se pregătesc să adere la zona euro.

Curtea Europeană de Conturi

 Rol: verifică dacă fondurile UE sunt colectate și utilizate corect și ajută la îmbunătățirea
gestiunii financiare a UE
 Președinte: Klaus-Heiner Lehne
 Membri: câte un reprezentant din fiecare țară a UE
 Înființare: 1977
 Sediu: Luxemburg

În calitatea sa de auditor extern independent, Curtea Europeană de Conturi apără interesele

contribuabililor din UE. Nu dispune de puteri juridice, dar are misiunea de a îmbunătăți
gestionarea bugetului UE de către Comisia Europeană și de a raporta pe marginea situației
financiare a Uniunii.

Ce face Curtea de Conturi?

 Auditează veniturile și cheltuielile UE, pentru a verifica dacă fondurile au fost colectate

și cheltuite corect, dacă au fost utilizate în așa fel încât să producă valoare adăugată și dacă au
fost contabilizate corespunzător.
 Verifică toate persoanele și organizațiile care gestionează fonduri UE, efectuând
inclusiv controale la fața locului în instituțiile UE (în special în cadrul Comisiei Europene), în
țările membre și în țările care primesc ajutor din partea UE.
 Formulează constatări și recomandări în rapoartele de audit, destinate Comisiei
Europene și guvernelor naționale.
 Raportează suspiciuni de fraudă, corupție sau alte activități ilegale către Oficiul
European de Luptă Antifraudă (OLAF).
 Elaborează un raport anual pentru Parlamentul European și Consiliul UE, pe care
Parlamentul îl examinează înainte de a decide dacă să aprobe sau nu modul în care Comisia
gestionează bugetul UE.
 Publică avize formulate de experți, menite să ajute factorii politici să ia cele mai bune
decizii pentru o utilizare cât mai eficientă și transparentă a fondurilor europene.
Publică, de asemenea, avize privind actele legislative pregătitoare care vor avea impact asupra
gestiunii financiare a UE, precum și documente de poziție, analize și publicații pe teme legate
de finanțele publice ale Uniunii.
Pentru a fi eficientă, Curtea trebuie să fie independentă față de instituțiile și organismele pe
care le verifică. De aceea, este liberă să decidă:

 ce auditează
 cum auditează
 cum și unde își prezintă constatările.
Activitatea de audit a Curții se concentrează mai ales asupra Comisiei Europene, principalul
organism responsabil cu implementarea bugetului UE. Curtea colaborează îndeaproape și cu
autoritățile naționale, deoarece Comisia gestionează majoritatea fondurilor UE (aproximativ
80 %) împreună cu acestea.

Componență
Membrii Curții sunt numiți de Consiliu, după consultarea Parlamentului, pentru un mandat de
6 ani, care poate fi reînnoit. Membrii își aleg un președinte, pentru un mandat de 3 ani care, de
asemenea, poate fi reînnoit.

Cum lucrează Curtea de Conturi?

Ea efectuează 3 tipuri de audit.

 Audit financiar - examinează conturile pentru a verifica dacă acestea reflectă cu

acuratețe situația financiară, rezultatele și fluxurile de numerar din exercițiul financiar încheiat.
 Audit de conformitate - verifică dacă tranzacțiile financiare respectă regulile.
 Audit al performanței - verifică dacă finanțarea UE își atinge obiectivele utilizând cât
mai puțin resurse, într-un mod cât mai economic.
Curtea este constituită din grupuri de audit numite camere. Acestea pregătesc rapoarte și
avize care sunt adoptate de membrii Curții, devenind astfel oficiale