1

Grigore Vieru (fisa biografica)

Grigore Vieru (n. 14 februarie 1935, satul Pererita, fostul județ Hotin, România, în prezent raionul
Briceni, Republica Moldova - d. 18 ianuarie 2009,Chișinău) a fost un poet moldovean. În 1993 a fost ales
membru corespondent al Academiei Române.

Grigore Vieru s-a născut în familia de plugari români a lui Pavel și Eudochia Vieru, născută Didic. A absolvit
școala de 7 clase din satul natal, în anul 1950, după care urmează școala medie din orășelul Lipcani pe
care o termină în 1953.

În anul 1957 debutează editorial (fiind student) cu o plachetă de versuri pentru copii, Alarma, apreciată de
critica literară. În 1958 a absolvit Institutul Pedagogic „Ion Creangă” din Chișinău, facultatea Filologie și
Istorie. Se angajează ca redactor la revista pentru copii „Scânteia Leninistă”, actualmente „Noi”.

La 8 iunie 1960 se căsătorește cu Raisa, profesoară de limba română și latină, născută Nacu și se
angajează ca redactor la revista „Nistru”, actualmente „Basarabia”, publicație a Uniunii Scriitorilor din
Moldova. Între anii 1960–1963 este redactor la editura „Cartea Moldovenească”.

A fost un oaspete des al „Căsuței Poeziei” din Satul Cociulia, r. Cantemir. Tot aici scrie celebra carte pentru
preșcolari „Albinuța”.

Anul 1968 aduce o cotitură în destinul poetului, consemnată de volumul de versuri lirice Numele tău, cu o
prefață de Ion Druță. Cartea este apreciată de critica literară drept cea mai originală apariție poetică. În
chiar anul apariției devine obiect de studiu la cursurile universitare de literatură națională contemporană.
Trei poeme din volum sunt intitulate: Tudor Arghezi, Lucian Blaga, Brâncuși, iar alte două sunt închinate
lui Nicolae Labiș și Marin Sorescu. Asemenea dedicații apar pentru prima oară în lirica basarabeană
postbelică. Grigore Vieru a fost membru PCUS din anul 1971.

În 1973, Grigore Vieru trece Prutul în cadrul unei delegații de scriitori sovietici. Participă la întâlnirea cu
redactorii revistei „Secolul 20”: Dan Hăulică, Ștefan Augustin Doinaș, Ioanichie Olteanu, Geo
Șerban, Tatiana Nicolescu. Vizitează, la rugămintea sa,
mănăstirile Putna, Voroneț, Sucevița, Dragomirna,Văratec. Se întoarce la Chișinău cu un sac de cărți. Mai
târziu poetul face următoarea mărturisire:

Dacă visul unora a fost ori este să ajungă în Cosmos, eu viața întreagă am visat să trec
Prutul.

În anul 1974, scriitorul Zaharia Stancu, președintele Uniunii Scriitorilor din România, îi face o invitație
oficială din partea societății Uniunii, căreia poetul îi dă curs. Vizitează Transilvania, însoțit de poetulRadu
Cârneci. În 1977, iarăși la invitația Uniunii Scriitorilor din România vizitează, împreună cu soția, mai multe
orașe din România: București, Constanța, Cluj-Napoca, Iași. În 1988 i se acordă cea mai prestigioasă
distincție internațională în domeniul literaturii pentru copii: Diploma de Onoare Andersen.

2
 Aprecieri critice
Eugen Simion
"Grigore Vieru a devenit de mai multi ani un simbol al incercarii de renastere spirituala si
nationala in Basarabia postbelica. Pastrand proportiile, el si generatia sa reprezinta pentru
aceasta provincie romaneasca napastuita mereu de istorie ceea ce a fost, la inceputul
secolului, generatia lui Qoga pentru Transilvania. Similitudinea de destin are si o prelungire in
plan poetic. Sub presiunea circumstantelor, poezia se intoarce la un limbaj mai simplu si isi
asuma in chip deliberat un mesianism national pe care, in conditii normale, lirismul pur il
evita. Vieru, Leonida Lari, Nicolae Dabija si toti care sunt cu ei cultiva in chip deliberat temele
traditionale si recurg la formule lirice mai accesibile, voind astfel sa ajunga la inima unor
oameni tinuti, de regula, departe de rafinamentele poeziei moderne.
Proces dificil pentru ca, dupa Arghezi, Bacovia, Blaga, Barbu, este greu sa iesi din timp si sa
intorci roata poeziei romanesti. Poetul de talent afla, chiar si in aceste conditii, calea spre arta
autentica. Grigore Vieru a inceput sa scrie, cum marturiseste undeva, «din frica si
singuratate».
Marele lui model liric si moral este Eminescu («Eminescu este izvorul; este lacrima de foc a
Universului»), iar cantecul ii pare a fi «sufletul urgent al vietii omenesti».Format intr-o
ambianta straina, el se agata de limba materna socotind ca limba unui popor este istoria lui.
«Limba este cea mai mare dreptate pe care poporul si-a facut-o siesi», scrie poetul intr-un loc.
Ramas orfan de tata (mort in razboi si ingropat in pamant straiN) si-a adorat mama si a facut
din ea in poezie un simbol complex (tara. grai, istorie tragica, vatra a fiintei etc.) Omul care
jeleste in poeme muzicale tragediile neamului sau este, in felul lui, un martir. L-am cunoscut,
cu multi ani in urma, in casa lui Nichita Stanescu. Un tanar cu fata tragica si plete romantice.
Ochii lui sugerau o lunga insomnie a istorie. Nichita Stanescu, cuprins de zel patriotic, dadea
un spectacol de iubire si poezie, iar Grigore Vieru parea totalmente subjugat de ceea ce
vedea si auzea. Mai tarziu, Nichita Stanescu avea sa spuna despre confratele sau basarabean:
«este un mare si adevarat poet; el transfigureaza natura gandirii in natura naturii. Ne
imprimavareaza cu o toamna.»"

Ioan Alexandru
"Un poet care si-a asumat greul unui grai trecandu-1 prin inima sa si, incarcat de rabdare,
intelepciune si noua frumusete, il intoarce semenilor sai care-si deschid de bunavoie inima sa-
1 primeasca, pentru a-si duce mai demn, pe mai departe viata in spiritul dreptatii, al iubirii ce
covarseste si poate birui totul, al credin-ciosiei fata de cele nepieritoare si al nadajduirii ce nu
poate da gres, un asemenea poet ramane-va «suflet in sufletul neamului sau». O astfel de
intruchipare exceptionala este acest poet, acest om cat o lacrima in rostogol pe obrazul
planetei. Iar Grigore Vieru nu este singur, stejarii cei mai vigurosi tot in padure cresc, el face
parte dintr-o generatie cu carti si opere ve s-au impus in constiinta cititorilor in ultimele
decenii. As numi doar pe cativa dintre ei, mult mai multi cuprinsi in antologia aparuta de
curand la noi: Liviu Damian, Nicolae Da bija, Dumitru Matcovski, Ion Vatamanu, Leonida Lari,
Leo Botnaru, mai tanarul, dar foarte daruitul Valeriu Matei, Gheorghe Voda, Nicolae Esinencu,
Arcadie Suce-veanu, Ion Gheorghita, Vasile Levitchi, Petru Zadnipru, Aureliu Busuioc, Pavel
Botu, Vasile Romanciuc si sa ma ierte zecile si zecile de nume ilustre ce s-ar cuveni citate aici,
reprezentand impreuna cu Grigore Vieru o scoala poetica de rang european, scriind o poezie
care este viata de toate zilele in sufletul omului, ca painea si apa este hrana in spiritul
3
Logosului intrupat in istorie pentru a in-tesifica miracolul vietii nepieritoare in inima omului. O
poezie slujitoare intru edificarea vietii in tot ce este ea minune si bunatate si lumina.

A fost oare poezia de-a lungul veacurilor altceva decat aceasta slujire?"

Victor Craciun
Alaturi de dragostea fata de mama-graiul, (mama, faptura de vis aparuta in existenta
unui sat moldav pentru a-i da. fiinta poetului; graiul, faptura fara de moarte a
neamului, capatand infatisarea Luceafarul lui Eminescu, simbol al fiintei-nefiinta ca
duratA), se afla, in chip firesc, si cealalta iubire, cea cotidiana, a poetului: femeia,
mireasa. Diferenta specifica nuanteaza conceptul: «Tu imbracata mireasa/ Eu
imbracat in cuvant». Si tot prin cuvant chemand-o si zadarnicindu-si chemarile: «Nu,
nu mi-e totuna/ Daca vii, daca nu./ Eu strig stelele, luna,/ Dar m-voiesc sa vii tu». Sau:
«Sufletul care-1 iubesc/ inca n-a venit».

Folclorizand, uneori, in dor de poezia populara, pe care o reimplanteaza in solul

modern, dandu-i, in locul sofisticarilor alambicate propuse de pseudo-poeti, tineretea
si vigoarea permanentei, Grigore Vieru devine decantatorul irizarilor clare, cu
straluminari de luna pe verdele cu roua. Un poet modern cu alura de trubadur de
demult, transmitand meditatii prin gingasia sentimentelor.

De aici muzicalitatea cantilenara si trecerea versurilor chiar in arta cantecului,

inganarea melodioasa de ritm pentru copii, care-i incanta pe cei ce-i descifreaza
abecedarele, operand o instruire prin joc in spiritul aleselor gesturi si sentimente pana
la dragostea de mama, de grai si de tara, 1-a impins pe poet mai departe,
transformand versurile in cantece^pentru tineret. De aici cantabilitatea refrenica, dar
si un tribut platit dorintei de spectacol.

Exista, pe langa numeroasele texte anume pentru muzica, si poeme de dragoste si de

dor, care smulg lui Tudor Gheorghe patimi melodice de o rara frumusete, travestind
expresia lui Grigore Vieru in doine, romante si cantilene de profunda emotivitate lirica.

Parafrazand gandul pe care-1 exprimase in poema in limba ta, Grigore Vieru plange
secolii de impovarare nedreapta ai neamului, si rade solar traind bucuriile vietii si
nadejdilor de maine. O face cu sinceritate si emotie, cu dramatismul acestor trairi
totale ale celui implicat in viata nationala si a umanitatii. Unitatea viziunilor sale
adunate in cartea care 1-a reprezentat cu prilejul implinirii virstei de 50 de ani, Scrieri
alese, se inscrie ca o tangenta, in perspectiva timpului, la ceea ce au insemnat, la
vremea lor, Doine si lacramioare de V. Alecsandri, Poezii, volumul de debut al lui
Octavian Goga, cartea de poeme a lui Al. Mateevici sau, mai dinspre noi, Imnele
Transilvaniei de Ioan Alexandru. Aceeasi simplitate clara a desavarsirii gandului in
vers, aceeasi expresie in cantarea istoriei, a folclorului si spiritualitatii. Iar deasupra,
ca steaua sa, ca propria «stea de vineri», mama-graiul, tridentul de aparare a traditiei,
dragostei si viitorului".

4
Vámile lui Grigore Vieru
– Spiridon Vangheli
Iată, Grigore dragă, ai ajuns la 73. Mă bucur mult că eşti printre noi. Firav
fiind, ai pus pe umerii tăi mult, enorm de mult, o sarcină poate că pentru
cîteva vieţi şi, pe deasupra, a trebuit să plăteşti atîtea vămi…
Ai plătit vamă pentru „casa văduvă şi tristă de pe margine de Prut”, ai
plătit vamă pentru că vii „din munţii latiniei” şi pentru că n-ai mîzgălit
Dumnezeul din ochii mamei, n-ai pîngărit „verdele care ne vede”, ai plătit
vamă pentru că ai dat „Alarma” şi ai scos copiii neamului din temniţele lui
Ilici, pentru că nu te-ai alăturat la cei care îl pălmuiesc pînă şi pe
Eminescu, ci, dimpotrivă, ai declarat: „Eminescu să ne judece!”
Şi cu maşina au încercat să te calce…
Rataţii înnebunesc, invidioşii îşi pipăie pulsul, vînduţii se mai vînd o dată şi
iar pun săgeata în arc, dar să-i lăsăm naibii, Grigore.
Îţi aduci aminte, la o întîlnire cu elevii din Lăpuşna, s-a apropiat de tine un
om din satul tău de baştină, Melniciuc, aşa îmi pare că îi zicea. Printre
altele, el şi-a amintit că, pe cînd eraţi în clasa întîi, i-a intrat un spin în
picior şi tu i l-ai scos.
― Aşa mă durea, bre, şi tu mi l-ai scos, te tot îmbrăţişa omul, şi
numaidecît ne-a luat acasă.
Eu însă mă gîndeam atunci că tu, mai tîrziu, ai scos spinul din sufletul
neamului nostru.
Tocmai de aceea te defăimează unii şi vor să-ţi cadă condeiul din mînă.
Tu, Grigore, ştii mai bine decît toţi că ai creat valori autentice, că altfel nu
le creai şi nu aveai milioane de admiratori. Pe asta să te sprijini la greu şi
te rog să nu mai treci pe stradă cu ziarele acelea denigratoare, care
otrăvesc oxigenul pe care trebuie să-l respiri.
La mulţi ani, Grigore! Alungă cît mai departe gîndul: „Sunt iarbă, mai
simplu nu pot fi… “ Te îmbrăţişez.

Ne-am vázut
sufletul - Ion
5
Ungureanu
(Din cuvântarea nerostită la cea de-a 74-a aniversare a lui Grigore Vieru)

… Toată viaţa sa Grigore Vieru a răsădit o Românie măreaţă, de poveste în inimile

orfane ale românilor basarabeni. El nu poate fi preţuit şi definit în afara generaţiei
sale, care ni i-a dat pe inegalabilii Spiridon Vangheli, Petru Cărare şi… lista poate fi
continuată, apelând chiar la G. Vieru, care în repetate rânduri i-a pomenit pe cei fără
de care miracolul basarabean de trezire “din somnul cel de moarte” n-ar fi putut avea
loc.
… Găsim la Geo Bogza o admirabilă parabolă despre coborârea pe pământ a lui
Dumnezeu şi a Sfântului Petre, unde au fost găzduiţi şi omeniţi de-un gospodar şi soţia
lui cu atâta drag şi dărnicie (deşi nu ştiau cine sunt), încât Sfântul Petre l-a rugat pe
Dumnezeu să facă ceva pentru oamenii aceştia.
Ce anume, Petre?
Fă, Doamne, în aşa fel ca ei să-şi vadă sufletul.
Dumnezeu n-a răspuns nimic, dar peste un timp din neamul acela s-a născut Mihai
Eminescu!
Eu cred că sutele de mii de români basarabeni, care au tresărit îndureraţi la trista
veste a plecării dintre noi a lui Grigore Vieru, mulţimea răvăşită de durere, care a venit
să-l petreacă pe ultimul drum, şi-a văzut sufletul în acele tragice, dar şi înălţătoare
clipe, pentru că erau şi ei din neamul lui Mihai Eminescu. A trebuit să moară Grigore
Vieru ca să vedem ce suflet mare are Basarabia! Prin Grigore Vieru ne-am înălţat la
Eminescu – ce merit mai mare poate avea un creator ale cărui cuvinte vor rămânea
pecetluite pentru totdeauna în memoria unui neam: “De avem sau nu dreptate,
Eminescu să ne judece”. Să nu uităm că Grigore Vieru s-a definit ca “lacrima lui
Eminescu”. Lacrima lui Eminescu putea fi doar pentru o Basarabie care astăzi nu e
altceva decât “un copil înfăşurat în sârmă ghimpată”. Şi de noi depinde ca această
lacrimă de durere să se prefacă în lacrimă de bucurie în ziua izbăvirii, în ziua împlinirii
noastre ca Neam.
Din altă parte moartea lui Grigore Vieru i-a scos la lumina zilei, i-a depistat pe
detractorii lui – să-i vadă lumea în toată hidoşenia lor sufletească. Într-adevăr
văzându-i, fără să vrei, te întrebi aşa cum s-ar întreba Vieru: oare ei, ca şi moartea, or
fi având mame, or fi având copii? Oare ce mame i-o fi adus pe lume? Şi ce blestem
mai năprasnic poate fi decât acela de-a purta pe vecie însemnul înfierării că eşti fiul
sau fiica celui care l-a asasinat moral, l-a băgat de viu în mormânt pe acest sfânt al
poeziei noastre, pe cel care a scris “uşoară, maică, uşoară”… - versuri dumnezeieşti,
demne de a fi adresate Maicii Domnului! Aceşti nemernici vor purta pecetea lui Cain şi
dincolo de mormânt…
Dar tot geniul lui Grigore Vieru ne-a avertizat prin unul dintre cele mai amare aforisme
ale sale: “Lăsaţi în pace trădătorii poporului – nimeni nu poate vinde un neam fără
îngăduinţa acestuia”.
Mă gândesc cu ce drept îi vom mai pomeni numele, dacă asasinii lui morali vor
rămâne nepedepsiţi, iar cei care i-au plătit, care i-au îndemnat să-l hăituiască, vor fi
din nou aleşi să conducă această nenorocită republică, ce se sufocă, se înăbuşă în
“robia egipteană”!
Am mai spus-o şi-o repet, că, odată cu plecarea lui dintre noi, s-a făcut mai frig,
suntem mai neapăraţi, iată de ce vom apela tot mai înfriguraţi la maximele, la
versurile şi cântecele sale, pentru a rezista. Ca un clopot al trezirii, al deşteptării
noastre, să răsune cuvintele MARELUI POET! Să fim mândri că am fost contemporani
cu el. Mândri, dar şi demni de el!
6
De azi Grigore Vieru trece pentru totdeauna într-o altă dimensiune, el trece în
eternitate. “Piatra rară pe moşie revărsată” pe care ne-a lăsat-o drept moştenire cu
atâta dăruire va deveni şi mai de preţ, numele lui nu va descreşte, îndepărtându-se în
timp de noi, ci dimpotrivă. Nimeni şi nimic nu-l va putea eclipsa. E ca un astru, a cărui
lumină blândă ne va încălzi sufletele şi ne va călăuzi în bezna nopţii istorice, în care
orbecăim. Şi atunci, când vom ieşi la lumină – numele lui, chipul lui va fi trecut printre
sfinţii şi martirii neamului. Grigore Vieru va fi alături de ei, alături de Mihai Eminescu,
de Alexe Mateevici…
“Un mort plâns de mulţime - spunea el profetic - încă mai poate schimba ceva în
lumea asta”.
Basarabia îndoliată te-a plâns, dragă Grigore, te-a plâns cu atâta durere de la mic la
mare, de la tânăr la bătrân – deci să sperăm că se va schimba ceva în viaţa aceasta
anostă, se va schimba definitiv, o dată pentru totdeauna.

Opere
 1957 - Alarma (versuri pentru copii)
 1958 - Muzicuțe (versuri pentru copii)
 1961 - Făt-Frumos curcubeul și Bună ziua, fulgilor! la editura „Cartea
Moldovenească”
 1963 - Mulțumim pentru pace (versuri) și Făgurași' (versuri, povestiri și cântece).
 1964 - Revista „Nistru” publică poemul Legământ, dedicat poetului
nepereche Mihai Eminescu.
 1965 - Versuri pentru cititorii de toate vârstele, prefațat de Ion Druță pentru care i
se acordă Premiul Republican al Comsomolului în domeniul literaturii pentru copii
și tineret (1967).
 1967 - Poezii de seama voastră (editura „Lumina”)
 1967 - Bărbații Moldovei, cu o dedicație pentru „naționalistul” Nicolae
Testimițeanu (revista „Nistru”). Întregul tiraj este oprit, dedicația scoasă.
7
 1969 - Duminica cuvintelor la editura „Lumina” cu ilustrații de Igor Vieru, o carte
mult îndrăgită de preșcolari, care a devenit prezentă în orice grădiniță de copii.
 1970 - Abecedarul (editura „Lumina”) — în colaborare cu Spiridon Vangheli și
pictorul Igor Vieru)
 1970 - Trei iezi
 1974 - Aproape (versuri lirice, cu ilustrații color de Isai Cârmu)
 1975 - Mama (editura „Lumina” — carte pentru cei mici, ilustrată de Igor Vieru)
 1976 - Un verde ne vede! (editura „Lumina” — volum pentru care poetului i se
decernează Premiul de Stat al Republicii Moldova (1978).
 1989 - Metafore albastre - Сини метафори - (editura „Narodna cultura”, Sofia —
în colecția Globus poetic, traducere în limba bulgară de Ognean Stamboliev.
 2010 - Mi e dor de piatra - еd. Avangardprint, Bulgaria - traducere în limba
bulgară și prefață de Ognean Stamboliev - 100 poezii

IN LIMBA TA
In aceeasi limba
Toata lumea plange,
In aceeasi limba
Rade un pamant.
Ci doar in limba ta
Durerea poti s-o mangai,
Iar bucuria
S-o preschimbi in cant.
In limba ta
Ti-e dor de mama,
Si vinul e mai vin,
Si pranzul e mai pranz.
8
Si doar in limba ta
Poti rade singur,
Si doar in limba ta
Te poti opri din plans.
Iar cand nu poti
Nici plange si nici rade,
Cand nu poti mangaia
Si nici canta,
Cu-al tau pamant,
Cu cerul tau in fata,
Tu taci atunce
Tot in limba ta.

Limba Romana
Anei si lui Alexandru Bantos
Din cauza durerii
Firescul dor al limbii
Il preamaresc si-l cant.
Si din aceeasi pricina
Puterii Tale, Doamne,
Ma inchin.
In fiecare zi,
In chiar lumina diminetii,
Se-arata steaua
Suferintei mele
Pe care numai
Ochii mamei o zaresc
Incoronati cu lacrimi.

De-ai curge tu, Prutule

Lui Dumitru Farcasu
De-ai curge, tu, Prutule,
De-ai curge pe Nistru,
Sa nu ma mai desparti
De fratii mei!
9
De-ai curge tu, Prutule,
De-ai curge pe Mures,
Ca liber sa pot asculta
Cantecul nostru,
Cantecul neamului meu!
De-ai curge tu, Prutule,
De-ai curge pe Olt,
Sa nu
Mai fiu intrebat
Ce caut eu,
Ce caut in Tara mea?!

Faptura mamei
Usoara, maica, usoara,
C-ai putea sa mergi calcand
Pe semintele ce zboara
Intre ceruri si pamant.
In priviri c-un fel de teama,
Fericita totusi esti
Iarba stie cum te cheama,
Steaua stie ce gandesti.

Cuvintul Mama
Pruncii il zuruie.
Batranii il viseaza.
Bolnavii il soptesc.
Mutii il gandesc.
Fricosii il striga.
Orfanii il lacrima.
Ranitii il cheama.
Iar ceilalti il uita.
O, Mama! O, Mama!

Frumoasa-i limba noastra

Pe ramul verde tace
O pasare maiastra,
Cu drag si cu mirare
Asculta limba noastra.
10
De-ar spune si cuvinte
Cand canta la fereastra,
Ea le-ar lua, stiu bine,
Din, sfanta, limba noastra.

Mama, Tu esti…

Mama,
Tu esti patria mea!
Crestetul tau
Varful muntelui
Acoperit cu nea.
Ochii tai
Mari albastre.
Palmele tale
Araturile noastre.
Respiratia ta
Nor
Din care curg ploi
Peste camp si oras.
Inelul
Din degetul tau
Catare
Prin care ochesc
In vrajmas.
Basmaua
Steag,
Zvacnind
Ca inima...
Mama,
Tu esti patria mea!
11
 Citate, Aforisme

“E bine să înveţe un popor de la altul, însă nu e bine să înveţe un popor

pe altul.”

“Câtă limbă română a rămas în Basarabia, ar putea s-o înveţe uşor şi

rusul.”

“Cine nu şi-a scris istoria cu sângele, acela sau n-a avut-o nicicând, sau
crede că poate trai pe contul istoriei altora.”

“S-ar putea crede că întreaga natură a ostenit la zidirea Limbii Române.”

“Eu n-am trecut Prutul - l-am sărit.”

“A gândi aforistic înseamnă a împinge din spate cuvintele până când îşi
iau zborul.”

“Dintre toate religiile, cea mai frumoasă este mama.”

“Mama este începutul tuturor începuturilor.”

“In artă ca şi în război, trebuie să mergi pe drumul tău ca să învingi.”

“Românul e ruşinos, dar uneori poate lua de cumătru şi pe Dumnezeu.”

12
“Chiar dacă nu ar exista Dumnezeu, oricum, nu omul a creat Universul.”

“Patria este ca un copil : daca uiti de ea, poate sa plece de acasa.

Grigore Vieru – om, cetatean,

poet

Grigore Vieru este un poet basarabean, care s-a implicat activ in viata
politica a Republicii Moldova. Tatal sau a decedat la razboi, fiind ingropat
peste Prut. Toata viata sa Marele Poet a vrut sa treaca Prutul. Astfel, inca
de mic copil a invatat sa-si iubeasca limba si patria. A iubit-o extrem de
mult pe mama sa, respectiv a scris numeroase poezii despre mama. G.
Vieru a avut doua patrii: limba romana si mama. Poeziile lui au avut un
impact puternic asupra constiintei nationale a basarabenilor. A scris
opere care au fost indragite de intreaga republica : “Abecedarul”,
“Albinuta”, “Curcubeul”, “Trei iezi”, poezii cu care au crescut si cresc
copiii basarabeni. M-a impresioneaza G. Vieru prin influenta puternica pe
care o au poeziile sale asupra cititorilor, astfel realizind o ampla legatura
intre text si cititor. Dupa ce am studiat poezia “In limba ta”, mi-am
schimbat complet viziunea asupra patriei si a limbii materne. Am inteles
ca viata n-are sens fara o limba materna, fara o patrie, fara un dor de
casa, acestea fiind niste sentimente, niste ginduri care te incurajeaza. In
acest mod am ajuns la concluzia ca toate sentimentele, toate emotiile pe
care le simti, le traiesti in limba materna, astfel daca n-ai avea patrie si
limba, n-ai avea sentimente, iar daca nu ai sentimente, nu mai esti om.
Totodata, pot spune ca stilul marelui poet poate fi plasat intre clasic si
modern, deoarece el foloseste in operele sale laitmotive, versuri albe,
marci ale stilului modern, iar rimele imperecheate, incrucisate, masura
versului de opt silabe, fiind marci ale clasicismului.

In concluzie Grigore Vieru este un om, pentru ca si-a iubit parintii, a

avut prieteni, a indragit copiii, este un cetatean, pentru ca si-a iubit patria
si limba materna, si-a riscat viata participind la diferite actiuni de
eliberare nationala si este un poet pentru ca a scris opere cu mesaje
profunde si complexe, opere care au puterea de a schimba viziunea

13
unora asupra lumii. Astfel G. Vieru devine un cavaler al adevarului, un
patriot si totodata un copil.

Ursu Eugen

Sunt iarbă. Mai simplu nu pot fi.

(G. Vieru)

Bibliografie

1. www.autorii.com
2. www.poeziile.com
3. www.grigorevieru.md
4. ro.wikipedia.org

14