Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Principala problema este alegerea managerului potrivit de catre David Smith. Aceasta
problema se poate rezolva relativ “usor” daca David Smith va petrece o perioada lunga de timp
pentru a cauta managerul potrivit. Acesta trebuie sa tina cont de nevoile firmei/companiei in ceea
ce priveste un manager priceput.
Manager-ul trebuie sa detina un set de aptitudini ce il vor ajuta pe viitor in administrarea
firmei. Acesta trebuie sa aiba experienta in domeniul vanzarilor dar mai ales sa inteleaga nevoile
clientului cat si nevoile angajatului. Acesta trebuie sa se inteleaga usor cu clientul, sa stie ce isi
doreste acesta, de ce are nevoie tocmai pentru a satisfice aceste nevoie. Totodata, un bun
manager reuseste sa multumeasca si angajatii indifferent de problemele ce apar.
Totodata, poziția managerială implică un număr mare de sarcini, precum și sarcini de
protocol. Managerii din firme mici sunt angajați deocamdată pe niște afaceri de rutină, deoarece
multe firme mici nu pot forma un grup de specialiști pentru anumite sarcini. Funcția unui
manager implică și colectarea informațiilor importante, iar multe dintre informațiile necesare le
sunt disponibile datorită statutului lor. Împreună cu asociații lor, managerii creează strategia de
afaceri a companiei, planurile de afaceri, conduc politica companiei și o pun în practică. De
asemenea, una dintre sarcinile lor principale este și analiza mediului.
Ce face un manager este să planifice obiectivele și sarcinile care trebuie îndeplinite și
realizate, apoi să definească structura organizatorică care poate asigura realizarea acestor
obiective. Managerul selectează personalul cu care va lucra pentru îndeplinirea sarcinilor
planificate, gestionează întregul proces și controlează fiecare aspect al planului de activitate
pentru a realiza cu succes obiectivele de afaceri ale companiei în condițiile actuale și cu resursele
disponibile.
4. Alegerea soluției optime:
Prin Planul de compensare al firmei se pot implementa acțiunile concrete care trebuie
întreprinse pentru punerea în practică a soluției optime și resursele necesare în acest sens. Cele
mai importante componente de compensare suplimentară sunt locuința, costul vieții și educația.
Expatriații ar trebui să aibă întreaga sumă. Restul bugetului ar putea fi împărțit între alte
componente de compensare.
Un plan în stil “cafeteria-style” poate fi cel mai potrivit. Costul vieții este important
pentru a menține același nivel de viață. Educația este importantă, deoarece toți angajații au copii.
Este foarte important pentru adaptarea familiei ca si copiii să meargă la școală. Costurile de
locuință în Finlanda sunt mai mari. Compensarea locuinței este importantă, astfel încât angajații
să poată trăi așa cum trăiesc în S.U.A. Pe de altă parte, un studiu din SUA sugerează că practica
de a oferi expatriaților locuințe mai bune decât au avut acasă poate contribui la probleme de
repatriere. Cantitatea de sprijin acordată pentru expatriați și familie este esențială pentru adaptare
și intenția de a rămâne în țară, dar poate avea un efect negativ asupra repatrierii. Expatriații pot
aștepta un salariu mai mare decât obișnuiau când se întorc acasă. Dacă salariul lor rămâne
același, este posibil să-și piardă motivația și să se adapteze cu greu înapoi la țara gazdă.
Compania ar trebui să găsească o compensație optimă, nu prea mare și nici prea mica.