UNIVERSITATEA DIN ORADEA

FACULTATEA DE PROTECȚIA MEDIULUI

AN UNIVERSITAR 2019/2020

PROIECT: OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR ȘI ANGAJAȚILOR CU

PRIVIRE LA SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

PROFESOR COORDONATOR: CONF. UNIV. DR. LASLO VASILE

STUDENT: TEGZEȘ RAMONA IOANA

SPECIALIZAREA: I.M.S.M.
ANUL: I

1
OBLIGAȚIILE ANGAJATORILOR ȘI ANGAJAȚILOR CU PRIVIRE LA
SECURITATEA ȘI SĂNĂTATEA ÎN MUNCĂ

1.1. Obligațiile angajatorilor privind securitatea și sănatatea în muncă

(1).Angajatorul are obligaţia de a asigura securitatea şi sănătatea lucrătorilor în toate aspectele

legate de muncă.

În cazul în care un angajator apelează la servicii externe, acesta nu este exonerat de

responsabilităţile sale în acest domeniu.

Obligaţiile lucrătorilor în domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă nu aduc atingere

principiului responsabilităţii angajatorului.

(2).În cadrul responsabilităţilor sale, angajatorul are obligaţia să ia măsurile necesare pentru:

a) asigurarea securităţii şi protecţia sănătăţii lucrătorilor;

b) prevenirea riscurilor profesionale;
c) informarea şi instruirea lucrătorilor;
d) asigurarea cadrului organizatoric şi a mijloacelor necesare securităţii şi sănătăţii în muncă.

(3) Angajatorul are obligaţia să urmărească adaptarea măsurilor prevăzute la alin. (1), ţinând
seama de modificarea condiţiilor, şi pentru îmbunătăţirea situaţiilor existente.

(4) Angajatorul are obligaţia să implementeze măsurile prevăzute la alin. (1) şi (2) pe baza
următoarelor principii generale de prevenire:

a) evitarea riscurilor;
b) evaluarea riscurilor care nu pot fi evitate;
c) combaterea riscurilor la sursă;
d) adaptarea muncii la om, în special în ceea ce priveşte proiectarea posturilor de muncă,
alegerea echipamentelor de muncă, a metodelor de muncă şi de producţie, în vederea reducerii
monotoniei muncii, a muncii cu ritm predeterminat şi a diminuării efectelor acestora asupra
sănătăţii;
e) adaptarea la progresul tehnic;
f) înlocuirea a ceea ce este periculos cu ceea ce nu este periculos sau cu ceea ce este mai puţin
periculos;
g) dezvoltarea unei politici de prevenire coerente care să cuprindă tehnologiile, organizarea
muncii, condiţiile de muncă, relaţiile sociale şi influenţa factorilor din mediul de muncă;
h) adoptarea, în mod prioritar, a măsurilor de protecţie colectivă faţă de măsurile de protecţie
individuală;
i) furnizarea de instrucţiuni corespunzătoare lucrătorilor.

2
(5) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, ţinând seama de natura activităţilor
din întreprindere şi/sau unitate, angajatorul are obligaţia:

a) să evalueze riscurile pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor, inclusiv la alegerea

echipamentelor de muncă, a substanţelor sau preparatelor chimice utilizate şi la amenajarea
locurilor de muncă;
b) ca, ulterior evaluării prevăzute la lit. a) şi dacă este necesar, măsurile de prevenire, precum
şi metodele de lucru şi de producţie aplicate de către angajator să asigure îmbunătăţirea
nivelului securităţii şi al protecţiei sănătăţii lucrătorilor şi să fie integrate în ansamblul
activităţilor întreprinderii şi/sau unităţii respective şi la toate nivelurile ierarhice;
c) să ia în considerare capacităţile lucrătorului în ceea ce priveşte securitatea şi sănătatea în
muncă, atunci când îi încredinţează sarcini;
d) să asigure ca planificarea şi introducerea de noi tehnologii să facă obiectul consultărilor cu
lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora în ceea ce priveşte consecinţele asupra securităţii şi
sănătăţii lucrătorilor, determinate de alegerea echipamentelor, de condiţiile şi mediul de
muncă;
e) să ia măsurile corespunzătoare pentru ca, în zonele cu risc ridicat şi specific, accesul să fie
permis numai lucrătorilor care au primit şi şi-au însuşit instrucţiunile adecvate.

(6) Fără a aduce atingere altor prevederi ale prezentei legi, atunci când în acelaşi loc de muncă
îşi desfăşoară activitatea lucrători din mai multe întreprinderi şi/sau unităţi, angajatorii
acestora au următoarele obligaţii:

a) să coopereze în vederea implementării prevederilor privind securitatea, sănătatea şi igiena

în muncă, luând în considerare natura activităţilor;
b) să îşi coordoneze acţiunile în vederea protecţiei lucrătorilor şi prevenirii riscurilor
profesionale, luând în considerare natura activităţilor;
c) să se informeze reciproc despre riscurile profesionale;
d) să informeze lucrătorii şi/sau reprezentanţii acestora despre riscurile profesionale.

(7) Măsurile privind securitatea, sănătatea şi igiena în muncă nu trebuie să comporte în nicio
situaţie obligaţii financiare pentru lucrători.

Alte obligaţii ale angajatorilor

(1) Angajatorul are următoarele obligaţii:

a) să realizeze şi să fie în posesia unei evaluări a riscurilor pentru securitatea şi sănătatea în

muncă, inclusiv pentru acele grupuri sensibile la riscuri specifice;
b) să decidă asupra măsurilor de protecţie care trebuie luate şi, după caz, asupra
echipamentului de protecţie care trebuie utilizat;
c) să ţină evidenţa accidentelor de muncă ce au ca urmare o incapacitate de muncă mai mare
de 3 zile de lucru, a accidentelor uşoare, a bolilor profesionale, a incidentelor periculoase,
precum şi a accidentelor de muncă, astfel cum sunt definite la art. 5 lit. g);
d) să elaboreze pentru autorităţile competente şi în conformitate cu reglementările legale
rapoarte privind accidentele de muncă suferite de lucrătorii săi.

(2) Prin ordin al ministrului muncii, solidarităţii sociale şi familiei, în funcţie de natura
activităţilor şi de mărimea întreprinderilor, se vor stabili obligaţiile ce revin diferitelor
categorii de întreprinderi cu privire la întocmirea documentelor prevăzute la alin. (1).

3
(3) În vederea asigurării condiţiilor de securitate şi sănătate în muncă şi pentru prevenirea
accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale, angajatorii au următoarele obligaţii:

a) să adopte, din faza de cercetare, proiectare şi execuţie a construcţiilor, a echipamentelor de

muncă, precum şi de elaborare a tehnologiilor de fabricaţie, soluţii conforme prevederilor
legale în vigoare privind securitatea şi sănătatea în muncă, prin a căror aplicare să fie
eliminate sau diminuate riscurile de accidentare şi de îmbolnăvire profesională a lucrătorilor;
b) să întocmească un plan de prevenire şi protecţie compus din măsuri tehnice, sanitare,
organizatorice şi de altă natură, bazat pe evaluarea riscurilor, pe care să îl aplice corespunzător
condiţiilor de muncă specifice unităţii;
c) să obţină autorizaţia de funcţionare din punctul de vedere al securităţii şi sănătăţii în muncă,
înainte de începerea oricărei activităţi, conform prevederilor legale;
d) să stabilească pentru lucrători, prin fişa postului, atribuţiile şi răspunderile ce le revin în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, corespunzător funcţiilor exercitate;
e) să elaboreze instrucţiuni proprii, în spiritul prezentei legi, pentru completarea şi/sau
aplicarea reglementărilor de securitate şi sănătate în muncă, ţinând seama de particularităţile
activităţilor şi ale locurilor de muncă aflate în responsabilitatea lor;
f) să asigure şi să controleze cunoaşterea şi aplicarea de către toţi lucrătorii a măsurilor
prevăzute în planul de prevenire şi de protecţie stabilit, precum şi a prevederilor legale în
domeniul securităţii şi sănătăţii în muncă, prin lucrătorii desemnaţi, prin propria competenţă
sau prin servicii externe;
g) să ia măsuri pentru asigurarea de materiale necesare informării şi instruirii lucrătorilor, cum
ar fi afişe, pliante, filme şi diafilme cu privire la securitatea şi sănătatea în muncă;
h) să asigure informarea fiecărei persoane, anterior angajării în muncă, asupra riscurilor la
care aceasta este expusă la locul de muncă, precum şi asupra măsurilor de prevenire şi de
protecţie necesare;
i) să ia măsuri pentru autorizarea exercitării meseriilor şi a profesiilor prevăzute de legislaţia
specifică;
j) să angajeze numai persoane care, în urma examenului medical şi, după caz, a testării
psihologice a aptitudinilor, corespund sarcinii de muncă pe care urmează să o execute şi să
asigure controlul medical periodic şi, după caz, controlul psihologic periodic, ulterior
angajării;
k) să ţină evidenţa zonelor cu risc ridicat şi specific prevăzute la art. 7 alin. (4) lit. e);
l) să asigure funcţionarea permanentă şi corectă a sistemelor şi dispozitivelor de protecţie, a
aparaturii de măsură şi control, precum şi a instalaţiilor de captare, reţinere şi neutralizare a
substanţelor nocive degajate în desfăşurarea proceselor tehnologice;
m) să prezinte documentele şi să dea relaţiile solicitate de inspectorii de muncă în timpul
controlului sau al efectuării cercetării evenimentelor;
n) să asigure realizarea măsurilor dispuse de inspectorii de muncă cu prilejul vizitelor de
control şi al cercetării evenimentelor;
o) să desemneze, la solicitarea inspectorului de muncă, lucrătorii care să participe la
efectuarea controlului sau la cercetarea evenimentelor;
p) să nu modifice starea de fapt rezultată din producerea unui accident mortal sau colectiv, în
afară de cazurile în care menţinerea acestei stări ar genera alte accidente ori ar periclita viaţa
accidentaţilor şi a altor persoane;
q) să asigure echipamente de muncă fără pericol pentru securitatea şi sănătatea lucrătorilor;
r) să asigure echipamente individuale de protecţie;
s) să acorde obligatoriu echipament individual de protecţie nou, în cazul degradării sau al
pierderii calităţilor de protecţie.

4
(4)Alimentaţia de protecţie se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori
persoanelor care lucrează în condiţii de muncă ce impun acest lucru şi se stabileşte prin
contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.

(5)Materialele igienico-sanitare se acordă în mod obligatoriu şi gratuit de către angajatori.

(6) Categoriile de materiale igienico-sanitare, precum şi locurile de muncă ce impun acordarea

acestora se stabilesc prin contractul colectiv de muncă şi/sau contractul individual de muncă.

1.2. Obligațiile lucrătorilor privind securitatea și sănatatea în muncă

bligaţiile lucrătorilor

(1) Fiecare lucrător trebuie să îşi desfăşoare activitatea, în conformitate cu pregătirea şi

instruirea sa, precum şi cu instrucţiunile primite din partea angajatorului, astfel încât să nu
expună la pericol de accidentare sau îmbolnăvire profesională atât propria persoană, cât şi alte
persoane care pot fi afectate de acţiunile sau omisiunile sale în timpul procesului de muncă.

(2) În mod deosebit, în scopul realizării obiectivelor de mai sus, lucrătorii au următoarele
obligaţii:

a) să utilizeze corect maşinile, aparatura, uneltele, substanţele periculoase, echipamentele de

transport şi alte mijloace de producţie;
b) să utilizeze corect echipamentul individual de protecţie acordat şi, după utilizare, să îl
înapoieze sau să îl pună la locul destinat pentru păstrare;
c) să nu procedeze la scoaterea din funcţiune, la modificarea, schimbarea sau înlăturarea
arbitrară a dispozitivelor de securitate proprii, în special ale maşinilor, aparaturii, uneltelor,
instalaţiilor tehnice şi clădirilor, şi să utilizeze corect aceste dispozitive;
d) să comunice imediat angajatorului şi/sau lucrătorilor desemnaţi orice situaţie de muncă
despre care au motive întemeiate să o considere un pericol pentru securitatea şi sănătatea
lucrătorilor, precum şi orice deficienţă a sistemelor de protecţie;
e) să aducă la cunoştinţă conducătorului locului de muncă şi/sau angajatorului accidentele
suferite de propria persoană;
f) să coopereze cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, atât timp cât este necesar, pentru
a face posibilă realizarea oricăror măsuri sau cerinţe dispuse de către inspectorii de muncă şi
inspectorii sanitari, pentru protecţia sănătăţii şi securităţii lucrătorilor;
g) să coopereze, atât timp cât este necesar, cu angajatorul şi/sau cu lucrătorii desemnaţi, pentru
a permite angajatorului să se asigure că mediul de muncă şi condiţiile de lucru sunt sigure şi
fără riscuri pentru securitate şi sănătate, în domeniul său de activitate;
h) să îşi însuşească şi să respecte prevederile legislaţiei din domeniul securităţii şi sănătăţii în
muncă şi măsurile de aplicare a acestora;
i) să dea relaţiile solicitate de către inspectorii de muncă şi inspectorii sanitari.
(3) Obligaţiile prevăzute la alin. (1) se aplică, după caz, şi celorlalţi participanţi la procesul de
muncă, potrivit activităţilor pe care aceştia le desfăşoară.

5
 1.3. Supravegherea sănatății. Servicii de prevenire și protecție

Supravegherea stării de sănătate a lucrătorilor se realizează în conformitate cu prevederile

HG nr. 355/2007, completată cu HG nr. 37/2008.

Această Hotărâre de Guvern stabileşte cerinţele minime pentru supravegherea sănătăţii

lucrătorilor faţă de riscurile pentru securitate şi sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii
lucrătorilor cu boli profesionale cauzate de agenţi nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau
biologici, caracteristicile locului de muncă, precum şi de suprasolicitarea diferitelor organe
sau sisteme ale organismului în procesul de muncă.

În sensul acestei Hotărâri de Guvern, supravegherea sănătăţii lucrătorilor reprezintă

totalitatea serviciilor medicale care asigură prevenirea, depistarea, dispensarizarea bolilor
profesionale şi a bolilor legate de profesie, precum şi menţinerea sănătăţii şi a capacităţii de
muncă a lucrătorilor.
Prezenta hotărâre stabileşte cerințele minime pentru supravegherea sănătăii lucrătorilor față
de riscurile pentru securitate şi sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli
profesionale cauzate de agenți nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici,
caracteristici locului de muncă, precum şi a suprasolicitării diferitelor organe sau
sisteme ale organismului în procesul de muncă. Supravegherea sănătătii lucrătorilor este
asigurată de către medicii specialişti de medicina muncii.

Conform Legii securităţii şi sănătăţii în muncă nr. 319/2006, autoritatea competentă în

domeniul medicinii muncii şi al supravegherii stării de sănătate a lucrătorilor este
Ministerul Sănătăţii. Supravegherea sănătăţii lucrătorilor este asigurată de către medicii
specialişti de medicina muncii.

O atenţie specială trebuie acordată supravegherii stării de sănătate a persoanelor

vulnerabile: femei gravide, tineri, persoane cu dizabilităţi.
Pentru femeile gravide se aplică reglementările specifice (OUG 96/2003 şi normele de
aplicare).
Persoanele în cauză trebuie să informeze angajatorul în legătură cu starea de sarcină.
Angajatorul este obligat să ia măsuri privind: adaptarea postului de muncă, conţinutul
muncii, programul de lucru.
De exemplu, în ultimele luni de sarcină, gravidei îi este interzis să manipuleze obiecte grele
sau lucrul în tura de noapte.
Pentru persoanele care lucrează în bucătărie şi manipulează carne crudă există riscul de
toxoplasmoză.

Servicii medicale profilactice.

Serviciile medicale profilactice prin care se asigură supravegherea sănătății lucrătorilor

sunt: examenul medical la angajarea în muncă, de adaptare, periodic, la reluarea activității,
promovarea sănătății la locul de muncă.

Serviciile medicale profilactice prevăzute la alin. (1) se efectuează potrivit prevederilor

anexei nr. 1, precum și ale actelor normative specifice.( Prezenta hotărâre stabilește
cerințele minime pentru supravegherea sănătății lucrătorilor față de riscurile pentru
securitate și sănătate, pentru prevenirea îmbolnăvirii lucrătorilor cu boli profesionale
cauzate de agenți nocivi chimici, fizici, fizico-chimici sau biologici, caracteristici locului
6
de muncă, precum și a suprasolicitării diferitelor organe sau sisteme ale organismului în
procesul de muncă.)

În cazuri argumentate medical, științific, statistic, examenele medicale profilactice se vor

adapta periodic, specific noilor riscuri profesionale.
Testarea psihologică a aptitudinilor în muncă se face potrivit prevederilor anexei nr. 1.

În sensul prezentei hotărâri, aptitudinea în muncă reprezintă capacitatea lucrătorului din

punct de vedere medical de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția
pentru care se solicită examenul medical.

Pentru stabilirea aptitudinii în muncă, medicul specialist de medicina muncii poate solicita
și alte investigații și examene medicale de specialitate, suplimentare.

În condițiile în care medicul de medicina muncii face recomandări de tip medical,

aptitudinea este condiționată de respectarea acestora, iar în fișa de aptitudine, avizul
medical va fi "apt condiționat".

Inaptitudinea temporară în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea

medicală a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în profesia/funcția
pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă, până la reevaluarea
sănătății de către medicul de medicina muncii.

În situația în care lucrătorul se află temporar, din cauza unei boli, în situația de incapacitate
medicală privind desfășurarea activității la locul de muncă în profesia/funcția pentru care se
solicită examenul medical de medicina muncii, medicul de medicina muncii stabilește
inaptitudinea temporară până la dispariția cauzei medicale, iar în fișa de aptitudine, avizul
medical va fi "inapt temporar".

Inaptitudinea permanentă în muncă, în sensul prezentei hotărâri, reprezintă incapacitatea

medicală permanentă a lucrătorului de a desfășura activitatea la locul de muncă în
profesia/funcția pentru care se solicită examenul medical privind aptitudinea în muncă.
Toate cazurile de inaptitudine medicală permanentă vor fi rezolvate de către medicii de
medicina muncii în colaborare cu medicii de expertiza capacității de muncă, care se vor
informa reciproc asupra rezolvării situației de fapt.

Examenul medical al lucrătorilor la angajarea în muncă stabilește aptitudinea/aptitudinea

condiționată/ inaptitudinea permanentă sau temporară în muncă pentru profesia/funcția și
locul de muncă în care angajatorul îi va desemna să lucreze privind:

a) compatibilitatea/incompatibilitatea dintre eventualele afecțiuni prezente în momentul

examinării și viitorul loc de muncă;
b) existența/inexistența unei afecțiuni ce pune în pericol sănătatea și securitatea celorlalți
lucrători de la același loc de muncă;
c) existența/inexistența unei afecțiuni ce pune în pericol securitatea unității și/sau calitatea
produselor realizate sau a serviciilor prestate;
d) existența/inexistența unui risc pentru sănătatea populației căreia îi asigură servicii.

În funcție de rezultatul examenului medical la angajarea în muncă, medicul de medicina

muncii poate face propuneri pentru:

7
a) adaptarea postului de muncă la caracteristicile anatomice, fiziologice, psihologice și la
starea de sănătate a lucrătorului;
b) îndrumarea persoanei care urmează a fi angajată către alte locuri de muncă;
c) includerea în circuitul informațional și operațional din sistemul sanitar a acelor persoane
care necesită o supraveghere medicală deosebită.

Examenul medical la angajarea în muncă se efectuează pentru:

a) lucrătorii care urmează a fi angajați cu contract individual de muncă pe perioadă

determinată sau nedeterminată;
b) lucrătorii care își schimbă locul de muncă sau sunt detașați în alte locuri de muncă ori
alte activități;
c) lucrătorii care își schimbă meseria sau profesia.

BIBLIOGRAFIE

8
1. Bigelow L., Irvin E., Culyer A., Mahood Q.: „The effectiveness of occupational health and
safety management system interventions: A systematic review”, Safety Science, nr. 45, pp.
329–353, 2007
2. LEGEA Nr. 319 din 14 iulie 2006 Securităţii şi sănătăţii în muncă;
3. HG nr. 355/2007 privind supravegherea sănătății lucrătorilor;
4. Bluff E., Gunningham N.: „Principle, Process, Performance or What? New Approaches to
OHS Standards Setting”, New approaches to OHS standards setting, National Research
Centre for OHS Regulation, WP9, Canberra, 2003
5. Chen C. Y., Wu G. S., Chuang K. J., Ma C. M.: „A comparative analysis of the factors
affecting the implementation of occupational health and safety management systems in the
printed circuit board industry in Taiwan”, Journal of Loss Prevention in the Process
Industries, v. 22, i. 2, pp 210–215, 2009
6. Chen J. K. C., Zorigt D.: „Managing occupational health and safety in the mining industry”,
Journal of Business Research, 66, pp. 2321–2331, 2013
7. Cioca L. I., Moraru R. I., Băbuţ G. B., Ungureanu N. S.: „Integrating risk analysis with
safety dyagnostic in complex industrial systems: Modeling hazard”, ACTA Universitatis
Cibiniensis - Technical Series, Volume LXVI, Issue 1, pp. 17–22, 2015
8. Cioca L. I., Moraru R. I., Băbuţ G. B.: „Occupational Risk Assessment: A Framework for
Understanding and Practical Guiding the Process in Romania”, Proceedings of the
International Conference on Risk management, assessment and mitigation (RIMA '10),
Bucureşti, 20-22 aprilie 2010, ISSN: 1790-2769, ISBN: 978-960-474-182-3, pp. 56-61,
2010
9. Cioca L. I., Moraru R.I.: „The importance of occupational health and safety in the
framework of corporate social responsability, Management of Sustainable Development
Journal, “Lucian Blaga” University, Publishing House, Sibiu, Romania, Vol. 2, No. 2, pp.
71-77, revistă cotată B+, ISSN 2066-9380, 2010;
10. Darabont Al. ş.a.: „Ghid pentru evaluarea nivelului de securitate în muncă”, I.C.S.P.M.,
Bucureşti, 1997.