Banca este o întreprindere comercială, a cărei obiectiv de bază îl constituie obţinerea profitului.

Veniturile de bază în acest context provin din utilizarea activelor şi operaţiunile legate de
acestea. Activele reprezintă fondurile cumulate, utilizate pentru menţinerea funcţionalităţii  şi 
asigurarea profitabilităţii băncii. Activele băncii sunt înregistrate şi reflectate în bilanţ.        

Activele bancare reprezintă totalitatea disponibilităţilor aparținând băncii care generează

profit şi asigură realizarea scopului general al gestiunii bancare; totodată activele sunt cele
care generează cel mai mare risc pentru bancă de aceea gestionarea lor necesită a fi prudentă.

Necesitatea gestionării activelor reiese din analiza caracteristicilor principale aferente lor, după
cum urmează:

 Structura activelor trebuie să corespundă legislaţiei în vigoare. Sub acest aspect se va

gestiona adecvarea activelor faţă de normele de lichiditate, provizioanelor faţă de risc, a
necesităţilor pentru acoperirea riscului ratei dobânzii.
 Activele trebuie să corespundă cerinţelor de lichiditate a băncii – banca îşi va menţine
activele lichide în cantităţi estimate de ea în conformitate cu politica şi strategia de
dezvoltare.
 Activele trebuie să fie profitabile, căci ele sunt unica sursă de profit a băncii. Profitul
reprezintă nu numai dorinţa acţionarilor dar şi sursa de existenţă şi stabilitate a băncii.
 Activele trebuie să fie sigure – creşterea profitabilităţii duce la creşterea de risc. Scopul
gestiunii activelor este să se coreleze profitabilitatea activelor cu gradul de risc acceptat
de bancă, banca nu se va implica în active mai riscante.

Necesitatea gestiunii activelor se axează pe corelarea lor cu pasivele după termen şi sensibilitatea
la rata dobânzii pentru a evita şi alte riscuri generate de volatilitatea ratelor de dobândă pe piaţă.

Activele bancare au anumite caracteristici specifice:

 Generează profit – conduce la creşterea profitabilităţii şi îndeplinirea scopului

managementului bancar.
 Generează riscuri – prin gestiunea lor se tinde la diminuarea pierderilor provocate de
riscuri sau a costurilor suplimentare privind gestiunea lor. Gestiunea performantă a
activelor va tinde să găsească punctul optim dintre profitabilitate şi risc.
 Activele bancare ca structură vor fi restricţionate de limitele impuse de autorităţile
monetare. Gestiunea corectă în această direcţie va diminua cheltuielile bancare
excepţionale privind amenzile, precum şi diminuarea costurilor posibile provocate de
supraevaluarea posibilităţilor bancare în unele activităţi.
 Necesitatea de lichidităţi – impune gestiunea corectă a structurii activelor ceea ce
conduce la diminuarea cheltuielilor privind procurarea resurselor în mod de urgenţă sau
reducerea profitului din neinvestirea excedentului de lichiditate.
 Gestiunea activelor băncii se va face prin corelarea termenilor de scadenţă a activelor cu
termenii de scadenţă a pasivelor. Necorelarea activelor şi pasivelor după termenul de
scadenţă generează probleme cu lipsa de lichiditate sau costuri înalte din fluctuarea
ratelor dobânzii.

Normele juridice şi  instrucţiunile acţionează asupra operaţiunilor active prin două  căi:

1. Stabilind limitele privind investirea unei părţi din resursele bancare pentru diferitele
operaţiuni active. Majoritatea resurselor atrase sunt constituite din depozite la vedere şi la
termen. Iată de ce condiţia primordială în vederea plasării corecte a patrimoniului  băncii
este satisfacerea la moment şi pe deplin a retragerilor de capital.
 2. Existenţa resurselor creditare adecvate pentru satisfacerea cererilor de împrumut. Se ştie
că creditul este operaţiunea cea mai profitabilă a băncii. Neputinţa ei de-a oferi un credit
în condiţii avantajoase va trezi auspicii din partea clienţilor, ceea ce poate  duce la iscarea
unor probleme, şi în fine la încetarea existenţii ei.

În  toate   bilanţurile    activele se   clasifică, urmând standardele stabilite de autoritatea de
reglementare (de exemplu, după cum se prezintă în figura 5.6.1).

Ele au aproximativ următoare configuraţie:

1. a) Numerarul - bani monedă în casă şi trezorerie;

 - bani scripturali în conturi ( la Banca Centrală şi la bănci corespondente). Specialiştii  consideră

această poziţie din bilanţ ca rezerve primare sau “prima linie de apărare” pentru cazurile de
retragere a depozitelor sau a unor solicitări neaşteptate de credite. Băncile tind spre menţinerea ei
cât mai mică, deoarece numerarul practic nu aduce venituri.

1. b) Valori mobiliare:

 lichide (comerciale) -  hârtii  de  valoare emise de autorităţi  publice   şi companii 

private, care au ca  destinaţie  satisfacerea  nevoilor de lichiditate şi care sunt considerate
rezervele secundare ale băncii, dat fiind termenul redus de circulaţie;

 investiţionale - cu orientare la profit, care sunt păstrate  de  bancă  mai  mult  timp  
pentru obţinerea  unui  profit  mai  mare  comparativ cu cel de la hârtiile de valoare
comerciale  .

1. c) Creditele (de regulă  ocupă  1/3  -  3/4  din   valoarea activelor de toate tipurile). Este
de menţionat că în bilanţul băncii imediat după credite urmează pierderile pentru credite
care se prelevează din venituri şi nu sunt altceva decât rezerve cumulate pentru creditele
compromise
2. d) Active secundare :

           -  imobile şi utilaje

             -  investiţii în companii fiice;

             -  plata pentru asigurări anticipate;

  Activele  fixe se reflectă în bilanţ ca valoare netă şi nu depăşesc de regulă  1 - 2 % din valoarea
totală a activelor băncii. Ele, însă, aduc băncii cheltuieli sub forma defalcărilor amortizaţionale,
impozitelor pe imobil etc. Concomitent ele pot contribui şi la generarea profitului, dacă sunt
utilizate suficient de intens.

  Clasificarea activelor este un instrument cheie al managementului riscului. Activele sunt

clasificate iniţial şi apoi revizuite şi reclasificate de câteva ori pe an, în funcţie de categoria de
risc atribuită.    
Toate instituțiile de credit își exercită funcțiile prin intermediul operațiunilor bancare: active,
pasive și intermediare (activ-pasive). Principala diferență între operațiunile bancare active și
pasive este gradul de influență a acestora asupra proceselor de formare și alocare a resurselor în
băncile din Republica Moldova. Resursele bancare reprezintă sumele de bani disponibile a
instituției de credit; aceste fonduri pot fi folosite în scopul efectuării anumitor operațiuni.

Astfel, operațiunile bancare active includ:

 creditarea întreprinderilor comerciale și industriale;

 acordarea creditelor persoanelor fizice;
 realizarea operațiunilor de schimb valutar și a operațiunilor cu valori mobiliare și metale
prețioase.