Ministerul Educației, Culturii și Cercetării al Republicii Moldova

Universitatea Tehnică a Moldovei

Facultatea Electronică și Telecomunicații
Departamentul Telecomunicații și Sisteme Electronice

RAPORT
Lucrarea de Laborator №2
La disciplina: Protecția muncii și mediului ambiant

Tema: Măsurile şi mijloacele de protecţie contra electrocutării

A efectuat st. gr. TST-171 f/r: Prisacari Aurelia

A verificat l. univ.: Mihail Capră

Chișinău 2021
 Măsurile şi mijloacele de protecţie contra electrocutării

Scopul lucrării: a lua cunoştinţă de măsurile şi mijloacele de protecţie contra electrocutării;

a se familiariza cu cerinţele înaintate faţă de protecţiile prin legare la pământ, legare la nul,
deconectarea de protecţie şi izolarea părţilor conductoare; efectuarea controlului sistemelor de
protecţie

1. Noţiuni generale
Electrosecuritatea prezintă un sistem de măsuri organizatorice şi mijloace tehnice, care
asigură protecţia organismului uman contra acţiunilor dăunătoare şi periculoase ale curentului electric
şi arcului electric. Conform GOST 12.1.019-79 pentru asigurarea protecţiei şi evitarea accidentelor
cauzate de curentul electric se vor utiliza următoarele măsuri şi mijloace de protecţie:

• folosirea tensiunilor reduse (42, 36, 24, 12V ...);

• izolarea conductoarelor, izolarea suplimentară de protecţie;
• separarea electrică a reţelelor;
• compensarea curentului capacitativ de scurgere la pământ;
• asigurarea inaccesibilităţii conductoarelor neizolate;
• egalizarea potenţialelor;
• protecţia prin legare la pământ;
• protecţia prin legare la nul;
• deconectarea automată de protecţie;
• semnalizarea de avertizare, blocări electrice şi mecanice, placarde de protecţie;
• mijloace individuale de protecţie.
În lucrarea de faţă studenţii vor lua cunoştinţă de unele măsuri de protecţie contra
electrocutării mai des utilizate în reţelele de joasă tensiune (U<1000 V).

1.1 Protecţia prin legare la pământ

Protecţie prin legare la pământ se numeşte unirea în mod voit cu priza de pământ a anumitor
părţi metalice ale utilajului electric, care în mod normal nu se află sub tensiune, dar în regim avariat,
în urma defectării izolaţiei pe ele pot apărea tensiuni periculoase (fig. 1). Priza de pământ este un
ansamblu de electrozi metalici (ţevi, plăci, colţari etc.) uniţi electric între ei prin sudare şi bătuţi în
pământ la o adâncime de 0,8..3,0m pentru a stabili un contact bun cu pământul. Priza de pământ poate
fi naturală şi artificială.
 Principiul de protecţie este bazat pe micşorarea până la valori admisibile a tensiunii de
atingere, ce se obţine datorită reducerii rezistenţei instalaţiei de legare la pământ (ansamblul alcătuit
din priza de pământ şi conductoarele de unire). Conform Regulilor de asamblare a instalaţiilor
electrice (RAIE) rezistenţa instalaţiei de legare la pământ în instalaţiile electrice cu tensiunea joasă
(U 1000V) nu trebuie să depăşească 4 , iar în instalaţiile cu tensiunea înaltă (U 1000V) – 0,5 .

1.2. Protecţia prin legarea la nul

Protecţie prin legare la nul se numeşte unirea în mod voit a părţilor metalice ale instralaţiilor
electrice, care în regim normal nu se găsesc sub tensiune (numai în regim de avarie pe ele poate
apărea tensiune), cu firul nul de protecţie, care la rândul său este unit cu punctul neutru la pământ al
sursei de alimentare (fig. 2)
Dacă pe carcasa utilajului apare tensiune în caz de defectare a izolaţiei unui fir, se crează un
circuit prin firul nul, sursa de alimentare şi firul de fază. Protecţia „legarea la nul” transformă curentul
de scurgere în curentul de scurt-circuit, ce duce la arderea fuzibilului siguranţei sau deconectarea
declanşatorului automat (A) şi de pe carcasă dispare tensiunea. Protecţia omului constă în micşorarea
duratei de acţiune a curentului electric asupra organismului uman dacă în timpul apariţiei tensiunii
pe carcasă acesta se află în contact cu ea, durata fiind limitată de timpul funcţionării declanşatorului.

1.3. Protecţia prin deconectare automată a sectorului defectat

Această protecţie se foloseşte mai des în reţele cu punctul neutru izolat (în reţelele cu punctul
neutru legat la pământ se foloseşte protecţia prin legarea la nul, ce duce la deconectarea sectorului
defectat). În acest caz aparatul de protecţie prezintă nişte relee, care reacţionează la apariţia unor
tensiuni de atingere periculoase pe carcasa utilajului electric sau apariţia curenţilor mari periculoşi
(supraîncărcare, scurtcircuit). Schema (fig.4) şi modul de funcţionare a protecţiei prin deconectare
automată este dată în partea experimentală.

1.4. Izolarea conductoarelor ca măsură de protecţie

În instalaţiile electrice se folosesc următoarele tipuri de izolaţie de lucru, suplimentară, dublă

şi perfecţionată. Izolaţia de lucru (învelişuri din mase plastice, cauciuc, ţesuturi impregnate etc.) este
destinată pentru funcţionarea normală a instalaţiei electrice şi protecţia angajaţilor. În scopul evitării
electrocutării la defectarea izolaţiei de lucru, concomitent cu ea se foloseşte şi izolaţia suplimentară,
dublă şi perfecţionată. Izolaţia suplimentară prezintă mânere electroizolante, carcase din material
electroizolant, învelişuri electroizolante adăugătoare etc. Izolţia de lucru plus izolaţia suplimentară
formează izolaţia dublă, care se foloseşte în caz de contact nemijlocit a angajaţilor cu utilajul electric
sau când acesta are o importanţă foarte mare. Izolaţia perfecţionată prezintă izolaţia de lucru cu
parametrii izolaţiei duble. Parametrii, ce caracterizează starea izolaţiei: rezistenţa electrică şi
rigiditatea dielectrică.
 2. Partea experimentală

2.1. Controlul protecţiei prin legare la pământ

Controlul protecţiei prin legare la pământ constă în măsurarea rezistenţei prizei de pământ.
La scurgerea curentului electric la pământ, tensiunea faţă de pământ

unde:
I p – intensitatea curentului electric la pământ;
R p – rezistenţa prizei de pământ,
Dacă micşorăm Rp, se micşorează şi tensiunea Up. Limita permisă a tensiunii faţă de pământ
trebuie să fie 42 V. Deci în timpul exploatării rezistenţa prizei de pământ poate să se majoreze
din cauza corodării în punctele de contact, ruperea conductoarelor de unire etc. De aceea periodic
(una – două ori pe an) se măsoară rezistenţa prizei de pământ cu ajutorul aparatului M416 (fig. 3) cu
completarea procesului verbal.

Ordinea efectuării măsurărilor

1. Uniţi aparatul M 416 cu bornele corespunzătoare de pe stand ( R p , Ra,Z )

conform schemei fig. 3, pentru întreprinderea №1 (bornele de sus ale standului).

2. Conectaţi tumblorul T1
3. Fixaţi diapazonul de măsurare „x1” sau „x5” după necesitate.
4. Apăsaţi butonul roşu a aparatului M 416 şi simultan învârtiţi reohorda până la
stabilirea acului la mijlocul scării (0). În caz de necesitate schimbaţi diapazonul de măsurare
(preţul diviziunii).
5. Rezultatul se obţine de pe scara mobilă a aparatului, ce coincide cu indicaţia imobilă
„0” şi se înscrie în tab. 1.
6. Deconectaţi tumblorul T1, uniţi M 416 la rândul din mijloc a bornelor (întreprinderea
№2 cu rezistivitatea solului 150 m şi repetaţi măsurările). Rezultatul se înscrie în tab.1.
 7. Repetaţi măsurările pentru întreprinderea №3 (rândul bornelor de jos) cu
rezistivitatea solului 300 m.
Tabelul 1
Rezistivitatea Rezistenţa prizei de pământ, Concluzii
solului, m măsurată admisă
1. 40 1,2 4 1,2  4
2. 150 3,9 6 3,9  6
3. 300 5,2 12 5,2  12

Adnotare:

1. Pentru a stabili limita admisă a rezistenţei prizei de pământ la întreprinderea №2 şi №3

trebuie de considerat, că ele au o putere electrică sumară mai mică decât 100 kVA.
2. Concluzia trebuie să fie aparte pentru fiecare întreprindere.

2.2. Controlul protecţiei prin legarea la nul

Controlul constă în estimarea declanşării corecte şi imediate a declanşatorului automat
(siguranţei) în caz de apariţie a tensiunuii pe carcasă. Aceasta se va întâmpla dacă curentul de
scurtcircuit monofazic

Intensitatea curentului de scurt circuit, se găseşte din următoarea relaţie:

unde: U f=220 V, tensiunea de fază;

r f – rezistenţa firului nul, ;
r tr. – rezistenţa firului de fază, ;
Z =0,1, rezistenţa bobinelor transformatorului de alimentare.
Is.c =220/(1,6+0,6+0,1)=95,65A

În caz, dacă protecţia nu funcţionează, la apariţia tensiunii pe carcasă valoarea acestei

tensiuni, U0=Up este egală:
U0=I s.c.  ro, (4)
Cu scopul de a reduce U0, e necesar de a micşora rezistenţa firului nul.

Id = 1,4  14  3,2 = 62,7 A

Ordinea măsurărilor
1. Măsuraţi rezistenţa firului de fază, rf cu aparatul M 416 folosind metoda voltametrului şi
ampermetrului. Rezultatul se înscrie în tab. 2.
2. Măsuraţi rezistenţa firului nul cu aparatul M 416.
3. Calculaţi curentul de scurt-circuit, I s.c.
4. Controlaţi funcţionarea declanşatorului automat comparând I s.c. cu Kr Id. Dacă I s.c. Kr Id,
atunci practic se poate controla funcţionarea declanşatorului automat, apăsând pe butonul roşu
„stop” de pe stand.
5. Măsuraţi tensiunea pe conductorul nul prin cuplarea butonului A şi T2

Tabelul. 2
rf,  r0,  KId , A Is.c., A U0, V concluzie
1 2 3 4 5 6
1,6 0,6 14 95,65 57,39 62,7  95,65

Întrebările de control
1. Numiţi măsurile generale de protecţie contra electrocutărilor.
- folosirea tensiunilor reduse (42, 36, 24, 12V ...);
- izolarea conductoarelor, izolarea suplimentară de protecţie;
- separarea electrică a reţelelor;
- compensarea curentului capacitativ de scurgere la pământ;
- asigurarea inaccesibilităţii conductoarelor neizolate;
- egalizarea potenţialelor;
 - protecţia prin legare la pământ;
- protecţia prin legare la nul;
- deconectarea automată de protecţie;
- semnalizarea de avertizare, blocări electrice şi mecanice, placarde de protecţie;
- mijloace individuale de protecţie.

2. Numiţi valorile tensiunilor reduse şi domeniul folosirii lor.

• Tensiunilor reduse (42, 36, 24, 12 V);
Se folosesc in domeniul medicinal, laboratore tehnice universitare, etc.

3. Separarea electrică a reţelelor. Destinaţia, modul de separare.

• Separarea electrică a reţelelor în sectoare scurte cu lungimea de 2 – 6 m se face
cu ajutorul transformatoarelor de separare.
• scule electrice portabile de putere mare, atunci când nu pot fi alimentate cu
tensiune redusă (24 sau 40 V);
• receptoare de putere mică, utilizate în medii foarte periculoase – în acest caz
transformatorul de separare fiind inclus în receptor;
• utilajele fixe sau mobile şi tablourile electrice din laboratoare destinate efectuării
de încercări electrice, dacă alte mijloace de protecţie împotriva tensiunilor de atingere nu
prezintă siguranţă suficientă sau sunt dificil de aplicat.
• Separarea de protecţie este o măsură eficientă în special în reţelele legate la
pământ, avantajul cel mai important al separării de protecţie fiind acela că pot fi folosite
sculele şi diferitele echipamente electrice existente, având tensiuni nominale de 120 V ÷400
V, fără a li se aduce nici o modificare, intercalând doar un transformator de separaţie între
receptor şi reţea

4. Asigurarea inaccesibilităţii conductoarelor neizolate. Modul, domeniul de folosire.

• izolarea suplimentară de protecţie (protecţia prin izolare);
• suspendarea la înalțimi inaccesibile
• protecţia prin alimentare cu tensiune redusă;
• protecţia prin separare (utilizarea de transformatoare de separare, având, de
obicei,puteri relativ mici, care să permită crearea de circuite de alimentare izolate faţă
depământ).

5. Legarea la pământ. Construcţia, principiul de protecţie.

 Protecţie prin legare la pământ se numeşte unirea în mod voit cu priza de pământ a anumitor părţi
metalice ale utilajului electric, care în mod normal nu se află sub tensiune, dar în regim avariat, în
urma defectării izolaţiei pe ele pot apărea tensiuni periculoase.
Principiul de protecţie este bazat pe micşorarea până la valori admisibile a tensiunii de atingere,
ce se obţine datorită reducerii rezistenţei instalaţiei de legare la pământ (ansamblul alcătuit din priza
de pământ şi conductoarele de unire). Conform Regulilor de asamblare a instalaţiilor electrice (RAIE)
rezistenţa instalaţiei de legare la pământ în instalaţiile electrice cu tensiunea joasă (U 1000V) nu
trebuie să depăşească 4 , iar în instalaţiile cu tensiunea înaltă (U 1000V) – 0,5 .

6. Priza de pământ. Construcţia. Destinaţia. Normativele rezistenţei prizei de pământ.

Priza de pământ este un ansamblu de electrozi metalici (ţevi, plăci, colţari etc.) uniţi electric
între ei prin sudare şi bătuţi în pământ la o adâncime de 0,8..3,0m pentru a stabili un contact bun cu
pământul. Priza de pământ poate fi naturală şi artificială.

7. Legarea la nul. Destinaţia, principiul de protecţie şi executare.

Protecţie prin legare la nul se numeşte unirea în mod voit a părţilor metalice ale instralaţiilor
electrice, care în regim normal nu se găsesc sub tensiune (numai în regim de avarie pe ele poate
apărea tensiune), cu firul nul de protecţie, care la rândul său este unit cu punctul neutru la pământ al
sursei de alimentare (fig. 2)
Dacă pe carcasa utilajului apare tensiune în caz de defectare a izolaţiei unui fir, se crează
un circuit prin firul nul, sursa de alimentare şi firul de fază. Protecţia „legarea la nul” transformă
curentul de scurgere în curentul de scurt-circuit, ce duce la arderea fuzibilului siguranţei sau
deconectarea declanşatorului automat (A) şi de pe carcasă dispare tensiunea. Protecţia omului constă
în micşorarea duratei de acţiune a curentului electric asupra organismului uman dacă în timpul
apariţiei tensiunii pe carcasă acesta se află în contact cu ea, durata fiind limitată de timpul funcţionării
declanşatorului.

8. Protecţia prin deconectarea automată. Destinaţia, principiul de lucru a schemei de deconectare.

Această protecţie se foloseşte mai des în reţele cu punctul neutru izolat (în reţelele cu
punctul neutru legat la pământ se foloseşte protecţia prin legarea la nul, ce duce la deconectarea
sectorului defectat). În acest caz aparatul de protecţie prezintă nişte relee, care reacţionează la apariţia
unor tensiuni de atingere periculoase pe carcasa utilajului electric sau apariţia curenţilor mari
periculoşi (supraîncărcare, scurtcircuit). Schema (fig.4 şi modul de funcţionare a protecţiei prin
deconectare automată este dată în partea experimentală.

9. Izolarea părţilor conductoare: tipurile, parametrii, probarea, normativele.

În instalaţiile electrice se folosesc următoarele tipuri de izolaţie de lucru, suplimentară, dublă
şi perfecţionată. Izolaţia de lucru (învelişuri din mase plastice, cauciuc, ţesuturi impregnate etc.) este
destinată pentru funcţionarea normală a instalaţiei electrice şi protecţia angajaţilor. Parametrii, ce
caracterizează starea izolaţiei: rezistenţa electrică şi rigiditatea dielectrică.
Controlul stării izolaţiei se poate efectua prin:

1. Încercările rigidităţii dielectrice a izolaţiei cu tensiuni majorate (până la 3 Un)

2. Măsurarea rezistenţei electrice active a izolaţiei cu ajutorul megaohmmetrelor, care se
efectuează periodic şi se compară cu normativele

Concluzii:

În cadrul acestei lucrări de laborator am facut cunoştinţă cu măsurile şi mijloacele de protecţie

contra electrocutării, ne am familiarizat cu cerinţele care trebuie respectate, am studiat protecţiile
prin legare la pământ, legare la nul, deconectarea de protecţie şi izolarea părţilor. În lucrarea
respectiva deasemenea am facut cunoştinţă cu unele măsuri de protecţie contra electrocutării mai des
utilizate în reţelele de joasă tensiune (U<1000 V). În cele din urma pot spune ca studierea acesti
lucrari sa efectuat cu succes.
Bibliografie
1. I. Ionescu. Aspect privind protecţia muncii în exploatarea instalaţiilor, utilajelor şi
echipamentelor electrice. –Bucureşti: Matrix – rom., 1997.
2. O. Marian, A. Bajureanu. Electrosecuritatea şi igiena muncii privind câmpurile
electromagnetice. Ciclu de prelegeri. –Chişinău, UTM, 1999.
3. ПУЭ (RAIE), 1986.
4. Р. А. Долин. Основый техники безопасности в електроустановках, -М.
Енергоатомиздат, 1984.
Anexă