Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
NOȚIUNI INTRODUCTIVE
2. CLASIFICARE
a. OTITA EXTERNĂ
Otita externă este o afecțiune frecventă în sezonul estival și este inflamația conductului auditiv
extern și/sau pavilionului auricular.
Simptome si semne:
durere intensă inițial discontinuă (junghi) , ulterior devenind continuă , exacerbată nocturn
sau la atingerea pavilionului sau tragusului (cartilajul din fața conductului auditiv), se poate
extinde și la structurile din jur;
înfundarea urechii;
scăderea auzului;
tumefierea zonelor vecine;
secreții purulente în conduct;
uneori febră și stare generală alterată
Cauza este reprezentată de alterarea barierei de protecție formată din pielea intactă și
pelicula de cerumen din conductul auditiv extern care favorizează multiplicarea germenilor care în
mod normal colonizează tegumentul: bacterii (stafilococi, streptococci, enterococci, E. c. , piocianic
) și ciuperci (candida, aspergilus).
Condițiile care predispun la apariția otitei externe sunt:
înotul, mai ales în apele clorinate;
eczemele cronice;
utilizarea bețișoarelor de ureche – crează mici leziuni care sunt porți de intrare pentru
bacterii și ciuperci;
afecțiuni care scad imunitatea: diabet zaharat, tuberculoză, cancere, HIV, tratamentul cu
cortizon;
sarcina;
spălatul în ureche cu săpun, șampon, spirt sau orice altă modalitate de îndepărtare excesivă a
cerumenului.
În concluzie, umezeală din conduct macerează pielea creind porți de intrare pentru bacteri și
ciuperci.
Otita medie reprezintă inflamația timpanului și a cavitătii timpanice; cavitatea timpanică este o
cămăruță mică, situată în spatele timpanului, în mod normal plină cu aer. In otita aceasta se umple
cu lichid (ser, mucozități sau puroi).
i. Otita medie acută
Exista 3 forme principale:
Otita medie cronică este inflamația sau infecția urechii mijlocii ce persistă sau reapare la
anumite intervale de timp. Ea se declansează atunci când fluidul din spatele timpanului nu este
eliminat.
Cauze
Acest lucru se întâmplă în cazul în care trompa lui Eustachio se blochează în mod repetat
(sau rămâne blocată pe perioade mai lungi), ca urmare a alergiilor, infecțiilor, traumatismelor
urechii sau inflamarea țesutului limfatic.
Atunci când urechea mijlocie este infectată cu bacterii (sau, ocazional, cu viruși) este destul
de grav. Această infecție se poate răspândi în osul mastoid din spatele urechii (mastoidita), sau
fluidul existent în această zonă poate crea o presiune ce afectează timpanul.
O infecție cronică a urechii poate fi mai dăunătoare decât o infecție acută pentru ca efectele
acesteia sunt prelungite sau repetate, putând cauza daune permanente ale urechii.
Cu toate acestea, simptomele infecției cronice sunt mai puțin severe, astfel încât boala poate
rămâne neobservată și netratată pentru o perioadă îndelungată.
Infecțiile urechii sunt mai frecvente la copii, pentru că, în cazul lor, trompa lui Eustachio
este mai scurtă și mai îngustă.
Simptome și semne:
disconfort sau durere de obicei ușoară a urechii, resimțită ca o presiune;
fluid sub forma de puroi în ureche;
pierderea auzului.
Tratament: în cazul în care medicul consideră ca infecția este cauzată de o bacterie, pot fi prescrise
antibiotice. Acestea pot fi necesare chiar și pentru o perioadă mai lungă de timp, sub formă de
comprimate sau sub formă de picături pentru ureche în cazul în care există o gaură în timpan.
Pentru a elimina țesutul inflamat pot fi necesare și intervenții chirurgicale pentru a permite trompei
lui Eustachio să funcționeze corespunzător. Chirurgul poate face o deschidere în timpan pentru a
permite scurgerea lichidului acumulat. Aceasta interventie se numeste miringotomie.Intervențiile
chirurgicale pentru a repara timpanul perforat pot preveni apariția altor infecții cronice ale urechii.
iii. Otita medie supurată cronică
Otita medie supurată cronică este o complicaţie a otitei medii supurate acute, favorizată
de lipsa unui tratament corespunzător, din cauza terenului slăbit (diabet, sifilis, tuberculoză, bolnav
tarat cu boli de ficat, rinichi, inimă, boli infecţioase) sau din cauza virulenţei deosebite a microbilor.
Urechea externă este formată din pavilionul auricular și conductul auditiv extern; urechea
medie este formată din căsuța timpanului ce conține lanțul osicioarelor auditive: ciocanul, nicovala,
osul lenticular și scărița, căreia îi sunt anexate trompa Eustachio ce o leagă de faringe și sistemul de
cavități aeriene mastoidiene; urechea internă este formată din cavități osoase (labirintul osos)
tapetate la interior de țesuturi moi (labirintul membranos), în care se găsesc organele senzoriale
(analizatorii periferici) ale auzului și echilibrului .
În otita medie, cavitatea timpanului, situată în spatele timpanului și
care în mod normal este umplută cu are, se umple cu lichid (ser, mucozități sau puroi).
Otita medie cronică, aşa cum am precizat anterior, este o complicaţie a otitei medii supurate
acute. Există o formă simplă, aşa-zisa otoree tubară sau mezotimpanită (care nu dă complicaţii
grave) şi o formă gravă, otoreea malignă (care necesită supraveghere şi tratament medical de
specialitate), ce generează complicaţii grave, mortale.
Simptome și semne:
Otoreea tubară. Se manifestă sub forma unei scurgeri gălbui auriculare, nemirositoare,
intermitentă, ce prin uscare produce coji pe pereţii conductului. Este provocată de infecţii acute
rino-faringiene sau de pătrunderea apei în ureche (toaletă zilnică, spălare pe cap, scăldat în apă
etc.). Când urechea se usucă şi secreţia dispare, auzul de obicei diminuă, bolnavul având rareori
dureri sau jenă auriculară, scăderea de auz fiind moderată. Uneori secreţia auriculară infectează
pielea conductului şi atunci apar dureri caracteristice otitei externe. În timp, leziunile urechii medii
se asociază cu leziunile urechii interne (aşa-zisa timpano-labirinto-scleroză), cu agravarea
consecutivă a surdităţii, boala nedând alte complicaţii.
Otoreea malignă. Forma gravă de otită cronică, otoreea malignă se manifestă prin scurgeri
auriculare permanente, mirositoare, fetide chiar, însoţite de scăderea progresivă a auzului şi, în
perioadele de acutizare, de dureri în ureche cu iradiere în jumătatea de aceeaşi parte a capului,
senzaţie de plenitudine, bătăi sincrone cu pulsul în ureche, mai ales noaptea. În secreţia auriculară
pot apărea urme de sânge (mărturia unor leziuni osteitice şi polipoase), lamele albe strălucitoare ca
paietele, care sunt foiţe de colesteatom. Acesta este o tumoare formată prin descuamări succesive
ale epiteliului de înveliş ale cavităţilor urechii medii, ce se dispun întocmai ca foiţele unui bulb de
ceapă, centrul fiind format dintr-o aglomerare de cristale de acizi graşi, colesterol, epitelii
degenerate, microbi sub forma unei magme fetide. Se dezvoltă excentric şi prin periferia sa
comprimă şi erodează osul, descoperind meningele, creierul sau cerebelul, nervul facial, labirintul,
sinusul venos lateral, provocînd complicaţii redutabile, ce definesc caracterul malign al acestei
supuraţii cronice auriculare. Radiografia evidenţiază distrugerile osoase provocate de colesteatom
sub forma unor pete transparente cu periferia netă, ca trasă cu compasul.
Prognosticul vital este rezervat, tocmai datorită posibilităţii apariţiei acestor complicaţii,
care survin mai ales cu ocazia unei reacutizări a infecţiei.
Tratament:
Otoreea tubară. Tratamentul constă în administrarea de dezinfectante nasofaringiene (fedrocaină,
mentorin, 5-6 picături, de 3-4 ori pe zi), inhalaţii cu soluţie sau tablete de inhalant sau alcool
mentolat 2-4%, 1 linguriţă la 1 litru de apă în clocot şi spălături auriculare cu acid boric 3% simplu
sau combinat cu apă oxigenată, în părţi egale, alternativ cu soluţie Rivanol 1%0, instilaţii cu soluţie
de alcool boricat 4%, 15-20 picături de 3 ori pe zi, pulverizare cu acid boric simplu sau iodat 1-2%,
pulverizare cu antibiotice conform datelor din antibiograma secreţiei auriculare, instilarea locală de
soluţie de antibiotice cu ser fiziologic, streptomicină simplă sau asociată cu hidrocortizon, 5-6 zile,
câte 10 picături, de 3 ori pe zi, sau cloramfenicol 2% în alcool 70°, câte 10 picături de 3-4 ori pe zi).
Procesul de uscare al urechii este favorizat de înlăturarea cauzelor de obstrucţie nazală şi a
focarelor de infecţie din vecinătate (vegetaţii adenoide, deviaţii de sept nazal, hipertrofie de cornete,
amigdalite, rinosinuzite etc.).
Eşecul tratamentului conservator impune intervenţii chirurgicale limitate, cu conservarea
structurilor funcţionale ale urechii pentru menţinerea auzului.
Otoreea malignă.Tratamentul curativ presupune existenţa unui medic specialist care să conducă şi
să supravegheze îndeaproape evoluţia otitei. Se fac băi auriculare cu soluţie de acid boric 3 %,
simplu sau amestecat în părţi egale cu apă oxi¬genată, de 5 - 6 ori pe zi, urmate de instilaţii locale
cu alcool boricat 4% (20 de picături, de 2-4 ori pe zi), efectuate de bolnav sau aparţinătorii acestuia.
Medicul specialist face spălături blânde, fără presiune, cu ser fiziologic steril, după o prealabilă
anestezie locală cu xilină 2% sau cocaină 5% (câteva pică¬turi instilate în ureche cu 10 minute
înainte) sub optică măritoare (microscop operator ORL). Aceste spălături auriculare cu
medicamentul la temperatura corpului (37°), pentru a evita iritaţia labirintului şi apariţia
unui sindrom vertiginos, sunt urmate de aspiraţia resturilor de colesteatom şi a puroiului din ureche
(tot sub optică măritoare - microscop operator ORL) şi instilarea locală, după uscarea urechii, de
antibiotice, hidrocortizon, enzime proteolitice (alfachimiotripsină) etc. În cazul iminenţei sau
apariţiei unei complicaţii, sau la bolnavii care lucrează în locuri îndepărtate de un centru medical
încadrat cu un specialist ORL se recomandă tratamentul chirurgical. Acesta urmăreşte înlăturarea
leziunilor osteitice, colesteatomatoase şi polipoase auriculare, cu transformarea urechii medii şi
apofizei mastoide într-o cavitate unică ce comunică larg cu exteriorul, uşor accesibilă drenajului şi
supravegherii.
Tehnicile chirurgicale şi medicamentele moderne permit un sacrificiu osos minim, asociat
cu eliminarea completă a leziunilor (controlul sub microscop operator ORL) şi reconstrucţia în
acelaşi timp operator sau într-un timp ulterior a structurilor funcţionale auriculare (timpan, lanţ
osicular, tubă Eustachio, ferestre) în vederea ameliorării auzului (tehnici de timpano-plastie).
3. CONCLUZII