Sunteți pe pagina 1din 9

Istoria televiziunii 

reprezintă munca a numeroși ingineri și inventatori din mai multe țări de-a lungul


a mai multor decenii. Televiziunea s-a născut în principal din conjuncția a trei serii de descoperiri:
cele referitoare la fotoelectricitate, procedeele de analiză a fotografiilor descompuse apoi recompuse
în linii cu puncte deschise sau întunecate, și undele hertziene pentru transmiterea de semnale.
Principiile fundamentale ale televiziunii au fost inițial explorate prin metode electromecanice de
scanare, transmisie și reproducere a imaginilor. Deoarece aparatele electronice de înregistrare
video și tuburile ecranelor s-au perfecționat, televiziunea electromecanică a dus la apariția tuturor
sist

Primele încercări.Televiziunea mecanică[modificare | modificare sursă]


În primele două decenii ale secolului al XX-lea, cercetările pentru analiza imaginilor au fost
continuate de către John Logie Baird în Marea Britanie folosind metoda baleiajului mecanic printr-un
fascicul luminos și de către Vladimir Zworykin care în 1927 a pus la punct iconoscopul, aparat cu
care s-au echipat camerele electronice și care a ajutat la perfecționarea tuburilor catodice ale
receptoarelor.
În 1925 este realizat în laborator televisorul lui Baird cu 30 de linii și cu 12,5 imagini pe secundă care
a obținut o primă licență experimentală în 1926. Sistemul a fost adus în mod succesiv la 60, 90, 180
de linii apoi, în 1936, pentru a răspunde normelor cerute de BBC, la 240 de linii și 25 de imagini pe
secundă. Televizorul lui Baird a funcționat transmițînd un program regulat de televiziune mecanică
din 1929 pînă în 1937, când a fost abandonat de BBC, în favoarea unui sistem bazat pe lucrările
lui James Mc Gee, care utiliza tehnici foarte asemănătoare cu cele ale iconoscopului, ce permiteau
utilizarea unui sistem de televiziune electronică, mai fiabilă și perfecționată.
emelor electronice moderne de televiziune folosite în aproape toate aplicațiile.

Pași importanți în dezvoltarea televiziunii.Televiziunea


electronică[modificare | modificare sursă]
Primii pași în televiziune au fost făcuți de Marea Britanie prin inaugurarea postului oficial BBC în
anul 1936, cu 12 ore de programe pe săptămână. După trei ani, televiziunea a fost introdusă și
în Statele Unite. Numărul posesorilor de televizoare în aceste două țări era însă foarte mic. Abia
după cel de al Doilea Război Mondial situația s-a schimbat în bine. Un pas important în istoria
televiziunii l-a constituit încoronarea reginei Elisabeta a II-a a Marii Britanii în ziua de 2 iunie 1953.
Această încoronare a fost primul eveniment transmis de televiziune direct în mai multe țări europene
și retransmis în Statele Unite. Astfel televiziunea a dat ocazie întregii planete să participe la același
eveniment, făcând posibil începutul unei standardizări a programelor de televiziune. După acest
eveniment, televiziunea, prezentă de acum tot mai mult în casele oamenilor, a devenit un adevărat
simbol alături de automobil al „societății de consum”[1].
Numărul televizoarelor a crescut de la an la an, ajungând la un milion în 1952 în Marea Britanie, în
1957 în Germania și în 1958 în Franța. În 1964, 60 de milioane de televizoare erau instalate în
casele particulare din Statele Unite.[1] De atunci televiziunea a concurat cu cinematograful și teatrul
care erau genurile tradiționale de divertisment.
Harta cu anii în care televiziunea a fost introdusă în diferite țări.

      1930 - 1939

      1940 - 1949

      1950 - 1959

      1960 - 1969

      1970 - 1979

      1980 - 1989

      1990 - 1999

      După 2000

      Fără televiziune

      Fără date


Televizor din anul 1950

Cronologie[modificare | modificare sursă]
 1873: Joseph May a demonstrat fotosensibilitatea seleniumului
 1879: G. R. Carey, apoi francezul Constantin Senlecq au expus principiile de analiză ale
imaginilor

Imagine de televiziune mecanică folosind discul lui Nipkow

 1884: Paul Nipkow a brevetat discul Nipkow, un ingenios sistem de disc cu mici găuri care,
învârtindu-l “citea” imaginea linie cu linie.
 1897: lucrările lui Karl Ferdinand Braun asupra osciloscopului și studiile englezului Campbell
Swinton asupra razelor catodice
 1907: Boris Rosing a realizat între 1907 și 1911, la Sankt-Petersburg primul sistem de
televiziune folosind ca receptor un tub catodic
 1921: Édouard Belin transmite o imagine statică prin radio cu belinograful, un aparat inventat
de el în 1907
 1923: Vladimir Zworykin lucrând pentru Westinghouse, patentează un sistem de televiziune,
urmat de un altul în 1925 cu modificări minore și adăugarea unui ecran pentru transmisie și
recepție color
 1925: scoțianul John Logie Baird a realizat la Londra prima retransmisie publică de
televiziune prin sistem mecanic, fără tub catodic; era un sistemul cu 30 de linii și 12,5 imagini pe
secundă
 1927: Bell Telephone Company a realizat una dintre primele experiențe publice de
televiziune.
 1928: Hovannes Adamian prezintă un televizor color la Londra
 1931, 14 aprilie: René Barthélemy în laboratoarele sale de la Compania de Contoare din
Montrouge, a realizat la 14 aprilie 1931, prima transmisiune a unei imagini cu 30 de linii de
la Montrouge la Malakoff
 1931: compania americană RCA, utilizând descoperirile lui Zworykin, a construit un emițător
în vârful clădirii Empire State Building din New York.
 1931,1 octombrie: primele experiențe publice de televiziune mecanică în URSS, la Moscova,
pe 30 de linii
 1936: Jocurile Olimpice de la Berlin, televizate în direct au fost recepționate,în locurile
publice, în 6 mari orașe germane
 1937, 2 noiembrie: BBC lansează un program public, cu sistemul EMI cu 405 linii la
studiourile din Alexandra Palace
 1939: sunt efectuate primele transmisii în direct de către BBC pentru un număr de 20.000 de
receptoare din zona Londra, cu încoronarea regelui George al VI-lea și derby-ul de la Epsom
 1944: René Barthélemy pune la punct sistemul de televiziune cu 819 linii
 1949: apare televiziunea prin cablu în S.U.A.

Televizor din anul 1950

 1950, 12 februarie: este fondată Uniunea Europeană de Radio și Televiziune


 1950, 23 august: este realizat primul schimb de imagini peste canalul Mânecii
 1951: primele emisiuni TV publice în culori în S.U.A.
 1953, 2 iunie: încoronarea reginei Elisabeta a II-a este urmărită în direct de peste 20
milioane de telespectatori numai în Marea Britanie
 1954: la ideea lui Jean d’ Arcy, este înființată, Euroviziunea
 1958: este inaugurată televiziunea publică în România
 1962, 23 iulie: primele imagini de televiziune transmise în direct prin satelitul Telstar între
localitățileAndover din S.U.A. și Pleumeur-Bodou, Franța
 1964: crearea primului ecran cu plasmă, la o universitate din statul Illinois, S.U.A.
 1967: Henri de France inventează sistemul SECAM de codare a semnalului video color; a
fost folosit în Franța, țările socialiste din Europa de Est, fosta URSS și în Orientul Mijlociu
 1990: a fost lansat proiectul Digital Video Broadcasting (DVB)

Poveste istorica dificil de reconstruit, cea a televizorului si a televiziunii este


una globala inca de la origini, dar in acelasi timp difera de la tara la tara.

Se poate spune ca televiziunea s-a nascut de doua ori: mai intai in Europa,


in anii ’30 ai secolului trecut, iar a doua oara in Statele Unite, dupa cel de-al
doilea Razboi Mondial. La fel ca in cazul altor inventii din ultimii 100-150
de ani (telefonul, electricitatea, aeroplanul, automobilul), si in cel al
televiziunii „paternitatea“ este greu de stabilit. Chiar si urmand doar
dezvoltarea celor doua filoane tehnologice principale, cel electromecanic si
cel electric, care au caracterizat cu deosebire nasterea televiziunii, parcursul
acesteia tot este unul incalcit, doldora de idei venite mai multor persoane in
acelasi timp, copiate si perfectionate, doldora de cercetari intreprinse simultan
si din perspective diferite de catre oameni de stiinta din lumea intreaga. Pe la
1817, unul dintre parintii chimiei moderne, Jons Jacob Berzelius, sesiza
capacitatea seleniului de a transforma impulsurile luminoase in impulsuri
electrice. Berzelius a murit in 1848, asa incat nici o camera de luat vederi nu
i-a „onorat“ funeraliile. Era inca prea devreme.

Povestea transmiterii la distanta a primelor imagini incepe asadar la sfarsitul


secolului al XIX-lea, odata cu studierea fenomenelor statice si
fotoelectrice. Desi nu se poate vorbi inca de televiziune, primul aparat al
carui principiu contribuie la ceea ce avea sa se numeasca (mult mai tarziu)
televizor a fost pantelegraful italianului Giovanni Caselli, construit in anul
1863. Consta intr-un sistem de trimitere si receptionare a desenelor
simple sau a mesajelor autografe prin liniile telegrafului electric si a fost
utilizat pentru prima data in Franta: in anul 1865, pantelegraful facea
legatura pe un circuit de transmisie creat intre Paris si Lyon. In cele din
urma, fototelegrafia (transmiterea de fotografii prin fir telegrafic sau
telefonic) a fost realizata de catre germanul Arthur Korn care, in 1907, a reusit
sa stabileasca o prima astfel de legatura Berlin-Paris; ulterior, inginerul
francez Eugène Belin va perfectiona procedeul. Totusi, potrivit specialistilor
care au analizat fenomenul, nu se poate spune ca televiziunea deriva din
fototelegrafie intr-o masura mai mare decat deriva radioul din telefon sau
cinematografia din fotografie.

ADVERTISING

 De ce ne obosesc știrile despre pandemie? Ar putea fi vorba despre ”epuizarea


epistemică”
 Dictatorul care a rescris istoria Spaniei cu deciziile sale controversate şi abile.
A fost un militar…

Intr-o camera de hotel din Berlin, in ajun de Craciun 1883, Paul Nipkow a


inventat ceea ce timp de multe decenii va fi considerat elementul central al
aparatului pentru transmiterea imaginilor la distanta: initial, acest dispozitiv a
fost botezat telescop electric, dar a ramas in istoria tehnologiei sub numele
de Discul lui Nipkow. Ceva cu adevarat elementar, dar care continea in sine
acel dram de genialitate aflat de multe ori in spatele lucrurilor simple.
Brevetat in 1884, dispozitivul lui Nipkow nu va cunoaste insa o utilizare
practica pana cand, 40 de ani mai tarziu, ideea va fi preluata de inginerul
scotian John Logie Baird. Baird a fost cel care, dupa primul Razboi
Mondial, mai precis la 2 octombrie 1925, a trimis la distanta o imagine de
televiziune in toata puterea cuvantului, formata din 28 de linii (Nipkow va
vedea aceasta aplicatie
a discului inventat de el pe cand avea23 de ani de-abia in pragul varstei de70
de ani, in timpul unei demonstratii tinute de Baird la Berlin.) De asemenea,
modalitatea de transmitere a imaginilor vizuale prin unde radio a depins in
buna masura si de tubul catodic inventat in 1897 de fizicianul german Karl
Braun. In urma experimentelor acestuia, dar si a studiilor lui Campbell
Swinton, un inginer electrician scotian, rusul Boris Lvovich Rosing va
realiza, intre 1907 si 1911,la Sankt-Petersburg, primul tub catodic. Se
nascuse televiziunea.
Baird si-a inceput experientele in 1923, cu resurse limitate si cu ajutor de la
prieteni. Primele demonstratii publiceau avut loc intre finele anului 1925 si
inceputul lui 1926. Dupa o initiala ostilitate, in 1929, reteaua radiofonica
engleza BBC i-a dat girul, utilizandu-i tehnologia la realizarea primei statii de
televiziune electromecanica. In acelasi an, transmisiuni similare au avut loc in
Germania. In primele aparate, descompunerea verticala a imaginilor avea
doar 30 de linii, dar in decursul anilor sistemul a fost dus treptat la 60, 90,
180 de linii, ajungand pana la 240 de linii si 25 de imagini pe secunda in 1936,
pentru a raspunde normelor cerute de BBC (se reusise chiar si sincronizarea
sunetului cu imaginile). Totul avea sa fie insa in van. In America anilor ’20 se
lucra deja la un alt sistem de televiziune, cel electronic, care avea sa curme
succesul inregistrat de tehnologia lui Baird in Europa (sistemul mecanic avea
sa fie abandonat de BBC in favoarea televiziunii electronice – sistemul
Marconi/EMI cu 405 linii). Primele principii de functionare a televiziunii
electronice ii sunt atribuite englezului A.A. Campbell Swinton si rusului Boris
Rosing; de fapt, primul s-a limitat la a propune in 1908 niste idei si scheme
anticipative. Rosing, impreuna cu elevul sau Zworykin, a realizat in 1911 un
rudimentar dispozitiv de descompunere a imaginilor stationare bazat pe un
sistem electromecanic de oglinzi si unul de reproducere bazat pe tubul catodic.
Dar Rosing n-a avut noroc. A sfarsit in mizerie, fara a-si putea vedea ideile
prinzand viata. In schimb, fizicianul Vladimir Zworykin, emigrat in Statele
Unite dupa Revolutia Rusa din 1917 si ajuns in anii ’20 cercetator la Radio
Corporation of America (RCA), va reusi sa puna la punct prima versiune
practica a unui tub de camera de luat vederi, denumit iconoscop, demonstrand
astfel valabilitatea teoriilor lansate de Swinton cu 15 ani in urma. (In Anglia,
un alt emigrant rus, Isaac Shoenberg, care lucra pentru EMI, construieste un
tub asemanator: emitronul. Ulterior, EMI va fuziona cu firma Marconi pentru
a produce un sistem complet, de inalta definitie.)

Tot in decursul anilor ’20, inspirat de studiile lui Einstein, tanarul cercetator


Philo Farnsworth construieste al sau Image Dissector, prima camera de luat
vederi electronica in stare sa capteze o imagine printr-o lentila si sa
converteasca lumina in impulsuri electromagnetice. In laboratorul sau din
Green Street, San Francisco, Philo Farnsworth le marturiseste colaboratorilor
fanteziile sale: televiziunea va deveni instrumentul cel mai important din
lume, va alunga ignoranta si va aduce pacea. Daca vom putea vedea
persoanele care traiesc departe de noi, nu va mai fi nevoie de razboaie, spune
tanarul inventator. In 1927, Philo inregistreaza brevetul diferitelor inventii
care compun televizorul: camera de luat vederi (Image Dissector), tubul
catodic etc. Ulterior, le cedeaza RCA, in circumstante controversate. Multi il
considera pe Farnsworth drept adevaratul inventator al televiziunii; poate si
pentru faptul ca reprezinta aproape un arhetip al inventatorului: sarac,
genial, tenace si ingenuu, „victima“ usoara in fata „rapacitatii“ corporatiste.
In Statele Unite, prima transmisiune televizata a avut loc in dupa-amiaza zilei
de 30 aprilie 1939, cu ocazia inaugurarii Expozitiei Mondiale de la New York.
Tema manifestarii a fost Lumea de Maine, iar National Broadcasting Company
(NBC), sub auspiciile RCA, a difuzat ceremoniile cu titlu demonstrativ. Pe
parcursul celui de-al doilea Razboi Mondial, oamenii s-au confruntat cu alte
probleme decat cele ale televiziunii. La finalul conflictului insa, interesul a
renascut rapid, din propria-i „cenusa“. Dupa milioane de ani de evolutie lenta
a civilizatiei, odata cu aparitia televiziunii, intreg modul de viata si toate
reperele umanitatii au fost complet bulversate in doar cateva decenii. Ne aflam
in mijlocul unei noi ere: era televiziunii. Nimic si nimeni nu mai poate s-o
opreasca.

Televiziunea „ezoterica“

Oricat ne-am uita pe fereastra, tot nu vom vedea imagini calatorind prin aer,


dupa cum nu vom auzi nici sunetele radioului. Cele care calatoresc prin aer
sunt pur si simplu niste unde de natura electrica. Televizorul primeste
semnale prin eter, dar ce este eterul? Astazi, acesta e definit drept spatiul
utilizat pentru propagarea undelor magnetice, dar termenul are o istorie
mult mai lunga decat „batrana“ noastra tehnologie cu unde radio. Daca intr-
o vreme prin eter se intelegea partea cea mai inalta si mai pura a spatiului, a
existat si o alta in care stiinta a definit eterul drept „lume a spiritelor“,
dimensiunea astrala unde locuiesc sufletele chinuite ale mortilor. Ca atare,
primele prototipuri ale radioului si televizorului au fost gandite ca punti de
comunicare intre lumea de „dincolo“ si lumea noastra materiala. In vreme ce
stramosul radioului ar fi trebuit sa capteze semnale sau voci ale
unor spirite din eter, cel al televizorului, noctovizorul, ar fi trebuit sa
reproduca niste imagini generate de spiritele care incercau sa intre in contact
cu cei vii.

S-ar putea să vă placă și