Hiperemia arteriala/activa

Definitie- Hiperemia activă este creşterea masei de sânge în arteriolele şi capilarele unui teritoriu
limitat al organismului în urma sporirii aportului de sânge arterial în condițiile unei circulații venoase
normale.

Produsă de :

factori fizici: căldură, frig, lovire, frecare

factori chimici: alcool, cloroform;

factori biologici exogeni sau endogeni: germeni microbieni sau virusuri.

Macroscopic: culoare roşie-vie, eritem.

Microscopic: capilare dilatate şi pline cu hematii bine colorate şi individualizate.

Hiperemia activă acută precede sau însoţeşte numeroase stări patologice mai ales de natură
inflamatorie. Este o tulburare circulatorie reversibilă.

Hiperemia activă cronică se caracterizează prin apariţia edemului şi a unei tumefieri locoregionale,
determinate de modificări ale pereţilor vasculari din cauza duratei prelungite a hiperemiei.

EMBOLIA

Definiţie: este obstrucţia vasculară produsă de un material solid sau gazos denumit embol, vehiculat
de sângele circulant dar străin de compoziţia sa şi care, în cele din urmă, se fixează într-un lumen
vascular cu calibru mai mic decat diametrul lui.

Clasificarea embolilor

după origine emboli de origine endogenă sau exogena

după caracterele fizice embolul poate fi: solid, lichid, gazos

după sterilitatea materialului emboliza, septic, aseptic

Clasificarea emboliei

După sensul de vehiculare a materialului embolizat:

 embolia directă
 embolia paradoxală
 embolia retrogradă:

1
TROMBEMBOLIA

Definiţie: Trombembolia este o embolie produsă prin trombi sau fragmente de trombi detaşate – cea
mai frecventă formă - 90%

1.Trombembolia venoasă:

Punct de plecare: tromboflebite mai ales ale membrelor inferioare, pelviene şi intraabdominale .

Localizare: cel mai frecvent, în arterele pulmonare.

2.Trombembolia arterială:

Punct de plecare: leziuni ateromatoase la nivelul arterelor mari, leziuni de arterită, endocardită,
proteze valvulare.

Localizarea: în special în arterele extremităţilor inferioare

3.Trombembolia cardiacă:

Punct de plecare: trombii care se formează în cavităţile inimii drepte sau ale inimii stângi şi care sunt
vehiculaţi în circulaţia venoasă sau arterială.

Cauze frecventa : infarctul miocardic.

EMBOLIA GRASĂ

Definiţie: embolia cu ţesut gras sau cu grăsimi endogene, Interesează vasele mici şi capilarele.
Simptomele apar la 24-72 h de la injurie.

Cauze:

 fracturi.

 arsuri întinse;

 intervenţii chirurgicale ample;

 hiperlipidemii.

Mecanism de producere: mobilizarea celulelor grase eliberate prin distrugerea acestora;

Localizarea:

 pulmonară

 cutanată

 cerebrală

2
Coloraţii speciale:

 Scharlach Roth;

 Sudan III;

 Tetraoxid de osmiu.

EMBOLIA CU MATERIAL ATEROMATOS

Punct de plecare: leziunile ateromatoase aortice sau ale altor artere mari care s-au ulcerat.

Localizare: în arterele mici (renale, splenice, cerebrale)

Aspect microscopic: embolul apare constituit dintr-un amestec de material trombotic şi resturi bogat
lipidice cu aspect foarte caracteristic de cristale de colesterol.

EMBOLIA NEOPLAZICĂ

Punct de plecare: tumorile maligne infiltrative; embolul este format din grupuri de celule neoplazice.

Localizare: interesează în special vasele mici.

EMBOLIA GAZOASĂ

Clasificare :

 Embolia aeriană venoasă interesează mai ales arterele şi capilarele pulmonare;

 Embolia aeriană arterială:

- arterele mici periferice,

- arterele cerebrale,

- arterele retiniene,

- arterele coronare.

emboliei aeriene depind de:

 cantitatea de aer pătrunsă în circulaţie.

 localizare (cele mai grave sunt cele cerebrale şi coronariene).

EMBOLIA SEPTICĂ

3
Definiţie: Embolia constituită din colonii microbiene sau fungice sau din fragmente de ţesuturi şi
trombi care conţin microbi sau fungi.

Consecinţele: emboliei septice sunt:

 fenomene obstructive;

 reacţii inflamatorii acute supurative.

EMBOLIA PARAZITARĂ

Definiţie: Embolia produsă de larve de paraziţi sau paraziţi care infestează omul

Hiperemia pasivă/ staza / congestia

Definiţie: Staza sangvuină este tulburarea circulatorie caracterizată prin creşterea masei sanguine în
vene şi capilare, determinată de încetinirea sau reducerea debitului sanguin venos, în condiţiile unei
circulaţii arteriale normale.

Mecanism de producere: acumularea sângelui prin dilatare venoasă pasivă; nu au loc procese active,
de vasomotricitate, peretele venos fiind sărac în elemente musculare.

Clasificarea - după întinderea teritoriului afectat

 stază sanguină locală;

 stază sanguină regională;
 stază sanguină generală.

4
1. Intumescenţa clară (hidrops, edem celular):

Aspect microscopic:

- celulele sunt mărite de volum iar citoplasmele sunt transparente, clare

- nucleii sunt de asemenea măriţi de volum cu cromatina dezorganizată.

4. Distrofia vacuolară

Leziunile sunt ireversibile.

Poate precede instalarea altor distrofii (de exemplu distrofiile lipidice).

Aspect microscopic:

- celulele sunt mărite de volum, tumefiate;

- citoplasma este clară, palidă, cu puţine granulaţii intracitoplasmatice şi cu
numeroase vacuole mari, uneori acestea putând masca nucleul - practic celula
capătă un aspect spumos şi reticular.

• guta secundară.

GUTA

Guta primară reprezintă 90-95% din cazurile de gută.

Patogenia hiperuricemiei este neclară. Se atribuie un rol important eliminării scăzute

a acidului uric la nivel renal.

Morfopatologic, hiperuricemia determină precipitarea uraţilor în ţesuturi. Depozitele

uratice se găsesc în special la nivelul cartilajelor articulare (genunchi, degete), în
cartilajul urechii, tendoane, ligamente.

Aspect microscopic: toful gutos este format dintr-o masă nodulară ce conține
numeroase cristale de acid uric, care la examinarea în lumină polarizată apar subțiri,
alungite, cu capete ascuțite (aciculare). În jurul acestor cristale se observă o reacţie
inflamatorie cronică cu macrofage, limfocite, fibroblaste şi celule gigante
multinucleate de corp străin.

5
6