Comicul din "O scrisoare pierduta"

Ion Luca Caragiale a fost si a ramas cel mai mare dramaturg roman al tuturor timpurilor.
El este unul din marii clasici ai literaturii noastre, dar si un realist ce surprinde secvente
din viata oamenilor obisnuiti, cu defecte, calitati si slabicuni, pe care le satirizeaza, le
critica intr-un mod comic.
Comicul este o categorie estetica presupunând situatii care provoaca râsul printr-o
disproportie , prin contrastul dintre esenta si aparenta , dintre efort si rezultatele lui ,
dintre viu si mecanic , dintre scopuri si mijloace. Acesta provoaca râsul dar sfera râsului
este mai larga dacât cea a comicului. Comicul sanctioneaza , presupune o atitudine critica
fata de obiectul asupra caruia se exercita. El presupune constiinta superioritatii celui care
râde fata de obiectul respectiv.

1 . Comic al situatilor

Caragiale foloseste scheme tipice , modalitati cunoscute în literatura comica universala ,

cum ar fi încurcatura , confuzia , coincidenta , echi- vocul , revelatiile succesive
(pierderea si gasirea scrisorii, aparitiile neasteptate ale cetateanului turmentat, prezenta
unor grupuri insolite, triunghiul conjugal:Zoe,Trahanache si Tipatescu, cuplul
Brânzovenescu – Farfuridi, diversele combinatii , de adversary, indicatiile de la centru
privind alegerea lui Dandanache, confuzia facuta de Dandanache între identitatea lui
Trahanache si a lui Tipatescu .
Comicul de limbaj rezulta din diferenta dintre ceea ce spun, ceea ce ar vrea sa spuna si
ceea ce ar trebui sa spuna personajele. Farfuridi se intrece cu Catavencu prin paradoxuri,
in loc sa dezbata probleme legate de noua constitutie. Pristanda nu cunoaste sensul
neologismelor, asociaza termeni cunoscuti cu alti necunoscuti (etimologie populare):
„scrofulos la datorie” , „capitalisti” – locuitori ai capitalei .

De asemenea acest comic este conturat si de ticurile personajelor: Tipatescu „ai

putintica rabdare” , Pristanda „curat-murdar” dar si de unele expresii ale acestora:
Tipatescu „sa-l lucram pe onorabilul” , Farfuridi „iubesc tradarea… dar urasc pe
tradatori” , Catavencu „industria romana… e sublima putem zice dar lipseste cu
desavarsire” . Aceste expresii subliniaza nonsensul din vorbirea personajelor. Stalcirea
cuvintelor provoaca si ea rasul: Cetateanul turmentat spune „cioclopedica” , Dandanache
„o sotietate fara printipuri care va sa zica ca nu le are”.
Numele eroilor este si acesta comic. Din falnicul Agamemnon eroul de la Troia a
mai ramas „un gagamita” , cum ii spune Trahanache la un moment lui Dandanache.
Farfuridi si Branzovenescu numele celor doi avocati trimit gandul la arta culinara, sunt
derivate subtil cu sufixe onomastice grecesti sau romanesti, pentru a indica un amestec al
acestei clientele politice care se bucura de aceleasi avantaje „constitutionale”. Numele lui
Ghita Pristanda este luat de la un joc moldovenesc in care se bate pasul intr-o parte si alta
fara a se porni niciunde, are o mare putere de sugestie, potrivindu-se perfect cu siretenia
personajului.
 3 . Comic de moravuri
a)rezultat din contrastul dintre pretentiile de moralitate , onorabilitate din
viata politica , sociala si de familie si esenta profund imorala a vietii so-
ciale , politice si familiale.
b)vizeaza : formele fara fond; alegerile din trecut; coruptia; conducerea despotica a
prefectului; imoralitatea.
4 . Comic de caracter
-demagogul --> Catavencu;
-ramolitul --> Dandanache;
-slugarnicul --> Pristanda;
-prostul fudul --> Farfuridi.
Caragiale este un scriitor obiectiv , dar nu este un scriitor indiferent - pare îngaduitor fata
de personajele sale , dar nu arata trasaturile care-i fac pe oa- meni ridicoli , tratându-i cu
ironie , punându-i în situatii absurde , grotesti , demontând mecanismele sufletesti si si
reducându-i uneori la conditia sim- plificata a marionetei.